În 2014 în articolul Statul maximal ia avînt în guvernarea PSD. Limitarea plăților cu bani peșin (linc), mi-am exprimat nemulțumirea față de politica guvernanților de a impune interziceri în folosirea plăților cu bani peșin.
În luna august, văd că domnul Andrei Caramitru, unul dintre cei care, din cîte s-a anunțat, lucrează la programul de guvernare USR (linc), anunță pe profilul său facebook despre planurile pe care le are de a îmbunătăți economia românească, printre care și acela de a limita plățile cu bani peșin. Citez:
Eliminăm cash-ul din economie (eliminăm evaziunea fiscală și banii negri care circulă, cuplat cu o reducere de taxe și plafonarea comisioanelor bancare). Toate plățile de salarii, pensii etc. pe card. Toate plățile la magazine, ANAF etc. cu cardul (nici o plata de peste 2000 de lei cash nu este permisă). Depunerea (după o perioadă de gratie) si scoaterea de bani cash din cont de peste cîteva mii de lei nu mai sînt posibile. Nu e nimic revoluționar – în mai toate țările e așa.
Mesajul lui Caramitru a fost deja comentat de alții (linc), eu nu l-am comentat atunci că eram în pauză blogăristică. În fapt Caramitru, deși se prezintă ca anti-PSDist feroce, nu face decît să plagieze și să dezvolte idei deja puse în practică de PSD. Am fost împotriva acestor idei cînd ele au fost enunțate de PSD, rămîn împotrivă și cînd sînt enunțate din partea USR. Motivele le-am expus deja în articolul din 2014 sus-menționat și nu le mai repet. Că în mai multe țări e acest sistem e din pricină că multe guverne sînt disperate după bani, fiind băgate în datorii pe care greu le pot plăti.
Personal consider că statul n-ar trebui deloc să se implice în felul cum oamenii înțeleg să-și plătească datoriile – prin bancă ori cu bani peșin. Aceasta ar trebui să fie alegerea liberă a fiecăruia. Văd chiar o primejdie în obișnuirea prea mare a oamenilor de a-și ține banii la bănci, fiindcă crize bancare au fost și vor mai fi, și pierderile din crize bancare pot fi incomparabil mai mari decît cele provocate de bătrînele care vînd pătrunjel nefiscalizat la piață. Dar pentru oameni ca Andrei Caramitru, scopul statului nu este apărarea libertății oamenilor, ci „modernizarea” – un concept nu prea limpede definit.
Că mulți oameni refuză să folosească plățile cu card este pentru mine un lucru de înțeles. De pildă, sînt bătrîni a căror stare de sănătate nu le îngăduie să-și facă singuri cumpărăturile, unii nici să iasă din casă nu mai pot, n-ar putea merge nici pînă la bancomat ca să-și scoată pensia. Apelează pentru cumpărături la rude, prieteni, vecini. Dacă n-ar putea să primească pensia în numerar, ar trebui să încredințeze cardul și să dezvăluie PINul acestuia persoanei care le face cumpărăturile. Și ar fi destule cazuri cînd asemenea bătrîni ar fi furați, fiindcă nu ar putea controla cît și cum s-a folosit cardul lor în aceeași măsură în care pot controla cîți bani peșin plătesc celui care le-a adus niște cumpărături. Ar fi cazuri de bătrîni furați chiar de proprii copii – nu zic că procentual ar fi multe, dar la scara României asemenea tragedii umane n-ar fi de neglijat.
Dar cel mai îngrijorător aspect al unei lumi în care e eliminat numerarul și totul se plătește doar prin bancă e amplificarea potențialelor crize bancare. Băncile avînd mai mulți bani la dispoziție cînd nimeni nu-și mai ține economiile în numerar, pot da împrumuturi mai lesne și mai fără grijă și se vor mări numărul împrumuturilor care nu vor fi restituite, din motive obiective și subiective. Avînd la dispoziție toate economiile populației sistemul bancar nu va intra imediat în faliment, dar cînd o va face, va fi mult mai dezastruos. Statul va fi obligat apoi să acopere pierderile din bănci, pentru a se evita protestele celor care ar rămîne fără economii. Un asemenea scenariu s-a întîmplat în Republica Moldova, unde 1 miliard de euro au dispărut din bănci. Faptul a înveninat viața politică de peste Prut, a pricinuit mari tensiuni în societate și a fost principala temă de dezbatere în politica de acolo. A se vedea cum se acuzau reciproc Maia Sandu și Igor Dodon cînd erau adversari în campania prezidențială (acum sînt aliați): „Maia Sandu: „Problema e că nu stă la pușcărie Igor Dodon”. Dodon: „Maia Sandu a votat și a semnat ca acest miliard să fie pus pe spatele cetățenilor” (video). Pe lîngă Republica Moldova, acoperirea pierderilor din bănci s-a întîmplat și în alte țări, chiar la scară mai mare: sute de miliarde de euro au fost șterse din datoria Greciei, de pildă. Inflația din zona euro și dobînzile mai mici decît rata inflației (s-a ajuns uneori chiar la dobînzi negative!), care înseamnă practic jefuirea celor care economisesc de către bănci, este un fenomen plănuit de politicieni și finanțiști anume ca să îi ajute pe care care au datorii să le plătească și să se evite o criză bancară.
Cu aceste gînduri în minte, îi pun domnului Andrei Caramitru, pe profilul său facebook (linc), următoarea întrebare: „Dacă apare vreo criză bancară, veți susține folosirea banilor de la bugetul de stat pentru a salva băncile și a evita ca oamenii să rămînă fără banii din conturile lor bancare?”. Domnul Caramitru nu mi-a răspuns, dar unul din susținătorii domniei sale îmi dă replica: „Mioc Marius în primul rând ar trebui să-ți faci un cont real. Profil fals, raportat. Iar ați aparut goangelor!!!”.
Chiar dacă am fost raportat pentru cont fals la facebook, nu mi s-a șters contul, semn că raportul (dacă a existat) n-a avut efect. Dar tipul ăsta de replici arată o mentalitate des răspîndită în societatea noastră – de refuz al dialogului și înlocuirea acestuia cu ponegriri lansate împotriva oponenților de idei.
Pe lîngă refuzul dialogului, mai există și o altă problemă de mentalitate: ideologia statului maximal care impune ca statul să controleze cît mai mult. Comunismul a fost una din expresiile acestei ideologii, dar pe vremea aceea, datorită limitărilor tehnologice, populația nu putea fi supravegheată eficace (ceea ce s-a văzut în decembrie 1989). Acum, cu noile tehnologii, se pot face progrese în domeniu, dar asemenea progrese nu cred că sînt în folosul marii majorități a populației. Andrei Caramitru este unul din adepții ideologiei Statului Maximal, lucru care reiese dintr-o altă postare a sa pe facebook (linc): „bani la buget sînt de fapt puțini (25% din PIB – ar trebui sa avem măcar 35%)”. În retorica USR se vorbește despre eliminarea hoțiilor PSD-iste și a unor cheltuieli excesive ale statului, precum pensiile speciale. Ar fi fost de așteptat să auzim că, urmare a eliminării hoțiilor și a cheltuielilor excesive, statul se poate descurca cu mai puțini bani, să zicem 20% în loc de 25%. Dar în loc de asta auzim că trebuie să crească încasările de la buget. Așadar, domnul Caramitru are în vedere noi scheme, încă mai mari, de cheltuire a banilor, în locul celor PSD-iste pe care vrea să le elimine, iar în final pentru cetățeanul de rînd ar însemna o creștere a poverii fiscale.
În acest context e potrivit să amintesc cîteva citate din Ronald Reagan (linc):
Guvernul întotdeauna găseşte o necesitate pentru indiferent cîţi bani primeşte.
Guvernul nu rezolvă problemele, ci le subvenţionează.
Guvernul este ca un bebeluş. Un canal alimentar cu un mare apetit la un capăt şi nici o responsabilitate la celălalt.
Cele mai îngrozitoare cuvinte în limba engleză sînt: „Sînt de la guvern, am venit să ajut”.
Problema nu este că oamenii sînt impozitaţi prea puţin, problema este că guvernul cheltuie prea mult.
L-am invitat pe domnul Caramitru în grupul meu facebook „Echitate fiscală akbar!” (linc), dar văd că n-a răspuns la invitație.
Mai citește:
– Statul maximal ia avînt în guvernarea PSD. Limitarea plăţilor cu bani peşin
– O nouă măsură în sprijinul bancherilor anunţată de guvernul Ponta
– Un adept al ideologiei Statului Maximal: Deputatul USR de Cluj Adrian Dohotaru
– O propunere pentru domnul Varujan Vosganian: Impozitarea sexului. Echitate fiscală akbar!
– Noi atacuri la adresa libertății economice
– O problemă neglijată de Traian Băsescu: schimbarea legislaţiei pentru a reduce “necesarul de birocraţie”
– Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!
– Ronald Reagan, citate
Blogul lui Marius Mioc 
Cred că soluția la căderea băncilor este o atentă supraveghere financiară.
Altfel, este extrem de plăcut să călătorești mii de kilometri fără să vezi vreodată moneda locală. În țări extrem de civilizate, cele care rulează pe rând primele trei locuri din topul fericirii, în orice chițimie poți plăti cu card.
Eu nu-s împotrivă ca băncile să facă ce oferte vor pentru a-și cîștiga clienții, ci doar împotriva intervenției statului pentru a OBLIGA cetățenii să devină clienți ai băncilor.
Posibilitatea de a călători în țări străine și a plăti totul cu card există și acum, nu e nevoie de legi care să interzică plățile cu bani peșin. Deci domnul Caramitru și alți politicieni cu aceleași idei nu vă vor oferi ceva ce nu aveți acum.
Atenta supraveghere a băncilor nu știu cît de eficace poate fi. Să verifice statul fiecare contract de împrumut dat de bănci? E cam greu de realizat asta și ar costa foarte mult (cei de la BNR care fac verificări au lefuri foarte mari) – cine plătește costurile? Luptăm cu evaziunea fiscală, silim baba care vinde pătrunjel în piață să plătească TVA, și astfel va avea Statul bani să plătească supraveghetori suplimentari pentru bănci. Dar cît e de moral să pui pe baba care vinde pătrunjel în piață să plătească pentru supravegherea băncilor, cîtă vreme ea n-are nevoie de bănci, poate vinde pătrunjel și fără bănci și dacă o silești să primească bani numai pe card pentru ea e o complicație, nu o simplificare? De ce e de interes național să complici viața vînzătoarei de pătrunjel ca să simplifici viața celui care face excursii în străinătate la mii de kilometri și îi place să plătească cu cardul?
Am văzut criza mondială din 2008 începută de la faptul că s-au dat, mai ales în Apus, împrumuturi cu duiumul către rău-platnici. Am văzut cazul Greciei, care a fost iertată de sute de miliarde euro din banii datorați. Am văzut cazul Republicii Moldova, unde, față de alte cazuri, suma fraudată a fost mică, dar pentru economia acelei țări mici a fost devastatoare. Asemenea cazuri vor mai apărea, și se vor agrava fiindcă pur și simplu e nerealist să verifici absolut tot ce face o bancă. Se verifică doar bilanțurile contabile (care, dacă băncile sînt de rea credință, pot fi falsificate; în Apus, înaintea crizei bancare, creaseră o mulțime de metode de a ascunde din bilanț împrumuturile neperformante; de pildă făcuseră instrumente financiare în care băgau împreună într-un singur „pachet” mai multe împrumuturi, unele neperformante cu altele în regulă, ca să iasă procentajul împrumuturilor neperformante mai mic), acționarii și conducerea băncilor (să n-aibe cazier, eventual să nu se dea împrumuturi către acționari ori persoane din conducere). Nu stă nimeni de la BNR să lingă fiecare contract și factură de la băncile particulare. Iar realitatea este că e ceva firesc să existe la o bancă și împrumuturi neperformante, problema e doar cînd acestea depășesc un anumit nivel și cînd sînt împrumuturi date cu intenție de fraudă (de pildă, cel care a luat împrumutul era înțeles cu bancherii care l-au dat și se știa că nu va înapoia banii). Dacă se bagă controale prea stricte rezultatul poate fi îngreunarea posibilităților de a lua împrumut și pentru cei de bună credință.
În celălalt articol al meu, scris cînd guvernul PSD limitase plățile peșin (limitare care încă e valabilă), scriam, legat de interzicerea plăților peșin: „Acum, există teoretic posibilitatea să-ţi scoţi banii de la bancă. Chiar dacă nu te foloseşti de ea, faptul că banca ştie că poţi face asta la nevoie e un motiv să nu întindă coarda prea tare. Posibilitatea, teoretică şi rar folosită practic, de a renunţa să-ţi ţii economiile la bancă, este un imbold pentru bănci să ofere condiţii din care clientul care-şi ţine banii acolo să iasă măcar cu un minim avantaj. Adică, dacă aduni dobînda şi scazi comisionul bancar să rămîi cu un cîştig măcar cît rata inflaţiei. Dacă se elimină plăţile cu bani peşin va exista doar concurenţă între bănci. Dar lesne băncile pot ajunge la înţelegeri între ele, fie şi neformale (greu dovedibile în justiţie) pentru a oferi condiţii mai proaste clienţilor şi astfel a scoate profit mai mare”
https://mariusmioc.wordpress.com/2014/01/29/statul-maximal-ia-avint-in-guvernarea-psd-limitarea-platilor-cu-bani-pesin/
Nu știu dacă sînt singurul care a observat că pe măsură ce bancarizarea economiei progresează, beneficiile celor care economisesc scad. S-a ajuns și la dobînzi nominal negative: https://www.economica.net/efectul-dobanzilor-negative-danezii-sunt-platiti-de-banca-pentru-ca-au-luat-credite-ipotecare_95493.html
(asta-i dintr-o țară foarte fericită)
Dar chiar și la noi, unde nominal există dobîndă pozitivă, dacă socotești inflația, dobînzile sînt de fapt negative.
Guvernelor le plac dobînzile mici, căci guvernele însele sînt îndatorate. Dar pentru cetățeanul care economisește, o dobîndă mai mică decît inflația e pierdere. (inflația controlată, la nivele „suportabile”, e chiar sprijinită de guverne, fiindcă ajută pe datornici, previne crizele bancare și ajută înseși guvernele să-și plătească datoriile). Poate unii consideră în regulă să plătească o mică sumă pentru a fi scutiți de lucrul cu bani peșin, dar pentru restul cetățenilor, atît inflația cît și dobînzile mai mici decît inflația, sînt furt.
Iar cînd statul intervine ca să silească cetățeanul să-și țină banii în bănci unde iese în pierdere, nici nu mai e furt, ci tîlhărie.
M-ați convins.
poate fi oricine,orice partid la putere,la guvernare caci parliamentu nu inseamna nimic:
TOATE acctiunile lor sunt duse dupa „firul roshu calauzitor”
cum se spunea in limbajul de lemn ceaushist.