Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Petre Roman în 1997, cînd se mai deschisese o dată dosarul revoluției: „Căutarea adevărului reprezintă pentru toți cei care am fost în revoluție o dorință nestrămutată… Mi se pare însă că ar fi foarte grav ca să mergem pe firul unei răzbunări… Petre Carp spunea: Greșelile politice se îndreaptă, nu se răzbună… Pînă în decembrie ’89 n-aveam nici o legătură cu politica” (video) octombrie 28, 2019


După cum am informat, fostul primministru FSN Petre Roman a fost din nou inculpat în dosarul revoluției (linc), după ce inițial Parchetul hotărîse să-l scoată din cauză.

Nu este însă prima oară cînd se discută despre „dosarul revoluției”. În 1997 (după ce în 1996 venise la putere Emil Constantinescu), presa a mai vuit despre deschiderea dosarului revoluției, fiind vorba atunci despre trimiterea în judecată, pentru omorurile de la Timișoara, a generalilor Stănculescu și Chițac, cît și despre dosarul revoluției din Cluj.

Prezint mai jos o intervenție a lui Petre Roman la TVR, în 21 decembrie 1997, cu privire la deschiderea dosarului revoluției. Petre Roman era atunci președinte al Senatului, iar Convenția Democratică ajunsă la putere era aliată cu PD-ul lui Petre Roman. La transcrierea înregistrării am inserat, cu litere cursive între paranteze drepte, comentarii ale mele.

Transcriere înregistrare:
0:00 Crainic TVR Mircea Radu: Prima întrebare, ce conține de fapt 2 probleme: vi se pare oportună deschiderea dosarelor revoluției și de ce nu s-a făcut nimic timp de 8 ani?
0:10 Petre Roman: Poate că, fiind 21 decembrie chiar în această zi, merită să spunem că revoluția a fost momentul în care oamenii s-au unit. În felul acesta am putut doborî dictatura, înlătura tot ceea ce ne apăsa. Și momentul ăsta de unire, eu cred că nu trebuie să se transforme în nici un caz într-un fir al dezbinării sau al unor jocuri politice în numele căutării adevărului. În ce mă privește, încă din ianuarie 90 am, printr-o hotărîre de guvern pe care am semnat-o ca primministru, am hotărît înființarea unei comisii condusă de un grup de revoluționari din Timișoara pentru a cerceta ceea ce s-a întîmplat la Timișoara [O jumătate de adevăr aici. Urmare a presiunilor venite dinspre populația Timișoarei, în 1990 Petre Roman a înființat o comisie guvernamentală de anchetă a evenimentelor din revoluție. Amănunte despre acestă comisie găsiți în articolul Istoria comisiei guvernamentale din 1990, care a propus trimiterea în judecată a lui Stănculescu şi Chiţac (linc). Dar tot domnul Roman a desființat acea comisie, fără vreo explicație, după mineriada din iunie 1990. Deasemeni, deși fusese informat din raportul acelei comisii despre faptul că generalii Gușă, Chițac și Stănculescu se implicaseră în reprimarea revoluției din Timișoara (fapt care mai tîrziu s-a confirmat în justiție), l-a păstrat pe Stănculescu în funcția de ministru al apărării (deși avea posibilitatea foarte elegantă să-l schimbe cînd s-a făcut noul guvern, după alegeri), ceea ce a însemnat practic ascunderea pe mai departe a vinovățiilor; acesta e motivul pentru care, deși încă din 1990 Comisia Guvernamentală propusese trimiterea în judecată a generalilor Chițac, Stănculescu și Gușă, abia în 1997, după schimbarea puterii politice, s-a putut începe procesul împotriva generalilor Stănculescu și Chițac, împotriva lui Gușă nemaiputînd începe vreun proces fiindcă murise]. Iar rezultatul cercetărilor lor a fost atunci înaintat, chiar de către mine, procuraturii. Pentru că aceasta este calea firească, calea juridică prin care lucrurile se pot lămuri. Căutarea adevărului reprezintă pentru toți cei care am fost în revoluție o dorință nestrămutată. Atuncea ne puteam pierde viața, și eu și colegii mei. Și fiindcă e vorba de 21 decembrie, mă gîndesc chiar la ceea ce s-a întîmplat în seara și noaptea lui 21 spre 22 decembrie. Faptul că aceste, anumite părți de adevăr au fost cunoscute iar altele rămîn încă necunoscute, este într-adevăr o chestiune de cum funcționează justiția, în ce măsură justiția poate aduna dovezi, poate face cercetările cuvenite și poate ajunge la concluzii. Mie mi se pare însă că ar fi foarte grav ca să mergem pe firul unei răzbunări care în fond să întineze chiar revoluția. Revoluția care, pentru întreaga omenire, a fost un moment de înalt respect pentru poporul român. Deci această căutare a adevărului trebuie să se facă în baza unor cercetări corecte, legale, și care trebuie duse pînă la capăt. Am spus-o din totdeauna și o susțin și în acest moment. Și cele relatate de la Cluj arată că într-adevăr se pot aduna anumite dovezi. Eu doresc însă ca aceste lucruri să nu se transforme nicicum în jocuri politice care pînă la urmă au un interes străin de ceea ce avem cu toții în suflet și în minte ca un moment al revoluției.
2:51 Mircea Radu: Ați fost unul dintre liderii revoluției. Sînteți de părere că pentru acele momente cineva poate să răspundă penal sau numai politic?
3:00 Petre Roman: Dacă greșelile sînt de ordin politic, adică dacă în confuzia de atunci, în panica creată, după părerea mea de unități special pregătite de către dictator… Asta este convingerea mea ca unul care am fost și-n noaptea de 21 spre 22 decembrie și în dimineața lui 22 decembrie, și la televiziune, și în zilele următoare. Deci în confuzia, în panica care s-a creat acolo e posibil ca să se fi dat anumite ordine care au condus și la victime cu totul nevinovate. Să nu uităm însă că cele mai multe dintre victime au fost cele provocate chiar de cei care au încercat să stăvilească revoluția. Care au încercat să mențină regimul de dictatură. Eu cred că ceea ce înseamnă greșeli de ordin politic n-au cum să fie, în nici un caz, considerate de ordin penal. Mi-aduc aminte, am spus-o de multe ori, de una dintre cele mai frumoase și mai înțelepte vorbe ale primului ministru Petre Carp, de la începutul acestui secol, care spunea: greșelile politice se îndreaptă, nu se răzbună. Însă, acolo unde a existat intenția, acolo unde se dovedește că nu a fost rezultatul unui ordin politic ci a fost pur și simplu intenția… Asta am văzut-o eu, cu ochii mei, de exemplu în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Sau în ziua de 21 decembrie, cînd zbirii, zbirii mai mari ai securității, ei înșiși au tras în populație, pentru că asta era convingerea lor, acolo ei sînt vinovați penal, chiar în raport cu legea existentă. Acolo, într-adevăr, adevărul ne poate conduce la inculparea unora.
4:40 Mircea Radu: Dacă ați retrăi acele zile din decembrie 89, ar fi lucruri pe care le-ați face altfel?
4:48 Petre Roman: O, fără îndoială! Fără îndoială. Nu uitați că pînă în decembrie 89 n-aveam nici o legătură cu politica. Eram profesor la Politehnică, mă ocupam de știință mai mult și de studenți mei. Așa că multe lucruri care atunci am fost obligat să le fac într-un anumit fel, acuma cu ochii de astăzi le-aș face altfel. Însă sînt convins că un lucru l-aș face în continuare: nu m-aș amesteca în treburile care nu mă privesc. Așa cum nici atunci nu m-am amestecat în treburile armatei, nu m-am amestecat în treburile care priveau, să zicem desfășurarea profesionistă la televiziune sau în altă parte. Dar acolo unde a fost nevoie de o decizie politică eu am intervenit mai tîrziu. Acolo sigur lucrurile puteau fi făcute și altfel. Una peste alta însă, revoluția a izbîndit. Ceea ce avem de deplîns cu toții sînt victimele. Iar victimele sînt rezultatul dictaturii. Dictatura ne-a adus acolo unde a fost vărsare de sînge.
5:47 Mircea Radu: Domnule președinte Roman, vă mulțumesc.
5:49 Petre Roman: Și eu vă mulțumesc.

Mai citește:
Petre Roman și Teodor Brateș, din nou învinuiți în dosarul revoluției
Decembrie 1989. Securist din București arestat ca terorist. Declarații ale lui Petre Roman (video)
Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (13). Încadrarea juridică a faptelor fiecăruia dintre inculpați. Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu
Petre Roman: „Informaţii foarte sigure arătau că forţe paraşutate se pregăteau să invadeze locul, nu foarte bine apărat, unde se afla dictatorul”
Petre Roman: „teroriştii (…) erau cei mai mulţi ai armatei – de ce? Pentru că generalii aveau o mare teamă, ei fuseseră represiunea şi la Timişoara şi la Bucureşti, şi au creat această diversiune”
Complicitatea lui Ion Iliescu, Petre Roman şi Cazimir Ionescu cu diversioniştii de la Galaţi. Frecuşurile dintre Brăila şi Galaţi în decembrie 1989 şi imaginaţia reporterilor de la „Adevărul”
Pregătirile CFSN de preluare a puterii (video)

Dialogul între ofițerii CADA, Petre Roman și Victor Stănculescu:
– Armata a dus greul luptei împotriva terorismului. A vorbi despre rolul armatei în represiune este nepotrivit
– Roman: „Meritele generalului Militaru nu pot fi neglijate şi anulate”
– Foarte puţini comandanţi militari s-au schimbat după revoluţie
– Trebuie să lăsăm să limpezim lucrurile, şi asta nu se face decît în timp
– Trebuie să pornim de la premiza că armata este un element de stabilitate în societate
– Pe comandanţii militari i-a testat tocmai revoluţia, domnule primministru
– Ar trebui o supercomisie care n-ar încăpea într-o sală de sute de oameni
– În timpul revoluţiei am suferit groaznic din cauza problemei dotării tehnice a armatei
– Niciodată n-am să părăsesc colegii din guvern la un impuls exterior
– Domnul general Chiţac a avut la Timişoara o activitate cel puţin echivocă
– Insinuaţi că noi guvernul am trimis 2-300 de oameni ca să ne ocupe?
De ce s-au pierdut vieţi omeneşti din incompetenţă?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.