Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României octombrie 7, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, în care sînt descrise evenimentele din orașele României, altele decît Bucureștiul, pînă la ora 18,30 din ziua de 22 decembrie 1989, oră la care ar fi început „inducerea în eroare care a afectat întreaga populație”.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989

Remarc în acest fragment că se neglijează hotărîrile judecătorești definitive, cu autoritate de lucru judecat, care au fost date în acești 30 de ani care au trecut de la revoluție. Ele nu sînt nici măcar pomenite în rechizitoriu, în schimb este pomenit iar Raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Pînă și „Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare în perioada 1990 – 1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989”, elaborată de Secţia Parchetelor Militare în 1994, este citată în rechizitoriul tot prin intermediul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, de unde deduc că Parchetul de azi nu a avut la dispoziție în mod direct sinteza cercetărilor făcută în 1994 de Parchetul Militar, ci doar prin intermediul dosarelor Comisiei Senatoriale.

Evenimentele descrise în acest capitol nu sînt în mod direct legate de învinuirile aduse inculpaților din proces, ceea ce poate fi o explicație a superficialității cu care s-a lucrat în această parte a rechizitoriului. Dar dacă tot s-a inclus acest capitol în rechizitoriu, cred că e inacceptabil că nu se pomenesc cercetările de pînă acum concretizate cu hotărîri judecătorești definitive, legate de revoluția din aceste orașe.

La Lugoj, de pildă, a fost condamnat cel care a deschis focul asupra revoluționarilor – plutonierul Pavel Dumitru, care și-a recunoscut fapta și între timp și-a ispășit pedeapsa și a ieșit din închisoare. Hotărîrea judecătorească definitivă, cu autoritate de lucru judecat, spune că demonstranții nu au atacat unitatea militară. Am prezentat pe acest blog, dar și pe alt sait al meu, documente1989, acte legate de condamnarea plutonierului Pavel Dumitru:
– Lugoj, un loc unde s-a aflat cine a tras: “Nu mai puteam suporta conţinutul lozincilor strigate de mulţime împotriva lui Ceauşescu”
Recursul în anulare şi liberarea plutonierului Pavel Dumitru din Lugoj
– Pavel Dumitru, criminalul din Lugoj (video)

Rechizitoriul actual spune „asupra unităţii au fost aruncate mijloace incendiare improvizate, care au provocat explozii. În această situaţie, dinspre UM 01140 Lugoj, s-a deschis foc asupra agresorilor”. Nu se indică vreo dovadă pe baza căreia e răsturnată concluzia hotărîrii judecătorești din 1990, nici măcar o declarație de martor. Chiar dacă ar exista vreo mărturie de acest fel, nu cred că o declarație luată la zeci de ani de la revoluție poate răsturna concluziile unei anchete făcute în 1990 care a inclus o mulțime de martori și cercetarea de documente. Ștergerea cu buretele a cercetărilor vechi, făcute imediat după evenimente, și înlocuirea lor cu cîte o mărturie adunată după zeci de ani este o cale de falsificare a istoriei. Cercetările vechi nu sînt amintite nici măcar pentru a fi combătute cu eventuale dovezi noi. Lucrurile sînt prezentate de parcă cercetările vechi nici n-au existat vreodată.

Similar, în cazul Clujului, avem hotărîri judecătorești definitive (generalul Topliceanu, maior Ilie Dicu, colonel Valeriu Burtea, locotenent-colonel Ioan Laurențiu Cocan și prim-secretarul PCR Ioachim Moga condamnați, generalul Florian Caba, căpitanul Dando Carp și ostașul Marian Bolboș scoși basma curată) care ar fi trebuit amintite. Eu le-am amintit:
Decizia ÎCCJ cu privire la revoluția din Cluj
– Fostul general Topliceanu, care a comandat reprimarea revoluţiei la Cluj: 10 ani condamnare, eliberat după 2 ani şi 3 luni. Lipsa de dibăcie a M.Ap.N. la recuperarea prejudiciului
– Generalul Florian Caba scapă prin prescripţie
– Generalul Florian Caba şi căpitanul Dando Carp scapă şi la CEDO pentru crimele din 1989 de la Cluj

Parchetul nu consideră necesar să le amintească, ci doar dă o descriere a evenimentelor din Cluj pentru care nu prezintă dovezi.

Și despre evenimentele de la Caransebeș există hotărîre judecătorească definitivă. A fost proces lung, cu trimitere la rejudecare și recurs în anulare, prin care, după condamnarea inițială inculpații au fost achitați pe motiv de legitimă apărare. Concluzia corespunde cu ce spune acum rechizitoriul că s-a întîmplat acolo, dar nu e firesc că în rechizitoriu se fac niște afirmații fără să se prezinte dovezi. Amintesc ce am publicat deja despre revoluția din Caransebeș:
– Roşeţ de la Caransebeş, martorul care confirmă invazia turiştilor sovietici din 1989
– Revoluţia din Caransebeş – rechizitoriul Procuraturii
– Sentinţa de primă instanţă a revoluţiei din Caransebeş
– Rechizitoriul procuraturii despre revoluţia din Caransebeş,
– Sentinţa nr. 27 din 14 iulie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, în care se cerea trimiterea dosarului înapoi la Procuratura Militară, pentru completarea urmăririi penale,
– Recursul procuraturii împotriva sentinţei de restituire a dosarului la procuratură
– Trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă
– Sentinţa primei instanţe, la rejudecare
– Recursul
– Recursul în anulare promovat de Parchetul General
– Finalul procesului revoluţiei din Caransebeş

La ceea ce scrie rechizitoriul sub titlul „Alba Iulia”, în cea mai mare parte este vorba despre Cugir (care e tot în județul Alba). Și în acest caz există cercetări anterioare ignorate în actualul rechizitoriu:
– Scoaterea de sub urmărire penală a securiştilor şi miliţienilor din Cugir
– Cugir. Trimiterea în închisoare a revoluţionarilor care au omorît miliţieni

În ceea ce privește Sibiul, în legătură cu deschiderea focului în 21 decembrie 1989 în piața centrală se afirmă: „majoritatea manifestanţilor a declarat că au executat foc doar militarii din cadrul UM 01512 Sibiu, avînd în vedere că, în acel moment, în piaţă nu mai erau prezente alte forţe de ordine. Au existat şi declaraţii izolate prin care s-a arătat că asupra manifestanţilor s-au executat focuri de armă inclusiv din podurile imobilelor aflate în jurul pieţei”. Varianta că s-a tras din podurile caselor a fost răspîndită de ziarul „Adevărul” în cadrul campaniei de falsificare a istoriei desfășurată în anii trecuți (cînd redactor șef era Grigore Cartianu). Mi-am exprimat pe atunci părerea că acele „declarații izolate” sînt parte a campaniei de falsificare prin care se încearcă acoperirea vinovaților de crime: Certitudini dubioase despre Sibiu, în ziarul „Adevărul” (linc). Adică: sute de manifestanți văd cum s-a tras, și la nu știu cîți ani după revoluție apar 1-2 martori care se prezintă la parchet să declare că de fapt s-a tras de altundeva. Astfel se crează o îndoială rezonabilă care-i ajută pe vinovați. Mai ales cînd Parchetul, dar și presa, are tendința să uite declarațiile inițiale și să țină seama numai de ultimele declarații apărute (în cazul presei, cred că e vorba și de campanii plătite de dezinformare).

S-a mai tras în 21 decembrie 1989 la Sibiu și la sediul Inspectoratului MI, cînd manifestanții au încercat să pătrundă înăuntru. Din noaptea de 21/22 decembrie 1989 șefii miliției și securității s-au mutat la comandamentul unității militare condusă de Aurel Dragomir, pentru a coordona de acolo represiunea plănuită pentru a 2-a zi, iar revoluționarii arestați au fost trimiși la închisoarea din Aiud.

În dimineața de 22 decembrie 1989 din nou revoluționarii au asediat sediul miliției și securității, prilej cu care s-a deschis focul de către lucrătorii MI, fiind împușcat un militar. Apoi, mai mulți milițieni și securiști, de frica mulțimii, au abandonat sediul și au fugit spre unitatea militară, unde au sărit gardul. Cu acest prilej, cei din unitate considerînd că au fost atacați, au deschis focul omorînd și rănind o parte dintre lucrătorii MI.

Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, în care l-am remarcat și pe Ioan Rusan

Unul dintre martorii audiați de Parchet cu privire la Sibiu este securistul Ioan Rusan, care a spus: „În decembrie 1989 eram cadru al DSS şi făceam parte din unitatea 0110 – contraspionaj ţări socialiste. Eu am fost şeful colectivului anti–STASI (serviciul de informaţii al RD Germană), aşa că am luat contact doar tangenţial cu colegii care desfăşurau activităţi anti–KGB. Într-un interviu pe care l-am acordat mai demult, am spus că în decembrie 1989 puterea a fost preluată chiar de cei pe care-i urmăream noi”. Pe acest Ioan Rusan l-am remarcat mai demult în cadrul campaniei de falsificare a istoriei dusă de „Jurnalul Național”, care a și determinat scrierea cărții mele „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național”, în care am amintit despre Ioan Rusan. Comentam acolo încercarea lui Rusan de a justifica o faptă penală posibil săvîrșită în 1989 – distrugerea unor documente din arhiva securității – cu niște primejdii inexistente care ar fi planat asupra securiștilor și despre care ei ar fi știut din exemplul cehoslovac din 1968. Am reluat și pe acest blog respectivele comentarii, și cu adăugiri: Arderea dosarelor KGB-iștilor. Lista cehoslovacilor omorîți în 1968 ca urmare a invaziei condusă de sovietici (linc).

Din rechizitoriul Parchetului aflăm o informație suplimentară despre Ioan Rusan – el nici măcar nu a avut acțiuni „anti-KGB”, cum a fost prezentat în presa românească, ci doar anti-STASI și „am luat contact doar tangenţial cu colegii care desfăşurau activităţi anti–KGB”. Asta nu l-a împiedicat să spună în presă că „în decembrie 1989 puterea a fost preluată chiar de cei pe care-i urmăream noi”. Deci, ori Ion Iliescu și prietenii erau în slujba STASI, și nu a KGB cum s-a tot vorbit, ori omul prezentat timp de mai mulți ani în presa bucureșteană ca și cunoscător al acțiunilor KGB în România habar n-are de aceste acțiuni fiindcă el a lucrat în altă problemă și „doar tangențial” a avut legătură cu cei care supravegheau rețeaua KGB. Ioan Rusan se exclude dintre cei care au preluat puterea în 1989, deși noua putere i-a dat funcție mare în SRI, unde l-a pus să investigheze chiar evenimentele din decembrie 1989 de la Sibiu. În cadrul acestei anchete, Rusan ar fi obținut diferite declarații precum că în timpul revoluției la Sibiu au venit, cu un avion Rombac, ofițeri de la Direcția de Informații a Armatei – UM 0404 Buzău – și a povestit despre aceste declarații procurorilor. Dar procurorii n-au găsit acele declarații și nici alte dovezi care să confirme spusele lui Rusan. Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0404 Buzău nu cuprinde nici o însemnare despre vreo deplasare la Sibiu. Concluzia Parchetului este că, în afara declarației lui Rusan, „nu au fost obţinute alte probe concludente în temeiul cărora să poată fi trasă o concluzie certă a implicării unor forţe speciale în evenimentele de la Sibiu”. Schimbarea avionului care făcea cursa București-Sibiu cu unul mai încăpător (Rombac) se explică prin aceea că erau multe pachete de transportat către sibieni cu rude în străinătate (mai ales Germania), iar prezența acelui avion Rombac „nu ridică suspiciuni”, apreciază Parchetul.

Remarc însă că, dacă Parchetul a investigat varianta securistului și SRI-istului Rusan că aceste forțe speciale ar fi aparținut DIA, nu a investigat și varianta că ele ar fi putut aparține securității – și anume USLA. Îmi amintesc că procurorul Valer Marian, cînd și-a dat demisia din procuratură în 1990 acuzînd că e sabotat la investigarea evenimentelor de la Sibiu, anume pe SRI (instituția care l-a pus pe Rusan să investigheze revoluția, condusă pe atunci de Virgil Măgureanu) a acuzat de sabotarea cercetărilor (linc).

În total, în acest capitol Parchetul enumeră 16 orașe (fără București și Timișoara, care au avut capitole separate), unele cu acțiuni revoluționare înainte de fuga lui Ceaușescu și altele în care doar după fuga lui Ceaușescu au început acțiuni revoluționare. În acestea, exceptînd Sibiul, în perioada de după fuga lui Ceaușescu și pînă în seara de 22 decembrie 1989 cînd ar fi început diversiunea, nu au fost întîmplări cu victime.

VII. Revoluţia în oraşele României

Acest capitol se va axa pe evenimentele semnificative desfăşurate în oraşele României, în zilele premergătoare plecării cuplului Ceauşescu Nicolae şi Elena de pe sediul CC al PCR şi pe evenimentele desfăşurate în ziua de 22 decembrie 1989 până în jurul orelor 18.30 când pe întregul teritoriu al ţării a debutat efectiv inducerea în eroare ce a afectat întreaga populaţie (civili şi militari).

1. Alba Iulia
În municipiul Alba Iulia şi în judeţul Alba, până la data de 21.12.1989, nu au avut loc mişcări de contestare a regimului Ceauşescu. La 21.12.1989, în jurul orelor 11:00, muncitorii Întreprinderii Mecanice din oraşul Cugir au ieşit în stradă scandând lozinci anticeauşiste şi de adeziune faţă de mişcarea revoluţionară din Timişoara.
Într-o primă fază, manifestaţia s-a desfăşurat într-un climat relativ paşnic, însă după orele 16:00, un grup de manifestanţi a forţat intrarea în Librăria Centrală de unde au fost scoase cărţile care îl aveau autor pe Ceauşescu Nicolae şi le-au incendiat în mijlocul străzii.
În jurul orelor 17:00, un grup de manifestanţi s-a deplasat la sediul miliţiei orăşeneşti şi a solicitat eliberarea persoanelor aflate în arest. Cadrele miliţiei au informat mulţimea că în arest nu există reţinuţi, însă manifestanţii au trecut la atacarea sediului cu pietre şi sticle incendiare, reuşind în cele din urmă să dea foc sediului miliţiei şi autoturismelor parcate în imediata apropiere.
Incendiul a luat proporţii, cadrele de miliţie s-au baricadat la etajul I al clădirii, fiind executat, în legitimă apărare, un foc de avertisment. Această acţiune a amplificat starea de tensiune, iar cadrele miliţiei au fost nevoite să sară pe ferestrele de la etajul I al clădirii, prin flăcări, în stradă, unde au fost molestate. Cpt. Pop Valentin – şeful miliţiei orăşeneşti şi plt. maj. Staicu Ilie, au fost agresaţi, stropiţi cu benzină şi incendiaţi. Cei doi au decedat. Atrocităţile nu s-au oprit, cadavrele fiind profanate prin tăierea urechilor, nasului şi organelor genitale, iar în gură le-au fost introduse diverse obiecte.
În ziua de 22.12.1989, la primele ore ale dimineţii, coloanele de muncitori s- au îndreptat spre Comitetul Judeţean al PCR Alba.
După fuga cuplului prezidenţial, s-a trecut la constituirea noilor organe ale puterii locale.

2. Arad
Informaţiile privind izbucnirea Revoluţiei de la Timişoara au ajuns rapid la cunoştinţa arădenilor. Astfel, încă din după amiaza zilei de 20.12.1989, populaţia oraşului s-a adunat în grupuri, în pieţe şi pe străzi şi a manifestat într-un mod paşnic. În dimineaţa zilei de 21.12.1989, în loc să participe la adunările de condamnare şi înfierare a timişorenilor (manifestări programate pe întregul teritoriu al României, la ordinul preşedintelui Ceauşescu Nicolae), salariaţii din marile întreprinderi arădene au ieşit în stradă să manifeste împotriva dictaturii.
Protestul a început la Întreprinderea de Orologerie Industrială, unde dimineaţa, în jurul orelor 07:00, o parte a muncitorilor a refuzat începerea lucrului. Grupul de manifestanţi a părăsit fabrica intonând „Deşteaptă-te române” şi s-a îndreptat spre CJ de Partid. Pe traseu au fost mobilizaţi şi salariaţii Uzinelor de Strunguri, UT Arad, Uzinelor de Vagoane, Combinatului de Prelucrare a Lemnului etc. Muncitorii au ieşit încolonaţi şi s-au îndreptat spre centrul oraşului.
În dreptul sediului Poştei Centrale, din dispozitivul militar aflat în acest loc, s-a tras o rafală de avertisment, fără consecinţe.
În jurul CJ de Partid a fost instalat un cordon de apărare format din militari ai MApN (cu armele şi baionetele în poziţie de luptă), în spatele acestora fiind dispuşi în dispozitiv luptătorii gărzilor patriotice, cadrele miliţiei, trupele de securitate, pompieri şi 28 de TAB-uri.
Liderii manifestanţilor din municipiul Arad au reuşit să menţină ordinea şi să evite orice acţiune violentă. Au fost aduse o masă şi o scară pe care, în mod succesiv, au urcat liderii manifestanţilor, care au ţinut scurte cuvântări. Din Timişoara au sosit câţiva revoluţionari care au dat citire Proclamaţiei din 20.12.1989.
Prim-secretarul de partid Pugna Elena a încercat să intre în dialog cu manifestanţii, însă a fost huiduită şi s-a retras în sediul CJ de Partid.
La data de 20 decembrie 1989, la Arad a sosit, în jurul orelor 11:00, generalul Ceauşescu Ilie, adjunct al ministrului apărării şi şef al Consiliului Politic Superior al Armatei. Acesta s-a deplasat la UM 01380 Arad (supranumită Cetate) unde a susţinut o expunere prin care a reafirmat poziţia oficială privind acţiunile de la Timişoara.
În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în municipiul Arad au intrat în diverse dispozitive, forţe aparţinând MApN. Pe parcursul zilei s-a desfăşurat manifestarea organizată şi paşnică a arădenilor. Drept urmare, militarii au scos încărcătoarele şi baionetele de la arme şi au trecut pistoalele mitralieră în poziţia „la piept”. Treptat, manifestanţii, având steaguri tricolore şi albe, au urcat pe TAB- urile armatei. Spre seară, când numărul manifestanţilor a scăzut, militarii i-au împins non-violent pe aceştia, eliberând în mare măsură zona centrală a oraşului.
Şeful Securităţii Judeţene Arad, col. Răşină Dumitru, a venit cu ideea de a împărţi manifestanţilor băuturi răcoritoare în care să fie în prealabil puse substanţe care să provoace diaree. A cerut subalternilor să procure un laxativ foarte puternic, însă planul a eşuat deoarece nu s-au găsit cantităţi suficiente de astfel de substanţe.
În dimineaţa de 22 decembrie 1989, piaţa centrală a oraşului s-a umplut de manifestanţi, aici sosind şi preoţi care au ţinut o slujbă religioasă, iar manifestanţii au îngenuncheat şi s-au rugat.
După ce la TVR s-a anunţat fuga cuplului prezidenţial, forţele MApN au primit notele telefonice nr. 38 şi 39. În jurul orelor 14:00 a început retragerea TAB- urilor şi a militarilor din zona centrală a municipiului Arad. După retragere, liderii manifestanţilor, însoţiţi de mulţi demonstranţi, au pătruns în sediul CJ de Partid, au instalat pe balconul clădirii o staţie de amplificare de unde numitul Voicilă Valentin a declarat Aradul oraş liber.
În cazul judeţului Arad şi al municipiului cu acelaşi nume, evenimentele pot fi grupate în două perioade distincte. Până în seara zilei de 22 decembrie 1989 a fost o perioadă non-violentă, după seara de 22 decembrie şi până la 25 decembrie 1989 când s-au manifestat violenţe.

3. Municipiul Brăila
În intervalul de timp 18-21 decembrie 1989, în municipiul Brăila a fost linişte, nefiind semnalate incidente de stradă.
Acţiunile paşnice ale demonstranţilor împotriva regimului Ceauşescu au început în după-amiaza zilei de 22.12.1989. Aproape concomitent a demarat constituirea nucleului noii puteri locale. Ca urmare a notei telefonice nr. 39, venită de la MApN, comandantul garnizoanei Brăila a ordonat trimiterea de efective şi tehnică de luptă pentru paza şi apărarea a 18 obiective importante din municipiu. Au fost organizate patrule ce executau misiuni, fiind urmărită evitarea producerii unor acte de violenţă îndreptate împotriva instituţiilor publice. La orele 17:00 ale zilei de 22 decembrie 1989, cadrele militare MApN au luat în subordine Inspectoratul Judeţean al MI.
Până în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, în municipiul Brăila nu au fost înregistrate acte de violenţă.

4. Municipiul Buzău
În intervalul de timp 16-22 decembrie 1989, municipiul Buzău nu a cunoscut agitaţia mişcărilor protestatoare, deşi garnizoana Buzău era una importantă, iar unităţile militare au trecut începând cu data de 17.12.1989 la aplicarea măsurilor prevăzute de indicativul militar „Radu cel Frumos”.
După anunţarea prin mass-media a fugii cuplului prezidenţial, în Piaţa Palatului Comunal din Buzău s-au format grupuri de demonstranţi care, fără a întâmpina rezistenţă din partea forţelor de ordine, au pătruns în sediul CJ de Partid. Un alt grup de demonstranţi s-a îndreptat spre sediile locale ale MI, pătrunzând în incinta acestora, fără a fi înregistrate violenţe.
În după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, au fost constituite noile organe ale puterii locale care şi-au asumat conducerea întregii activităţi de pe raza judeţului Buzău.
Ca urmare a primirii de la MApN a notelor telefonice nr. 38 şi 39, au fost luate măsuri pentru asigurarea pazei militare a obiectivelor civile de importanţă deosebită. Şi în această zonă a ţării, violenţele armate au debutat doar în seara aceleiaşi zile.

5. Braşov
În ziua de 18 decembrie 1989, Petre Preoteasa – prim-secretar al CJ Braşov, i-a convocat pe membrii acestui organism pentru a-i informa despre evenimentele de la Timişoara. S-a ordonat ca unităţile MI şi MApN să dea dovadă de abnegaţie, pentru a nu se repeta situaţia de la Timişoara. La orele 12:25, comandantul trupelor de securitate a trecut la aplicarea măsurilor prevăzute pentru starea de necesitate.
La 19 decembrie 1989, orele 10:00, în incinta UM 01107 Braşov, s-au întâlnit şeful Inspectoratului General al MI, comandantul UM 01107 Braşov, comandantul UM 01932 Braşov şi şeful Statului Major al Apărării Civile, unde au stabilit patru variante de intervenţie împotriva unor eventuale manifestaţii muncitoreşti. S-a stabilit în mod clar că la nevoie, forţele de ordine vor interveni în forţă împotriva maselor de muncitori.
În zilele de 19 şi 20 decembrie 1989, în Braşov nu s-au petrecut evenimente deosebite, astfel încât intervenţia forţelor de represiune nu a fost necesară.
La 21 decembrie 1989, începând cu orele 08:00, în întreprinderile din municipiul Braşov au debutat mişcări de protest împotriva conducerii de partid şi de stat.
La orele 11:30, un număr de aproximativ 400 de muncitori de la ICA Ghimbav au încetat lucrul şi s-au adunat pe platoul din incinta întreprinderii, hotărâţi să se deplaseze spre centrul oraşului Braşov.
La orele 13:00, din cartierele industriale ale municipiului Braşov şi de la ICA Ghimbav, au început deplasarea spre centrul oraşului primele coloane de manifestanţi, care scandau lozinci anticeauşiste.
În jurul orelor 13:30, două subunităţi aparţinând Şcolii Militare de Ofiţeri au ocupat un dispozitiv de apărare în jurul CJ de Partid. În dispozitiv au fost integrate şi unităţi ale MI.
La orele 14:30, în proximitatea sediului CJ de Partid au fost aduse trei companii aparţinând trupelor de securitate (UM 0391 Braşov), care au fost integrate dispozitivului deja existent.
La orele 15:30, un grup de tineri a declanşat începutul demonstraţiei populare. Concomitent, coloanele de muncitori au ajuns în zona centrală a oraşului şi s-au concentrat în proximitatea sediului CJ de Partid, astfel încât la orele 16:00, numărul manifestanţilor era de aproximativ 6000 de persoane. Spre miezul nopţii, numărul demonstranţilor din centrul oraşului a scăzut, în faţa CJ de Partid rămânând doar câteva sute de persoane.
Pe parcursul nopţii de 21/22 decembrie 1989, grupuri de demonstranţi s-au deplasat la marile întreprinderi din oraş pentru a-i mobiliza pe muncitorii din schimbul trei.
Începând cu ziua de 22 decembrie 1989, mii de demonstranţi din mai multe întreprinderi s-au grupat în centrul oraşului. Prim-secretarul CJ de Partid a solicitat suplimentarea dispozitivului de apărare. Demonstranţii au reuşit să evite provocările la adresa militarilor, astfel încât nu s-au produs altercaţii şi nu s-a făcut uz de armă.
În momentul în care la TVR şi la Radio a fost anunţată fuga cuplului prezidenţial, masa de demonstranţi a fost cuprinsă de o euforie generală, unii dintre aceştia pătrunzând în sediul CJ de Partid, fără a se înregistra incidente deosebite.
În jurul orelor 13:30 – 14:00, un grup de demonstranţi s-a deplasat la sediul Securităţii locale, ocupându-l fără a întâmpina rezistenţă din partea cadrelor fostului DSS. O parte importantă a armamentului şi a muniţiei existente în acest sediu a fost însuşită de revoluţionarii tineri.
În jurul orelor 15:00, forţele MApN şi trupele de securitate au fost retrase din centrul urbei şi au intrat în cazărmi.
În jurul orelor 17:00, în sediul CJ de Partid a fost constituit primul nucleu al noului organ local de conducere revoluţionară, în fruntea căruia a fost ales gl.mr. Florea Ion. S-a hotărât ca armata să asigure paza sediului, în Braşov fiind aduse noi forţe de la unităţile militare din apropierea oraşului. Totodată, în după amiaza aceleiaşi zile a început înarmarea gărzilor patriotice.
La fel ca în cazul celorlalte oraşe amintite, şi în Braşov perioada preexistentă serii de 22 decembrie 1989 s-a caracterizat prin lipsa incidentelor grave.

6. Cluj-Napoca
În intervalul de timp 16-20 decembrie 1989, în municipiul Cluj-Napoca şi în judeţul Cluj, nu au fost înregistrate evenimente deosebite care să evidenţieze acţiuni revendicative la adresa conducerii superioare de partid şi stat.
În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 12:00, în timp ce postul naţional de televiziune transmitea mitingul desfăşurat la Bucureşti în Piaţa Palatului, în momentul în care preşedintele Ceauşescu Nicolae a fost obligat să-şi întrerupă discursul şi transmisia TV a încetat, din clădirea aflată din Piaţa Libertăţii din Cluj- Napoca s-a strigat de mai multe ori „Victorie!”. Persoanele aflate în piaţă la acel moment au aflat despre evenimentul din Bucureşti şi au început să-i oprească pe trecători cu intenţia de a organiza un prim miting de solidaritate cu acţiunile revoluţionare din Timişoara şi Bucureşti.
În jurul orelor 15:00, un grup de aproximativ 15-20 de persoane s-a adunat în Piaţa Libertăţii şi au început să scandeze „Jos dictatura!”, „Libertate!” şi să cânte „Deşteaptă-te române”. Urmarea a fost că în piaţă s-a adunat un număr tot mai mare de clujeni.
În jurul orelor 15:30, în Piaţa Libertăţii a oprit un autocamion militar din care au debarcat militari ai MApN. La debarcare, militarii au fost întâmpinaţi cu reacţii diverse. Unii protestatari au rămas calmi, alţii i-au huiduit şi jignit, spre militari fiind aruncate diverse obiecte contondente. Aceste acţiuni au provocat o stare de tensiune în rândul militarilor care se aflau încă din 17 decembrie 1989 sub efectele stării de alarmă. Astfel, în jurul orelor 16:00, din ziua de 21 decembrie 1989, evenimentele au evoluat rapid şi au degenerat. În zona intersecţiei străzilor Napoca şi Universităţii s-au înregistrat 11 decese şi 23 de răniţi. Cercetările efectuate la faţa locului au relevat că fiind atacat de manifestanţi, cpt. Carp Dando – comandantul subunităţii MApN – s-a prăbuşit la pământ şi a declanşat un foc de armă din pistolul pe care-l avea în mână. Concomitent, ofiţerul a strigat către militarii în termen pe care îi comanda ”Trageţi!”, iar aceştia au deschis foc de avertisment sau în pământ, doi dintre ei trăgând direct asupra manifestanţilor. La scurt timp, în zonă au apărut forţele aparţinând MI care i-au împrăştiat pe demonstranţi. Acest eveniment a rămas controversat.
Noile forţe de represiune aduse în centrul municipiului au fost primite de mulţime cu agresivitate, având în vedere morţii şi răniţii aflaţi la locul respectiv. Militarilor în termen li s-a strigat să-şi împuşte comandanţii şi să se alăture manifestanţilor. Au fost sparte vitrinele unor magazine, a fost răsturnat un container ce a fost transformat în tribună pentru cei care doreau să se adreseze mulţimii, fiind înregistrate şi încercări de lovire sau dezarmare a militarilor.
În jurul orelor 17:00, mai mulţi manifestanţi au rostogolit spre dispozitivul militar containerul folosit până atunci ca tribună. Sub presiunea grupului ce avansa compact, militarii i-au somat pe manifestanţi şi apoi au executat foc. În urma situaţiei create, o persoană a fost ucisă şi alte şapte rănite.
Tot în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 17:00, în zona Piaţa Mărăşti din Cluj-Napoca a fost deplasat un detaşament format din 27 de militari în termen, conduşi de 5 ofiţeri. În această zonă s-au adunat câteva sute de persoane care scandau lozinci anticeauşiste şi cereau democraţie. Din mulţime au fost aruncate asupra militarilor obiecte contondente. Drept urmare, militarii au executat foc de avertisment. Numitul R.I. s-a desprins din mulţime şi s–a repezit asupra dispozitivului militar, iar în momentul în care a ajuns lângă acesta, a fost împuşcat mortal. În cursul serii, persoane din rândul manifestanţilor au oprit două autobuze şi le-au îndreptat spre dispozitivul militar cu intenţia de a-l sparge. Asupra autobuzelor şi manifestanţilor s-a executat foc, fiind rănite două persoane.
În după amiaza aceleiaşi zile, pe podul de peste râul Someş, aflat în apropierea Hotelului Astoria, a fost realizat un dispozitiv format din 17 militari, doi subofiţeri şi un ofiţer. Aceştia au ajuns la faţa locului cu trei TAB-uri. Imediat, în apropiere s-a coagulat un grup de aproximativ 30 de manifestanţi, momente în care ofiţerul ce comanda efectivele a ordonat ca militarii să blocheze trecerea peste pod. La faţa locului a sosit o nouă coloană de manifestanţi, situaţia a degenerat, militarii au făcut uz de armă, producând moartea a trei persoane şi rănirea altor opt.
În acelaşi timp, în zona intersecţiei Călea Moţilor cu străzile Clinicilor, Coşbuc, Ilie Măcelaru şi Moldovei, a fost dispusă o subunitate formată din 58 de militari MApN, comandată de un ofiţer. Ca şi în celelalte zone, apariţia trupelor a provocat reacţia locuitorilor municipiului Cluj-Napoca. Şi aici situaţia a degenerat în confruntări soldate cu morţi şi răniţi, militarii deschizând foc de avertisment la comandă. În urma acţiunilor ce au avut loc în această zonă, s-au înregistrat 9 persoane decedate şi 15 rănite.
În cursul nopţii de 21/22 decembrie 1989, situaţia a devenit calmă şi nu au mai fost înregistrate incidente. Ziua de 22 decembrie 1989 a fost marcată de revenirea demonstranţilor în centrul municipiului. Aceştia au acţionat preponderent paşnic. Deşi au mai fost semnalate provocări izolate, militarii din dispozitivele de apărare nu au răspuns, iar în unele situaţii s-au solidarizat cu demonstranţii. După anunţarea fugii cuplului Ceauşescu, treptat, s-a realizat dezangajarea unităţilor militare din contactul cu populaţia municipiului. Până în seara zilei de 22 decembrie, în municipiul Cluj-Napoca situaţia a rămas calmă.

7. Municipiul Constanţa
În intervalul 16-22.12.1989, în municipiul Constanţa nu au avut loc manifestări populare semnificative. Totuşi, în această perioadă, Comandamentul Marinei Militare a adoptat toate măsurile ce se impuneau a fi luate în baza ordinelor primite de la MStM, inclusiv scoaterea navelor militare din radă şi redislocarea lor pe mare.
La 22 decembrie 1989, orele 12:06, după fuga soţilor Ceauşescu de pe CC al PCR, populaţia din oraş a ieşit spontan pe străzi, în grupuri mari, îndreptându-se spre centrul administrativ al oraşului, unde şi-a exprimat în mod deschis bucuria. O parte a manifestanţilor a pătruns în sediile organelor de partid şi de stat locale, iar în jurul orelor 15:00 manifestanţii au pătruns în sediile miliţiei şi securităţii. După ce în prima fază situaţia a fost calmă, un grup de aproximativ 1000 de persoane a pătruns în sediul miliţiei judeţene şi a eliberat din arest 113 persoane, arestate preventiv pentru diverse motive.
După orele 14:30, în baza notelor telefonice nr. 38 şi 39, transmise de la MApN, efectivele militare ce patrulau în diverse zone ale oraşului au fost retrase în cazărmi, iar navele militare au fost rechemate în porturi.
În baza ordinului eşalonului superior, Comandamentul Marinei Militare, în jurul orelor 18:00, a preluat controlul asupra Inspectoratului judeţean al MI (miliţie şi securitate).
Până la debutul inducerii în eroare care a cuprins şi municipiul Constanţa, situaţia a rămas calmă, nefiind înregistrate evenimente deosebite.

8. Caransebeş
La 21 decembrie 1989, în jurul orelor 14:00, un grup de aproximativ 3000 de persoane de la Întreprinderea de Construcţii Metalice şi alte întreprinderi s-a deplasat către Consiliul Popular Orăşenesc şi a solicitat înlăturarea preşedintelui Ceauşescu, libertate, condiţii mai bune de viaţă. Acestor manifestanţi paşnici li s-au alăturat unele grupuri (maximum 50 de persoane), compuse din elemente turbulente, chiar din infractori de drept comun. În seara aceleiaşi zile au fost înregistrate primele incidente violente, accentuate pe timpul nopţii ce a urmat. Astfel, anumite persoane au incendiat sediile Miliţiei, Tribunalului şi Procuraturii, fiind cerută eliberarea persoanelor arestate şi înapoierea unor bunuri confiscate anterior. În aceste condiţii, comandantul miliţiei orăşeneşti, a ordonat deschiderea focului de avertisment, fără rezultatul scontat şi anume dispersarea elementelor agresive. În cele din urmă s-a dispus eliberarea celor 21 de reţinuţi ca infractori de drept comun. Totuşi, acţiunile violente au continuat, agresorii au dislocat porţile instituţiei, iar cadrele de miliţie au executat foc, incidentul fiind soldat cu decesul unei persoane şi rănirea altor 13.
Tulburările din oraş s-au extins în mod considerabil, cunoscând uneori forme deosebit de violente. Au fost devastate clădiri, magazine, locuinţe, încercându-se inclusiv incendierea sediului Poştei Centrale.
În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, coloane masive de demonstranţi, organizate pe întreprinderi, au afluit spre centrul oraşului. Demonstraţia s-a desfăşurat relativ paşnic. Mulţimea a ocupat sediul Consiliului Popular. Aici, în următoarele ore, au fost constituite noile organe ale puterii locale, în compunerea cărora au fost incluse şi cadre aparţinând MApN. După fuga cuplului prezidenţial, în jurul orelor 14:00, s-a ordonat predarea armamentului şi a muniţiei scoase ca urmare a stării de alarmă de luptă. În aceeaşi perioadă, personalul MI a fost luat sub protecţia MApN.

9. Craiova
Manifestările protestatare de stradă au început în municipiul Craiova în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 şi s-au intensificat ca amploare după fuga cuplului prezidenţial de pe sediul fostului CC. Astfel, muncitorii de la Uzina de Avioane Craiova s-au grupat şi au pornit spre sediul CJ de Partid. Acestora li s-au alăturat muncitorii de la Întreprinderea de Utilaj Greu, de la Electroputere Craiova, de la I.R.A. şi de la alte întreprinderi. Demonstranţii cereau libertate, democraţie, precum şi demiterea organelor locale de partid.
Manifestările au avut un caracter organizat şi paşnic, fără acte de violenţă, revoluţionarii fraternizând cu armata încă de la începutul zilei.
Imediat după orele 12:00, manifestanţii au pătruns în sediul CJ de Partid, părăsit de bună voie de primul secretar al judeţului Dolj, iar detaşamentul militar aflat în zonă s-a retras în cazarmă.
În jurul orelor 16:00 s-a constituit noul organ al puterii revoluţionare locale, care a solicitat sprijinul armatei în apărarea obiectivelor publice importante şi asigurarea liniştii în municipiu.
Armata nu a intervenit în stradă, iar acţiunile prevăzute de alarma de luptă, au avut ca obiectiv doar trecerea în timp scurt şi organizat la apărarea în zona de responsabilitate.
Până în seara zilei de 22 decembrie 1989, când şi în municipiul Craiova a debutat inducerea în eroare, situaţia a fost calmă.

10. Lugoj
La data de 20 decembrie 1989, în jurul orelor 19:00-20:00, un grup de aproximativ 200 de manifestanţi, venit de la Timişoara, s-a deplasat de la gara CFR Lugoj spre centrul oraşului şi spre platforma industrială a acestuia, trecând prin faţa UM 01140 Lugoj. Aici, grupul sosit de la Timişoara a adresat injurii la adresa militarilor. Deşi cadrele unităţii militare le-au solicitat demonstranţilor să păstreze distanţa faţă de respectivul obiectiv militar, asupra unităţii au fost aruncate mijloace incendiare improvizate, care au provocat explozii. În această situaţie, dinspre UM 01140 Lugoj, s-a deschis foc asupra agresorilor, fiind împuşcate mortal două persoane şi rănite alte două.
Ajunşi în centrul oraşului, manifestanţii au incendiat sediul Consiliului Popular.
În ziua de 21 decembrie 1989, manifestanţii au acţionat paşnic şi când au ajuns în dreptul aceleiaşi unităţi militare, au scandat „Armata e cu noi!”.
La 22 decembrie 1989, demonstraţiile din municipiul Lugoj au continuat în mod paşnic, după orele 12:06, vechile autorităţi fiind înlăturate şi înlocuite cu noile organe de putere locală.

11. Municipiul Hunedoara
Perioada cuprinsă între 16 şi 22 decembrie 1989, nu a marcat în municipiul Hunedoara proteste de stradă, deşi a existat o anumită tensiune generată de informaţiile sosite dinspre Timişoara.
La 22 decembrie 1989, în jurul orelor prânzului, grupuri de persoane au început să se manifeste paşnic în centrul municipiului. Au pătruns în sediul miliţiei judeţene, punând în libertate 85 de persoane, reţinute sau arestate preventiv pentru săvârşirea unor infracţiuni de drept comun.
Până în seara aceleiaşi zile, când în zonă a început să se manifeste diversiunea radio-electronică, parte componentă a inducerii în eroare, în municipiul Hunedoara a fost linişte.

12. Reşiţa
La 21 decembrie 1989, începând cu orele 16:00, în faţa CJ de Partid, s-a format un nucleu din aproximativ 30 de muncitori ai I.C.M. Reşiţa, grupul ajungând rapid la aproximativ 200 de persoane. S-au scandat lozinci antidictatoriale şi pro – Timişoara. O parte a acestor persoane a rămas în acest loc şi în timpul nopţii de 21/22 decembrie 1989.
Începând cu dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, coloane de muncitori aparţinând întreprinderilor din municipiu, s-au deplasat în centru. Manifestaţia s-a desfăşurat paşnic, iar procesul de preluare a puterii locale de către noile organe revoluţionare s-a realizat după orele 14:00 ale aceleiaşi zile. În jurul orelor 18:00, s-a trecut la preluarea de către armată a muniţiei ce aparţinea MI, iar personalul acestuia a fost dezarmat. În prealabil, în zonă s-a resimţit intens diversiunea radio-electronică, situaţia degenerând treptat.

13. Municipiul Sibiu
Particularitatea judeţului Sibiu a constat în aceea că primul secretar al CJ de Partid era, în decembrie 1989, Ceauşescu Nicu – fiul preşedintelui Ceauşescu Nicolae.
Pe fondul informaţiilor despre evenimentele din Timişoara, în municipiul Sibiu au început să circule manifeste prin care populaţia a fost îndemnată să se solidarizeze cu populaţia Timişoarei şi să participe la o manifestaţie care urma să aibă loc în ziua de 21 decembrie 1989, în Piaţa Mare din Sibiu.
În acest context, în dimineaţa zilei de 21 decembrie, în diferite puncte din municipiu, în principal în zona centrală, au început să se adune din ce în ce mai multe persoane care, pornind de la discuţii restrânse, au ajuns în scurt timp să se manifeste împotriva puterii comuniste din România. Spre centrul oraşului au început să afluiască muncitorii principalelor întreprinderi sibiene.
Întrucât mişcarea de protest a luat amploare, a avut loc o primă intervenţie a forţelor de ordine din cadrul Inspectoratului Judeţean al MI, cu scopul împiedicării concentrării manifestanţilor în zona centrală a urbei. Au fost reţinute persoane din rândul manifestanţilor.
O a doua intervenţie a forţelor de represiune (MI) a avut loc în Piaţa Mare, după ce grupurile de muncitori au pătruns în perimetrul pieţei pentru a protesta.
La ambele intervenţii a acţionat Plutonul „Scutul” condus de şeful Biroului Pază şi Ordine din cadrul Miliţiei mun. Sibiu. Pentru intervenţii au fost folosite inclusiv două autospeciale ale pompierilor. Acţiunea de represiune a eşuat întrucât forţele de ordine ale MI nu au reuşit dispersarea manifestanţilor. Pe cale de consecinţă, de la nivelul Comitetului Judeţean de Partid Sibiu (Ceauşescu Nicu) s-a solicitat intervenţia armatei.
La vremea respectivă, comandantul Garnizoanei Sibiu şi al UM 01512 Sibiu era col. Dragomir Aurel. Acesta, prin declaraţiile date, a arătat că a fost solicitat pentru a interveni cu forţele MApN împotriva manifestanţilor. A mai arătat că, după o discuţie purtată cu inspectorul şef al MI, i-a telefonat lui Ceauşescu Nicu, iar acesta i-a ordonat să adopte măsuri de urgenţă şi să deplaseze efectivele MApN în diverse puncte ale oraşului.
În jurul orelor 10:20, col. Dragomir Aurel a purtat o convorbire prin telefon cu ministrul apărării Milea Vasile, iar acesta din urmă, auzind despre solicitarea venită din partea lui Ceauşescu Nicu, a permis scoaterea în stradă a efectivelor MApN, cu indicaţia de a nu se trage în populaţie.
Din acel moment, col. Dragomir Aurel a început să se manifeste ca un coordonator al tuturor unităţilor militare din Sibiu, el având şi funcţia de comandant al garnizoanei, repartizând zone de responsabilitate şi ordonând ofiţerilor să dispună constituirea unor efective de militari pentru intervenţia care urma să aibă loc în Piaţa Mare, respectiv pentru apărarea celorlalte obiective din oraş.
Până în jurul orelor 12:00, toate subunităţile militare constituite conform ordinelor col. Dragomir Aurel, au ajuns în punctele stabilite (Piaţa Mare, Hotelul Bulevard, Comitetul Judeţean, Liceul Economic, Consiliul Popular Municipal, centralele telefonice din oraş, Întreprinderea Flaro, depozitele de garnizoană etc.). Treptat situaţia s-a tensionat, au apărut ciocniri între demonstranţi şi forţele de ordine, soldate cu deschiderea focului de avertisment. Au apărut primii răniţi prin împuşcare, iar în legătură cu aceste prime victime din Sibiu, se constată că majoritatea manifestanţilor a declarat că au executat foc doar militarii din cadrul UM 01512 Sibiu, având în vedere că, în acel moment, în piaţă nu mai erau prezente alte forţe de ordine. Au existat şi declaraţii izolate prin care s-a arătat că asupra manifestanţilor s-au executat focuri de armă inclusiv din podurile imobilelor aflate în jurul pieţei.
În acest context, în Piaţa Mare din Sibiu au rezultat cinci victime prin împuşcare, dintre care una a decedat.
După evenimentele din Piaţa Mare, numărul manifestanţilor a continuat să crească. Întrucât militarii din piaţă au constituit un dispozitiv circular, manifestanţii s-au retras către străzile adiacente, s-au regrupat şi s-au deplasat către CJ de Partid şi Inspectoratul Judeţean al MI. În faţa sediului inspectoratului s-a manifestat paşnic, fiind scandate în principal lozinci antiprezidenţiale.
Situaţia s-a retensionat, iar în jurul orelor 18:00 manifestanţii au trecut la acţiuni care au vizat atacarea şi pătrunderea în sediile Miliţiei şi Securităţii. Au fost folosite sticle, pietre şi alte obiecte contondente. Acţiunile au culminat cu incendierea mai multor autoturisme parcate în zonă, aparţinând în principal lucrătorilor de miliţie şi securitate. În acest context, cadrele MI au folosit gaze iritant-lacrimogene şi au executat focuri de armă. Uzul de armă efectuat din sediul Inspectoratului Judeţean MI a provocat un deces şi nouă răniri de persoane.
În noaptea de 21/22 decembrie 1989, col. Dragomir Aurel a fost de acord ca inspectorul şef al MI Sibiu şi şeful DSS Sibiu să se mute în biroul Comandamentului UM 01512 Sibiu, de unde, cu toţii, urmau să coordoneze represiunea preconizată pentru 22 decembrie. În aceeaşi noapte s-a dispus transferul arestaţilor preventiv din rândurile manifestanţilor (25 de persoane ) din arestul MI la Penitenciarul Aiud.
Începând cu primele ore ale zilei de 22 decembrie 1989, grupuri numeroase de cetăţeni au început să se deplaseze, pe diverse trasee, spre centrul municipiului Sibiu, manifestanţii concentrându-se în principal în faţa Inspectoratului Judeţean al MI, la sediul Casei de Cultură a Sindicatelor, dar şi în faţa CJ de Partid.
Este important de precizat că după evenimentele din 21 decembrie 1989, forţele de ordine ale MI, nu au mai efectuat misiuni în municipiul Sibiu, fiind prezente la sediile unităţilor din care făceau parte. Mai mult, pentru apărarea sediilor Miliţiei şi Securităţii, din ordinul col. Dragomir Aurel, au fost dispuse forţe ale UM 01512 Sibiu şi UM 01606 Sibiu, care au format un cordon defensiv în faţa Inspectoratului Judeţean al MI.
În cursul dimineţii de 22 decembrie, col Dragomir Aurel a purtat o discuţie prin telefon cu generalul Ceauşescu Ilie (adjunct al ministrului apărării şi şef al Consiliului Politic Superior al Armatei) în urma căreia s-a decis suplimentarea forţelor MApN din Sibiu cu efective militare din judeţul Vâlcea.
În jurul orelor 09:30, manifestanţii aflaţi în faţa Inspectoratului Judeţean MI au devenit agresivi, dorind pătrunderea în clădire. În acest context, cadrele MI, pentru a-i linişti pe manifestanţi, au afişat la etajul trei al clădirii un banner inscripţionat „Noi, miliţia, slujim interesele poporului. Suntem cu voi! Fără violenţă! Organizaţi-vă pentru dialog!”. Această acţiune, împreună cu acceptarea verificării arestului, au condus la apariţia unui moment de acalmie, majoritatea demonstranţilor hotărând să se deplaseze la Poligrafie pentru editarea unui ziar cu conţinut revoluţionar.
Evenimentele au luat, însă, în mod subit, un curs neaşteptat după ce, prin mass-media, s-a anunţat sinuciderea ministrului apărării Milea Vasile. Anunţul a determinat mulţimea să nu se mai deplaseze spre Poligrafie, să rămână în faţa Inspectoratului MI şi să reînceapă asaltul asupra acestuia. Evenimentele au fost deosebit de tensionate, violenţele extreme, s-a deschis focul de către cadrele MI, rezultând împuşcarea mai multor persoane, printre acestea fiind şi militarul M.D. care a decedat. Cert este că o parte a manifestanţilor a reuşit să pătrundă cu forţa în clădirea Inspectoratului Judeţean al MI. De aici, civilii s-au înarmat cu arme militare aparţinând cadrelor de miliţie şi de securitate care şi-au abandonat armamentul şi muniţia.
După pătrunderea manifestanţilor în sediul MI, de frică, mai multe cadre de miliţie şi securitate s-au refugiat spre UM 01512 Sibiu (aflată în imediata vecinătate) şi au sărit gardul unităţii militare, întrucât pe la punctul principal de acces nu se putea intra din cauza prezenţei unui grup masiv de demonstranţi care se comporta violent cu lucrătorii MI prinşi în zonă. Concomitent cu deplasarea spre UM 01512 Sibiu, cadrele MI au executat focuri de avertisment. În acest context, militarii ce asigurau paza UM 01512 Sibiu au deschis focul împotriva cadrelor MI care au pătruns în unitate prin escaladarea gardului. S-a deschis focul inclusiv asupra sediului Inspectoratului Judeţean MI.
Urmare acestui eveniment, din rândul cadrelor de miliţie şi securitate care au încercat să se refugieze în incinta UM 01512 Sibiu, a rezultat un număr mare de victime, 19 cadre MI au decedat, 4 fiind rănite.
Despre acest tragic eveniment, prin Raportul Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 au fost stipulate următoarele : „Este greu de imaginat cum s-a putut crede că un grup de 25 de cadre MI care au fugit din clădirile instituţiilor lor, din cauza presiunii mulţimii, ar fi fost în măsură să atace şi să cucerească clădirile unităţii militare în care exista un dispozitiv de apărare „beton” , realizat din sute de militari. În afara absurdităţii acţiunii comandată de colonelul Dragomir Aurel, ca principal vinovat în desfăşurarea evenimentului, se fac vinovaţi şi comandanţii Miliţiei şi Securităţii, care se aflau în cazarmă şi care nu au luat măsuri de anunţare a intenţiilor subordonaţilor lor. Dovedind exces de zel, colonelul Dragomir Aurel a condus acţiunea de neutralizare a aşa-zişilor invadatori”
Cu referire la evenimentele desfăşurate în Sibiu şi nu numai, a fost audiat martorul Rusan Ioan (sediul SPM, 04.10 2018-11/P/2014, vol.IV – Declaraţii, f.130-135) care a spus: „În decembrie 1989 eram cadru al DSS şi făceam parte din unitatea 0110 – contraspionaj ţări socialiste. Eu am fost şeful colectivului anti–STASI (serviciul de informaţii al RD Germană), aşa că am luat contact doar tangenţial cu colegii care desfăşurau activităţi anti–KGB. Într-un interviu pe care l-am acordat mai demult, am spus că în decembrie 1989 puterea a fost preluată chiar de cei pe care-i urmăream noi.(….) După Revoluţie, când îndeplineam funcţia de şef al Departamentului de Informaţii Sibiu (SRI) am primit ordin să efectuez o cercetare în vederea obţinerii de date pentru clarificarea evenimentelor de la Sibiu din decembrie 1989 (….) Cu privire la comandantul UM 01512 Sibiu, colonelul Dragomir Aurel, consider că a fost depăşit de situaţie. Era relativ tânăr şi era cunoscută apropierea sa de Nicu Ceauşescu, mergea până la servilism. Atitudinea lui de până la 22 decembrie întăreşte afirmaţia mea, el cerându-i personal aprobarea lui Nicu Ceauşescu de a interveni cu trupe militare în vederea restabilirii ordinii în Sibiu, afirmând că cei de la MI nu fac faţă. După fuga lui Ceauşescu atitudinea lui s-a schimbat, iar deciziile lui au fost nu doar greşite, dar şi lipsite de umanism. Este cunoscut episodul uciderii celor care, în nevoie, de teama maselor populare, au sărit gardul, după ce iniţial a existat o înţelegere în acest sens cu conducerea unităţii militare (…) Nu cred că Dragomir a făcut parte dintr-o diversiune, deoarece era mult prea ataşat de familia Ceauşescu.”
„Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare în perioada 1990 – 1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989”, elaborată de Secţia Parchetelor Militare, Comisia Senatorială, dosar nr. 53/J.I.3, cu referire la situaţia din Sibiu, conţine următoare concluzie: „Este de menţionat împrejurarea că, deşi asupra clădirilor Inspectoratului Judeţean al MI s-au executat trageri repetate şi intense dinspre UM 01512 Sibiu, niciun cadru MI nu a fost ucis sau rănit în acest sediu, în poziţii de tragere la ferestre sau uşi, ceea ce este de natură să infirme declaraţiile date de militarii UM 01512 Sibiu, care, de regulă, au susţinut versiunea ripostei pe care au dat-o la tragerile efectuate din sediul MI asupra unităţii militare. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din constatarea ulterioară a unui număr redus de urme de gloanţe pe pereţii clădirilor UM 01512 Sibiu, precum şi din inexistenţa unor victime în rândul militarilor aflaţi în acele clădiri”.
Despre evenimentele desfăşurate la Sibiu mai există o controversă. S-a speculat în perioada post-decembristă că la data de 20 decembrie 1989, pentru protecţia suplimentară a lui Ceauşescu Nicu, la Sibiu a fost trimisă, în regim conspirat, o grupă militară aparţinând DIA (Direcţia Informaţii a Armatei), mai precis militari ai UM 0404 Buzău (cercetare). Aceşti militari ar fi făcut deplasarea spre Sibiu, clandestin, la bordul unei aeronave civile Rombac (BAC – 400) ce asigura ruta Bucureşti – Sibiu. Controversa a apărut şi pentru că ,doar pentru acea dată, cursa a fost efectuată cu o aeronavă Rombac în locul uzualei aeronave de tipul AN–24. Totuşi ancheta a demonstrat că motivul înlocuirii a fost unul determinat de o necesitate de moment: aeronava Rombac era mai încăpătoare, astfel încât au putut fi transportate toate pachetele trimise din străinătate (mai ales din RF Germania) rudelor aflate în zona Sibiu, dată fiind comunitatea germană numeroasă în această zonă. Aşadar, prezenţa în sine a aeronavei Rombac nu constituie motiv de suspiciune. Cu toate acestea, au existat declaraţii de martor prin care s-a arătat că în perimetrul situat între sediul Inspectoratului Judeţean al MI şi UM 01512 Sibiu au executat trageri cu arme militare automate persoane echipate în combinezoane de culoare neagră, aflate pe terasele blocurilor aflate în apropiere. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor Bogdan Viorel (audiat la 08.12.2006), Bălăiţă Romulus (audiat la 17.11.2006) şi Verony Viorel (audiat la 13.12.2006). Aceste declaraţii, precum şi alte declaraţii relevante, se află ataşate dosarului, în vol. 1-7 „Sibiu”.
În legătură cu acest subiect, martorul Rusan Ioan a precizat, în continuarea declaraţiei, următoarele: „În urma cercetărilor făcute, mi-am format convingerea că aterizarea avionului Rombac la Sibiu în seara zilei de 20 decembrie 1989 a avut rolul de a aduce un comando de militari de la Batalionul 404 Buzău. Aceştia au călătorit împreună cu pasagerii cursei respective. Am luat câteva declaraţii unor pasageri care au declarat că în aeronavă au călătorit şi luptătorii Batalionului 404 Buzău. Am avut şi declaraţia bucătarului de la UM 01512 Sibiu care a precizat că în acea perioadă a hrănit suplimentar un grup de militari despre apartenenţa cărora nu ştia nimic, afirma că nu erau din unitate şi nu se legitimau.”
În afara acestei declaraţii, nu au fost obţinute alte probe concludente în temeiul cărora să poată fi trasă o concluzie certă a implicării unor forţe speciale în evenimentele de la Sibiu. Este de remarcat faptul că examinarea jurnalelor de luptă aparţinând UM 0404 Buzău şi a tuturor celorlalte documente militare ataşate dosarului nu au relevat nicio informaţie cu privire la existenţa acestei misiuni.
Tot în contextul uzului de armă efectuat în zona UM 01512 Sibiu, la data de 22.12.1989, începând cu orele 12:00, au mai fost consemnate 5 decese şi 6 răniri prin împuşcare (4 decedaţi şi 4 răniţi au aparţinut MI, 1 decedat şi 2 răniţi fiind civili).
În curtea Inspectoratului Judeţean MI, în acelaşi interval orar, au mai fost împuşcate mortal 2 persoane, alte 5 fiind rănite prin împuşcare (2 civili decedaţi, 3 civili răniţi, respectiv 2 cadre MI rănite).
În spatele sediului Inspectoratului Judeţean MI, au mai fost răniţi prin împuşcare 2 civili.
Pe strada Armata Roşie şi în imobilele de pe această stradă (aflate în proximitatea UM 01512 Sibiu) au mai rezultat 21 de victime din care 11 au decedat, iar 10 au fost rănite prin împuşcare (cu toţii civili).
Pe strada Gheorghe Gheorghiu Dej şi imobilele de pe această stradă, tot în contextul uzului de armă efectuat în zona UM 01512 Sibiu, în data de 22 decembrie 1989 au mai rezultat 17 victime, din care 4 au decedat, iar 13 au fost rănite prin împuşcare (2 militari decedaţi, restul decedaţilor şi răniţilor fiind civili).
În Piaţa Mare din Sibiu, urmare a uzului de armă efectuat în zonă, au mai decedat 3 persoane civile.
În această zi, în diverse zone ale municipiului Sibiu, alte două persoane au decedat prin împuşcare, iar 15 au fost rănite.
În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 s-a trecut la organizarea şi executarea apărării obiectivelor de interes public.

14. Municipiul Turda
Valul mişcării revoluţionare a cuprins începând cu 22 decembrie 1989 şi municipiul Turda. În dimineaţa acestei zile, muncitorii de pe platforma industrială au încetat lucrul şi s-au deplasat spre centrul oraşului. La orele 08:45, la solicitarea organelor locale de partid şi cu aprobarea eşalonului superior, o subunitate de infanterie a fost trimisă pentru a proteja sediile instituţiilor importante. S-a ordonat totodată luarea sub protecţie militară a podurilor rutiere de pe râul Arieş, fiind asigurată astfel posibilitatea de manevră a trupelor.
Căderea dictaturii a fost întâmpinată cu entuziasm, iar ca urmare a notelor telefonice nr. 38 şi 39, transmise de la MApN, unităţile militare au fost retrase în cazărmi. În seara aceleiaşi zile, un număr de 12 ofiţeri ai DSS, în frunte cu comandantul acestora, au solicitat protecţia armatei.
Din dispoziţia preşedintelui Comitetului Provizoriu Local FSN (studentul O.E.), ignorându-se opoziţia cadrelor militare ce asigurau paza sediului Securităţii Turda, au fost smulse sigiliile sălilor de armament, fiind ridicate întregul armament şi muniţia aferentă existentă în acel loc. Armamentul şi muniţia au fost transportate la sediul FSN local şi distribuite pe bază de buletin persoanelor civile.
Până în seara zilei de 22 decembrie 1989, în Turda situaţia a fost calmă.

15. Municipiul Târgu-Mureş
În dimineaţa zile de 21 decembrie 1989, în acest municipiu au început ample mişcări protestatare împotriva regimului Ceauşescu, iniţial în unităţile industriale, iar mai apoi în stradă.
În jurul orelor 11:30, unităţilor militare din garnizoană li s-a ordonat să intervină pentru a bloca afluirea coloanelor de manifestanţi spre centrul oraşului. În acest sens au fost constituite trei detaşamente de militari, unul dintre acestea deplasându-se la sediul CJ de Partid, pentru a întări dispozitivul MI deja existent. Până în jurul orelor 20:00, în aceeaşi zonă au fost trimise noi forţe, totalizând 340 de militari cu 12 TAB-uri.
Acţiunea de represiune a debutat la scurt timp, manifestanţii au fost împrăştiaţi, concomitent cu accentuarea provocărilor la adresa militarilor. În jurul orelor 21:00, dinspre sediul Poştei Centrale a venit o coloană de manifestanţi din rândul căreia, elemente agresive, au aruncat asupra militarilor cu pietre, sticle, bare metalice etc., rănind grav un militar. Au fost atacate şi TAB-urile, moment în care militarii au executat foc de avertisment. Ca urmare a unei erori, focul unei mitraliere grele de pe un TAB cu ţeava căzută la cinci grade sub orizontală, a cauzat împuşcarea mortală a patru persoane. Retrăgându-se în dezordine, în urma focului de armă, unele persoane au devastat magazinul Romarta Tineretului. În urma confruntărilor cu forţele de ordine s-au mai înregistrat doi morţi.
În noaptea de 21/22 decembrie 1989, zona centrală a oraşului a fost degajată, fiind interzisă circulaţia persoanelor civile în grupuri.
Începând cu dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, spre centrul oraşului, au afluit coloane de demonstranţi ce scandau împotriva dictatorului Ceauşescu Nicolae. În jurul amiezii, între demonstranţi şi efectivele militare s-a realizat fraternizarea, manifestanţii au început să-i îmbrăţişeze pe militari şi s-a scandat „Armata e cu noi!”. O parte a manifestanţilor a pătruns în sediul CJ de Partid, iar o altă parte s-a deplasat la sediile Securităţii şi Miliţiei, de unde au fost sustrase armament şi muniţie. În aceeaşi zi au fost constituite noile organe locale ale puterii, situaţia rămânând calmă.

16. Târgovişte
Până în ziua de 22 decembrie 1989 în municipiul Târgovişte nu au existat acţiuni de protest. Începând cu orele 13:00 ale acestei zile, în faţa CJ de Partid Dâmboviţa, s-au adunat grupuri de manifestanţi care au scandat lozinci antidictatoriale. La scurt timp, din iniţiativa demonstranţilor, au fost luate măsuri de pază militară a Inspectoratului Judeţean al MI, fiind preluate armamentul, muniţia şi instalaţiile de ascultare din sediu. Un ofiţer al MApN a preluat conducerea provizorie a Inspectoratului.
Ca urmare a primirii unor informaţii potrivit cărora cuplul dictatorial Ceauşescu se afla în zonă, au fost luate măsuri ce au avut scopul de a-i descoperi şi prinde pe fugari.
În jurul orelor 14:00, cetăţeanul Petrişor Niculae a adus la cunoştinţa organelor de miliţie că soţii Ceauşescu se găsesc în incinta Centrului de Protecţie a Plantelor, situat în afara localităţii. Informaţia s-a adeverit, soţii Ceauşescu au fost preluaţi şi introduşi în sediul Inspectoratului Judeţean al MI, după care, în seara aceleiaşi zile au fost introduşi în incinta UM 01417 Târgovişte (întreaga desfăşurare a evenimentelor va fi analizată pe larg în alt capitol).
***
Evenimentele desfăşurate în oraşele importante ale României, începând cu după-amiaza şi seara zilei de 22 decembrie 1989, urmează a fi analizate în capitolul IX al prezentului rechizitoriu.

(va urma)

Mai citește:
– 1997. Ion Iliescu cercetat penal pentru revoluție. Emisiune a lui Marius Tucă (video)
– Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus trimiși în judecată în „dosarul revoluției”. Nici un cuvînt despre „agenturili străine” în comunicatul Parchetului
– Motivația diversiunii din revoluție, conform Parchetului General. 2 structuri pomenite – „Consiliul Militar Superior” și „grupul de decizie politico-militară al CFSN”. În esență, Parchetul susține ideile prezentate de multă vreme pe acest blog
– O impresie greșită: În „dosarul revoluției” Parchetul ar fi considerat securitatea nevinovată
– Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției
– Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989
– O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989
– George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, decembrie 1997: „Pe 22 decembrie nu s-a întîmplat nici o lovitură de stat… Clanul Ceaușescu a fost trădat de capii armatei, securității și miliției. Trădarea acestora s-a întîmplat însă numai în ultimul moment, și nu a fost făcută de dragul revoluției… ci de teama acesteia… Acțiunea lor contrarevoluționară, cunoscută sub denumirea de diversiunea teroriștilor, a însemnat o baie de sînge” (video)
– Lorin Fortuna, decembrie 2014: S-a declanșat „atacul teroriștilor”, care s-a dovedit a fi însă o acțiune criminală, antirevoluționară, declanșată de o grupare din M. Ap. N. condusă de Victor Atanasie Stănculescu (video)
– Petre Roman: „teroriştii (…) erau cei mai mulţi ai armatei – de ce? Pentru că generalii aveau o mare teamă, ei fuseseră represiunea şi la Timişoara şi la Bucureşti, şi au creat această diversiune”
– 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– 26 decembrie 1989: TVR oprește primul miting anti-FSN (video)
– Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video)
– 26 decembrie 1989. Brucan: Tendințele de a organiza mitinguri sînt fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste. Doina Cornea: Avem încredere în cei care au rezistat. Pe domnul Iliescu nu-l cunosc din acest unghi. Petre Popescu: Situația devine mult mai critică. Bandiții pun megafoane pe ferestre
– Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi”
– Octavian Paler – Delapidarea revoluției (1993). „Lucrurile se agravează și mai mult prin teza complotului internațional care ar fi organizat și realizat înlăturarea lui Ceaușescu. Nu-ți trebuie prea multă logică pentru a-ți da seama că de o asemenea perspectivă asupra revoluției au nevoie, în primul rînd, cei care urăsc, de fapt, revoluția”
– Octavian Paler – După patru ani (1993). „Ce legătură mai are cu revoluția regimul Iliescu?”
– Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieșiu
– Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara
– Extrase din rechizitoriul în „dosarul revoluției” – disponibile public

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.