Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (10). Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990 iulie 4, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 9 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990

7. Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990

Majoritatea persoanelor reţinute de mineri, au fost predate lucrătorilor de poliţie, de la secţiile de poliţie din raza cărora au fost ridicate acestea, iar de acolo au fost transportate imediat la Băneasa şi Măgurele.

7a. Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” (U.M. (…) Bucureşti) (fosta Şcoală Militară Superioară de Ofiţeri a Ministerului de Interne)

La începutul anului 1990, a fost numit comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne – U.M. (…) Bucureşti, inc. col. (…). La fel ca şi inculpatul Peter Petre, inculpatul Dobrinoiu Vasile a participat, alături de alte persoane cu funcţii în cadrul Ministerului de Interne, Procuratura Generală şi alte instituţii cu atribuţii pe linie de securitate naţională, la şedinţa din data de 12 iunie 1990,  de la Poliţia Capitalei, când s-a discutat despre modalitatea în care se va efectua înlăturarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii.

La acea şedinţă s-a stabilit ca U.M. (…) Bucureşti să participe cu efective, în ziua de 13 iunie 1990, în Piaţa Universităţii, la acţiunile de ordine şi să preia şi persoanele care vor fi reţinute. Inculpatul Dobrinoiu Vasile a acceptat misiunea ce a fost stabilită, pentru Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri a Ministerului de Interne, cu toate că în Consiliul de Conducere al unităţii se luase hotărârea de a nu fi primite persoane reţinute în unitate. Fiind conştient de faptul că U.M. (…) Bucureşti, deşi este unitate a Ministerului de Interne, nu avea organizate spaţii pentru cazarea persoanelor reţinute sau arestate, precum şi de faptul că nu va exista un mandat de arestare sau ordonanţă de reţinere pentru aceia care vor fi aduşi la Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri, inculpatul Dobrinoiu Vasile i-a cerut adjunctului ministrului de interne, să-i trimită ordin scris în acest sens.

Ca urmare a acestui fapt, la data de 14 iunie 1990, a fost emisă de către g-ral mr. (…), Dispoziţiunea nr. (…)  cu următorul conţinut:

Din ordinul D-lui ministru de interne – gl.col.Mihai Chiţac:
Preluaţi temporar, la capacitatea de care dispuneţi, reţinuţii din ziua de 14.06.1990.
Preluarea va dura maximum 24 de ore”.

Acestei dispoziţiuni i-a mai fost emisă o urmare, la data de 15.06.1990, semnată tot de către adjunctul ministrului de interne, g-ral.mr. (…), cu următorul conţinut:

„Se prelungeşte preluarea reţinuţilor din Capitală cu încă 24 de ore.
Luaţi măsurile ce se impun”.

Conţinutul celor două ordine scrise, deşi a fost vădit nelegal, a fost executat întocmai de către inculpatul Dobrinoiu Vasile. Acesta a permis ca în curtea Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri din cadrul Ministerului de Interne să fie aduşi civili, reţinuţi din Bucureşti, atât din zilele de 14 şi 15 iunie 1990, atât de către mineri, cât şi de către poliţişti. Persoanele reţinute au fost transportate, în marea lor majoritate, cu camioane a căror escortă era asigurată de către mineri. La intrarea în unitate, contrar ordinelor şi regulamentelor militare, nu au fost înregistrate mijloacele de transport, numele minerilor şi a ofiţerilor de poliţie, care au adus pe cei reţinuţi şi nici identitatea acestora din urmă.

Cazarea civililor aduşi de pe străzile Bucureştiului  s-a realizat în condiţii total improprii, într-un garaj, atât bărbaţi cât şi femei, tineri şi bătrâni. În permanenţă, aceste persoane s-au aflat sub pază militară, inclusiv atunci când trebuiau să meargă la toaletă. Pe toată perioada cât au fost ţinute la U.M. (…) Bucureşti, timp de 7 zile, persoanelor vătămate nu li s-a permis să ia legătura cu rudele sau cu altcineva din exterior. În momentul în care erau aduşi în unitate oamenilor li se atribuia câte un număr pentru identificare, exact aşa cum se proceda în lagăre, cu prizonierii de război:

(…)

În data de 15 iunie 1990, s-au prezentat şi la Şcoala Militară Superioară de ofiţeri a Ministerului de Interne, o echipă de procurori şi ofiţeri de poliţie, în vederea cercetării celor reţinuţi. Toţi reţinuţii de la U.M. (…) Bucureşti au fost fotografiaţi şi s-a întocmit un album foto ce se află la dosarul cauzei.  (…).

                                                          ***

Trebuie arătat faptul că, în cauză s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de colonel (rez.) Dobrinoiu Vasile, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 439 alin. 1 lit. g şi j din Codul penal, constând în vătămarea fizică și psihică precum şi privarea de dreptul fundamental la libertate a unui număr total de 433 persoane, în cursul evenimentelor din zilele de 14 şi 15 iunie 1990, în intervalul de timp cât acestea s-au aflat în incinta Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” (U.M. (…) Bucureşti).

În cursul urmăririi penale s-a stabilit, însă, că unul dintre aceştia, respectiv numitul (…) nu a fost dus la Băneasa, fiind lipsit de libertate în incinta sediului Secţiei 11 Poliţie.

Astfel, în intervalul 14-15 iunie 1990, au fost duse la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” (U.M. (…) Bucureşti) un număr total de 432 persoane, dintre care 1 persoană, respectiv numitul Ifrim Cornel (neidentificat), a fost lăsată să plece imediat după ce a fost introdus în unitate, fără a suferi vreo vătămare fizică sau psihică, iar restul de 431 persoane au suferit vătămări fizice şi psihice şi au fost private de dreptul fundamental la libertate, după cum urmează: (…).

Persoanele susmenţionate au fost ţinute în incinta Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” (U.M. (…) Bucureşti) diferite intervale de timp, cuprinse între 1 zi şi 7 zile, situaţia fiecărei persoane vătămate fiind tratată separat, în capitolul ,,VI. Situaţia fiecărei persoane vătămate”.

Dintre aceste persoane, au fost arestate preventiv un număr de 21 persoane:

(…).

7b. U.M. (…) Măgurele

În iunie 1990, U.M. (…) Măgurele era o unitate militară a trupelor de securitate  şi care, aşa cum s-a specificat mai sus, fusese trecută în subordinea Ministerului Apărării Naţionale având ca eşalon superior Comandamentul Trupelor de Apărare Teritorială care era continuatorul Comandamentului Trupelor de Securitate.

În luna martie 1990, Comandamentul Trupelor de Apărare Teritorială a trecut în subordinea Ministerului de Interne, sub denumirea de Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine, pentru ca, în urma  Hotărârii de Guvern nr. 0749 din 5 iulie 1990 cu privire la creşterea capacităţii de acţiune şi îmbunătăţirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine să fie transformat în Comandamentul Trupelor de Jandarmi. Prin Legea nr. 40 din 18 decembrie 1990, s-au legiferat structura şi atribuţiile Jandarmeriei Române.

În luna iunie 1990, comandant al U.M. (…) Măgurele era inculpatul maior Peter Petre.

În seara zilei de 12.06.1990,  Peter Petre a participat la şedinţa care a avut loc la sediul Poliţiei Capitalei, şedinţă convocată de către g-ral. mr. (…)iu şi în cadrul căreia s-a discutat despre punerea în aplicare a Planului de acţiune privind evacuarea Pieţei Universităţii, plan de acţiune aprobat de către primul-ministru, inculpatul Petre Roman. Despre această şedinţă şi despre planul de acţiune s-a făcut vorbire în Cap.3 al prezentului rechizitoriu.

În ziua de 13 iunie 1990, la U.M. (…) Măgurele, au fost aduse, de către poliţiştii care au intervenit împotriva protestatarilor,  un număr de 276 de persoane, din care au fost identificat numai 228 de persoane, care au fost ridicate din Piaţa Universităţii. Cu toate că U.M. (…) Măgurele era o unitate militară a Trupelor de Pază şi Ordine, care nu avea organizate spaţii de reţinere sau arest, inculpatul Peter Petre a acceptat primirea acestor persoane, fără a exista vreun document justificativ trimis de către organele competente, care să ateste starea lor de reţinere sau arestare.

În baza unui ordin telefonic primit de la procurorul general (…), în după-amiaza aceleiaşi zile, respectivele persoane au fost lăsate să plece de la U.M. (…) Măgurele. Pentru plecarea lor, inculpatul a pus la dispoziţie două autobuze, cu care respectivele persoane au fost transportate în zone opuse ale capitalei.

În zilele de 14 şi 15 iunie 1990, o dată cu venirea minerilor în Bucureşti şi acţiunile violente declanşate de către aceştia asupra populaţiei civile din capitală, au continuat să fie reţinute persoane care au fost aduse tot la U.M. (…) Măgurele. Inculpatul Peter Petre a susţinut că a primit ordin de la comandantul Trupelor de Pază şi Ordine, g-ral (…), pentru a primi aceste persoane reţinute. Cu toate că ordinul de a fi primite la U.M. (…) Măgurele persoane ridicate de pe stradă de către mineri, fără existenţa unor mandate de arestare sau ordonanţe de reţinere, era vădit nelegal, inculpatul Peter Petre a executat acest ordin şi a ţinut aceste persoane în unitatea pe care o conducea, pe parcursul mai multor zile, ultima fiind pusă în libertate pe data de 22 iunie 1990.

Aproape fără nicio excepţie persoanele care au fost aduse la Măgurele prezentau multiple leziuni pe corp, ce le fuseseră cauzate, atât de către poliţişti, cât şi de către mineri. Foarte multe persoane au fost aduse, avându-i ca şi escortă pe mineri. În momentul în care victimele erau coborâte din maşini, în curtea U.M. (…) Măgurele, atât minerii, poliţiştii, cât şi militarii în termen, se încolonau pe două rânduri paralele şi loveau cu bastoane, bâte sau patul armei, persoanele care coborau din autovehicule. La intrarea în curtea unităţii nu s-a ţinut niciun fel de evidenţă a persoanelor care au intrat în unitatea militară, nici victime, nici însoţitori şi nicio evidenţă a mijloacelor de transport cu care acestea au venit.

 (…)

Spaţiul în care au fost ţinute persoanele reţinute ilegal era total impropriu, acesta fiind fostul garaj al unităţii. În acelaşi spaţiu, au fost ţinuţi, laolaltă, bărbaţii şi femeile, copii, tinerii şi persoanele mai în vârstă. Paza acestor persoane a fost asigurată de către militarii în termen, consemnul ce le-a fost transmis de către inculpatul Peter Petre a fost acela de a nu se permite niciunei persoane din garaj să iasă, cu excepţia situaţiilor determinate de satisfacerea nevoilor fiziologice.

(…)

Perimetrul unităţii era păzit cu câinii de serviciu. Pe toată perioada în care victimele s-au aflat la U.M. (…) Măgurele nu li s-a permis să ia legătura cu membrii de familie.

(…)

Condiţiile de deţinere de la U.M. (…) Măgurele erau foarte bine cunoscute de către inculpatul Gelu Voican Voiculescu, care, în ziua de 14 iunie 1990, s-a prezentat la sediul unităţii, unde a avut o discuţie personală cu inculpatul Peter Petre, în biroul acestuia.

(…)

Abia în data de 15 iunie 1990, s-au prezentat, la U.M. (…) Măgurele, o echipă de anchetatori, formată din procurori civili şi ofiţeri de poliţie, în vederea cercetării persoanelor reţinute. Au fost întocmite albume fotografice cu persoanele  reţinute la U.M. (…) Măgurele.

Persoanele reţinute ilegal la U.M. (…) Măgurele, deşi erau grav rănite, ca urmare a loviturilor primite de la poliţişti, mineri şi militari în termen, nu au beneficiat de îngrijiri medicale adecvate.

(…)

Condiţiile ce au trebuit să fie suportate de către persoanele vătămate, care au fost reţinute la U.M. (…) Măgurele, sunt comparabile cu cele pe care au trebuit să le suporte prizonierii de război din timpul celui de-al doilea război mondial, de acestea fiind răspunzător, întru-totul, inculpatul Peter Petre, care a permis ca în unitatea pe care o comanda să se întâmple astfel de atrocităţi.

Trebuie arătat faptul că în cauză s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inc. col. (rez.) Peter Petre, sub aspectul infr. prev. de art. 439 alin. 1 lit. g şi j din C.p., constând în vătămarea fizică și psihică precum şi privarea de dreptul fundamental la libertate a unui număr total de 762 persoane, însă în cursul urmăririi penale s-a stabilit că dintre acestea, 6 persoane nu au fost duse la sediul U.M. (…) Măgurele, fiind reţinute nelegal în incinta altor sedii aparţinând Ministerului de Interne: (…).

Astfel, în intervalul 13-15 iunie 1990, au fost duse la U.M. (…) Măgurele, un număr total de 756 persoane (235 persoane în ziua de 13.06.1990 şi 542 persoane în zilele de 14-15.06.1990, cu menţiunea că un număr de 21 persoane au fost duse atât în cursul zilei de 13 iunie 1990 cât şi în zilele de 14-15 iunie 1990), dintre care 741 persoane au suferit vătămări fizice şi psihice şi au fost private de dreptul fundamental la libertate în incinta unităţii, iar 15 persoane au fost lăsate să plece imediat după ce au fost introduse în unitate sau arestate preventiv după ce au fost audiate (dintre cele duse în zilele de 14-15.06.1990).

  1. În ziua de 13 iunie 1990

235    persoane: (…).

  1. În zilele de 14 şi 15 iunie 1990

În zilele de 14 şi 15 iunie 1990, au fost duse la U.M. (…) Măgurele un număr total de 542 persoane, dintre care:

un număr de 7 persoane, respectiv numiţii (…)  au fost duşi la iniţial la U.M. (…) Măgurele, însă au fost lăsaţi imediat să plece sau au fost duşi mai departe la U.M. (…) Băneasa, fără a fi suferit vreo vătămare în incinta U.M. (…) Măgurele

un număr de 8 persoane, respectiv numiţii (…) nu au suferit vreo vătămare, în incinta U.M. Măgurele, fiind arestaţi preventiv imediat după audiere: (…)

iar restul de 527 persoane au suferit vătămări fizice şi psihice şi au fost private de dreptul fundamental la libertate în incinta unităţii, după cum urmează:

Persoanele susmenţionate, au fost ţinute în incinta U.M. (…) Măgurele, diferite intervale de timp, cuprinse între 1 zi şi 7 zile, situaţia fiecărei persoane vătămate fiind tratată separat, în capitolul ,,VI. Situaţia fiecărei persoane vătămate”.

Aşa cum se poate constata, un număr de 21 persoane, au fost duse la U.M. (…)Măgurele atât în cursul zilei de 13 iunie 1990, cât şi în zilele de 14-15 iunie 1990: (…).

Dintre persoanele aduse la U.M. (…) Măgurele, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, un număr de 144 persoane au fost arestate preventiv: (…).

Totodată, un număr de 10 persoane au fost arestate contravenţional de către instanţa de judecată: (…).

7c. Alte sedii ale Ministerului de Interne

Aşa cum s-a arătat, majoritatea persoanelor reţinute de mineri, au fost predate lucrătorilor de poliţie de la secţiile de poliţie din raza cărora au fost ridicate acestea, iar de acolo au fost transportate imediat la Băneasa şi U.M. (…) Măgurele.

Au fost însă şi cazuri în care, persoanele vătămate au fost ţinute fără vreun document legal în incinta sediilor organelor de poliţie şi chiar în Arestul acestor secţii, pentru diferite intervale de timp cuprinse între câteva ore, şi chiar câteva zile.

Astfel, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, un număr de 39 persoane dintre cele ridicate de către mineri, au fost duse şi în alte sedii ale Ministerului de Interne, unde au fost ţinute fără vreun document legal diferite intervale de timp, după care au fost transferate la Băneasa şi U.M. (…) Măgurele: (…),

Totodată, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, au fost operate reţineri şi de către forţele de ordine, persoanele ridicate fiind duse la sediile organelor de poliţie, unde, dintre acestea, un număr de 9 persoane au fost ţinute fără vreun document legal diferite intervale de timp, după care au fost transferate la Băneasa şi U.M. (…) Măgurele: (…).

Situaţia fiecărei persoane vătămate este tratată separat, în capitolul ,,VI. Situaţia fiecărei persoane vătămate”, iar pentru exemplificare, prezentăm câteva cazuri:

Numitul (…), în ziua de 14.06.1990 a fost dus de mineri la Secţia 14 Poliţie şi ţinut în arest fără vreun document legal până la 18.06.1990 (4 zile), când faţă de acesta a fost luată măsura arestării preventive. În aceeaşi situaţie este şi (…), care în ziua de 15.06.1990 a fost dus de poliţişti la Secţia3 Poliţie şi ţinut în arest fără vreun document legal până la 18.06.1990 (3 zile), când faţă de acesta a fost luată măsura arestării preventive. De asemenea şi (…) care în ziua de 14.06.1990 a fost dus la Poliţia Capitalei unde a fost bătut de poliţişti şi introdus în Arest fără vreun document legal până la data de 16.06.1990 (2 zile).

La data de 14 iunie 1990 numitul (…) a fost dus la Secţia 22 Poliţie, unde a fost ţinut fără vreun document legal până la data de 16.06.1990 (2 zile).

În data de 14.06.1990 numitul (…) a fost dus de mineri la Poliţia Capitalei şi a fost introdus în Arest, în care a fost ţinut câteva ore.

De asemenea, în ziua de 14 iunie 1990 minerii au ridicat din zona Piaţa Romană pe minorul (…) în vârstă de 10 ani, pe care l-au dus la Secţia 3 Poliţie. Acolo a fost ţinut fără vreun document legal până la data de 16 iunie 1990 (2 zile), când a fost predat la Centrul de primire minori Bucureşti.

Au fost şi cazuri în care, persoanele aduse la sediile organelor de poliţie, au fost percheziţionate şi deposedate de bunurile de valoare, iar unele dintre acestea bătute ,,în mod bestial” de către poliţişti, fiind necesară internarea lor de urgenţă la spital, pentru îngrijiri medicale. Exemplificăm în acest sens cazul persoanei vătămate (…), care, din cauza loviturilor primite de la lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Capitalei, a necesitat internarea la Spitalul Clinic Fundeni, unde i-a fost extirpat un rinichi.

(…)

7d. Alte instituţii publice în care au fost reţinute persoane în zilele de 13 şi 14.06.1990

Aşa cum s-a arătat, în afara sediilor Ministerului de Interne, în care, în noaptea de 13/14 iunie 1990 au fost reţinute nelegal persoanele ridicate în cursul intervenţiilor forţelor de ordine, au fost folosite drept locuri de deţinere şi alte instituţii publice, respectiv clădirile în care îşi aveau sediul Guvernul, Televiziunea Română, acolo fiind reţinute în acelaşi interval de timp, alte 75 persoane, ridicate din zonele aflate în proximitatea acestor sedii, de către militarii aflaţi în dispozitivele de pază, sau au fost aduse de către reprezentanţii Ministerului de interne din locurile în care aceştia au acţionat.

Spre deosebire însă de sediile Ministerului de Interne (Băneasa, Măgurele, sediul Ministerului de Interne şi al Poliţiei Capitalei, Secţii de Poliţie), unde persoanele au fost primite în vederea efectuării de cercetări faţă de acestea, fie de către personalul propriu (în incinta Poliţiei Capitalei şi Secţii de Poliţie), fie de către lucrători de poliţie anume desemnaţi din cadrul altor unităţi de poliţie sau chiar de către procurori (la Băneasa şi Măgurele), în cazul celor două instituţii (Televiziune şi Guvern), persoanele din conducerea acestora, au acceptat ca respectivele persoane să fie întroduse în unitate de către militarii din dispozitivul de pază, care fie le-au reţinut ei direct în urma unor acţiuni desfăşurate în afara perimetrului obiectivului, fie le-au fost predate persoanele de către minerii care le-au reţinut în urma acţiunilor desfăşurate la sediile Institutului de Arhitectură, P.N.Ţ.-C.D., etc.

Mai mult chiar, atât la sediul Televiziunii cât şi la Guvern, persoanele reţinute au fost anchetate de către persoane care nu aveau atribuite de lege aceste competenţe, fiind relevante în acest sens, înregistrările audio video realizate în incinta TVR în noaptea de 13/14.06.1990, în care se poate observa cum persoanele reţinute sunt agresate şi chestionate de către militari, printre cei care adresau întrebări fiind şi inc. Dumitrescu Emil.

În ce priveşte persoanele reţinute în sediul Guvernului, acestea au fost chestionate chiar şi de unii membrii ai C.P.U.N.

(…)

În cazul structurilor Ministerului de interne în care persoanele au fost ţinute nelegal, comandanţii acestora aveau competenţa de a pune la dispoziţia organelor de urmărire penală sediile unităţilor pentru a efectua acte de cercetare penală în incinta acestora, aceasta cu atât mai mult cu cât, conducerea persoanelor reţinute la aceste sedii s-a făcut cu aprobarea procurorului general, care coordona întreaga activitate de urmărire penală.

În schimb, aceştia au acceptat ca persoanele conduse la aceste sedii, să fie ţinute fără vreun document legal peste limita de timp necesară audierii, iar în cazul secţiilor de poliţie, persoanele au fost introduse chiar în Arest fără vreun document legal, timp de mai multe zile.

Sediul Guvernului

Aşa cum s-a arătat, în noaptea de 13/14 iunie 1990, în sediul Guvernului au fost conduse pentru verificări mai multe persoane reţinute de forţele de ordine în zona Piaţa Victoriei, dintre care un număr de 28 persoane au fost lipsite de libertate în incinta clădirii pe tot parcursul nopţii: (…).

Cu excepţia numitei (…) care în cursul dimineţii de 14.06.1990, a reuşit să fugă, precum şi a numiţilor (…), care au fost lăsaţi să plece în cursul dimineţii, toate celelalte persoane reţinute au fost duse în ziua de 14.06.1990 la U.M. (…) Măgurele şi Băneasa, iar numitul (…) la sediul organelor de poliţie, de unde a fost apoi eliberat.

De remarcat este faptul că, spre deosebire de celelalte instituţii în incinta cărora au fost ţinute în noaptea de 13/14.06.1990 mai multe persoane, sediul Guvernului nu a fost niciun moment atacat.

Reţinerea şi agresarea acestor persoane în sediul Guvernului, s-a făcut cu ştiinţa celor aflaţi în sediu (preşedinte, prim ministru şi alţi lideri ai F.S.N), care nu numai că nu au pus capăt acestei situaţii, dar chiar şi-au exprimat poziţia, afirmând că “Îmi pare rău că nu v-am omorât”, (…), care de altfel, a şi făcut anchetă cu cei reţinuţi, tratându-i ca pe nişte infractori (…).

Sediul Guvernul, a reprezentat un centru de detenţie şi de triere pentru persoanele reţinute în zona Piaţa Victoriei de către militarii din dispozitivul de pază al sediului Guvernului, dar tot aici au fost aduse de către mineri în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, persoanele ridicate de aceştia din sediul Institutului de Arhitectură: (…).

De asemenea, la sediul Guvernului au fost aduse de către mineri în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, persoanele ridicate de aceştia din sediul Asociaţiei 21 Decembrie: (…) aveau grave probleme de sănătate, primul având afecţiuni cardiace, iar cel de-al doilea fiind operat la rinichi, au fost transportaţi la Spitalul de Urgenţă pentru a primi îngrijiri medicale, de unde au fost externaţi în jurul prânzului. În ce priveşte pe numitul (…), acesta a fost dus mai departe la Băneasa, unde a fost ţinut fără vreun document legal până la data de 16.06.1990.

În cursul dimineţii zilei de 14 iunie 1990, la sediul Guvernului au fost aduse, pentru verificări şi alte persoane reţinute de forţele de ordine în zona centrală, acestea fiind suspectate că ar fi participat la acţiunile violente din seara precedentă: (…).

Pe tot parcursul zilei de 14.06.1990, minerii au continuat să ducă în sediul guvernului şi alte persoane reţinute de aceştia în diferite zone ale Capitalei: (…).

Televiziune

În cursul nopţii, în jurul orelor 01:00, militarii aflaţi în dispozitivul de pază al TVR, au lansat un atac asupra persoanelor care se mai aflau în apropierea sediul Televiziunii, deşi la acel moment situaţia în zonă se liniştise.

În aceste condiţii, militarii au reţinut un număr total de 47 persoane, considerând că acestea nu-şi justificau prezenţa în zonă: (…).

Totodată, în cursul acţiunii lansate de militari, numitul (…) a fost agresat fizic de aceştia, fiind abandonat în stare de inconştienţă.

Persoanele reţinute de către militari, au fost ţinute în incinta clădirii Televiziunii pe tot parcursul nopţii, iar în dimineaţa zilei următoare, cu excepţia numitului (…), care a fost dus la spital pentru îngrijiri medicale, toate celelalte persoane au fost duse la U.M. (…) Măgurele.

Din probele administrate în cauză rezultă că persoanele din conducerea Televiziunii au avut cunoştinţă de prezenţa persoanelor reţinute în incinta clădirii, fiind filmate în încăperea în care au fost ţinute, de către Şoloc Paul, însoţit şi de Theodorescu Răzvan, cei doi fiind şi ,,cei ce au făcut intervievări la acea perioadă asupra victimelor în număr de cel puţin 60 de persoane victime torturate în subsolul televiziunii române” (…).

Din imaginile surprinse în subsolul televiziunii, în acea perioadă, se constată că aici se mai afla o persoană, care interoga pe cei reţinuţi şi vătămaţi, persoană a cărei voce şi fizionomie, din profil, se aseamănă cu a inculpatului Dumitrescu Emil, iar una dintre persoanele vătămate i s-a adresat cu apelativul „domnule general”, întrucât aşa se recomandase. De altfel, gradul de amiral în marină corespunde gradului de general pentru armata terestră.

Cu toate acestea, nu au fost luate măsuri pentru predarea către organele de poliţie a persoanelor în cauză, pentru efectuarea de cercetări, fiind ţinute în subsol până în dimineaţa zilei următoare, când au fost transportate de către militari, la U.M. (…) Măgurele.

Mai mult chiar, după ce acestea au fost filmate în subsolul TVR, câteva dintre persoanele reţinute au fost luate de nişte poliţişti şi duse într-unul din studiourile Televiziunii, unde au fost interogate şi agresate fizic, reproşându-li-se faptul că au încercat să atace sediul acelei instituţii şi să distrugă bunuri, după care au fost duse înapoi în camera din subsol, unde au fost ţinute peste noapte.

De altfel, Theodorescu Răzvan, în calitate de director general al Televiziunii a avut cunoştinţă de acţiunea declanşată de militarii din dispozitivul de pază asupra persoanelor civile aflate în proximitatea clădirii TVR, fiindu-i prezentat de către comandanţi planul de acţiune, respectiv despre modul de intervenţie.

(…)

Urmărește evoluțiile de pînă acum în dosarul mineriadei:
– Rezoluţia din 17 iunie 2009 de scoatere de sub urmărire penală
Hotărîrile judecătorești ale ÎCCJ prin care s-au respins contestațiile împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală:
– Sentinţa penală nr. 37 din 18 ianuarie 2010. Dosar 7440/1/2009. Petent Negru Vasile. Rămasă definitivă prin decizia 468/28.11.2011 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul lui Negru Vasile ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 1702 din 5 noiembrie 2010. Dosar 9792/1/2009. Petenţi Cuza Constantin şi Dima Nicolae. Rămasă definitivă prin nerecurare.
– Sentinţa penală nr. 1953 din 29 noiembrie 2010. Dosar nr. 4118/1/2010. Petent Enache Mituş Ionel. Rămasă definitivă fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea nr. 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 985 din 8 iunie 2010. Dosar 186.1/1/2010. Petent Lazăr Nicolae. Rămasă definitivă prin decizia 337 din 20 iunie 2011 a ÎCCJ prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 368 din 7 martie 2011. Dosar 9172/1/2009. Petent Teodor Mărieş. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 383 din 9 martie 2011. Dosar nr. 9723/1/2009. Petent Stoica Marin. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Sentinţa nr. 969 din 30 iunie 2011. Dosar 8952/1/2010. Petentă Crăciun (fostă Buia) Doina. Definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Hotărîre CEDO despre mineriada din iunie 1990
– Marea Cameră CEDO – cauza Mocanu și alții împotriva României (saitul CEDO, limba engleză)
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN, puși sub acuzare în dosarul mineriadei din 1990
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN trimiși în judecată în dosarul mineriadei din 1990 (video din 13 iunie 1990)
– Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar

Mai citește:
– Agenturili străine, acum şi la mineriada din iunie 1990
– 13 iunie 1990. Ion Iliescu: Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (video)
– 14 iunie 1990. “Am găsit la PNŢCD droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată (video)
– Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
– Speranţa, un film de Sorin Ilieşiu
– Revoluţia trădată
– Teodor Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor (video)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.