Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (14). Încadrarea juridică a faptelor fiecăruia dintre inculpați. Mugurel Florescu, Emil (Cico) Dumitrescu, Cazemir Ionescu, Adrian Sîrbu octombrie 16, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 13 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990
– Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990
– Consecințele interne și internaționale ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990 din București. Situația persoanelor vătămate. Mijloace de probă
– Analiza în drept a faptelor
Încadrarea juridică a faptelor fiecăruia dintre inculpați. Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu

5. Inculpatul general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN

În calitate de adjunct al Procurorului General al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare, în perioada 11-15.06.1990 a decis, organizat și coordonat, alături de alți inculpați, un atac generalizat și sistematic lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității și a altor persoane din municipiul București, atac motivat de rațiuni de ordin politic și în care au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, precum și a peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, atacul soldându-se, în ce-l privește pe inculpat, cu:
– uciderea prin împușcare a 4 (patru) persoane;
– vătămarea fizică și psihică a 1388 (unamietreisuteoptzecișiopt) persoane;
– privarea nelegală de dreptul fundamental la libertate a 1250 (unamiedouăsutecincizeci) persoane.

În concret, inculpatul Florescu Mugurel Cristian a hotărât, în ziua de 11 iunie 1990, alături de inculpații Iliescu Ion, Voiculescu Gelu Voican, Roman PetreMăgureanu Virgil și alte persoane, în prezent decedate, să evacueze în mod brutal, prin folosirea nejustificată și în mod ilegal a forțelor menționate anterior, manifestanții din Piața Universității, ale căror acțiuni de protest neviolente nu reprezentau altceva decât exprimarea liberă a opiniilor lor politice. De asemenea, în același scop, a decis aducerea a câtorva mii de muncitori din aproape întreaga țară, pe care i-a determinat, prin acțiuni constante de dezinformare, care i-au vizat nu numai pe aceștia, ci și întreaga populație a țării, să acționeze cu violență asupra celor care aveau alte opțiuni politice, muncitorii acționând ca veritabile forțe de ordine, molestând și lipsind de libertate  manifestanții, singuri sau împreună cu forțele implicate în aceste evenimente, lipsirea de libertatea a manifestanților fiind hotărâtă odată cu decizia privind lansarea atacului.

Participând la ședința ce a avut loc în seara de 12.06.1990, la sediul poliției capitalei, a indus celor care au participat efectiv la punerea în practică a acestui atac sentimentul că acțiunile lor sunt legale.În cadrul acestei ședințe, inculpatul a confirmat, posibilitatea folosirii legale a armamentului din dotare de către forţele de intervenţie, deși, în împrejurările date, folosirea acestui armament împotriva unor civili nu era legală.

Dincolo de atribuțiile funcției deținute și în considerarea faptului că anterior îndeplinise funcții în cadrul cabinetului prim-viceprim-ministrului, inculpatul Voiculescu Gelu Voican, inculpatul Florescu Mugurel Cristian s-a implicat în mobilizarea minerilor pentru ca aceștia să vină la București, ținând legătura în acest sens, la telefon, cu liderii sindicali și cu factorii de conducere ai minelor, precum și în acțiunea de organizare a transportului minerilor la București. În acest scop, a purtat discuții cu directorul Combinatului Minier Petroşani, (…), precum şi cu suspecţii (…) şi (…), pentru ca aceştia să mobilizeze minerii şi să-i aducă, de îndată, în Bucureşti. De asemenea, inculpatul Mugurel Florescu a avut discuţii telefonice şi la Ministerul Transporturilor, în scopul de a li se asigura minerilor garniturile de tren necesare sosirii lor în Bucureşti.

În scopurile menționate, l-a însoțit pe inculpatul Voiculescu Gelu Voican, prim-viceprim-ministru al cărui consilier a fost anterior ocupării funcției de adjunct al procurorului general, acesta acționând în aceleași scopuri, girând astfel, din punct de vedere legal, acțiunile acestuia și contribuind, și prin prezența sa alături de prim-viceprim-ministru, la acțiunile acestuia din urmă.

Caracterul pur politic al acțiunilor sale rezultă, atât din faptul că avea cunoștință, din ședințele la care a participat, despre scopul real al acțiunilor cu privire la care s-a luat decizia să fie întreprinse, ca și din implicare sa efectivă alături de inculpații cu funcții politice, deși funcția deținută la acel moment nu-i permitea din punct de vedere legal acestă implicare.

Ca și ceilalți inculpați, a prevăzut, a acceptat și chiar a urmărit  producerea consecințelor arătate mai sus.

Faptele inculpatului Florescu Mugurel Cristian constituie infracțiuni contra umanității, prevăzute de art. 439 alin.1 Cod penal, în variantele de la:
– litera a – 4 (patru) acte materiale (…),
– litera g – 1388 (unamietreisuteoptzecișiopt) acte materiale (…),
– litera j – 1250 (unamiedouăsutecincizeci) acte materiale (…),
cu aplic. art. 5 Cod penal.

6. Inculpatul Amiral (rez.) DUMITRESCU EMIL

În calitate de membru al C.P.U.N. și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne, în perioada 13-15.06.1990, a aderat la atacul generalizat și sistematic lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității și a altor persoane din municipiul București, atac motivat de rațiuni de ordin politic și în care au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, precum și a peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, atacul soldându-se, în ce-l privește pe inculpat, cu:
– uciderea prin împușcare a 4 (patru) persoane;
– vătămarea fizică și psihică a 1388 (unamietreisuteoptzecișiopt) persoane;
– privarea nelegală de dreptul fundamental la libertate a 1250 (unamiedouăsutecincizeci) persoane.

În concret, așa cum rezultă din jurnalul operaţiunilor de luptă al armatei, inc. Dumitrescu Emil a cerut armatei să intervină împotriva manifestanților la Poliția Capitalei. Ulterior s-a implicat în „anchetarea” persoanelor reținute la TVR, Ministerul de Interne și Poliția Capitalei și a dispus trimiterea acestora la cazărmile de la Băneasa și Măgurele, deși nu avea niciun fel de atribuții în acest sens.

Tot un astfel de ordin, în afara oricăror atribuții legalea transmis inculpatul și la R.A.H. Petroşani, solicitându-le liderilor de sindicat ca minerii să înceteze lucrul și să vină la București, ordin care nu putea fi dat de inculpat dacă nu ar fi avut cunoștință de hotărârile luate de inculpații care au decis lansarea atacului asupra populației civile.

De asemenea, după venirea minerilor, inculpatul Dumitrescu Emil a participat împreună cu aceștia la acțiunile de violență la care au fost supuse persoanele reținute la sediul poliției capitalei, aceste persoane fiind lipsite de libertate în mod ilegal, inculpatul având cunoștință de acest caracter ilegal pe care l-au avut nu numai reținerile, ci toate acțiunile întreprinse de factorii de conducere și de mineri în perioada 11-15 iunie 1990.

Faptele inculpatului Dumitrescu Emil constituie infracțiuni contra umanității, prevăzute de art. 439 alin.1 Cod penal, în variantele de la:
– litera g – 1388 (unamietreisuteoptzecișiopt) acte materiale (…),
– litera j – 1250 (unamiedouăsutecincizeci) acte materiale (…),
cu aplic. art. 5 din Cod penal.

7. Inculpatul civil IONESCU CAZEMIR BENEDICT

În calitate de vicepreședinte C.P.U.N., în perioada 13-15.06.1990 a aderat la atacul generalizat și sistematic lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității și a altor persoane din municipiul București, atac motivat de rațiuni de ordin politic și în care au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, precum și a peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, atacul soldându-se, în ce-l privește pe inculpat, cu:
– vătămarea fizică și psihică a unui număr de 856 (optsutecincizecișișase) persoane;
– privarea nelegală de dreptul fundamental la libertate a unui număr de 748 (șaptesutepatruzecișiopt) persoane.

În concret, împreună cu inculpatul Nicolae DumitruIonescu Cazemir Benedict s-a implicat în aducerea muncitorilor la București și le-a cerut viitorilor  parlamentari ai F.S.N., aleși în urma scrutinului de 20 mai 1990, pe care i-a convocat la Camera 29 din Palatul Parlamentului din Dealul Mitropoliei şi le-a cerut să ia legătura cu oamenii din conducerea judeţelor de unde proveneau, pentru a mobiliza oamenii muncii să vină la Bucureşti deoarece, spuneau cei doi inculpaţi, se constituiseră bande de huligani, care doreau să pună mâna pe puterea politică din ţară. De asemenea, inculpatul s-a implicat activ pentru aducerea la București a muncitorilor din Motru, Giurgiu, Alba și Călărași, de asememenea prin intermediul liderilor locali ai F.S.N. și prin intermediul organelor administrației locale.

În același timp inculpatul a dat dispoziții, atât forțelor de ordine, cât și minerilor cu privire la modalitățile concrete de acțiune, luând măsuri pentru asigurarea hranei minerilor.

Atacul îndreptat împotriva populației civile a continuat prin constituirea unei forțe care a rămas la dispoziția inculpaților pentru a acționa în același mod împotriva populației civile, în ipoteza în care manifestațiile ar fi continuat și după reprimarea violentă a acestora. Inculpatul Ionescu Cazemir Benedict a fost unul dintre inițiatorii acestei măsuri și s-a implicat în materializarea acesteia, iar forța de intervenție a fost constituită din mineri de la mai multe exploatări miniere din țară, care au fost echipați, cazați și hrăniți de Ministerul Apărării Naționale.

Unele dintre cele mai relevante acțiuni ale inculpaților cu privire la scopul pur politic al acțiunilor desfășurate de aceștia au fost discursurile adresate minerilor de către inculpatul Iliescu Ion, care a fost însoțit și de inculpatul Ionescu Cazemir Benedict, funcția deținută de acesta din urmă și faptul că l-a însoțit pe Iliescu Ion contribuind la crearea unei aparențe de legalitate a acțiunilor întreprinse.

Caracterul pur politic al acțiunilor sale rezultă cu evidență din afirmațiile făcute în fața viitorilor deputați, aleși pe listele F.S.N., cărora, pentru a-i determina să mobilizeze muncitorii de plan local, le-a transmis că trebuie să apere idealurile revoluţiei şi să nu admită, sub nicio formă, să vină alţii pentru a le lua puterea politică pe care abia o câştigaseră.

Faptele inculpatului Ionescu Cazemir Benedict constituie infracțiuni contra umanității, prevăzute de art. 439 alin.1 Cod penal, în variantele de la:
– lit g – 856 (opsutecincizecișișase) acte materiale (…),
– lit. j – 748 (șaptesutepatruzecișiopt) acte materiale (…),
cu aplic. art. 5 din Cod penal.

8. Inculpatul civil SÂRBU ADRIAN

În calitate de consilier al primului-ministru al Guvernului provizoriu al României, în perioada 13-15.06.1990 a aderat la atacul generalizat și sistematic lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității și a altor persoane din municipiul București, atac motivat de rațiuni de ordin politic și în care au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, precum și a peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, atacul soldându-se, în ce-l privește pe inculpat, cu
– vătămarea fizică și psihică a unui număr de 856 (optsutecincizecișișase) persoane
– privarea nelegală de dreptul fundamental la libertate a unui număr de 748 (șaptesutepatruzecișiopt) persoane.

În concret, inculpatul Sârbu Adrian a participat la organizarea atacului asupra populației civile din București, facilitând transportul la București al unor grupuri de muncitori din Galați și ocupându-se, alături de Ionescu Cazemir Benedict și Dumitru Nicolae, din ordinul inculpatului Roman Petrede cazarea și hrănirea minerilor, aprovizionarea fiind făcută de către (…).

Caracterul politic al acțiunilor inculpatului rezultă din faptul că, așa cum afirmă martorul (…), acesta a fost cel care a redactat un comunicat transmis la postul de televiziune ca fiind din partea guvernului, iar în comunicat se preciza, în esență, că ceea ce se întâmplă în ziua de 13 iunie 1990 este rezultatul acțiunilor unei mișcări legionare. Aceasta în condițiile în care, potrivit martorului (…), informările făcute de către Serviciul Român de Informații și de Direcția de Informații a Armatei, informări care reflectau starea de fapt reală și care erau transmise președintelui și primului-ministru, erau gestionate de inculpatul Sârbu Adrian, acesta cunoscând conținutul lor și fiind la fel de bine informat ca și președintele și primul ministru.

Același caracter pur politic rezultă și din faptul că, în luna mai 1990, înainte de se decide evacuarea Pieței Universității, inculpatul Sârbu Adrian a avut chiar o inițiativă personală pentru o acțiune mult mai radicală decât evacuarea forțată a manifestanților din Piața Universității. Astfel, acesta i-a cerut Ministrului Apărării Naționale să-i pună la dispoziție o cantitate de trotil cu care să realizeze un autoturism capcană pe care să-l detoneze în mijlocul manifestanților.

Faptele inculpatului Sârbu Adrian constituie infracțiuni contra umanității, prevăzute de art. 439 alin.1 Cod penal, în variantele de la:
– lit g – 856 (opsutecincizecișișase) acte materiale (…),
– lit. j – 748 (șaptesutepatruzecișiopt) acte materiale (…),
cu aplic. art. 5 din Cod penal.

(va urma)

Urmărește evoluțiile de pînă acum în dosarul mineriadei:
– Rezoluţia din 17 iunie 2009 de scoatere de sub urmărire penală
Hotărîrile judecătorești ale ÎCCJ prin care s-au respins contestațiile împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală:
– Sentinţa penală nr. 37 din 18 ianuarie 2010. Dosar 7440/1/2009. Petent Negru Vasile. Rămasă definitivă prin decizia 468/28.11.2011 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul lui Negru Vasile ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 1702 din 5 noiembrie 2010. Dosar 9792/1/2009. Petenţi Cuza Constantin şi Dima Nicolae. Rămasă definitivă prin nerecurare.
– Sentinţa penală nr. 1953 din 29 noiembrie 2010. Dosar nr. 4118/1/2010. Petent Enache Mituş Ionel. Rămasă definitivă fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea nr. 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 985 din 8 iunie 2010. Dosar 186.1/1/2010. Petent Lazăr Nicolae. Rămasă definitivă prin decizia 337 din 20 iunie 2011 a ÎCCJ prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 368 din 7 martie 2011. Dosar 9172/1/2009. Petent Teodor Mărieş. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 383 din 9 martie 2011. Dosar nr. 9723/1/2009. Petent Stoica Marin. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Sentinţa nr. 969 din 30 iunie 2011. Dosar 8952/1/2010. Petentă Crăciun (fostă Buia) Doina. Definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Hotărîre CEDO despre mineriada din iunie 1990
– Marea Cameră CEDO – cauza Mocanu și alții împotriva României (saitul CEDO, limba engleză)
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN, puși sub acuzare în dosarul mineriadei din 1990
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN trimiși în judecată în dosarul mineriadei din 1990 (video din 13 iunie 1990)
– Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar

Mai citește:
– Agenturili străine, acum şi la mineriada din iunie 1990
– 13 iunie 1990. Ion Iliescu: Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (video)
– 14 iunie 1990. “Am găsit la PNŢCD droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată (video)
– Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
– Speranţa, un film de Sorin Ilieşiu
– Revoluţia trădată
– Teodor Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor (video)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.