Cu Brîndușa Armanca în 1997. „În linii mari adevărul se cam cunoaște… Problema este că s-au scris atîtea minciuni despre revoluție… Nu e vorba să descoperim acuma roata… ci pur și simplu să lămurim opinia publică despre care este adevărul” (video)

În 1997 am fost invitat la o emisiune a TVR Timișoara, a cărei realizatoare era Brîndușa Armanca, pentru a vorbi despre cărțile mele care apăruseră pînă atunci – „Falsificatorii istoriei” și „Revoluția din Timișoara așa cum a fost” (aceasta din urmă apăruse chiar în acel an). Cred că emisiunea a fost difuzată în 17 decembrie 1997 și titlul ei era „Remember”.

Transcriere înregistrare:
00:00 Brîndușa Armanca: Bună ziua, domnule Marius Mioc. V-am invitat la „Remember” ca să ne amintim împreună de o zi foarte importantă despre istoria acestui loc: 17 decembrie 1989. Pentru că în 17 erați deja arestat, nu erați pe străzi, aș vrea să ne amintim de 17 decembrie așa cum l-ați scris. Pentru că după revoluție ați scris două cărți despre acest eveniment. „Falsificatorii istoriei”, care a apărut în 1994 într-o primă ediție și mai tîrziu într-o ediție revăzută și adăugită și, recent, o carte care se lansează, e în curs de lansare, „Revoluția din Timișoara așa cum a fost”. Mărturii ale răniților, arestaților, rudelor și prietenilor celor decedați în revoluție. Deci, v-ați așezat și ați scris. Ați recuperat practic zile care nu le-ați trăit afară. Hai să ne amintim de 17 decembrie.
01:12 Marius Mioc: Da. Deci să nu credeți că m-am așezat și am scris ci m-am dus să caut oamenii care au trăit acolo, cei care au fost răniți, arestați, sau cei, rude sau prieteni ai celor decedați în revoluție. I-am căutat, am discutat cu ei, și am scris practic mărturiile lor. Eu n-am intervenit în mărturiile lor. Numai în procesul de selecție. Din cîte mărturii am strîns am selectat care mi s-au părut interesante. Practic, cartea aceasta a 2-a, „Revoluția din Timișoara așa cum a fost”, este o carte de mărturii și cei care au scris-o de fapt sînt cei, răniții, arestații, rudele și prietenii celor decedați în revoluție.
01:49 Brîndușa Armanca: Am și văzut, de exemplu, aceste mărturii. Multe dintre ele, cred că o bună parte, jumătate din mărturiile pe care, sau cel puțin jumătate din mărturiile pe care le-ați strîns aici se referă la ziua de 17. Pentru că atunci au fost răniți mulți și au murit mulți, iar rudele lor sau cei care i-au văzut își amintesc. Cum vi se relevă această zi, pe care n-ați văzut-o? Nu? Haideți să reamintim spectatorilor de ce n-ați văzut ce era afară?
02:25 Marius Mioc: Păi n-am văzut pentru că eram în penitenciar în ziua de 17, eu fiind arestat în noaptea de 16/17 decembrie. Deci, pentru a face… Dar oricum, nici un timișorean n-a putut să vadă tot ce a fost în revoluție. Revoluția a cuprins întreg orașul. Au fost mai multe zile. Fiecare a văzut bucățica lui. Eu am văzut bucățica din penitenciar și din 16 decembrie de la casa pastorului Tokes, alții au văzut altă bucățică. Eu am încercat, în această carte a mea, să strîng mărturii din toate zonele orașului în care s-a întîmplat ceva relevant. Am strîns mărturii din toată mișcarea din jurul pastorului Laszlo Tokes, din penitenciar, din ziua de 17, din Calea Girocului, din Calea Lipovei, din Calea Aradului, din Piața Traian, de la podul Decebal, din Calea Buziașului. Oriunde s-a întîmplat ceva. Apoi, din data de 18, de la Catedrală, din data de 19. Chiar din data de 20. Există o persoană care a fost împușcată în 20, deși se spune că Timișoara a fost oraș liber. Apoi și de după 22 cînd a început toată lupta aceea cu teroriștii. Deci am încercat să, prin mărturii, să creez pentru cititor o imagine de ansamblu a revoluției.
03:59 Brîndușa Armanca: Bun. Haideți să revenim la ziua de 17, pentru că ne-am propus să ne amintim de aceasta. Un om care n-a fost în Timișoara în data de 17 decembrie 1989, ce imagine va avea din cărțile pe care le-ați scris, dar mai ales aceasta ultima?
04:17 Marius Mioc: Își poate da seama de încleștarea care a fost atunci aicea. Din mărturiile răniților, cei care au fost acolo au suferit pe propria lor piele represiunea lui Ceaușescu. Au văzut, ei nu mint. S-a scris foarte mult despre revoluție, s-au scris multe minciuni. Acești oameni care au fost împușcați sau care au fost arestați, sau rudele sau prietenii care au murit, ei nu mint. Nu au interesul să mintă. N-au interes să înflorească lucrurile. Gloanțele care au trecut prin ei sînt dovada faptului că ei nu sînt niște impostori sau nu încearcă să-și aroge niște merite nereale.
05:10 Brîndușa Armanca: I-ați ales anume pe aceia care credeți că n-au fost impostori? Pentru că impostori au apărut, fără îndoială, pe toată povestea aceasta dramatică a revoluției române.
05:24 Marius Mioc: Categoric, consider că nici unul dintre cei care i-am publicat eu în carte… Dacă aș fi crezut de vreunul că este impostor, n-aș fi publicat acea mărturie. Și faptul că au fost răniți în revoluție sau arestați este o chezășie în plus.
05:50 Brîndușa Armanca: Nu v-ar place să evocați unul dintre aceste momente, una din aceste mărturii, care v-a impresionat în mod deosebit referitor la ziua de 17?
06:02 Marius Mioc: Deci pot să spun, cînd discutam, deci să nu iau un moment anume, cînd discutam cu mame care și-au peirdut copiii în revoluție și se întîmpla să plîngă în fața mea, cînd își amintea acele momente. Deci nu era deloc plăcută sarcina asta. Și lucrurile astea m-au impresionat. Practic eu răscoleam niște amintiri dureroase și nu era deloc plăcut pentru cei care… să-și amintească de lucrurile astea. Totuși, mi-au dat aceste mărturii.
06:43 Brîndușa Armanca: Da, văd aici fotografia lui Leia Sorin. Mama lui, Ilițoni Aurica povestește ce-a aflat, cum și-a căutat fiul.
06:55 Marius Mioc: Da. Leia Sorin este unul dintre cei îngropați în groapa comună din cimitirul eroilor. S-a scris după revoluție că există un fals scandal al gropii comune din Timișoara. Există șia devăratul scandal al gropii comune din Timișoara. Sînt mai mulți revoluționari care au fost îngropați în groapa comună. Au fost descoperiți în ianuarie 90. Leia Sorin sau Luminița Boțoc sînt două cazuri prezentate în cartea mea. Mai sînt și alții pe care eu nu i-am prezentat. Sigur, este impresionantă. Doamna Ilițoni mi-a scris o scrisoare, fiindcă ea locuiește la Tomești n-am putut să discut personal cu dînsa. Și felul cum… Țin minte că mi-a trimis fotografia fiului ei cu banderolă tricoloră în jur și povestește de exemplu cum căuta pe fiul ei. Aflase deja de groapa comună și i se spunea de către oficialități că nu există asemenea groapă comună. Și spune doamna: „Mi-am ieșit din fire. Eram disperată. Aș fi fost în stare să-i dau cu ceva în cap pentru că îi vedeam pe toți cum mint”. Și pînă la urmă totuși a fost dusă la…, i s-a arătat dosarul cu fotografiile celor deshumați din groapa comună.
08:40 Brîndușa Armanca: Ce alte victime din 17 decembrie, ce alte povești, sigur triste, mai cuprinde cartea?
08:51 Marius Mioc: De pildă, este cazul familiei Bărbat. Doamna Bărbat a fost împușcată în Piața Libertății, a decedat. A fost arsă la crematoriu. Soțul ei deasemenea a fost împușcat foarte grav. A scăpat numai în urma unor operații chirurgicale efectuate în străinătate, fiica lor Ioana Bărbat și ea a fost rănită ușor la mînă, tot cu același prilej.
09:17 Brîndușa Armanca: Trebuie să vin acum, e chiar momentul să vin la prima carte, la „Falsificatorii istoriei”. Sînteți cel care a inițiat, sau printre acei puțini inițiatori ai unei comisii pentru adevăr și dreptate din asociația „17 Decembrie” a răniților și urmașilor victimelor. Ați vorbit de foarte multe ori. Mai rar în vremea din urmă, dar în anii aceia, în 90, 91, 92 și așa mai departe ați vorbit adeseori despre falsificarea istoriei, despre lipsa de voință în aflarea adevărului. Aici în cartea asta – „Falsificatorii istoriei” ați reproșat cîtorva că asta fac – falsifică istoria. Îi citez de pe supracopertă: Ion Iliescu, Ion Cristoiu, Pavel Coruț, Sergiu Nicolaescu, Filip Teodorescu, Virgil Măgureanu, Silviu Brucan, Radu Portocală, Corneliu Vadim Tudor, Liviu Vălenaș, Victor Stănculescu, Aurel Perva, Gheorghe Olbojan. Nume destul de amestecate. Vă mențineți părerea că aceștia sînt falsificatorii istoriei revoluției?
10:33 Marius Mioc: Da, îmi mențin părerea. Și nu știu de ce credeți că sînt nume amestecate. Toți se caracterizează printr-un lucru foarte simplu. Doresc scoaterea de sub răspundere a celor care au participat la reprimarea revoluției. Poate la rima vedere între Ion Iliescu și Ion Cristoiu este o mare diferență, au avut… Uneori Ion Cristoiu l-a criticat pe Ion Iliescu. Dar cînd e vorba de a-i scoate basma curată, de a justifica crimele din decembrie 89, și Ion Cristoiu, chiar și recent de cînd a trecut la ziarul „Național”, încearcă să, și cere prin presă, a cerut și prin 91, cere și în prezent mușamalizarea, oprirea oricăror procese. Despre Ion Iliescu, fostul președinte. El n-a cerut public așa ceva, el a făcut. A dat un decret de amnistie. Eu am publicat în 91 articolul care se numea „Întețirea propagandei pentru o amnistie” și în 91 atrăgeam atenția, chiar mă repetam deseori că se pregătește o amnistei, se pregătește o amnistie. În 1996, înainte de a preda mandatul următorului președinte, Ion Iliescu a dat un decret de amnistie. Se pare că am avut dreptate. Și toți ceilalți. Sergiu Nicolaescu e de asemenea susținător al amnistierii și al opririi tuturor proceselor legate de crimele din decembrie 1989. toți aceștia care, tot în acest scop de a-i scoate basma curată pe criminali au lansat teorii despre agenturi străine. De fapt, s-au reluat teoriile lui Ceaușescu cu agenturile străine, cu așa zise provocări la care au fost supuse forțele de ordine, care chipurile ar fi tras în legitimă apărare ș alte asemenea aserțiuni care nu sînt susținute de dovezi.
12:38 Brîndușa Armanca: Credeți că Timișoara poate avea un rol în impulsionarea, totuși, adevărului în legătură cu revoluția? Sau n-a avut și nici nu va avea vreun rol?
12:52 Marius Mioc: Timișoara trebuie să încerce acest lucru. Nu știu dacă va reuși, pentru că poate în alte zone ale țării nu există un interes foarte mare despre acest subiect, dar de încercat trebuie să încercăm. Am trăit, noi, toți timșorenii, acele momente, și nu putem să le uităm așa ușor.
13:11 Brîndușa Armanca: Bun. Și dacă nu aflăm adevărul ce facem?
13:14 Marius Mioc: Eu am mai spus-o: În linii mari adevărul se cam cunoaște. În linii mari, sînt lucruri de amănunt sau cazuri concrete dar în linii mari se cunoaște. Problema este că s-au scris atîtea minciuni despre revoluție, a fost o campanie de acoperire a adevărului despre revoluție cu un potop de minciuni, pentru a crea confuzie în opinia publică. Și există această confuzie, persistă mai ales prin alte zone ale țării. Nu e vorba să descoperim acuma roata, să descoperim America, pur și simplu să lămurim opinia publică despre care este adevărul.
14:00 Brîndușa Armanca: Cînd se va dizolva Comisia pentru Adevăr și Dreptate a asociației „17 Decembrie”?
14:10 Marius Mioc: Cred că această comisie, care acum activează mai mult la asociația „Memorialul Revoluției”, trebuie să-și continue activitatea pînă cînd vom vedea că acei care au reprimat revoluția își primesc pedeapsa binemeritată. Este vorba de acea revendicare făcută în decembrie 89 de revoluționarii timișoreni: „tragerea la răspundere a celor care au dat ordin să se tragă în popor”, și această revendicare trebuie pusă în practică.
14:41 Brîndușa Armanca: Mulțumesc pentru acest remember.

Mai citește:
– Comentarii legate de cărțile mele la pagina Cărțile mele
Revoluția din Timișoara (înregistrări audio-video)
Revoluția din Timișoara (documente)
Revoluția timișoreană (mărturii)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.