Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN octombrie 14, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, în care e descrisă preluarea puterii de către CFSN.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
Revoluția în orașele României

În acest capitol Parchetul descrie preluarea puterii de către CFSN. Se face referire și la niște înregistrări video, pe care le-am prezentat și eu pe blog – de pildă la Pregătirile CFSN de preluare a puterii (video) – linc și la Ion Iliescu citeşte la TVR programul CFSN şi componenţa acestuia (linc). Se arată că la ora 16 din ziua de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu însoțit de alte cîteva persoane (printre care generalul în rezervă Nicolae Militaru) s-a dus la sediul M.Ap.N. unde a fost recunoscut ca „noul comandant suprem al Forțelor Armate Române” de către cei aflați acolo, generali și ofițeri superiori din armată, dar și din Ministerul de Interne și din securitate, căci, zice Parchetul, se aflau atunci la M.Ap.N. și persoane din conducerea miliției și securității. Ion Iliescu a înființat atunci un „comandament unic militar și civil care avea să coordoneze inclusiv operațiunile militare, pe întregul teritoriu al țării”. Din capitolul precedent al rechizitoriului rezultă că la acea oră era liniște în țară din punct de vedere militar, poate cu excepția Sibiului.

„Întreaga forţă militară a României (MApN, MI-DSS, Gărzi Patriotice), începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – orele 16:00 – s-a pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a conducerii acestuia”, explică Parchetul, arătînd că „grupul de decizie politico-militară al CFSN format din Iliescu Ion, Brucan Silviu, gl. lt. Stănculescu Victor Atanasie, gl. (r.) Militaru Nicolae (…), Voiculescu Gelu Voican, a exercitat în mod direct prerogativele puterii de stat”. Observ că din acest „grup de decizie politico-militară al CFSN” lipsesc unii dintre cei nominalizați de Parchet că au pătruns alături de Ion Iliescu la M.Ap.N. la orele 16 – și anume Petre Roman (viitorul prim-ministru), Florin Velicu, Constantin Ispas (ar putea fi vorba de Mihai Ispas) și Mihail Montanu (deși despre acesta se spune mai departe că a rămas la M.Ap.N. ca reprezentant al CFSN, deci se poate presupune că a avut activitate concretă la coordonarea operațiunilor militare), în schimb este inclus Silviu Brucan, care nu fusese printre cei care s-au dus la M.Ap.N. în acel moment.

După întrunirea de la M.Ap.N., Ion Iliescu s-a dus la clădirea Comitetului Central al PCR (unde, cum s-a afirmat în capitolul Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989 – linc, la fiecare etaj se făcea cîte un guvern). Aici primește sprijin și din partea lui Gheorghe Ardeleanu, șeful USLA. Încearcă să se adreseze mulțimii, este inițial huiduit și mulțimea strigă „jos comunismul!”, dar pînă la urmă, cu sprijinul lui Sergiu Nicolaescu, huiduielile sînt potolite și Ion Iliescu izbutește să-și continue discursul. Această întîmplare arată că, dacă Ion Iliescu a primit imediat sprijinul forțelor de represiune ale regimului ceaușist (armată, miliție, securitate, USLA), a avut probleme în a obține sprijin din partea mulțimii și a revoluționarilor civili. Sînt și alte dovezi, neamintite de Parchet, care arată că în rîndul revoluționarilor civili, în 22 decembrie 1989 circulau și alte nume de persoane care au fost propuse să preia conducerea țării. De pildă, de la balconul CC se susținea: În conducerea provizorie trebuie să avem oameni siguri, care au suferit: Corneliu Mănescu, Mazilu (linc). Dar acest aspect nu este dezvoltat mai departe în rechizitoriul Parchetului, deși ar putea fi una din motivațiile diversiunii. Pe parcursul rechizitoriului sînt date diferite declarații de martor ale unor persoane care au fost în anturajul lui Ion Iliescu și care îl prezintă pe acesta ca un lider necontestat. Nu contest că aceste declarații sînt reale și ele poate exprimă felul cum gîndeau martorii respectivi, dar realitatea este că Ion Iliescu a fost contestat din primul moment în care a dorit să se adreseze mulțimii. Contestarea nu a venit de la șefii armatei, miliției sau securității ci de la revoluționarii civili.

Articol din ziarul „Republica” din 6 octombrie 1997 în care se descrie activitatea anticeaușistă a profesorului Alexandru Melian, adevăratul inițiator al Frontului Salvării Naționale, pentru care ar exista și confirmări în dosarele CNSAS. Preluare de pe saitul Europa Liberă https://moldova.europalibera.org/a/24238050.html

Mai departe, Parchetul amintește cum, la întrunirea din clădirea C.C., generalul Militaru a spus că „Frontul Salvării Naționale acționează de șase luni”. Generalul Militaru fiind mort, nu mai poate fi chemat ca martor, dar faptul că exista un Front al Salvării Naționale care acționa de mai multe luni era de notorietate publică, un apel anticeaușist al acestui Front fiind difuzat de radio „Europa Liberă” în 29 august 1989 (vezi Apelul FSN difuzat de radio Europa Liberă în 29 august 1989- linc). Generalul Militaru însuși a explicat în ianuarie 1990: „Apelul acela care s-a transmis prin postul de radio Europa Liberă a fost redactat tot de un „Front al Salvării Naţionale”, care n-are nici o legătură cu ăsta. De aceea eu am spus să nu se numească Frontul Salvării Naţionale, că se poate face confuzie cu cei care au redactat acel apel. E pur şi simplu o coincidenţă că Frontul Salvării Naţionale, actualul, are aceeaşi denumire cu aceia care au redactat acel apel la timpul respectiv” (vezi Nicolae Militaru despre afirmaţia sa că „Frontul există de 6 luni”- linc). Mai mult, un anume Alexandru Melian și-a asumat paternitatea acelui Front al Salvării Naționale (linc), idee reluată apoi și într-o carte a sa – „Polemici implicite”. Însăși radio Europa Liberă a confirmat mai tîrziu că Alexandru Melian este cel care le-a trimis scrisoarea (vezi, pe saitul „Europei Libere”, emisiunea din 11 octombrie 1997 „Alexandru Melian – Istoria trăită, istoria (de)mistificată – linc). Parchetul a selectat din declarațiile lui Nicolae Militaru numai cele care convin variantei „complotului” și le-a neglijat pe celelalte, care contrazic această variantă. Faptul că cetățeanul Nicolae Militaru se cam contrazice în declarații nu trebuie să fie pentru Parchet un motiv de ascundere a unor declarații ale acestuia și prezentarea numai a celor care confirmă narațiunea rechizitoriului. Dacă Militaru nu mai poate fi chemat la audieri, putea fi chemat ca martor Andrei Șora, care i-a luat interviul publicat în „România Liberă”. Putea fi chemat ca martor și Alexandru Melian, se puteau cere relații de la radio Europa Liberă care a confirmat susținerile lui Melian. E posibil ca în arhiva „Europei Libere” să existe în original apelul Frontului Salvării Naționale difuzat de acest post. Neefectuarea acestor demersuri de către Parchet e semn de netemeinicie a rechizitoriului.

În înregistrarea video a întrunirii „grupului Iliescu” la sediul C.C., pe care o pun și în acest articol, de la minutul 8,00 poate fi auzit Silviu Brucan spunînd „a fost un front de salvare națională care a lansat un apel nesemnat de nimeni”. Spusele lui Brucan arată că el nu se consideră parte din acel Front de Salvare Națională, vorbind oarecum disprețuitor că apelul pe care acesta îl lansase nu-l semnase nimeni. Tot în acea înregistrare se vede că nici denumirea de Front al Salvării Naționale pentru noua putere nu era un lucru stabilit în acel moment. Petre Roman propune o altă denumire – Frontul Unității Populare. Iar în 22 decembrie 1989 radio Europa Liberă anunța: „Puterea a fost preluată de Frontul pentru Salvarea Patriei, sub conducerea fostului ministru de externe Corneliu Mănescu (linc). E și acesta un indiciu că denumirea de Frontul Salvării Naționale a fost adoptată cu șovăieli, ceea ce contrazice ideea unei organizații existente de multă vreme, pregătite să preia puterea în situația răsturnării regimului Ceaușescu (sau mai mult, care chiar ar fi plănuit răsturnarea acestui regim). De asemenea, e și un indiciu că Ion Iliescu nu era unicul lider care putea fi închipuit în acea zi.

Rechizitoriul consemnează și ceea ce este probabil prima diversiune din seara de 22 decembrie 1989: afirmația lui Sergiu Nicolaescu (cel care avea să înființeze Comisia Senatorială „Decembrie 1989” din lucrările căreia Parchetul citează copios) că a fost minată clădirea C.C. Cercetările au dovedit că afirmația e mincinoasă. După această diversiune, „grupul Iliescu” a plecat spre TVR, unde s-a prezentat în fața națiunii, iar apoi la M.Ap.N., unde i s-a asigurat apărarea.

„Conduita concretă manifestată de Iliescu Ion, începînd cu orele 16:00 ale zilei de 22 decembrie 1989, demonstrează asumarea de către acesta a prerogativelor puterii în stat”, este concluzia pe care o trage Parchetul referitoare la fostul președinte, iar în ceea ce privește armata se consideră că „în cadrul MApN nu s-a resimţit vreo perturbare semnificativă a activităţilor, lanţul de comandă rămînînd neafectat de evenimentele respectivei zile”. „CFSN, care s-a sprijinit încă din momentul constituirii pe MApN, a fost un veritabil Guvern al României”, mai afirmă Parchetul.

VIII. Preluarea puterii de stat de către CFSN

În urma apariţiilor televizate, grupul condus de Iliescu Ion a luat decizia deplasării la sediul MApN. În prealabil, Iliescu Ion (aflat la Casa Scânteii – Editura Tehnică) şi generalul Stănculescu Victor Atanasie (aflat la sediul MApN) au purtat o discuţie telefonică în urma căreia acesta din urmă i-a garantat primului protecţia Armatei. Convorbirea a fost amintită de Iliescu Ion în apariţia televizată de la orele 14:45 (a se vedea capitolul V).
Astfel, la data de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 16:00, în sediul Ministerului Apărării Naţionale a pătruns un grup de civili format din Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu Voican, gl. (r.) Militaru Nicolae, Montanu Mihail, Constantin Ispas, Velicu Florin. Grupul a fost primit de gl. Stănculescu Victor Atanasie (numit ministru al apărării, în jurul orelor 10:00 ale aceleiaşi zile, de fostul preşedinte Ceauşescu Nicolae, fără emiterea unui decret) precum şi de militari cu funcţii importante aflaţi deja în minister (gl. lt. Guşă Ştefan, gl. lt. Logofătu Gheorghe, gl. lt. Dafinescu Traian, gl. lt. Eftimescu Nicolae, gl. lt. Chiţac Mihai, gl. lt. Hortopan Ion, gl. lt. Rus Iosif, din partea MApN şi gl. mr. Grigorie Ghiţă, gl. mr. Câmpeanu Romeo, lt. col. Stan Gheorghe, din partea MI – DSS). Cu toţii au intrat în sala de consiliu a MApN.
Militarii ante-menţionaţi l-au recunoscut în fapt pe Iliescu Ion ca fiind noul şef de stat şi de guvern, implicit, noul comandant suprem al Forţelor Armate Române. La rândul său, Iliescu Ion şi-a asumat imediat, fără rezerve aceste demnităţi, comportându-se ca atare.
Grupul (civili şi militari) a discutat inclusiv problema denumirii noului organ de conducere politică şi militară. S-a hotărât ca denumirea să fie Frontul Salvării Naţionale, întrucât, aşa cum s-a arătat, unii dintre participanţi acţionaseră şi anterior datei de 22 decembrie 1989 prin diferite activităţi în scopul înlăturării preşedintelui Ceauşescu Nicolae.
Iliescu Ion (acceptat ca nou lider), a propus constituirea unui Comandament unic militar şi civil care avea să coordoneze inclusiv operaţiunile militare, pe întregul teritoriu al ţării.
La scurt timp, structura civilo-militară denumită Gărzi Patriotice a fost integrată în Comandamentul nou înfiinţat. Şeful de Stat Major al acestei structuri – col. Pârcălăbescu Corneliu, a emis OZU nr. 1 din 22 decembrie 1989, prin care s- a stabilit că „Pe baza hotărârii CFSN, statele majore şi gărzile patriotice se află în stare de alarmă de luptă şi vor participa cu întregul efectiv şi cu toată capacitatea de luptă la înfăptuirea şi apărarea cuceririlor Revoluţiei” (Vol. 23- Jurnale de luptă, pag. 128).
Având în vedere cele mai sus invocate şi celelalte probe administrate în cauză, se desprinde concluzia conform căreia întreaga forţă militară a României (MApN, MI-DSS, Gărzi Patriotice), începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – orele 16:00 – s-a pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a conducerii acestuia. Este momentul în care Armata şi Securitatea îşi dau acordul ca România să fie condusă de CFSN. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN format din Iliescu Ion, Brucan Silviu, gl. lt. Stănculescu Victor Atanasie, gl. (r.) Militaru Nicolae (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al apărării), Voiculescu Gelu Voican, a exercitat în mod direct prerogativele puterii de stat şi a luat decizii importante atât cu caracter politic, cât şi cu caracter militar.
Este necesar de subliniat că, în calitate de ministru al apărării, gl. lt. Stănculescu Atanasie Victor, a dat iniţial ordine vădit contrare celor dispuse de comandantul suprem – Ceauşescu Nicolae, pentru ca ulterior, în aceiaşi zi, să subordoneze MApN unei noi puteri politice, chiar în sediul central al MApN, cu acceptarea din partea tuturor şefilor de direcţii militare din minister. Aceste conduite nu au întâmpinat vreo opoziţie din partea celuilalt pilon de putere militară – DSS. Conjugarea acestor atitudini a făcut posibile izolarea, deposedarea totală de putere a preşedintelui Ceauşescu Nicolae si preluarea puterii de stat de către CFSN.
La fel de importantă s-a dovedit a fi şi abilitatea „grupului Iliescu” de a se organiza şi acţiona eficient. Componenţii acestei grupări au înţeles foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului pentru astfel de momente. La fel de importantă a fost şi decizia de a face joncţiunea cu factorii de comandă ai principalului pilon de putere în stat – MApN.
Întâlnirea de la sediul MApN a durat aproximativ 45 de minute, după care Iliescu Ion şi anturajul său s-au deplasat la sediul Comitetului Central al PCR (în prealabil, s-a hotărât ca din partea FSN să rămână la sediul MApN numitul Montanu Mihail). Aici au fost întâmpinaţi inclusiv de col. Ardeleanu Gheorghe – comandantul USLA, care s-a pus la dispoziţia noii puteri. În clădire se aflau mulţi revoluţionari, militari, dar şi componenţi ai fostului CC al PCR. Aşa cum s-a arătat, aceştia se aflau într-un proces de constituire a unor nuclee de putere.
În jurul orelor 17:00, Iliescu Ion le-a vorbit revoluţionarilor aflaţi în perimetrul din faţa CC, aproximativ 100 de mii de persoane. S-a adresat mulţimii cu „Stimaţi tovarăşi!”, moment în care a fost huiduit, având în vedere că printre revoluţionari s-a cristalizat un nou deziderat – „Jos comunismul!” Imediat a luat cuvântul regizorul Nicolaescu Sergiu, care se bucura de notorietate. A vorbit mulţimii şi l-a recomandat pe Iliescu Ion ca fiind persoana potrivită să conducă România până la organizarea unor alegeri libere. Astfel, Iliescu Ion s-a adresat din nou maselor, spunând „Dragi concetăţeni, clanul Ceauşescu a căzut…”. De data aceasta, a fost acceptat şi aplaudat. La scurt timp, din balconul CC le-a vorbit revoluţionarilor inclusiv gl. lt. Guşă Ştefan (şeful MStM al MApN) care a anunţat că „Armata este alături de popor!”. Edificarea privind întreaga succesiune a luărilor de cuvânt din balconul CC al PCR, se poate realiza prin vizionarea imaginilor stocate pe suportul extern trimis în mod oficial de TVR şi ataşat prezentului dosar.
În urma apelului televizat făcut de Iliescu Ion, începând cu orele 17:00, la sediul CC al PCR au început să sosească mai mulţi foşti nomenclaturişti şi activişti ai PCR, marginalizaţi în ultimii ani de preşedintele Ceauşescu Nicolae. Printre aceştia s-au aflat Brucan Silviu şi Bârlădeanu Alexandru. Drept urmare, într-un birou de la etajul III, sub conducerea lui Iliescu Ion, un grup format din civili şi militari a început redactarea unui Comunicat către ţară. Grupul a fost constituit din Iliescu Ion, Bârlădeanu Alexandru, Brucan Silviu, Marţian Dan, Mazilu Dumitru, Roman Petre, Voiculescu Voican Gelu, Teodoriu Bogdan, gl. col. (r.) Militaru Nicolae, gl. lt. Guşă Ştefan, gl. Vlad Iulian, col. Pârcălăbescu Corneliu, Nicolcioiu Vasile (şeful serviciului protocol al CC), Apostoiu Dumitru (consilier al lui Ceauşescu Nicolae) şi câţiva revoluţionari.

Întâlnirea a durat aproximativ o oră, fiind integral filmată de Adrian Sârbu, la vremea respectivă angajat al Sahia-Film. Filmarea, pe suport DVD, a fost ataşată dosarului de către acesta din urmă şi preluată ca probă (vol. XI – Documente, pag. 42- 44). Analiza acestei filmări devoalează atmosfera acelor momente, fiind surprinsă inclusiv intervenţia gl. col. (r.) Militaru Nicolae, care a spus „Măi, oameni buni! Frontul Salvării Naţionale acţionează de şase luni, domnule”. Apoi, Iliescu Ion i-a anunţat pe ceilalţi participanţi la şedinţă „Vreau să vă spun că am intrat în legătură cu ambasada sovietică şi le-am transmis situaţia în care ne aflăm ca să comunice la Moscova, să se ştie cine suntem şi ce vrem. Asta le-am spus deja.” (vol. XI – Documente, inclusiv suport video, pag. 42-44). Nu în ultimul rând, filmarea surprinde momentul în care, spre finalul întâlnirii, în birou a pătruns regizorul Nicolaescu Sergiu care a anunţat că sediul CC este minat şi astfel este oportună părăsirea clădirii („Există pericolul ca această clădire să fie minată şi să explodeze în fiecare clipă. De aceea trebuie să ne prezentăm acolo. Hotărâţi-vă, eu vă propun să ne mutăm. Am vorbit mulţimii. Să vină cine vrea să vorbească mulţimii, ceilalţi să vă mutaţi la MApN” (vol. XI – Documente, pag. 42-44). Cercetările ulterioare au demonstrat că această informaţie a reprezentat în realitate o diversiune, întrucât pretinsa minare nu s-a adeverit. Despre acest episod, Nicolaescu Sergiu a relatat în cartea sa Cartea revoluţiei române. Decembrie ’89.” –„În jurul orei 17:30, încercarea comuniştilor de pe terasa sediului de a se adresa mulţimii eşuează, Ilie Verdeţ şi alţii fiind huiduiţi de mulţime. Se scandează „Jos Comunismul”, „Fără comunişti”. Am luat eu cuvântul şi i-am liniştit. În birouri, continua lupta pentru putere. Afară, însă, mulţimea se lepăda de comunism. Este momentul clar în care orice om inteligent şi curajos a simţit că regimul putea să cadă. Într-un birou de la etaj se adunaseră toţi activiştii, aşa-zişi anticeauşişti. Se forma un guvern atunci când eu am intrat prin uşa păzită de Gelu Voican. Nu lipseau nici militarii gl. Guşă, gl. Vlad, col. Pârcălăbescu. Văzându-i, mi-am dat seama de pericolul ce ne păştea: formarea unei noi conduceri comuniste. Eram perfect conştient de importanţa momentului. Am spus că trebuie evacuată clădirea întrucât e minată. Vestea mea a creat panică, dar şi ură. Întreaga scenă a fost filmată pe video de Adrian Sârbu”.
Ulterior acestei diversiuni, posibil prima din ziua de 22 decembrie 1989, forul decizional al CFSN (Iliescu Ion, gl. col. (r.) Militaru Nicolae, Brucan Silviu, Voiculescu Voican Gelu) a părăsit CC, s-a deplasat iniţial la TVR, iar apoi s-a stabilit la sediul MApN (unde se aflau gl. lt. Stănculescu Atanasie Victor, Montanu Mihail şi toţi şefii de direcţii din MApN). În acest sediu, factorilor de decizie ai FSN li s-a oferit protecţia (inclusiv pe timpul următoarelor nopţi). De aici au fost făcute deplasările ulterioare spre sediul TVR.
La sediul fostului CC al PCR au rămas generalii Guşă Ştefan şi Vlad Iulian, col. Pârcălăbescu Corneliu, acestora alăturându-li-se un grup de revoluţionari.

În jurul orelor 22:30, din data de 22 decembrie 1989, Iliescu Ion a dat citire prin intermediul TVR a Comunicatului către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Acesta a spus: „Dragi concetăţeni, am primit mandatul ca să dau citire comunicatului către ţară al recent constituitului CFSN. Cetăţeni şi cetăţene, trăim un moment istoric, clanul Ceauşescu, care a dus ţara la dezastru, a fost eliminat de la putere (…) Se deschide o pagină nouă în viaţa politică şi economică a României. În acest moment de răscruce am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale care se sprijină pe Armata Română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării (…) Scopul FSN este instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român (…) Întreaga putere în stat este preluată de CFSN. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a Armatei şi unităţilor Ministerului de Interne. Toate ministerele şi organele centrale îşi vor continua activitatea, subordonându-se CFSN (…) În teritoriu se vor constitui consilii judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale ale FSN, ca organe ale puterii locale (…) În mod provizoriu, în componenţa CFSN intră următorii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Dumitru Mazilu, gl. Ştefan Guşă, gl. Victor Stănculescu, Aurel Dragoş Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marţian, cpt. Mihai Lupoi, gl. Voinea, cpt. de rang I Dumitrescu Emil, Neacşa Vasile, Ciontu Cristina, Baciu Marian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Negruţi Paul, Manole Gheorghe, Cazemir Ionescu, Adrian Sîrbu, Cârjan Constantin, Domokoş Geza, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Bucurescu Valeriu şi Ion Iliescu, dacă sunteţi de acord (…) Aceasta este o primă formă de comunicat şi de platformă program al noului organism al puterii de stat din România”. (HDD – TVR)
Recunoaşterea venită din partea structurilor militare şi a revoluţionarilor pentru Iliescu Ion ca noul lider politico-militar şi acceptarea acestei demnităţi sunt dovedite de probele administrate. Astfel, fiind audiaţi în calitate de martor, componenţii CFSN au declarat, fără echivoc, că Iliescu Ion a fost cvasiunanim recunoscut ca fiind noul lider politico-militar şi că acesta şi-a asumat fără rezerve prerogativele acestei demnităţi. Alţi martori (militari şi civili) aflaţi în anturajul lui Iliescu Ion au întărit concluzia exprimată anterior. Stenogramele obţinute de Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 reiterează aceeaşi concluzie. Relevante în acest sens sunt următoarele:
1. Gl. lt. Guşă Ştefan, Comisia Senatorială, dosar nr. 241/J.I.4, Stenograma nr. 3 din 21.09.1993 – „Am ajuns la minister după aceste câteva cuvinte (la TVR). Aici am fost un pic surprins. Nu mă aşteptam ca în MApN să fie atâta dezordine. În ce sens? Mulţi civili, foarte mulţi ofiţeri din rezervă, biroul ministrului era plin cu civili, militari. La biroul ministrului era gen. Stănculescu (…) În biroul ministrului au intrat dl. Iliescu, Petre Roman, Voiculescu. Au intrat, felicitări, s- au aşezat la acea masă de consiliu (…) M-am aşezat la masă. Acolo am spus eu că trebuie să închidem frontierele (…) Dl. Iliescu, a făcut propunerea să mergem la CC, întrucât a convocat acolo o serie de miniştri, personalităţi, să se vorbească mulţimii, să se continue acel comunicat care să fie dat către ţară, prin intermediul TV. Din această cauză am plecat din MApN, o mare greşeală (…) Am ajuns (la CC), era extrem de multă lume (…) Foarte greu s-a găsit un loc unde să se lucreze la acel comunicat către ţară (…) Cineva a venit cu propunerea să vorbim din balcon, piaţa era plină de lume (…) Au vorbit Iliescu, Petre Roman, după care eu (…) Ne-am întors să găsim un loc unde să se redacteze acea proclamaţie.”
2. Militaru Nicolae, Comisia Senatorială, dosar nr. 242/J.I.4, Stenograma nr. 2 din 16.09.1993 – „De la Televiziune, de la directorul televiziunii unde era domnul Iliescu, am plecat cu dânsul şi cu Velicu la MApN (…) Am stat circa o oră, am avut contact cu domnul Stănculescu pe care l-am găsit acolo, cu şeful Direcţiei Operaţii, care m-a decepţionat, am avut cu el o discuţie mai amplă. M- a deranjat că nu ştia nimic despre Milea, cu care fusese coleg de pluton în şcoala militară (…) Am plecat de acolo pentru că domnul Iliescu, când a făcut apelul la televiziune, a dat întâlnire şi a spus că toţi cei care sunt de bună-credinţă să se întâlnească, parcă la orele 17:00 (…) La întrebarea „Cine conducea în acel moment grupul din care făceaţi parte?”, Militaru Nicolae a răspuns: „Domnul Iliescu, categoric! Nu încape discuţie. Păi, dl. Iliescu când a venit la televiziune şi a început să vorbească, toţi de acolo au avut aşa o satisfacţie că dl. Iliescu este prezent acolo. La întrebarea „Dl. Iliescu conducea şedinţa în acel birou (la CC)?”, răspunsul generalului a fost „Da. Nu a fost nicio problemă din partea nimănui să spună că ar trebui să fie altcineva la conducere. Nu au fost niciun fel de discuţii, a fost un consens general”.
3. Gl. Hortopan Ion (Comandantul Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor), Comisia Senatorială, dosar nr. 251/J.I.4, Stenograma nr. 6 din 18.10.1993 – „Se constituise comandamentul acela la Ministrul Apărării Naţionale, imediat în după-amiaza zilei, în jurul orelor 16:00. Făceam parte din acel comandament. Am venit (la MApN) pentru că se stabilise dispozitivul şi fiecare avea anumite sarcini. Generalul Stănculescu era cel mai mare acolo.”
4. Gl. Chiţac Mihai – comandant al Garnizoanei Bucureşti, Comisia Senatorială, dosar nr. 260/J.I.4, Stenograma nr. 50 din 16.02.1994 – „La minister am ajuns în jurul orelor 15:30. Stănculescu era acolo, şi-a îndeplinit misiunea pe acoperişul Comitetului Central şi a venit la minister. Era ministru numit de Ceauşescu.”
5. Voican Voiculescu Gelu, Comisia Senatorială, dosarele nr. 187-188/J.I.4, Stenograma nr. 16 din 16-17.11.1993, a relatat „Stănculescu a dat raportul în calitate de comandant şi înlocuitor al lui Milea pentru că fusese numit de Nicolae Ceauşescu. Într-un fel sau altul şi Iliescu l-a menţinut şi l-a confirmat, dar într- un mod tacit (…) Armata înţelesese că Iliescu este noul reprezentant şi v-am spus, primul gest a lui Stănculescu a fost să-i raporteze lui Iliescu ca şi unui lider legitim.
6. Ispas Mihail, declaraţie de martor, sediul SPM, 14.02.2017 (vol. I – Declaraţii, f. 73-80) – „Am ajuns la TVR (…) În cursul aceleiaşi zile, Ion Iliescu şi anturajul său, au decis să se deplaseze de la TVR la MApN. Cineva a întrebat dacă există vreo persoană care cunoaşte bine străzile din Bucureşti, pentru a ajunge cât mai repede la MApN. Fiind taximetrist, m-am oferit (…) Am ajuns la MApN unde Ion Iliescu a fost întâmpinat în postură de lider. Apreciez faptul că, toţi ofiţerii superiori se comportau faţă de Ion Iliescu percepându-l ca fiind lider. La rândul său, Ion Iliescu se comporta cu o oarecare autoritate fără, însă a depăşi măsura printr-o atitudine excesiv de autoritară.”
7. Montanu Mihail, declaraţie de martor, sediul SPM, 07.02.2017 -(vol.I – Declaraţii, f.36-47) – „Am ajuns la TVR (…) Ion Iliescu şi cei aflaţi cu el se aflau în sediul TVR în momentul în care eu am ajuns acolo (…) Ion Iliescu a hotărât să se deplaseze la sediul MApN, unde era aşteptat (…) Am intrat într-o sală de şedinţe unde am fost aproximativ 40 de persoane, dintre care doar 10 aveam calitatea de civili, ceilalţi fiind militari (…) În timpul discuţiilor, cineva a venit cu informaţia cum că la CC se formează diverse guverne, astfel încât Ion Iliescu a decis ca împreună cu un grup restrâns să se deplaseze la CC. Din acel grup urmau a face parte toţi civilii. Însă, chiar în momentul plecării, Ion Iliescu a hotărât ca un civil să rămână la sediul MApN pentru a supraveghea, din partea revoluţionarilor, activităţile ce urmau să se desfăşoare aici. Spunând acestea, a privit spre mine şi a hotărât ca acea persoană să fiu eu. Concomitent, li s-a adresat generalilor aflaţi la faţa locului, dar în special generalului Stănculescu, atrăgându-le atenţia că eu voi fi reprezentantul CFSN-ului la MApN. Toţi generalii au fost imediat de acord. Spunând aceasta, precizez că, fără excepţie, acei generali se comportau faţă de Ion Iliescu, acceptându-l ca lider. Ion Iliescu se comporta ca atare”.
8. Mierlă Marian, declaraţie de martor, sediul SPM, 01.02.2017 (vol. I – Declaraţii, f. 1-6) – „Am făcut parte din CFSN, dar singura activitate la care am participat a fost faptul că am asistat la redactarea comunicatului către ţară din seara de 22.12.1989. Arăt că, documentul era redactat pe baza unui alt document scris anterior de o altă persoană, ulterior am aflat că este vorba de Dumitru Mazilu. Am văzut că Silviu Brucan era persoana care intervenea cel mai des, iar aceste intervenţii vizau limitarea unora dintre prevederile comunicatului. Persoana care media diferendele era Ion Iliescu, care era perceput ca fiind liderul grupului şi se comporta ca atare (…) Discuţiile se purtau în principal între Mazilu şi Brucan, iar în momentul în care nu se ajungea la un consens, situaţia era tranşată de Ion Iliescu.”.
9. Mazilu Dumitru, declaraţie de martor, sediul SPM, 28.02.2017 (vol. I – Declaraţii, f. 131-147)- „Am fost condus de către Brucan într-un birou alăturat unde a vizualizat textul meu şi mi-a spus textual că preşedinte va fi domnul Ion Iliescu. Propunerea nu m-a surprins întrucât numele acestuia fusese invocat de mai multe ori ca posibil succesor a lui Ceauşescu, chiar în emisiunile postului de radio Europa Liberă (…) Brucan a fost ferm în decizia luată şi apoi m-a introdus în sala de consiliu (…) Din modul în care se purtau discuţiile, rezulta fără echivoc că i se acorda întreaga autoritate domnului Ion Iliescu, semn de recunoaştere fiind faptul că acesta conducea şedinţa”.
10. Sîrbu Adrian, declaraţie de martor, sediul SPM, 22.02.2017 (vol. I – Declaraţii, f. 106-118) – „Arăt că, atât la etajul 1, cât şi la etajul 2 din CC, se constituiau diverse aşa zise guverne (…) Aceste tentative de constituire erau de la bun început sortite eşecului, fiind aproape instantaneu respinse de mulţimea aflată în faţa CC-ului. Această respingere a fost cauzată de faptul că prin intermediul TVR, Ion Iliescu a devenit cunoscut şi mai mult, şi-a anunţat prezenţa la sediul CC. Declaraţia făcută de Ion Iliescu la TVR echivala cu o declaraţie de înlocuire a lui Nicolae Ceauşescu, iar percepţia mulţimii a fost că succesorul lui Nicolae Ceauşescu este Ion Iliescu. Ca o apreciere personală, arăt că anterior momentului decembrie 1989, nivelul de aşteptare cu privire la succesorul lui Nicolae Ceauşescu se rezuma la două persoane, Nicu Ceauşescu, respectiv Ion Iliescu. Numele lui Ion Iliescu a fost des vehiculat pe posturile de radio din străinătate, cu precădere Europa Liberă, dar şi în mediul „underground” unde Ion Iliescu era vehiculat ca succesor a lui Ceauşescu. Nu este de omis nici relaţia bună pe care o aveau Ion Iliescu şi Mihail Gorbaciov, relaţie destul de cunoscută în rândul populaţiei. În aceste condiţii, Nicu Ceauşescu fiind total compromis, singura opţiune pentru persoana în jurul căreia era acceptată formarea unui nou for de putere, a fost Ion Iliescu.”
11. Lăcătuşu Vasile, declaraţie de martor, sediul SPM, 16.02.2017 (vol. I – Declaraţii, f. 88-95)– „La 22.12.1989 am intrat în sediul CC (…) A venit la mine un bărbat îmbrăcat într-un costum de culoare gri care m-a anunţat că Ion Iliescu doreşte să pătrundă în birou pentru a se adresa mulţimii. Nu cunoşteam cine este Ion Iliescu, auzisem tangenţial despre acesta la Europa Libera, i-am refuzat accesul. Persoana îmbrăcată în costum gri a insistat şi a motivat că Ion Iliescu este prieten cu Mihail Gorbaciov şi că trebuie să i se permită intrarea. Am acceptat în cele din urmă şi am văzut clar că Ion Iliescu, escortat în permanenţă de 4 persoane, printre care şi cel îmbrăcat în costum gri, a pătruns în birou. Cele patru persoane erau în permanenţă în preajma lui Ion Iliescu şi aveau un comportament care, în mod cert, se distingea de cel al altor persoane. Se poate spune fără greşeală, că cei patru bărbaţi îl protejau, îl îndrumau şi într-un fel „îi făceau pârtie” lui Ion Iliescu. Mai mult, fiind atent la comportamentul acestora, am observat că unul dintre ei avea asupra sa un aparat electronic ce în mod cert nu era unul obişnuit. Sunt inginer de profesie şi pot spune că pentru nivelul anului 1989 acel aparat era unul special, un fel de pager. L-am văzut pe respectivul bărbat folosind acel aparat, comunicând prin intermediul lui. Am văzut cum, după folosirea aparatului, respectivul bărbat a comunicat verbal, imediat, cu ceilalţi trei. Cert este că, după sosirea lui Ion Iliescu şi a celor patru bărbaţi, al căror comportament îl pot descrie simplu ca fiind profesionist, s-a creat un nou for de putere în jurul lui Ion Iliescu. Acesta şi-a desfăşurat activitatea într-un birou al CC-ului, nu ştiu exact în care dar ştiu că accesul spre locul unde se afla Ion Iliescu a fost blocat (…) În acest fel, practic am fost izolaţi, nu ni s-a mai permis participarea la luarea deciziilor şi nici nu aveam vreo posibilitate de a comunica cu populaţia. Am auzit că, din biroul unde se afla Ion Iliescu se constituia un nou guvern, fiind luate şi alte decizii importante.”.
Reţine atenţia că acest martor a adus în discuţie faptul că Iliescu Ion a fost ajutat în mod decisiv de acele patru persoane misterioase care, în accepţiunea martorului prezentau un comportament profesionist. Interesant este şi faptul că martorul invocă folosirea de către aceste persoane a unui aparat de comunicaţii de tip pager, aparat care în anul 1989 nu era cunoscut populaţiei din ţara noastră. Totuşi, pagerul (aparat care funcţionează pe baza frecvenţelor radio şi permite utilizatorului să primească mesaje scrise, transmise pe o anumită frecvenţă) exista ca aplicaţie civilă încă de la mijlocul secolului XX, fiind folosit în anul 1989 de milioane de utilizatori, cu precădere în societatea occidentală. Prin urmare, nu ar fi fost nimic ieşit din comun ca anumite structuri militare interne să fi avut în dotare pagerul, în decembrie 1989, mai ales că, este cunoscut, structurile militare interne importau tehnologie militară occidentală, inclusiv în domeniul comunicaţiilor. Cu toate acestea, o perioadă de timp, declaraţia martorului Lăcătuşu Vasile a rămas singulară, din această perspectivă. Însă, la data de 20.03.2019, la sediul SPM (vol. V – Declaraţii, pag. 336-343) a fost audiat martorul Păcuraru Daniel, cel care, pătrunzând la data de 22 decembrie 1989 în sediul CC, de pe acoperişul clădirii, a dat jos drapelul cu însemnele statului comunist, ca un gest simbolic al victoriei revoluţionarilor împotriva regimului totalitar – ceauşist. Astfel,
12. Păcuraru Daniel a declarat că: „În decembrie 1989 lucram la Întreprinderea Energoreparaţii (…) Am intrat împreună cu manifestanţii în CC (…) La un moment dat, era după-amiază, am observat un grup de persoane compact ce se apropia prin mulţime de intrarea principală. Am văzut o persoană, despre care am aflat ulterior că este Ion Iliescu, care era flancată de patru persoane, care se distingeau ca fiind persoane care-i asigurau paza. Aceştia au intrat în cabinetul I, iar Ion Iliescu s-a aşezat la birou, celelalte persoane în jurul acestuia (…) Retrospectiv, consider că nimic din acţiunile întreprinse de acel grup de persoane condus de Ion Iliescu nu a fost spontan, la bază a fost o adevărată regie”. Prin urmare, un al doilea martor a identificat în jurul viitorului preşedinte al ţării o gardă formată din patru persoane ce prezentau un comportament de tip militar. Declaraţiile sunt importante, mai ales în contextul ce urmează a fi devoalat prin capitolul IX, intitulat „Inducerea în eroare”. De altfel, declaraţia descrie foarte eficient şi ce s-a întâmplat în sediul CC, imediat după pătrunderea revoluţionarilor.
13. Ionescu Cazemir Benedict, declaraţie de martor, sediul SPM, 23.03.2017 (vol. I – Declaraţii, f. 231-247) – „Am ajuns la CC (…) Mulţimea a început să scandeze împotriva comunismului în general, din punctul meu de vedere acest fapt însemna revoluţie. În acest context, la CC a apărut grupul Ion Iliescu, faţă de acesta eu manifestându-mi expres dezacordul, spunându-i direct „Îmi pare rău tovarăşu’, am hotărât că fără cei ca dumneavoastră”, făcându-i semn să se deplaseze pe balconul CC unde se aflau toţi nomenclaturiştii. Consecinţa a fost că cei din anturajul lui Ion Iliescu, printre care Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, Petre Roman, un profesor universitar al cărui nume nu îl cunosc şi mulţi alţii, au început să-mi spună că Iliescu este singura persoană potrivită momentului, prin raportare la poziţia sa binecunoscută faţă de Nicolae Ceauşescu şi a ascendentului său personal asupra structurilor de armată şi securitate (…) Sesizând că toate aceste persoane au o părere pozitivă despre Ion Iliescu am fost în cele din urmă de acord ca şi acesta să intre în respectiva cameră.”
14. Dinescu Mircea, declaraţie de martor, sediul SPM, 02.03.2017 (vol. I – Declaraţii, f. 166-178)– „Iliescu a anunţat formarea CFSN, în care au fost cuprinşi o serie de dizidenţi, între care mă aflam şi eu. Aceşti membri erau convocaţi pentru după-amiaza acelei zile la sediul Comitetului Central. Din acele transmisii am înţeles că Ion Iliescu era liderul FSN şi că şi-a asumat rolul de conducător. Reieşea acest lucru şi din modul în care emitea ordine prin TV către diferite persoane din Armată, care i s-au şi subordonat.(…) Am discutat cu Pleşu asupra conjuncturii şi ne gândeam că Ion Iliescu, ce părea deja acceptat de către deţinătorii de autoritate ai momentului ca lider, va deveni secretar general în locul lui Ceauşescu şi va urma o perioadă mai bună pentru ţară.”
15. Caramitru Ion, declaraţie de martor, sediul SPM, 23.02.2017 (vol. I – Declaraţii, f. 119-130) – „Am rămas în Televiziune până când am înţeles că suntem convocaţi la Comitetul Central pentru o acţiune de organizare. Am ajuns la CC, cred că după ora 17:00, şi am mers într-o sală mare, probabil de şedinţă, unde în prezenţa lui Ion Iliescu, care îşi asumase deja calitatea de lider, s-a trecut la redactarea unui program.”
16. Roman Petre, fost prim-ministru, Comisia Senatorială, dosar nr. 92/J.I.4, Stenogramă nr. 90 din 08.03.1994 – „Am ajuns la Ministerul Apărării Naţionale. Am intrat peste tot. Am găsit atunci un termen pentru că nu ştiam cum să mă recomand. Şi spuneam: „Sunt Roman – împuternicitul Revoluţiei!”. Ce să spun? Dar era un cuvânt magic, pentru că am intrat foarte bine şi am ajuns până în cabinetul ministrului. Şi nu era nimeni. În spate, într-o încăpere care ţine de cabinetul ministrului erau generalul Stănculescu şi Ilie Ceauşescu, la o masă(…) Stănculescu, de fapt, a avut un traseu extraordinar!”
17. Brucan Silviu, Comisia Senatorială, dosar nr. 249/J.I.4, Stenograma nr. 42 din 08.02.1994 – „Noi, cei care într-o formă sau alta ne opuneam lui Ceauşescu, socoteam că Iliescu este soluţia de înlocuire a lui Ceauşescu. Pe vremea aceea, credeam în ideea socialismului cu faţă umană. Nu era vorba de schimbarea comunismului, ci de îmbunătăţirea sistemului socialist. Din acest punct de vedere Iliescu ni se părea omul potrivit (…) Gorbaciov mi-a spus că e de acord să-l trântim pe Ceauşescu cu condiţia ca PCR să rămână forţa conducătoare pentru că altfel va fi anarhie în ţară (…) În locul lui Ceauşescu ne gândeam la un socialism cu faţa umană, v-am spus că mă gândeam la Iliescu (…)În seara de 22 decembrie, când a venit Mazilu cu un text, eu am făcut o serie de modificări.”
Jurnalele de luptă şi OZU întocmite de multe unităţi militare evidenţiază că întreaga structură a Armatei a recunoscut CFSN şi pe liderii acestuia ca fiind noua putere în stat (vol. 1-109, „Jurnale acţiuni de luptă”).
Mass-media din România a aderat imediat la CFSN şi la liderii acestuia. TVR şi Radio România s-au poziţionat faţă de Iliescu Ion ca fiind noul lider al statului român. Presa scrisă a făcut acelaşi lucru. Organele centrale de presă aparţinând până la 22 decembrie 1989 fostului CC al PCR şi UTC s-au repoziţionat încă din după-amiaza aceleiaşi zile, transformându-se în organele de presă ale CFSN. Totodată, presa internaţională l-a prezentat pe Iliescu Ion ca fiind noul lider al României, iar apariţiile publice ale acestuia au evidenţiat asumarea pe deplin a acestei demnităţi.
CFSN şi liderii acestuia au fost imediat recunoscuţi pe plan internaţional de principalele state.
Noua putere nu a întâmpinat practic nicio opoziţie din partea structurilor militare şi civile interne sau din partea reprezentanţilor acestor structuri.
Conduita concretă manifestată de Iliescu Ion, începând cu orele 16:00 ale zilei de 22 decembrie 1989, demonstrează asumarea de către acesta a prerogativelor puterii în stat. Prin toate apariţiile televizate a apărut în postura de lider. Comunicatele CFSN au fost semnate în calitate de preşedinte al acestei formaţiuni. A semnat acte normative ce vizau toate domeniile de activitate, a abrogat legi, a instituit Tribunalul Militar Excepţional privind judecarea cuplului prezidenţial Ceauşescu, a instituit tribunale militare excepţionale pe întregul teritoriu al României, l-a impus pe gl. mr. (r.) Militaru Nicolae în funcţia de ministru al apărării, l-a schimbat din funcţie pe gl. lt. Guşă Ştefan, a semnat decretele de reactivare a mai multor generali etc. (vol. II – Documente, pag. 200-267 ; vol. VI – Documente, pag. 2-110 ; vol. XII – Documente pag. 18-127)

***

Urmărirea penală desfăşurată în prezentul dosar a avut ca obiectiv inclusiv stabilirea naturii juridice a CFSN şi a actelor emise de acesta. În acelaşi timp, a existat o preocupare pentru edificarea privind continuitatea actului de comandă în cadrul MApN – pilon esenţial al statului.
Pe cale de consecinţă, prin ordonanţa SPM nr. 11/P/2014 din data de 20.09.2016 s-a dispus obţinerea unor opinii de specialitate de la catedrele de drept constituţional din cadrul Facultăţilor de Drept din Cluj-Napoca, Bucureşti şi Iaşi cu privire la natura juridică a CFSN şi a caracterului juridic al actelor emise de acesta.
Universitatea „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca – Facultatea de Drept, prin conf. univ. dr. Radu Chiriţă, a concluzionat că „Deşi cadrul legal al funcţionării CFSN a fost definitiv conturat abia în data de 27 decembrie 1989, prin Decretul–Lege nr. 2, din punct de vedere faptic, CFSN a acţionat în perioada 22-27 decembrie 1989 ca şi un veritabil Guvern învestit prin susţinerea publică de care se bucura la acel moment.”
Universitatea Bucureşti – Facultatea de Drept – Centrul de Drept Constituţional şi Instituţii Politice, prin intermediul prof. univ. dr. Elena Simina Tănăsescu, a arătat că „Actele emise de CFSN în perioada 22-27 decembrie sunt de trei categorii: 1. Comunicate; 2. Decrete – Lege; 3. Decrete. Decretele-Lege şi Decretele au un caracter pur juridic, fie un caracter normativ, fie caracter administrativ. Decretele-Lege emise au chiar un caracter de acte normative cu valoare constituţională ţinând cont de faptul că prin intermediul lor sunt înlăturate o parte din normele constituţionale anterioare datei de 22 decembrie 1989. În ceea ce priveşte Comunicatele, acestea au un dublu caracter: de acte politice şi juridice, pentru că în cuprinsul lor regăsim atât norme cu un conţinut juridic, dar şi norme cu un pronunţat caracter politic.”
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Drept, prin conf. dr. Marius Bălan, a conchis că „1. Puterea instituită în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 a fost o putere revoluţionară, legitimată prin aclamaţie şi susţinută de structurile militare existente. Cu alte cuvinte, temeiul acestei puteri îl constituia voinţa poporului care se manifesta viguros contra regimului lui Nicolae Ceauşescu. CFSN a fost pentru această perioadă de timp un guvern de fapt.Ca organ al unei puteri revoluţionare, CFSN nu era în nici un fel legat de dispoziţiile Constituţiei din 21 august 1965 şi cu atât mai puţin de prevederile legilor în vigoare. Exercitarea puterii de către membrii CFSN s-a făcut din proprie iniţiativă, în afara unei structuri organizatorice sau a unei proceduri referitoare la moduri de adoptare a deciziilor. După cum s-a putut constata mai târziu, majoritatea deciziilor au fost adoptate de un grup restrâns de persoane, fără participarea sau chiar fără informarea celorlalţi membri. 2. Actele adoptate în perioada 22 – 27 decembrie 1989 aveau neîndoielnic forţă juridică. Este în afara oricărei discuţii că Decretele-Lege şi Decretele aveau caracter obligatoriu, fiind aproape identice sub aspectul redactării şi al tehnicii legislative, atât cu actele de acelaşi tip adoptate în cadrul ordinii de drept a unui regim constituţional normal, cât şi cu actele similare adoptate anterior zilei de 22 decembrie. Decretul – Lege nr. 1 producea efecte cu caracter normativ, în sensul abrogării reglementărilor menţionate în textul acestuia. În cazul Comunicatelor, răspunsul este mai dificil. Comunicatele transmit un mesaj politic, exprimă poziţia CFSN faţă de problemele esenţiale ale ţării, schiţând totodată şi un program de reconstrucţie politică şi economică a României. Ca document programatic, Comunicatul către ţară al CFSN din 22 decembrie are relevanţă constituţională în cel mai înalt grad. Totuşi el nu lega autoritatea emitentă ci doar anunţa intenţiile acesteia. Practic, importanţa comunicatelor în dirijarea şi orientarea conduitei publice a subiecţilor de drept în perioada 22-27 decembrie 1989, este chiar mai mare decât cea a Decretelor sau a Decretelor-Lege ale CFSN. Trebuie reamintit că la acea dată orice informaţie transmisă la Radio şi Televiziune, ori publicată în presă, era aşteptată cu nerăbdare, asimilată prompt şi difuzată pe larg, eclipsând comunicatele publicate în M.Of. Acestea din urmă reprezentau doar o mică parte a fluxului informaţional receptat cu asiduitate de populaţie. Diversele anunţuri făcute în presă – de exemplu cel referitor la solicitarea CFSN de intrare a trupelor sovietice pe teritoriul ţării – au avut un impact semnificativ, care a determinat sau influenţat atitudinea unei părţi considerabile a societăţii.” (aceste analize se regăsesc în cadrul vol.II – Documente, pag. 1-33)
Analizând concluziile formulate de principalele Facultăţi de Drept ale României, în coroborare cu probatoriul administrat în cauză, se desprinde că în intervalul de timp 22-27 decembrie 1989 CFSN a fost un veritabil Guvern bucurându-se de autoritate deplină pe întregul teritoriu al ţării.
Cu referire la MApN, este cunoscut faptul că prin modul de organizare al acestei instituţii, este practic imposibil ca forţa armată (a oricărei ţări, de altfel) să rămână fără comandă militară. Armata este organizată ierarhic, fiind stabilite reguli precise privind exercitarea comenzii militare. Astfel, în situaţia în care ministrul apărării nu-şi mai poate exercita prerogativele, este înlocuit la comandă de şeful MStM şi aşa mai departe. Lanţul de comandă în MApN nu poate fi întrerupt în nicio situaţie, instituţia fiind pregătită pentru stări de conflict militar, când se înregistrează inclusiv pierderi umane.
La 22 decembrie 1989, orele 09:30, ministrul apărării Milea Vasile s-a sinucis. Preşedintele în exerciţiu şi comandant suprem al forţelor armate – Ceauşescu Nicolae, l-a numit verbal în funcţia rămasă vacantă pe gl. lt. Stănculescu Atanasie Victor în acel moment prim-adjunct al ministrului apărării, iar acesta şi-a exercitat imediat noile atribuţii, aşa cum s-a arătat mai sus. În eventualitatea în care gl. lt. Stănculescu Atanasie Victor nu ar fi fost numit în funcţie, la conducerea MApN s-ar fi aflat ierarhic gl. lt. Guşă Ştefan – şeful MStM al Armatei şi de asemenea prim-adjunct.
Faptul că la MApN nu a existat un vid în ceea ce priveşte actul de comandă, o demonstrează ordinele militare date de gl. lt. Stănculescu Atanasie Victor (ordinul de retragere a trupelor din jurul CC al PCR, notele telefonice 38 şi 39, ordinul privind paza obiectivelor civile şi militare etc.), ordine primite la toate unităţile militare din ţară şi executate întocmai. Aceste ordine nu au întâmpinat vreo opoziţie din partea structurilor militare.
Ziua de 22 decembrie 1989 a adus o schimbare radicală a întregii societăţi româneşti, astfel încât s-a produs o perturbare serioasă a tuturor domeniilor de activitate. Însă, ca pilon esenţial al Statului Român, MApN nu a resimţit vidul de putere, actul de comandă rămânând nealterat.
Prin raportare la cele expuse în paragrafele precedente şi probatoriul administrat se va concluziona că, în data de 22 decembrie 1989, în cadrul MApN nu s-a resimţit vreo perturbare semnificativă a activităţilor, lanţul de comandă rămânând neafectat de evenimentele respectivei zile. Totodată, CFSN, care s-a sprijinit încă din momentul constituirii pe MApN (a se revedea Comunicatul către ţară al CFSN), a fost un veritabil Guvern al României.

(va urma)

Mai citește:
– 1997. Ion Iliescu cercetat penal pentru revoluție. Emisiune a lui Marius Tucă (video)
– Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus trimiși în judecată în „dosarul revoluției”. Nici un cuvînt despre „agenturili străine” în comunicatul Parchetului
– Motivația diversiunii din revoluție, conform Parchetului General. 2 structuri pomenite – „Consiliul Militar Superior” și „grupul de decizie politico-militară al CFSN”. În esență, Parchetul susține ideile prezentate de multă vreme pe acest blog
– O impresie greșită: În „dosarul revoluției” Parchetul ar fi considerat securitatea nevinovată
– Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției
– Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989
– O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989
– George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, decembrie 1997: „Pe 22 decembrie nu s-a întîmplat nici o lovitură de stat… Clanul Ceaușescu a fost trădat de capii armatei, securității și miliției. Trădarea acestora s-a întîmplat însă numai în ultimul moment, și nu a fost făcută de dragul revoluției… ci de teama acesteia… Acțiunea lor contrarevoluționară, cunoscută sub denumirea de diversiunea teroriștilor, a însemnat o baie de sînge” (video)
– Lorin Fortuna, decembrie 2014: S-a declanșat „atacul teroriștilor”, care s-a dovedit a fi însă o acțiune criminală, antirevoluționară, declanșată de o grupare din M. Ap. N. condusă de Victor Atanasie Stănculescu (video)
– Petre Roman: „teroriştii (…) erau cei mai mulţi ai armatei – de ce? Pentru că generalii aveau o mare teamă, ei fuseseră represiunea şi la Timişoara şi la Bucureşti, şi au creat această diversiune”
– 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– 26 decembrie 1989: TVR oprește primul miting anti-FSN (video)
– Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video)
– 26 decembrie 1989. Brucan: Tendințele de a organiza mitinguri sînt fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste. Doina Cornea: Avem încredere în cei care au rezistat. Pe domnul Iliescu nu-l cunosc din acest unghi. Petre Popescu: Situația devine mult mai critică. Bandiții pun megafoane pe ferestre
– Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi”
– Octavian Paler – Delapidarea revoluției (1993). „Lucrurile se agravează și mai mult prin teza complotului internațional care ar fi organizat și realizat înlăturarea lui Ceaușescu. Nu-ți trebuie prea multă logică pentru a-ți da seama că de o asemenea perspectivă asupra revoluției au nevoie, în primul rînd, cei care urăsc, de fapt, revoluția”
– Octavian Paler – După patru ani (1993). „Ce legătură mai are cu revoluția regimul Iliescu?”
– Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieșiu
– Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara
– Extrase din rechizitoriul în „dosarul revoluției” – disponibile public
Apelul FSN difuzat de radio Europa Liberă în 29 august 1989
Ion Iliescu citeşte la TVR programul CFSN şi componenţa acestuia
Nicolae Militaru despre afirmaţia sa că „Frontul există de 6 luni”
– Silviu Brucan: „Dacă un complot ar fi fost organizat, atunci noi, conducătorii Frontului, am fi fost primii care să ne lăudăm cu aceasta”
– Europa Liberă, 22 decembrie 1989: „Puterea a fost preluată de Frontul pentru Salvarea Patriei, sub conducerea fostului ministru de externe Corneliu Mănescu (…) Bate astăzi în România un vînt puternic dinspre NE; este vîntul de libertate” (audio)
– Europa Liberă, 23 decembrie 1989 dimineaţa. Nestor Rateş: „Pentru moment nu există alternativă … Pînă ce alegeri libere se vor putea ţine, este vorba de un regim de tranziţie care nu poate fi condus decît de asemenea oameni ca Mănescu sau Iliescu (audio)
– Pregătirile CFSN de preluare a puterii

 

6 Responses to “Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN”

  1. Florin Says:

    Ba a fost doar un puci. Eu am fost la Inter.

  2. Puciul a fost pe spinarea intregului popor roman si a inceput cu decenii in urma prin manipularea propagandistica si mediatica a locuitorilor Romaniei. De asemenea prin racolarea si cumpararea unor tradatoari din structurile de securitate, militare si civile ale tarii. Evenimentele din decembrie 1989 au fost doar cireasa de pe tortul otravit oferit romanilor de mafia capitalismului occidental.

    S-a urmarit acapararea si aservirea coloniala a Romaniei la imperiul capitalist occidental alaturi de celelalte tari est-europene si de de tarile exURSS. Acest obiectiv al Occidentului s-a realizat in mare parte, iar procesele de razboi psihologic sint in continuare in plina desfasurare, agenda occidentala avansind permanent spre asimilarea in proiectul imperial globalist a unor cit mai mari parti din spatiul eurasiatic.

    A se intelege prin ‘Occident’ mafia corporatist-bancara globala care controleaza prin coruptie si prin terorism economic si militar omenirea. Victime si ostatece ale acestei mafii globale sint chiar si popoarele occidentale.

    • mariusmioc Says:

      Timp de decenii regimul comunist a avut control deplin asupra presei, radioului și televiziunii. Nu se puteau difuza decît lucruri convenabile regimului și propaganda acestuia era peste tot (și la cărțile școlare, prima pagină era portretul lui Nicolae Ceaușescu). Acum tot comuniștii se plîng de decenii de manipulare propagandistică și mediatică a locuitorilor României, care ar fi dus la revoluție. Ciudat!

  3. Regimul comunist a controlat intr-adevar scena mass-media si culturala romaneasca in interesul stabilitatii politice, economice si sociale a Romaniei. Acest contol a avut in general un impact pozitiv asupra societatii romanesti obtinindu-se un climat social decent si civilizat care a permis progresele imense facute de Romania si poporul roman in deceniile de orinduire socialista.

    Din pacate regimul comunist nu a avut control deplin si nu a putut contracara masina de manipulare psihologica extrem de perversa si bine unsa a propagandei occidentale care a penetrat in principal prin intermediul postului de radio CIA-‘Europa Libera’.

    Ar fi naiv insa sa va imaginati ca regimul capitalist global – care se manifesta local la nivelul oricarei tari capitaliste – nu a avut si nu ar avea un control quasi-total al informatiei si al mijloacelor de comunicare in masa. Mai cu seama referindu-ne la acea vreme cind inca nu aparuse Internetul. Insa nici acum dupa aparitia Internetului regimul capitalist nu a pierdut de facto monopolul orwellian al Ministerului Adevarului. Pentru a fi auzit in vacarmul informational de astazi trebuie sa ai o platforma mediatica bine plasata, vizibila si auzibila. Astfel de platforme presupun resurse financiare pe care nu le au decit platformele create, agreate si bine unse financiar de regimul capitalist.

    Capitalistii nu mai au nevoie astazi de ‘Europa Libera’ in Romania pentru ca treaba pe care o facea ‘Europa Libera’ o fac acum tembeliziunile, radiourile si presa create, platite si controlate de ei.

    Deceniile de dezinformare si manipulare propagandistica a romanilor de catre Occident de pina in 1989 nu au dus la nicio revolutie, ci la la Lovitura de Stat din decembrie 1989! Iar dupa Lovitura de Stat din decembrie 1989 a inceput un nou capitol de prostire si manipulare a romanilor de catre Occident inca si mai devastator si mai pervers ajungindu-se la dezastrul in care se afla tara astazi depopulata si ruinata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.