Pauză

Voi lua o pauză de aproximativ o lună la scrierea articolelor pe acest blog. În această perioadă aprobarea comentariilor ar putea să întîrzie. Pot întrerupe pauza dacă apar evenimente deosebite.

Guvernul Dăncilă a hotărît: Sediul Memorialului Revoluției revine la Ministerul Apărării. Asociația Memorialul Revoluției va mai avea drept de folosință maxim 5 ani

Localizarea actualului sediul al asociaţiei Memorialul Revoluţiei din Timişoara, care va mai fi valabil maxim 5 ani

Prin HG nr. 281/2019 (linc) guvernul Dăncilă a hotărît să transmită clădirea de pe strada Popa Șapcă nr. 3-5 (cu intrarea de fapt de pe strada Oituz) din Timișoara, unde este sediul Asociației „Memorialul Revoluției” (linc), către Ministerului Apărării Naționale. În schimb, Ministerul Apărării Naționale va ceda către Ministerul Culturii clădirea din Piața Libertății, unde este comenduirea garnizoanei, cu scopul de a se face acolo un muzeu al revoluției.

Sediul asociației „Memorialul Revoluției”, unde este deja amenajat un muzeu al revoluției, era în custodia Ministerului Culturii. Fusese preluat de Ministerul Culturii de la M.Ap.N. anume cu scopul asigurării unui sediu pentru Memorialul Revoluției, care fusese evacuat din vechiul sediu aflat într-o casă naționalizată care a fost restituită proprietarilor. Printr-un contract între Ministerul Culturii și asociație, clădirea a fost transmisă în administrare Memorialului cu titlu gratuit, pentru o perioadă de 49 de ani, anume cu scopul de a funcționa acolo Centrul Național de Cercetare, Documentare și Informare Publică despre revoluția din 1989 al asociației Memorialul Revoluției. Acum M.Ap.N. își dorește clădirea înapoi și cedează în schimb Ministerului Culturii comenduirea garnizoanei. Clădirea din Piața Libertății pe care o primește Ministerul Culturii urmează să fie consolidată și reabilitată în vederea amenajării acolo a unui muzeu al revoluției.

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (11). Consecințele interne și internaționale ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Situația persoanelor vătămate. Mijloacele de probă

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 10 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990
– Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990

Rechizitoriul pe care l-am avut la dispoziție are unele părți anonimizate, inclusiv în ceea ce privește persoanele vătămate și părțile civile. De aceea pun capitolul „Situația fiecărei persoane vătămate” (1392 persoane) doar simbolic, pentru a arăta că există în rechizitoriu, dar prin anonimizare s-au eliminat informațiile relevante despre acestea cît și despre eventualele despăgubiri pe care le-au pretins.

Deasemeni, la capitolul „Mijloace de probă” a fost anonimizat numele martorilor și ale suspecților ale căror declarații sînt folosite, cît și înscrisurile folosite. Prezint cititorilor ce am primit. Mi-ar fi plăcut să pot prezenta mai mult dar nu am posibilitatea.

Remarc folosirea în rechizitoriu a cărții lui Adrian Năstase „România după Malta”, pentru ilustrarea consecințelor internaționale ale mineriadei.

V. CONSECINŢELE INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE ALE EVENIMENTELOR DIN 13-15 IUNIE 1990 DIN BUCUREŞTI

          Pe plan intern

Republica Moldova. Demisia procurorului general. Atmosfera de acum de la Chișinău seamănă cu cea din România anului 1990

În campania electorală, una din temele principale ale blocului ACUM a fost ideea de a aduce un procuror general străin, care să fie cu adevărat independent și care va instaura dreptatea în „statul capturat” Republica Moldova. După ajungerea la putere, această făgăduială electorală a fost uitată (linc):

Blocul ACUM ar putea renunța la ideea numirii unui procuror general european. Asta după ce socialiștii au spus că vor în această funcție un cetățean al Republicii Moldova.
„S-ar putea să găsim un profesionist”, a spus co-președintele blocului politic, Andrei Năstase, în cadrul emisiunii „Puterea a patra” de la N4.
„Am spus că vrem procuror din străinătate, ca să ne asigurăm că nu are conexiuni cu nicio structură. Cineva spune că acest lucru va afecta statalitatea. Bineînțeles că va trebui făcut un compromis. Credeți că pe mine mă interesează naționalitatea celui care va recupera miliardele sau îl va pune la pușcărie pe Plahotniuc? Nu. Dacă facem un efort, așa cum am făcut-o la SIS, unde s-a găsit un profesionist din interiorul instituției care face treabă, s-ar putea să găsim un profesionist și la procuratură”, a declarat Andrei Năstase.

Maia Sandu: „Problema e că nu stă la pușcărie Igor Dodon”. Dodon: „Maia Sandu a votat și a semnat ca acest miliard să fie pus pe spatele cetățenilor” (video)

Am fost printre primii care au prevăzut actuala coaliție de guvernămînt din Republica Moldova, formată din socialiști și blocul ACUM: Republica Moldova. Demagogia antioligarhică – Pretext pentru justificarea unei coaliții între socialiști și ACUM (linc). E vorba de acea coaliție care uimit mulți diletanți din mijloacele de informare în masă din București. De pildă Vitalie Sprînceană (care dă interviuri și la radio Europa Liberă – redacția pentru Republica Moldova), scria (linc): „Cu o săptămînă în urmă era mai ușor să crezi că astrofizicienii vor fi descoperit dacă sînt ori nu universuri paralele, că Moldova va trimite un cosmonaut în spațiu anul viitor sau că echipa de fotbal a Moldovei urmează să cîștige europenele de anul viitor – toate astea erau mai plauzibile decît ideea că PSRM și ACUM vor găsi o limbă comună și, de necrezut, chiar vor face o alianță”. Nu știu de ce li se părea atît de neplauzibil deznodămîntul acestor „analiști”, eu l-am bănuit la scurt timp după alegeri. Singurul lucru pe care nu l-am bănuit a fost implicarea atît de fățișă a Moscovei pentru realizarea acestei coaliții, prin Dmitri Kozak.

Readuc acum în atenție dezbaterea din 2016 dintre Maia Sandu și Igor Dodon, cînd erau concurenți pentru președinția Republicii Moldova. Mai jos dau transcrierea unor părți din emisiune. Se știe că alegerile au fost cîștigate de Igor Dodon.

Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada

Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în 21 decembrie 1989 și noaptea de 21/22 decembrie 1989. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat

Și în acest fragment se vede problema recurentă și de fond a rechizitoriului, de a se bizui pe cercetările Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Reamintesc contestarea activității acelei comisii chiar în perioada cînd își desfășura lucrările:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

În ceea ce privește organizarea mitingului din 21 decembrie 1989, Parchetul consideră că inițiativa i-a venit personal lui Nicolae Ceaușescu, în mod „spontan”. Este citată o declarație a lui Silviu Curticeanu, șeful Cancelariei Prezidențiale, care descrie felul cum Nicolae Ceaușescu a hotărît mitingul, cum a discutat cu Barbu Petrescu, primarul capitalei, pentru organizarea acestuia și surprinderea lui Iulian Vlad, șeful securității, cînd a aflat că se plănuiește acest miting. Cu alte cuvinte, ideea că mitingul a fost pus la cale de securitate cade.

Tulburarea mitingului este pusă pe seama unor benzi cu sunete de joasă frecvență care au fost difuzate din autospeciale ale UM 02348 București. Este citată mărturia ofițerului Ionel Dumitrescu, dată în 30 octombrie 2017 la Parchet, același martor precizînd însă că benzile magnetice respective nu apăreau ca fiind înregistrate în evidențele unității. De altfel, la scurt timp după obținerea acelei mărturii, Parchetul a dat și un comunicat (linc) în care anunțat că a lămurit dezorganizarea mitingului din 21 decembrie 1989 și declanșarea protestelor din București. Mi-am exprimat la vremea respectivă scepticismul față de descoperirile parchetului, în articolul Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989 (linc).

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (10). Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 9 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990

7. Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990

Noul președinte al Camerei Deputaților, Marcel Ion Ciolacu, luptător cu rol determinant în revoluție, deși nu a depus cerere de obținere a acestui titlu în răstimpul legal

După arestarea lui Liviu Dragnea, în fruntea Camerei Deputaților a fost ales domnul Marcel Ion Ciolacu, deputat PSD de Buzău. Domnul Ciolacu este și revoluționar din decembrie 1989, iar prin decizia SSRMLÎRC nr. 313 din 15 aprilie 2019 a primit titlul de luptător în revoluție cu rol determinant. Respectivul titlu a fost introdus în Legea 341/2004 prin OUG 95/2014 și poate fi solicitat de vechii deținători ai titlului de luptător în revoluție remarcat prin fapte deosebite. Luptătorii cu rol determinant au dreptul la o indemnizație lunară, pe care cei care au rămas cu vechiul titlu de luptător remarcat prin fapte deosebite n-o mai primesc.

SSRMLÎRC a aprobat cererea domnului Marcel Ion Ciolacu pentru titlul de determinant cu întîrziere, abia în urma ședinței comisiei din 20 martie 2019, și a emis decizia respectivă în 15 aprilie 2019. Din cîte știu, pînă acum președintele Iohanis încă nu a emis vreun decret care să consființească titlul de „determinant” al domnului Ciolacu. Dar un nou decret al președintelui cu acest scop e posibil, deoarece sînt o mulțime de noi cazuri de revoluționari cărora li s-a aprobat noul titlu de către noua echipă a SSRMLÎRC, și urmează trimiterea lor la președinție.

Este ciudat în acest caz că Marcel Ciolacu nu apare printre cele 6546 de persoane care au depus, pînă la data de 12 mai 2015 (linc), cererea de atribuire a noului titlu introdus de OUG 95/2014 de „luptător cu rol determinant”.

Art. II alin. (1) din OUG 95/2014 spune: „Cererile prevăzute la art. 3^2, respectiv cele pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant se depun în termen de 90 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”, iar la art. II alin. (3) din același act normativ se precizează că respectivul termen de 90 de zile lucrătoare este de decădere. Or din datele publicate pe saitul Secretariatului de Stat (linc), încă din vremea cînd acesta era condus de Adrian Sanda, reiese că domnul Marcel Ion Ciolacu nu face parte dintre cei care au depus cererea de înlocuire a certificatului de luptător „remarcat” cu cel de luptător „determinant” pînă la termenul de decădere prevăzut de lege.