Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României octombrie 30, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Din capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”, prezint acum subcapitolul „Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României”.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:

– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN

Fiindcă este vorba de un subcapitol lung, am introdus, cu litere cursive între parateze drepte, niște subtitluri cu zonele geografice la care se face referire. Aceste subtitluri sînt intervenția mea, ele nu apar în textul original al rechizitoriului. Subcapitolul conține informații interesante, multe cazuri concrete în care, în diferite părți ale României, s-au împușcat oameni din greșeală, pe fondul psihozei teroriste. Faptele expuse în acest subcapitol mi se par relatate corect, dar în unele cazuri s-ar fi putut argumenta mai bine, prin hotărîri judecătorești definitive care există în unele cazuri și dovedesc situațiile de fapt expuse în rechizitoriu. De pildă, se pomenește despre un caz pe care-l cunosc de la Timișoara – împușcarea a 3 persoane lîngă viaductul de peste Calea Aradului. Cazul l-am prezentat și pe acest blog (linc). Cred că este o lipsă a rechizitoriului că, deși faptele sînt expuse corect, nu se face referire și la hotărîrea judecătorească definitivă care a confirmat aceste fapte.

În cadrul rechizitoriului se aduc acuzații concrete răposatului (în 2006) general Nicolae Eftimescu, prim locțiitor al șefului Marelui Stat Major al armatei în 1989 (adică primlocțiitorul lui Ștefan Gușă): „În după-amiaza zilei de 22.12.1989, Detaşamentul nr. II, sub comanda lt. col. Truţulescu Gheorghe, a primit ordin să se pregătească pentru îndeplinirea unei misiuni de luptă în garnizoana Bucureşti. După executarea pregătirii materiale şi primirea misiunii, cele 6 grupuri s-au îmbarcat în două autovehicule şi au început deplasarea. Deplasarea a început în jurul orelor 22:00. La intrarea în Bucureşti, detaşamentul a fost întâmpinat de lt.col. Roman Nicolae din Direcţia Cercetarea a Armatei care a condus coloana prin oraş spre sediul MApN. La intrarea în sediul MApN, coloana a fost întâmpinată cu foc puternic executat fără somaţie de către militarii din paza sediului. (…) După acordarea primului ajutor răniţilor în curtea MApN, col. C.A. s-a prezentat la gl. lt. Eftimescu Nicolae căruia i-a raportat că a sosit cu detaşamentul conform ordinului, că are 4 morţi şi 6 răniţi şi l-a întrebat cum a fost posibil ca militarii din paza sediului MApN să tragă în detaşamentul care se apropia de intrare, că doar se cunoştea despre sosirea acestuia. Gl.lt. Eftimescu nu a dat un răspuns coerent la această întrebare”.

Același general Nicolae Eftimescu e vinovat și de moartea unor studenți de la Academia Militară. El le-a ordonat paraşutiştilor să blocheze accesul spre MApN a unor „coloane necunoscute dinspre Academia Militară”, de fapt studenţii cărora el le ordonase deplasarea spre MApN. Parchetul apreciază că „în situaţia gl. lt. Eftimescu Nicolae se exclude incompetenţa profesională (acesta fiind inclusiv reprezentantul României în cadrul Tratatului de la Varşovia), comportamentul acestuia trebuie privit doar în sfera infracţională”. Iată niște cazuri pe deplin similare mult mediatizatului caz Trosca.

Multe alte întîmplări de acest fel sînt povestite în această parte a rechizitoriului. Îmi reține atenția cazul colonelului Teodor Stepan de la Reșița care se lăuda că a creat mormane întregi de teroriști morți, iar cînd a fost întrebat unde sînt acei teroriști a spus că sînt preluați de alții și ascunși prin canale. Pare mitomanie de tip Grigore Cartianu (linc).

3. Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României.

[București]

Conduitele expuse în subcapitolul precedent au avut o contribuţie majoră la instaurarea psihozei terorismului, ce a atins pe alocuri cote paroxistice. Practic, toate situaţiile de foc fratricid au fost cauzate de existenţa acestei psihoze, de inocularea existenţei celor două tabere aparent inamice şi a deficienţelor majore ale actului de comandă militară. Toţi posesorii de armă (civili si militari) au fost convinşi că se află într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu „duşmanul terorist” care era foarte bine instruit, de o cruzime inumană, fanatic, sinucigaş şi fără uniformă militară. În cele ce urmează, vor fi trecute în revistă numeroase situaţii tragice care denotă profunzimea psihozei ce a marcat întreaga populaţie a României, începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989.
Dosar nr. 11/P/2014, volum 15 – MApN – martorul Petcu Valentin, declaraţie dată la 20.12.1991: „În luna septembrie 1989 am fost încorporat la UM 02317 Bucureşti (…) În noaptea de 22 decembrie s-a tras din clădirea Statului Major de către soldatul V. asupra unui individ ce se afla pe stradă şi avea o acţiune suspectă. Am aflat ulterior că a rămas în acelaşi loc timp de două zile, după care a fost dus de către caporalul R într-o curte învecinată. Se spunea că este de la securitate, precizez că era îmbrăcat într-o pufoaică tip MApN. Pe data de 23.12.1989, în jurul orei 09:00, dinspre stadionul Ghencea s-au apropiat două autoturisme care circulau paralel. Unul dintre ele, de culoare deschisă, s-a oprit după ce trecuse puţin de locul unde mă aflam, celălalt continuându-şi drumul. Din maşina oprită a coborât o femeie care fusese la volan, cu un copil de circa 4-5 ani, a strigat să nu tragem că nu sunt vinovaţi. În acel moment, locotenentul I. a deschis foc automat asupra celeilalte maşini, ce se afla în mers. În urma acestei trageri, femeia şi copilul au fost împuşcaţi mortal rămânând în stradă, nefiind ridicaţi până când am fost rănit eu”. Cu referire la prima persoană împuşcată şi considerată teroristă, cercetările ulterioare au demonstrat că era vorba de mr. Bădoiu Gheorghe, din cadrul Gărzilor Patriotice, care se întorcea la domiciliu şi nu purta asupra sa armament, neprezentând totodată vreun comportament ostil care să justifice împuşcarea sa (vol.14 – MApN, pag. 100 şi următoarele).
Dosar nr. 11/P/2014, volum 14 – MApN – martorul Emanuil Mihai, declaraţie dată la 01.03.1990: „Începând cu data de 23 decembrie 1989, noi, locuitorii blocului D27, am organizat paza blocului pe timp de noapte. Pe data de 25 decembrie 1989, în jurul orelor 08:30, am plecat cu Aurel, cu autoturismul său Dacia, în cartierul Ghencea (…) Am parcat maşina pe trotuar, în poziţie opusă uneia din intrările în unitatea militară respectivă (…) În jurul orei 10:00, din unitatea militară s-au tras asupra noastră mai multe rafale, fără absolut nicio somaţie şi nici foc de avertizare. M-am culcat la pământ în dreptul autoturismului şi am auzit cum intrau gloanţele în partea stângă a maşinii. După câteva secunde în care s-a tras intens, s-a oprit tragerea şi am auzit o voce de la poarta unităţii militare spunându-ne să ne ridicăm cu mâinile pe cap şi să mergem către unitate. Eu m-am executat, m-au întâmpinat doi soldaţi înarmaţi, moment în care l-am văzut pe Aurel căzut în faţa autoturismului. Am fost introdus în unitate, controlat, dar şi lovit de unii soldaţi, spunându-mi-se că sunt terorist. Din discuţiile militarilor am înţeles că Aurel este mort. După o jumătate de oră s-au lămurit cine sunt şi mi-au dat drumul să plec.”
Dosar nr. 11/P/2014, volum 5 – MApN – martorul Bunea Ion, declaraţie dată la 27.11.1992: „Sunt maistru militar la UM 01246 Bucureşti (…) În jurul orei 20:30 s-au auzit împuşcături dinspre Cimitirul Ghencea. Menţionez că nu s-a văzut foc la gura ţevii. Militarii în termen nu ştiau cum să reacţioneze şi au deschis focul către Cimitirul Ghencea (…) În dimineaţa zilei de 23 decembrie mi-am ocupat locul în dispozitiv. Lângă gardul casei din cimitir era maistrul militar G. care executa foc asupra casei. În acea perioadă au trecut pe acolo doi cetăţeni care la îndemnul nostru s-au culcat lângă gard, apoi a explodat o grenadă care nu pot să-mi dau seama de unde a venit. La scurt timp după acest incident, maistrul militar Ş.C., însoţit de doi militari, a pătruns în respectiva casă pentru a o controla. Nu a fost descoperit nimeni şi de asemenea nicio armă. În jurul orei 10:30 am observat pe monumentul din cimitir o persoană îmbrăcată în negru care a deschis foc, dar menţionez că nu am auzit niciun glonţ. Am deschis şi eu foc, dar fără niciun rezultat. În momentele acelea se putea să fi fost doar o halucinaţie, cu toţii eram obosiţi şi parcă vedeam că după fiecare monument sau copac din cimitir se ascunde cineva (…) Arăt că de cealaltă parte a Cimitirului Ghencea se afla sediul MApN. Acum, când realizez care a fost situaţia din acele zile, cred că noi am răspuns la focul care s-a deschis din minister asupra Cimitirului Ghencea.”
Dosar nr. 11/P/2014, volum 28 – MApN – martorul Wielhem Mlenajek, declaraţie dată la 08.07.2005: „În decembrie 1989 lucram ca electromecanic la centrala telefonică din Drumul Taberei (…) În poarta centralei, într-o dimineaţă, a venit un cetăţean pe nume Poenaru care locuia în blocul de lângă centrală. Militarii l-au somat, Poenaru a venit până în poarta centralei cu mâinile ridicate, dar acolo a lăsat mâinile jos, moment în care soldatul care avea arma îndreptată spre el l-a împuşcat mortal. De faţă a fost şi comandantul soldatului, care se pregătea să-l percheziţioneze pe Poenaru.”
Dosar nr. 11/P/2014, volum 31 – MApN – martorul Stavar Benonie, declaraţie dată la 02.04.2007: „În decembrie 1989 lucram la Biroul judiciar al Miliţiei Capitalei (…) Pe 23.12.1989, în jurul orelor 06:00, s-a ţinut o şedinţă cu cadrele din secţie, s-a ţinut o şedinţă şi ni s-a precizat că de la MApN s-au solicitat forţe în vederea apărării dispozitivului. M-am oferit voluntar, s-a trecut la organizarea grupei ce urma să se deplaseze la MApN (…) Pe traseu, la intersecţia Bd. Timişoara cu str. Sibiu am fost opriţi de un soldat care mi-a spus că sunt baraje în zonă şi se va deschide focul asupra noastră, pentru că au mai fost terorişti care au încercat să treacă şi au fost omorâţi (…) De la bun început am fost priviţi cu ostilitate şi nu am fost alocaţi la hrană. Ne-am angajat în schimburi de câte opt ore. Reţin că se trăgea dinspre casele aflate vis-a-vis, fără o ţintă precisă, consider că se deschidea foc pentru a se crea panică. Situaţia era înrăutăţită de focurile executate de către militarii din unitatea de construcţii vecină cu MApN-ul, care practic trăgeau asupra noastră, considerând că noi îi atacăm pe ei. Am observat cum de la etajele 2 şi 3 se trăgea ca în filme, după colţul geamului, fără precizie şi o ţintă anume. Eram alimentat tot timpul cu zvonuri de la ofiţerul de serviciu că teroriştii pătrund în unitate dinspre Cimitirul Ghencea, că teroriştii vin prin canale şi tot felul de astfel de zvonuri alarmiste. De la etaje trăgeau foarte mult cadrele, pe jos, în jurul clădirii, călcam practic pe tuburi de cartuşe. Am încercat să-i instruim cât de cât pe militarii în termen, dându-le ordin să tragă numai dacă se trăgea în noi şi să execute focul pe cât posibil la picioare (…) În primele două nopţi, s-a tras pe timpul nopţii foarte mult (…) S-a ajuns la un haos în acea perioadă, mulţi dintre militari fiind dezorientaţi spaţio-temporal. Şoferul nostru şi-a găsit loc de dormit împreună cu structuri de la Academia Militară Tehnică şi într-o discuţie mi-a povestit că într-una din nopţi a asistat la o scenă teribilă în care un student s-a trezit brusc din somn când s-a deschis uşa de la cameră şi a executat foc automat pe cadrul uşii, împuşcând mortal un coleg care se întorcea din dispozitiv. Mi-a relatat că studentul acela a început să plângă, fiind într-o stare de stres total, iar printre altele studentul a povestit că, în data de 21.12.1989, au fost în Piaţa Universităţii şi au tras în populaţie.”
Focul fratricid existent în interiorul Academiei Tehnice Militare dar şi evenimentele desfăşurate în această instituţie militară de învăţământ, înainte şi după 22 decembrie 1989, sunt bine conturate prin conţinutul volumului 31 – MApN.
„SINTEZA aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare in perioada 1990-1994, in cauzele privind evenimentele din decembrie 1989” – Comisia Senatorială, dosar nr. 53/J.I.3, întocmită de Secţia Parchetelor Militare, surprinde în mod excepţional foarte multe situaţii de foc fratricid care au fost generate de psihoza instalată în rândul populaţiei ţării. Aceasta sinteză s-a întemeiat pe analiza temeinică a unui număr de 2317 cauze penale având ca obiect uciderea sau rănirea unor persoane. Stările de fapt reţinute prezintă o importanţă majoră, mai ales că cercetările au fost făcute la relativ scurt timp după derularea evenimentelor. Comisia Senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 a acordat o atenţie deosebită acestei sinteze şi a folosit-o la elaborarea propriului raport. Printre altele se stipulează că:
„Incidentele ce au urmat in zilele de 22-25 decembrie 1989, dar cu precădere în nopţile de 22/ 23 şi 23/ 24 decembrie, au fost cantonate în jurul unor obiective de interes vital şi naţional. În zona acestor obiective exista o mare aglomerare de forţe alcătuite din structuri extrem de eterogene (…) Succesiv, în zona centrală au sosit efective de militari şi tehnică de luptă aparţinând MApN şi MI, fără a se cunoaşte între ele, fără a şti misiunea pentru care se află acolo (….) Semnificative sunt acţiunile executate asupra sediilor fostului Palat Regal, a Bibliotecii Centrale Universitare, a sediului Direcţiei a V- a din DSS şi altor imobile din zonă. Este greu de stabilit cu cine au luptat forţele menţionate, întrucât verificarea ulterioară a blocurilor de unde se presupune că s-a tras, nu a adus niciun fel de elemente care să permită concluzia că din locurile respective s-a executat într-adevăr foc. Nu au fost găsite nici simulatoare de tragere care să justifice ideea unei diversiuni lansată atunci. Panica şi teama, lipsa de coordonare şi pregătire, au condus la consecinţe grave (…) Foarte multe persoane au fost ucise sau rănite în sediul fostului CC, ca urmare a focului executat din interior, din cauza confuziei. În condiţiile creării în interior a numeroase dispozitive eterogene şi supraaglomerate care nu dispuneau de condiţii reale de cooperare, au apărut numeroase distorsiuni de apreciere a unor situaţii de fapt. Existenţa în clădire a unor trupe ale fostei DSS, pe fondul unei avalanşe de informaţii privind neloialitatea acestora, a condus la amplificarea stării de nesiguranţă si de stres, cu consecinţa unor incidente soldate cu morţi şi răniţi (…) Pe clădirile mai înalte din zonă au urcat militari şi civili, fără a se cunoaşte între ei, fiecare având convingerea că celălalt e terorist. Astfel, de la etajele superioare ale Palatului Telefoanelor, unde se aflau militari, se executa foc spre partea superioară a hotelului „Union”, unde se aflau civili şi militari. La fel spre Poliţia Capitalei, unde se aflau civili şi militari. Ori, de exemplu, dinspre hotelul ”Lido”, unde se găseau civili, spre Agenţia de Turism, unde erau militari. În blocurile din zonă au pătruns apoi, cu misiunea de scotocire, echipe mixte formate din civili şi militari care au deschis focul la întâmplare, rănind sau omorând locatari nevinovaţi.(…) Edificator este asaltul sediului Direcţiei a V-a din fostul DSS. Aşa cum a rezultat din cercetările efectuate, în după-amiaza zilei de 22.12.1989, în jurul orelor 17.00, Compania Misiuni Speciale a UM 01029 Bucureşti sub comanda maiorului P.R., s-a deplasat în Piaţa Palatului pentru a asigura paza CC. Ofiţerul a destinat un număr de opt militari în termen, sub comanda plutonierului R.C., din aceiaşi unitate, să asigure paza şi apărarea sediului Direcţiei a V-a. La pătrunderea în sediu, au găsit în interior şase civili înarmaţi, care au declarat că sunt revoluţionari, relatând că ultimele cadre ale Direcţiei a V-a au fugit din sediu pe o scară de serviciu la pătrunderea civililor. Reţine atenţia că atunci, în interiorul clădirii nu se găseau urme ale unor trageri. La circa două ore de la sosirea militarilor, asupra Direcţiei a V-a s-a deschis focul din piaţă, militarii şi civilii aflaţi în incintă ripostând.
Schimbul de focuri a continuat toată noaptea, cu precizarea că în jurul orelor 24.00, cei aflaţi în sediul Direcţiei a V-a, militari şi civili, nemaiavând muniţie, au spart uşa de la camera de armament şi muniţie a Direcţiei aprovizionându-se cu cartuşe. Reţine atenţia că a doua zi dimineaţa, asupra sediului Direcţiei a V-a s-a continuat să se tragă cu mitraliera jumelată de pe TAB-urile din piaţă, creându-se probabil o confuzie cu privire la persoanele aflate în sediu, suspectate de terorism. Urmare acestor trageri din exterior, a fost împuşcat mortal, în jurul orelor 14.00, soldatul G.C. aflat sub comanda plutonierului R.C.
În jurul orelor 18.00, continuându-se asediul Direcţiei a V-a , susţinut şi cu loviturile unui tanc aparţinând UM 01060 Bucureşti, militarii şi civilii aflaţi în sediu au reuşit să fugă printr-un gang, părăsind clădirea.
Cercetările efectuate nu au stabilit ca ofiţerii sau subofiţerii aparţinând fostei Direcţii a V-a să fi deschis focul asupra manifestanţilor aflaţi în piaţă. (….)
Reţine atenţia faptul că, din cauza oboselii acumulate (militarii aflându-se în alarmă de luptă din 17.12.1989) şi prezenţei în efective a numeroşi militari în termen încorporaţi în toamna acelui an, s-au înregistrat numeroase autoaccidentări ori rănirea altor persoane prin mânuirea defectuoasă a armamentului din dotare.(…)
În zona Televiziunii, care a constituit unul din punctele deosebit de importante, au decedat, începând cu 22 decembrie 1989, 78 de persoane, iar 288 au fost rănite. În mod succesiv în acest areal au fost dispuse, în cercuri concentrice faţă de sediul TVR , dispozitive mixte, având drept rol apărarea obiectivului. Cercetările au evidenţiat caracterul extrem de eterogen al acestor forţe. S-a mai stabilit că, victimele au apărut ca urmare a unor factori comuni: ucideri sau răniri din eroare a persoanelor aflate în preajmă, reacţii la anumite trageri efectuate de persoane necunoscute, în egală măsură tragerile fiind executate pe fondul erorilor generate de lipsa de cooperare, participanţii considerând în mod eronat că se confruntă cu adversari reali. Întâlnim şi distorsiuni de apreciere produse de bănuieli de cele mai multe ori nejustificate, care la rândul lor au produs victime pe fondul erorilor de interpretare.
De exemplu, în seara zilei de 23.12.1989, o grupă de militari aparţinând UM 01042 Boteni, sub comanda locotenentului major D.L., se afla într-o misiune de apărare a Televiziunii. Din cauza unor erori de apreciere cu privire la amplasarea şi situaţia forţelor combatante, locotenentul şi militarii din subordine au părăsit poziţia iniţială de luptă . Când au ajuns la noua poziţie, asupra lor a deschis foc o persoană îmbrăcată în uniformă de gărzi patriotice, rezultatul fiind decesul ofiţerului şi a şapte militari în termen. (….)
Se poate concluziona că în zona Televiziunii s-au executat trageri care nu se pot justifica, ca fiind provenite din rândul forţelor care apărau Televiziunea. Nu au fost identificate în zonă elemente diversioniste autentice care să fi avut drept scop lichidarea unor persoane. Cercetările făcute în imobilele asupra cărora s-a ripostat cu foc şi de unde se presupune că s-a executat în prealabil foc, nu au identificat elemente de natură să probeze din punct de vedere juridic realitatea unor astfel de situaţii. (….)
În preajma Televiziunii s-au dispus, în adâncime, dar şi în zonele adiacente, dispozitive ale Armatei angajate în operaţiuni de luptă. Grupuri de civili s-au interpus acestor forţe şi vilelor de peste drum de TVR. Nu este aşadar de natură să surprindă că s-au produs pierderi de vieţi omeneşti în condiţiile în care se executau trageri intense cu diferite categorii de armament. (….)
La fel de confuză şi contradictorie se prezintă şi situaţia existentă la Radiodifuziunea Romană şi în zonele învecinate. Pe fondul incidentelor care au debutat în seara zilei de 22 decembrie 1989, când la lăsarea întunericului a început să se tragă, în zonă au fost ucise 20 persoane şi rănite alte 62. La Radiodifuziune au fost deplasate forţe ale UM 01908 Bucureşti, UM 01026 Bucureşti, UM 01046 Bucureşti, UM 01210 Bucureşti şi UM 0596 Bucureşti. În aceeaşi zi s-a procedat la înarmarea gărzilor patriotice din Radio, clădirea ITB şi a altor instituţii din zonă. Potrivit cercetărilor rezultă că misiunea nu a fost suficient de clară de la bun început, forţele armate fiind deplasate pentru a prelua controlul clădirii Radio şi al străzilor din jur. Zona Radio conţine multe elemente de asemănare cu incidentele din preajma TVR. (….)
Zona Ghencea a fost caracterizată printr-o concentrare deosebită de unităţi militare cu misiuni diferite, dotare şi tehnici eterogene.
Ca urmare a suspiciunilor exagerate, a aprecierii eronate asupra direcţiilor de unde veneau tragerile ( din MApN şi nu din Cimitirul Ghencea sau blocurile vecine), a lipsei de încredere şi de cooperare între unităţile militare din zonă, s-a executat un număr mare de trageri necontrolate, generate în interiorul dispozitivelor proprii cât şi în obiectivele civile din zonă. Au existat numeroase trageri necontrolate, generate de erori,confuzii, lipsa de pregătire şi uneori utilizarea insuficient de motivată în plan obiectiv a armamentului din dotare. (….)
Cercetările efectuate în toate dosarele,nu au furnizat indicii temeinice care să ducă la convingerea privind existenţa unor elemente teroriste, iar persoanele decedate sau rănite din trageri efectuate de persoane rămase neidentificate, în raport cu calitatea lor, de locurile în care se aflau, nu ar justifica în niciun fel o activitate cu caracter terorist. (….)
Cauzele şi împrejurările sintetizate, astfel cum au fost expuse, sunt în mod concret evidenţiate de situaţia de fapt existentă în următoarele dosare mai semnificative:
În dimineaţa zilei de 23.12.1989, maistrul militar M.G. s-a deplasat la o locuinţă aflată lângă cimitirul Ghencea deoarece asupra acesteia s-au executat în timpul nopţii trageri intense dinspre dispozitivele militare. Din locuinţă a ieşit numita F.I. care a fost reţinută fiind considerată suspectă. Un alt militar al UM 01246 Bucureşti, cunoscând că locuinţa e suspectă, a intenţionat să arunce o grenadă în curtea casei. Grenada s-a oprit în coroana unui copac şi a căzut în apropierea celor doi militari, rănindu-i. (….)
În noaptea de 23 decembrie 1989, N.A. a fost împuşcată, în timp ce se afla în locuinţa sa din cartierul Ghencea. Ca urmare a stingerii şi aprinderii becurilor în unele apartamente, militarii UM 02490 Bucureşti au executat foc de armă asupra blocului, iar un glonţ a pătruns în apartamentul victimei. (….)
Pe timpul executării misiunilor de luptă, au fost semnalate câteva imobile în zonă, iar în urma observaţiilor făcute, s-a considerat că se execută foc din interiorul acestora. Astfel, militarii au considerat că din podul unei case situată în apropierea cimitirului eroilor italieni s-au executat trageri şi că din interior se făceau semnale luminoase prin stingerea şi aprinderea luminilor. Casa a fost supusă unor tiruri de foc automat dinspre unităţile militare din zonă. Ancheta a stabilit că în respectiva casă se serba ziua de naştere a unei persoane. Ca urmare a tragerilor executare din MApN spre cimitirul Ghencea, o parte a gloanţelor trasoare au trecut peste acea casă, iar militarii au presupus că se trage din podul casei. Verificările efectuate a doua zi au demonstrat că din pod nu s-a tras. (….)
Militarii au mai sesizat că de la etajele 3,8 şi 9 (blocul C 89 ) s-au executat trageri. Ca urmare a acestor sesizări, la etajul 10 al scării C au fost amplasaţi militari având misiunea de supraveghere. Aceşti militari au executat trageri asupra unor obiective civile considerate suspecte, aflate în apropierea cimitirului Ghencea, fapt ce a făcut ca militarii din alte dispozitive să tragă concluzia că din punctul respectiv acţionează teroriştii. Toate sesizările făcute în legătură cu tragerile făcute din blocul C 89 nu s-au confirmat. (….)
În zona Moghioroş , ce a cuprins Centrul Naţional de Telecomunicaţii nr. 2 – obiectiv de importanţă deosebită – se aflau două detaşamente militare ale UM 02210 Bucureşti şi UM 01210 Bucureşti, plus forţe ale MI . Anunţurile TVR privind atacurile teroriste, neîncrederea în trupele securităţii considerate fidele regimului ceauşist, au creat psihoza atacurilor teroriste în rândul militarilor dispuşi în acel obiectiv. Începând cu noaptea de 23 decembrie 1989, în acest perimetru au început să sosească efectivele UM 01250 Focşani, fără ca acestea să fie informate despre existenţa efectivelor deja aflate în dispozitiv. Starea de stres acumulată de efectivele din Focşani, precum şi informaţiile unor cetăţeni că din anumite blocuri trag teroriştii, au creat psihoza atacurilor teroriste. Dispunerea militarilor pe blocurile din zona Moghioroş, fără a fi cunoscută de persoanele civile şi de către celelalte cadre militare, ca şi crearea unui vid de comunicare dintre MApN şi efectivele venite de la Focşani, au constituit împrejurări pentru apariţia confuziei şi premize pentru incidente. La acestea se adaugă tragerile executate asupra unor persoane considerate suspecte ori asupra unor autoturisme care nu au oprit la barajele civile şi militare. În aceste condiţii, în noaptea de 24/25 decembrie 1989, militarii UM 01270 Focşani au deschis foc asupra unui autobuz ITB care circula pe traseul său, ca urmare a neopririi la somaţie. A.A. a fost ucis, alţi cinci pasageri fiind răniţi.
În noaptea de 23/24 decembrie 1989, G,V. şi G.I. se aflau în autoturismul condus de G.I. în zona Moghioroş. Întrucât s-a creat impresia falsă că din autoturism s-a tras, asupra acestuia au deschis focul aceiaşi militari din Focşani, rezultând decesul lui G.V. şi rănirea lui G.I. (….)
În dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, maiorul M.F. de la UM 02317 Bucureşti a fost împuşcat mortal de soldatul L.F. de la UM 01270 Focşani în timp ce se deplasa prin Parcul Moghioroş, deoarece fiind somat a lăsat braţele în jos (…)
În urma incidentelor petrecute în această zonă, şi-au pierdut viaţa un ofiţer şi şapte civili, fiind rănite alte 22 de persoane. (….)
Totodată, în zona Militari, începând cu 22 decembrie 1989, s-au constituit baraje mixte alcătuite din civili şi gărzile patriotice, în scopul verificării autoturismelor. Acţiunile gărzilor patriotice nu au fost coordonate, acestea acţionând în diferite locuri asupra unor autoturisme apreciate ca suspecte. Incidentele soldate cu morţi şi răniţi s-au petrecut în două momente, în noaptea de 23/24 decembrie 1989: primul este localizat la orele 20.00, când în zonă a apărut un autoturism considerat suspect asupra căruia s-a deschis focul de către gărzile patriotice aflate deasupra pasajului Lujerului şi în blocurile vecine, iar al doilea moment a fost la orele 24.00, când dintr-un TAB ce staţiona la intrarea în pasaj, s-a deschis foc asupra altui autoturism considerat suspect. (….)
În zona Antiaeriană-Mărgeanului s-au înregistrat 48 de morţi şi 98 de răniţi. Aici au acţionat multe unităţi militare eterogene. Din rândul militarilor au decedat 13 persoane, restul fiind civili. La originea deceselor şi rănirilor a stat lipsa de coordonare a unităţilor militare aflate în acest perimetru. De exemplu, în dimineaţa de 23 decembrie 1989 militarii mai multor unităţi au acţionat pe strada Moş Adam unde locuia sora fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, bănuindu-se că aici acţionau persoane suspecte. De fapt, casa a fost verificată de o altă grupă militară de la UM 02652 Bucureşti şi în timp ce aceştia se aflau în interior, de casă se apropia o altă grupă de militari condusă de maiorul R.R.,cu misiunea verificării tuturor imobilelor, la fiecare dintre acestea rămânând un militar. La un moment dat, ofiţerul a urcat în podul unei locuinţe aflată vis-a-vis de casa surorii fostului preşedinte, a rupt o bucată din acoperiş , a scos ţeava pistolului mitralieră şi i-a somat pe cei din casă să se predea. Militarii somaţi au deschis focul, rănindu-l pe ofiţer. Declanşarea acestor trageri a fost observată de militarii din incinta UM 01315 Bucureşti al cărui comandant a ordonat ca în zonă să se deplaseze un tanc care să execute foc asupra casei, bănuindu-se că acolo se află persoane suspecte. Primind ordinul, maiorul I.V. a preluat comanda unui tanc cu care s-a deplasat la adresa respectivă şi a executat foc asupra casei, cu tunul şi cu mitraliera de pe tanc. Exact în momentul acestor trageri, spre acelaşi imobil se îndrepta o grupă de militari conduşi de căpitanul B.N. şi mai mulţi civili. Aceştia au fost surprinşi de focul tras de pe tanc. În aceste circumstanţe au decedat 4 persoane, fiind rănite alte 12, dintre care 3 militari.
Tot în ziua de 23 decembrie 1989 locotenentul R.I. de la UM 01084 Bucureşti a primit ordin să se deplaseze la UM 01210 Bucureşti pentru a ridica o cantitate de arme în vederea înarmării militarilor din subordine care, lucrând în construcţii, nu aveau armament. A executat ordinul şi împreună cu mai mulţi militari au început deplasarea cu un autobuz pentru a ridica armele. Ajunşi la intersecţia str. Drumul Sării şi şoseaua Antiaeriană , militarii au coborât din autobuz la sugestia miliţienilor de la UM 0298 Bucureşti aflaţi în zonă şi au continuat împreună deplasarea pe jos. Când primii militari au ajuns în zona UM 01210 Bucureşti, asupra lor s-a deschis focul din această unitate şi unităţile vecine,miliţienii ripostând. În această împrejurare au decedat doi militari, fiind răniţi alţi doi. (….)
La 24 decembrie 1989, mai mulţi militari ai UM 01069 Bucureşti aflaţi în dispozitivul de apărare al UM 02450 Bucureşti au sărit gardul unităţii pentru a acorda primul ajutor unui militar rănit lângă un tanc. Au urcat rănitul într-un autoturism, iar apoi s-au deplasat la o casă părăsită de unde se bănuia că s-ar fi executat trageri. S-au postat în faţa casei, au somat, iar apoi au executat foc asupra imobilului cu pistoalele mitralieră, folosind inclusiv grenade. Asupra aceleiaşi case au executat foc şi câţiva miliţieni de la secţia 19 Miliţie, care au fost anunţaţi că în casă se află persoane înarmate suspecte. S-a executat astfel foc încrucişat, în final casa a fost scotocită fără a se descoperi vreo persoană suspectă în interior. Cu prilejul acestui incident a fost împuşcat mortal S.I. fiind rănit C.G., ambii civili.
La intersecţia str. Moş Adam şi str. Mărgeanului, într-un bloc cu 9 etaje, a fost cazată o subunitate a UM 02652 Bucureşti ( unitate de construcţii ) ai cărei militari au fost înarmaţi la 22 decembrie 1989 . A doua zi, pe blocurile de pe str. Mărgeanului au fost amplasaţi militari în termen de la UM 02666 Bucureşti . Blocul în care au fost cazaţi militarii UM 02652 Bucureşti se afla în apropierea UM 01315 Bucureşti şi UM 01210 Bucureşti. În aceste condiţii, militarii acestor unităţi au executat foc de pe poziţii opuse, bănuindu-se reciproc. Astfel, au fost împuşcaţi soldatul F.T. şi mai mulţi civili. (….)
În ziua de 23 decembrie 1989, pe şoseaua Antiaeriană asupra unui tanc aparţinând UM 01303 Târgovişte, fără însemne de identificare, s-au executat trei lovituri de tun de către echipajul tancului 5102 aparţinând UM 01210 Bucureşti, care au motivat ulterior că tancul lovit avea ţeava tunului îndreptată spre un depozit de muniţii lăsând impresia că e „tanc terorist”. (….)
Unii cetăţeni s-au deplasat la unităţile militare de pe şoseaua Antiaeriană, pentru a solicita arme cu care să lupte pentru apărarea Revoluţiei. Din cauza suspiciunii şi a fricii, urmare a zvonurilor despre terorişti, militarii din dispozitivele de apărare ale acestor unităţi au deschis focul asupra acestor cetăţeni , bănuind că au intenţia de a ataca unităţile. Au decedat doi civili şi au fost răniţi patru. (….)
S-au mai constatat situaţii în care anumite persoane au fost împuşcate în timp ce se aflau în propriile locuinţe. Întrucât se presupunea că de pe blocurile de locuinţe s-ar fi executat trageri, militarii aflaţi în dispozitive au executat foc, însă la verificările ulterioare nu s-au găsit probe care să dovedească existenţa presupuşilor trăgători. Unele dintre persoanele decedate şi rănite în locuinţele proprii au fost victime ale tragerilor executate de militarii ce acţionau pe str. Mărgeanului şi şoseaua Antiaeriană. (….)
În fine, cercetările au stabilit că unele persoane au fost împuşcate ca urmare a focurilor de armă executate între unităţi sau chiar în curtea aceleiaşi unităţi, din cauza unor focuri izolate declanşate din neatenţie sau a mânuirii necorespunzătoare a armamentului. În asemenea condiţii, în zona Antiaeriană – Mărgeanului au decedat patru militari şi au fost răniţi 16 militari. (….)
În zona Otopeni – Băneasa, ce cuprinde două obiective de interes naţional, aeroporturile Băneasa şi Otopeni, s-a realizat o mare concentrare de unităţi MApN şi MI-DSS. Starea de spirit era alimentată de o suspiciune reciprocă. Anunţurile TVR şi datele furnizate de coordonatorii de zbor de la CAAT au provocat executarea unui mare număr de lovituri antiaeriene, acestea la rândul lor creând o adevărată psihoză a atacurilor teroriste. Pe fondul acestei situaţii, s- au distribuit cetăţenilor din comuna Otopeni, fără criterii precise, arme şi muniţii din depozitele gărzilor patriotice ale IAMC Otopeni. Intrând în posesia armelor, civilii au acţionat individual , fără coordonare sau organizare, fie ea şi minimă.(….)
Începând cu noaptea de 22/23 decembrie 1989, spre Bucureşti au început să vină unităţile militare din teritoriu, fără ca în prealabil forţele care deja acţionau în capitală să fie înştiinţate. La introducerea în dispozitivele deja existente, către care au fost dirijate forţele aduse din teritoriu, s-au produs rupturi informaţionale majore. În zonă s-au executat numeroase trageri necontrolate generate de erori, confuzii, lipsa de pregătire, mânuirea uşuratică a armamentului de către civili, suspiciuni reciproce etc. Toate cauzele soluţionate au ca determinante aceste cauze. În zona Băneasa – Otopeni (în afara incidentului din dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 ) au decedat 22 de persoane ( 10 civili ), fiind rănite 47 de persoane (15 civili).
Cercetările întreprinse nu au furnizat indicii temeinice care să ducă la concluzia existenţei unor grupuri terorist – diversioniste. Actele de urmărire penală au evidenţiat şi o tendinţă de a nu relata întotdeauna adevărul în totalitate atât în atitudinea militarilor cât şi în atitudinea civililor audiaţi. (….)
Reprezentative pentru zona Băneasa – Otopeni sunt următoarele:
În noaptea de 22/23 decembrie 1989, în zona pădurii Băneasa, un grup de militari ai UM 01829 Bucureşti au fost dirijaţi spre un dispozitiv format din militarii unităţii de paraşutişti din Boteni şi întrucât acţiunile acestora nu au fost coordonate, s-au împuşcat reciproc.
În aceeaşi noapte, căpitanul B.V. a fost împuşcat în dormitorul UM 01612 Bucureşti de către soldatul G.N. Iniţial, comanda acestei unităţi a susţinut că ofiţerul a fost împuşcat de terorişti.
Tot în noaptea de 22/23 decembrie 1989, sg. maj. C.J. a fost împuşcat mortal de un militar aflat în post de santinelă dintr-o altă unitate aflată în perimetrul aceleiaşi cazărmi, iniţial acreditându-se că a fost împuşcat de teroriştii ce executau foc din pădurea Băneasa. (….)”
Aspectele constatate prin această Sinteză a SPM pot fi regăsite în amplul material probator al prezentului dosar, în volumele intitulate TVR (113 volume), Radio (50 volume), Palatul Telefoanelor (14 volume), MApN (35 volume), Jurnale Luptă (109 volume), Mărgeanului-Antiaeriană (20 volume), Olteniţei (9 volume), IMGB (18 volume) şi Băneasa-Otopeni (20 volume).
Sinteza SPM prezintă inclusiv efectele psihozei terorist-securiste existentă în oraşele importante ale României, după cum urmează:

[Brașov]

„Situaţia din municipiul Braşov a fost marcată de multe incidente. În primele ore de la fuga soţilor Ceauşescu, demonstranţii pătrunşi în sediul fostului Comitet Judeţean al PCR au angajat ample discuţii cu privire la alcătuirea noilor structuri de putere. Odată cu lăsarea serii, văzându-se ce se întâmplă în Bucureşti, unde începuse să se tragă, participanţii la discuţii au propus ca preşedintele CJ al FSN să fie generalul Florea Ion,comandantul garnizoanei Braşov. Prin această propunere s-a văzut garanţia că nu se va mai putea reveni la trecut, ofiţerul având şi puterea de decizie, dispunând şi de forţa militară necesară în caz de nevoie. Generalul Florea şi-a stabilit sediul noului organ al puterii locale în clădirea fostului CJ al PCR. (….)
Având în vedere că între reprezentanţii demonstranţilor ce au ocupat în aceiaşi zi sediul Securităţii şi cadrele de securitate s-au creat tensiuni cauzate de suspiciuni şi tendinţa unor manifestanţi de a-i molesta pe lucrătorii fostului DSS, a fost solicitată intervenţia Armatei, iar în jurul orelor 18.00 , noul preşedinte al CJFSN s-a prezentat personal, însoţit de un detaşament militar , la sediul Securităţii. A ordonat ca detaşamentul, sub comanda cpt. T.P. , să asigure paza acestei instituţii. (….)
La sediul CJFSN au fost aduse gărzi patriotice şi puse sub comandă militară. Un detaşament de militari în termen a fost dispus pentru paza exterioară a sediului.
În stradă, în faţa sediului au rămas câteva sute de revoluţionari. Legătura dintre aceştia şi persoanele din sediu a fost asigurată prin intermediul unei staţii de amplificare cu ajutorul căreia se făceau anunţurile noii conduceri locale. (….)
Când la Bucureşti a început să se tragă, iar la Radio şi TVR se susţinea că cei care au declanşat focul sunt cadre ale fostei securităţi şi în general ale MI, ce erau etichetate drept terorişti, suspiciunea şi temerea au început să-i cuprindă atât pe cei aflaţi în sediul CJFSN cât şi întreaga populaţie a municipiului Braşov.
După orele 21.00, considerându-se că detaşamentul de militari în termen adus iniţial este insuficient, în mod eşalonat, subunităţi ale UM 01199 Ghimbav, UM 01028 Hălchiu, UM 01090 Predeal, UM 01107 Braşov şi ale UM 01932 Braşov, au fost aduse în centrul oraşului.
Pe măsura ajungerii în zona centrală a Braşovului şi a altor efective de militari,s-au constituit cordoane ce au cuprins toate clădirile din piaţa centrală a oraşului. (….)
După miezul nopţii de 22/23 decembrie 1989, a apărut zvonul că este atacat depozitul de armament şi muniţie al gărzilor patriotice din punctul „După ziduri”. Un detaşament comandat de cpt. M.D. de la UM 01181 Braşov a primit ordinul de verificare a situaţiei depozitului. Nu s-a constatat nimic deosebit la acel depozit, însă cpt. M.D. a lăsat acolo câţiva militari pentru supraveghere. Restul militarilor a revenit spre CJFSN şi pe drum au verificat hotelurile Carpaţi şi Capitol, deoarece se zvonise că aici se găseau persoane suspecte, însă rezultatul a fost negativ. În momentul în care cpt. M.D. , însoţit de civilul I.E. şi militari din detaşament, au ieşit din hotelul Capitol, au văzut un autoturism Dacia 1300 oprit de manifestanţi şi că din acest autoturism sunt scoase o staţie de emisie-recepţie şi mai multe plăcuţe cu numere de înmatriculare. Cei din mulţime au afirmat că autoturismul este al Securităţii, ceea ce s-a confirmat. Împrejurările în care acel autoturism a ajuns în centrul oraşului au făcut obiectul de cercetare al dosarului penal 434/P/1990, stabilindu-se că civilii M.G. şi N.G., care au pătruns anterior în sediul Securităţii, au plecat în oraş cu un autoturism al acestei instituţii, pentru a face aprovizionarea cu pâine pentru persoanele aflate în sediul Securităţii şi în acelaşi timp pentru a vedea ce se mai întâmplă în oraş. La interval de câteva secunde, civilul I.E. a observat doi cetăţeni care duceau un obiect greu, el presupunând că este vorba de o mitralieră de categorie grea. În realitate , doi tineri transportau o bancă din parcul „9 Mai” spre Palatul Telefoanelor pentru a o folosi la amenajarea unei baricade. Cert este că civilul I.E., înarmat anterior de cpt. M.D., a deschis focul cu pistolul mitralieră asupra celor doi tineri, identificaţi şi audiaţi ulterior. Aproape concomitent, toţi militarii aflaţi în dispozitivele de apărare au deschis la rândul lor foc, din proprie iniţiativă. (…)
Precizăm că deşi unele subunităţi militare au fost dotate cu staţii de emisie- recepţie, acestea nu au fost întrebuinţate, fiind lăsate în autovehiculele cu care s- a făcut deplasarea, deoarece nu s-au stabilit în prealabil frecvenţa de lucru, punctul de centralizare a informaţiilor, parole etc. (…)
Toţi militarii audiaţi au relatat că au fost obosiţi şi extenuaţi fizic, că toţi erau speriaţi de ceea ce aflaseră că se întâmplă în Bucureşti şi că din proprie iniţiativă au introdus cartuş pe ţeavă, aşteptându-se ca din moment în moment să fie atacaţi, cum s-a întâmplat la Bucureşti. A fost suficient ca civilul I.E. să tragă câteva focuri de armă, pentru ca toţi cei înarmaţi să declanşeze la rândul lor foc, fără nicio comandă anterioară. Tot din audierea militarilor a rezultat că aceştia nu cunoşteau că în jurul unor edificii din zona centrală a oraşului se găseau alţi militari. (….)
S-a tras de pe poziţii încrucişate, la mijloc fiind surprinse cele câteva sute de persoane civile care se aflau în faţa sediului CJFSN , în jurul orelor 02.40 când s-a declanşat focul. Din cercetări a rezultat că s-a tras în direcţia de unde fiecare militar percepea sau presupunea că se trage, fără a şti, însă cine se află acolo. După acest criteriu este lesne de înţeles că în foarte scurt timp s-au înregistrat în zona centrală a oraşului foarte mulţi morţi şi răniţi. (….)
Militarii audiaţi au relatat că, îngroziţi fiind, au executat foc asupra tot ce mişca în apropierea lor, astfel încât numărul morţilor a crescut cu trecerea timpului. (….)
Multe persoane, militari şi civili, au susţinut că asupra lor s-a tras din complexul comercial Modarom, din hotelurile Parc şi Capitol, din Poşta Centrală, din podul Teatrului Dramatic, din biserica de lângă hotelul Parc şi din capela de lângă Teatrul Dramatic. În urma cercetărilor efectuate, nu s-a dovedit că din aceste clădiri, asupra cărora militarii au executat foc intens în noaptea de 22/23 decembrie 1989, ar fi acţionat elemente teroriste care prin activitatea lor ar fi contribuit sau determinat măcelul ce a avut loc în această zonă a oraşului.
După declanşarea focului, în unele clădiri din zona centrală a oraşului au pătruns pentru a se adăposti militari şi civili înarmaţi care, simţindu-se la adăpost şi ocupând poziţii dominante, au tras după aceleaşi criterii, adică spre punctele de unde vedeau că se trage, determinând astfel riposta altor persoane înarmate, care au tras asupra clădirilor în care nu ştiau că au pătruns persoane înarmate (militari şi civili).
Pentru exemplificare, se va aminti cazul civilului L.H.E. care a fost printre primii care au ocupat sediul Securităţii Braşov. Când a auzit că în centrul oraşului s-au declanşat focurile, s-a îmbrăcat într-un costum de camuflaj, s-a înarmat cu un pistolet, un pistol mitralieră cu pat rabatabil, 3 grenade ofensive, două pumnale cu lamă rabatabilă şi 9 încărcătoare cu muniţie. Pe cap şi-a pus o cască metalică şi a plecat de unul singur spre centrul oraşului, pe un traseu ocolitor. Când a ajuns pe strada Nicolae Bălcescu s-a întâlnit cu un detaşament militar al UM 01615 Braşov, comandat de lt. maj. L.D. S-a alăturat militarilor şi împreună au scotocit toate încăperile liceului Unirea, inclusiv podul liceului, fără a descoperi ceva suspect. (….) Militarii şi civilul L.H.E. au tras din acel pod spre Hotelul Capitol şi Poşta Centrală, adică spre acele clădiri unde au văzut că executau foc militarii din celelalte dispozitive. Civilul L.H.E. a aruncat grenadele, fără o ţintă anume. Persoanele înarmate din zona centrală au executat foc cu intensitate asupra acestei clădiri de unde, pe bună dreptate, au constatat că se trăgea. (….)
La fel s-au petrecut lucrurile şi cu clădirea Poştei Centrale unde, după declanşarea focului a pătruns o subunitate de militari de la UM 01090 Predeal ai cărei componenţi au deschis şi ei focul asupra Hotelului Capitol şi centrului comercial Modarom, determinând replica celor care neştiind cine se află în poştă, au tras asupra acestei clădiri. (….)
S-a stabilit că în Hotelul Parc, asupra căruia s-a tras de asemenea intens, nu s-au aflat persoane suspecte sau înarmate în momentele premergătoare declanşării focului şi nici după aceea. Aceeaşi este situaţia cu clădirea Modarom şi Hotelul Capitol.
Este posibil ca iluzia să fi fost determinată de împrejurarea că parte din cartuşele trase de militari erau prevăzute cu glonţ trasor, glonţ care îşi păstrează caracteristicile şi în ricoşeu, iar în acest fel mulţi au avut convingerea că din respectivele clădiri se trage, deşi erau gloanţe care se izbeau de pereţii clădirilor şi reveneau prin ricoşeu spre direcţia de unde se executase iniţial tragerea.
Pe acest fond de haos general, în noaptea de 22/23 decembrie 19, au fost ucise, în zona centrală a municipiului Braşov, 39 de persoane, 10 fiind militari în termen. Au fost rănite 82 de persoane, din care 35 au fost militari. (….)
În noaptea de 22/23 decembrie 1989, după ora 02:40, când în perimetrul de câteva mii de metri pătraţi ai pieţei centrale a început să se tragă şi au căzut primele victime, o parte dintre civilii surprinşi de împuşcături s-a refugiat în clădirea CJFSN, unde s-a spart magazia de armament şi muniţii gestionată de Gărzile Patriotice. Civilii înarmaţi s-au îndreptat iniţial spre zona centrală a oraşului, iar apoi mulţi dintre ei s-au amplasat în podurile clădirilor din jur sau pe porţiuni de teren mai înalte, cum ar fi Dealul Cetăţii, Colina Universităţii şi chiar acoperişurile blocurilor de unde au executat foc spre clădirile din zona centrală, împrejurare ce a accentuat haosul deja produs în rândul apărătorilor militari. (….)
În ziua de 22 decembrie 1989, trei elicoptere ale ICA Ghimbav, deservite de cadre militare , au primit misiunea să survoleze teritoriul mun. Braşov, pentru a observa şi supraveghea din aer teritoriul, precum şi pentru a executa trageri asupra unor obiective indicate de la sol. Piloţii au relatat că au primit ordin să execute foc asupra acoperişului Spitalului Judeţean Braşov, unde s-au semnalat grupuri de persoane bănuite a fi terorişti, când de fapt erau gărzi patriotice care şi-au asumat misiunea de a păzi spitalul. (….) S-a executat foc din elicoptere şi asupra zonei împădurite a masivului Tâmpa, unde se bănuia că şi-au găsit adăpost teroriştii. Prezenţa elicopterelor pe cerul mun. Braşov a fost de natură a întreţine panica populaţiei, care nu ştia ce misiune realizează aparatele de zbor şi nu de puţine ori persoanele înarmate au executat foc asupra acestora. Civilii care au primit arme au acţionat anarhic, cum a crezut fiecare de cuviinţă, iar când au împânzit oraşul au început să tragă focuri de armă în tot mai multe puncte ale acestuia. În apropierea întreprinderilor, gărzile patriotice care le apărau au ripostat la aceste focuri, astfel că temerea şi panica s-au răspândit pe toată suprafaţa oraşului. (….) Dacă în noaptea de 22/23 decembrie 1989 s-a tras doar în zona centrală a mun. Braşov, în zilele ce au urmat s-au auzit focuri de armă aproape în toate zonele oraşului.
Civilii au pus stăpânire pe dirijarea şi controlul circulaţiei autovehiculelor şi oamenilor, constituindu-se în filtre, în punctele cheie ale reţelei stradale de trafic rutier. Multe persoane au fost împuşcate la aceste baraje pe motiv că unele autovehicule nu au oprit pentru control sau circulau fără lumini, sau dimpotrivă, cu farurile aprinse pe timp de noapte, împrejurări care constituiau tot atâtea motive de suspiciune.
Teama şi neîncrederea ce au cuprins populaţia oraşului au împiedicat judecarea şi aprecierea cu luciditate a diferitelor situaţii create. S-a ajuns a se trage în oricine îşi manifesta curiozitatea şi ridica vreun colţ de perdea să privească pe fereastră, în cei care îndrăzneau să iasă pe balcoane sau pe acoperişurile blocurilor. (…)
Din cercetările efectuate a mai reieşit că mulţi militari în termen nu ştiau să folosească armamentul din dotare. Unii au mărturisit că au tras, mai ales pe timp de noapte, în scop preventiv, pentru a-i ţine la distanţă pe eventualii terorişti.
În aceste împrejurări, în ziua de 23.12.1989 şi cele care au urmat, au mai fost împuşcate mortal pe raza mun. Braşov 27 de persoane, şi rănite alte 54 de persoane. (….)
În final se impun câteva concluzii:
În municipiul Braşov nu s-a făcut uz de armă împotriva revoluţionarilor în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989. Toate victimele au apărut începând cu noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 (….) Din cercetările efectuate nu au rezultat probe că pe raza judeţului şi municipiului Braşov ar fi acţionat persoane cu misiunea de a efectua acte de diversiune, a crea panică sau a determina riposta militarilor şi a celorlalte persoane înarmate. (….)
Deşi unele persoane au susţinut că din clădirile aflate în zona centrală a municipiului Braşov s-a tras asupra mulţimii cu armament special, concluzia desprinsă din descrierea cadenţei de tragere şi a zgomotului ce se pretindea că îl făceau acele arme în momentul executării tragerilor, nici în acele imobile şi nici în alte locuri nu au fost găsite arme, muniţii sau elemente de muniţii, altele decât cele aflate în dotarea Armatei, unităţilor MI sau Gărzilor Patriotice. Este posibil ca fenomenul de rezonanţă determinat de tragerile executate din sute de arme într-un perimetru relativ închis, încadrat de clădiri înalte, să fi determinat aprecierea că armele aveau o cadenţă de tragere mai rapidă şi produceau un zgomot deosebit. (….)
Considerăm că apelurile transmise în zilele de 22 decembrie 1989 şi următoarele, la Radio şi Televiziune, întemeiate pe informaţii neverificate şi etichetarea lucrătorilor MI ca fiind terorişti au avut un rol nefast în sensul că au întreţinut şi amplificat suspiciunile şi temerea populaţiei. (….)

[Craiova]

În ceea ce priveşte situaţia din Craiova (….) nu au fost identificate persoane care să fi exercitat acte de terorism, ori acte de diversiune, cazurile de omucidere ori rănire având alte cauze (….) Pe fondul panicii, a temerii, a lipsei de cooperare între formaţiuni, subunităţi militare, a necunoaşterii misiunilor de luptă, cât şi a executării unor trageri la întâmplare s-au produs regretabile erori soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi răniri (….). În Craiova focarele s-au constituit în zona unităţilor militare. Concentrarea acestora, cât şi specificul arhitectural din imediata vecinătate (mai multe blocuri turn de 9 şi 10 etaje), au contribuit din plin la accentuarea haosului, în primele momente. Dominarea netă a cazărmilor de către aceste blocuri, concomitent cu propagarea ştirilor despre existenţă unor trăgători de elită situaţi pe acoperişurile acestora, au dus la deschiderea focului în tiruri susţinute la nivelul fiecărei unităţi, fără o cooperare cu celelalte unităţi. Au fost astfel posibile şi erori în sensul că militarii unor grupe de scotocire au apărut intempestiv în diverse locuri, fiind confundaţi cu elemente diversioniste, deschizându-se focul asupra lor.
Cei mai mulţi morţi şi răniţi s-au înregistrat în noaptea de 22/23 decembrie 1989, cât şi în următoarele zile. Este relevant că din totalul de 24 de morţi prin împuşcare, 15 morţi au fost înregistraţi între orele 03:00 – 06:00, deci în condiţii deosebit de dificile pentru stabilirea autorilor şi a împrejurărilor în care s-au produs aceste evenimente. (….)
Analiza dosarelor înregistrate la Parchetul Militar Craiova arată că, urmare a tragerilor efectuate de militari asupra autoturismelor care din diferite motive nu au oprit la somaţie au decedat 6 persoane şi au fost rănite alte 10. În locuinţe au fost ucise 2 persoane şi rănite 7 persoane, în timp ce pe stradă au fost ucise 3 persoane şi rănite alte 4. Din cauza accidentelor survenite ca urmare a mânuirii defectuoase a armamentului a decedat 1 civil şi au fost răniţi 5 militari, iar ca urmare a unor împuşcări accidentale, a decedat 1 militar şi au fost rănite 17 persoane. (….)
În Craiova, 27 de persoane suspecte au fost reţinute de către cetăţeni, pe stradă ori în unele imobile, fără o temeinică motivare. În niciunul din cazuri nu s-au găsit asupra acestora arme, muniţii, înscrisuri, echipament ori alte obiecte care să conducă la incriminarea lor. Nu au fost reţinuţi cetăţeni străini, cu excepţia unui cetăţean sirian, medic stagiar în România, în sarcina căruia nu au fost reţinute aspecte penale. Nu au fost găsite arme, muniţii, înscrisuri ori echipamente în apartamente sau imobile.

[Timișoara]

Parchetul Militar Timişoara a înregistrat un număr de 41 de dosare penale, întocmite ca urmare a incidentelor soldate cu morţi şi răniţi, după data de 22 decembrie 1989. (….)
Aşa cum rezultă din dosarele întocmite, în intervalul 22-26 decembrie 1989, la Timişoara, în condiţii similare celor întâlnite în alte localităţi din teritoriu, dominate de complexitate şi confuzie, apar frecvent cazuri de deschidere a focului de către deţinătorii de armament, militari şi civili. (….)
Spre exemplificare, în noaptea de 22/23 .12.1989, civilii D.M., S.I. şi S.I. s-au deplasat pe Calea Aradului din Timişoara, înspre centru, trecând prin dreptul Poligrafiei Timişoara, păzită de un detaşament de militari. Cei trei s-au oprit lângă viaductul de cale ferată de lângă Poligrafie, deoarece la sol era căzută o cutie cu medicamente. Militarii aflaţi în pază au apreciat că cei trei sunt terorişti şi că urmează să mineze viaductul, deschizând focul asupra civililor.
În 25.12.1989, civilul E.P. s-a prezentat la locul său de muncă, respectiv o secţie a ICRAL Timişoara, situat vis-a-vis de cazarma Oituz din Timişoara. Secţia fiind închisă, victima a încercat să pătrundă prin efracţie în interior. Fiind considerat terorist de către militari aflaţi în paza cazărmii, s-a deschis focul împotriva sa, fiind împuşcat mortal. (….)
Pe fondul schimburilor de focuri produse în oraş au existat şi victime rănite întâmplător de gloanţe rătăcite. Ca exemplu este cazul minorului I.C. rănit prin împuşcare în locuinţa sa de un glonţ care a pătruns prin fereastră, ceea ce nu este de natură să surprindă, dată fiind cantitatea mare de muniţie consumată în acele împrejurări.

[Tîrgu Mureș și Harghita]

Parchetul Militar Târgu-Mureş a înregistrat, începând cu data de 22 decembrie 1989, un număr mult mai redus de incidente. (….) Astfel, soldatul M.I.M. din cadrul UM 01244 Târgu-Mureş, în timp ce executa el însuşi, împreună cu subunitatea sa, foc spre un autoturism în care se considera că sunt terorişti, a fost împuşcat mortal de cadre ale UM 01980 Câmpia Turzii, care au tras după acelaşi autoturism. Din rândul ocupanţilor autoturismului, consideraţi eronat ca fiind terorişti, au fost răniţi 3 civili, dintre care 2 foarte grav.
La nivelul acestui parchet s-au înregistrat şi alte dosare privind morţi şi răniţi, pe fondul evenimentelor revoluţionare desfăşurate după căderea regimului Ceauşescu, care înfăţişează o situaţie aparte. Astfel, în dosarul nr. 109/P/1990 au fost trimişi în judecată 3 inculpaţi, în stare de arest, pentru uciderea în apartamentul său, la 22.12.1989, a şefului postului de miliţie Zetea, jud. HR .- plt.D.G., prin împuşcare cu propria sa armă de care a fost deposedat, prin înjunghiere şi lovire la cap cu un grătar metalic. Celelalte dosare în care au fost ucişi poliţişti şi un ofiţer de securitate în aceleaşi împrejurări, au fost întocmite de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Judeţean Harghita.

[Arad]

Parchetul Militar Oradea a înregistrat un număr de 31 de dosare, întocmite ca urmare a decesului a 19 persoane şi a rănirii altor 39. Incidentele au avut loc în principal în municipiul Arad, unul singur producându-se în oraşul Lipova, jud. Arad. În Arad s-au desfăşurat în perioada 22-25 decembrie 1989 evenimente similare celor din întreaga ţară. Momentul fugii cuplului Ceauşescu, a coincis cu intrarea demonstranţilor în sediul primăriei, fiind iniţiate primele măsuri de organizare, a noilor structuri de putere. (….)În jurul orelor 16:00 din ziua de 22 decembrie 1989, forţele Armatei au preluat controlul sediului fostei securităţi. La preluare, ca şi pe parcursul zilelor următoare, nu au rezultat cazuri de implicare a cadrelor fostei securităţi din Arad la acţiuni de natură teroristă. O perioadă nefastă a debutat în seara aceleiaşi zile, caracterizându-se, pe fondul diversiunii psihologice, prin violenţe, suspiciune şi confuzie. Ea s-a soldat în final cu victime omeneşti (….) la Arad fiind înregistrate 19 decese şi 38 de răniri.
Separat de ripostele şi chiar schimburile accidentale de focuri dintre militarii în termen şi alte cadre ale armatei, într-o a doua categorie îi regăsim pe unii dintre revoluţionarii care, purtaţi de valul entuziasmului şi sub impactul provocat de psihoză au reacţionat fără suficient discernământ, provocând victime nevinovate. Într-o a treia categorie regăsim cadre ale armatei aflate în diverse misiuni care, în lipsa unor ordine clare, dar şi pe fondul confuziei şi al psihozei generale cu privire la terorism au executat foc din proprie iniţiativă. Zvonurile cu privire la existenţa teroriştilor au fost mult amplificate de prezenţa iniţială în Arad a generalilor Nuţă şi Mihalea şi a grupului care îi însoţea.
Zona centrală din Arad a fost marcată de multe situaţii generate de trageri la întâmplare în cursul zilei şi a serii de 23.12.1989, când militarii din dispozitive au tras asupra unor ţinte nedefinite, generând riposta şi reacţia unor luptători aflaţi în puncte de apărare ale zonei. (…) Noaptea, gloanţele trase produceau scântei la ciocnirea de obiecte dure (piatră sau metal) fapt care i-a indus în eroare pe unii militari care, convinşi că sunt semne de foc la gura ţevii, au continuat să tragă deşi nimeni nu riposta. (…)
Din analiza de ordin general a datelor obţinute, a rezultat ca o concluzie faptul că majoritatea victimelor nu apar drept o consecinţă a unor trageri anume direcţionate. Uciderile şi rănirile s-au datorat prezenţei acestor persoane în zonele unde au avut loc schimburi intense de focuri, fiind atinse de gloanţe trase la întâmplare dintre care multe ricoşate.

[Județul Constanța]

Parchetul Militar Constanţa s-a confruntat cu un volum însemnat de cauze ce au apărut drept consecinţă a uciderilor şi rănirilor de persoane, survenite după 22 decembrie 1989. (….)
În condiţiile schimbului de focuri multe persoane au fost lovite de gloanţe în curte sau pe stradă. (….)
În noaptea de 23/24 decembrie 1989, echipajul unei şalupe de remorcare şi salvare a UM 02132 Mangalia, a avut misiunea de a patrula pe apa lacului Mangalia pentru a depista scafandrii sau eventualele ambarcaţiuni mici strecurate în zonă pentru acţiuni teroriste. Misiunea şalupei respective nu a fost îndeajuns cunoscută de către celelalte efective militare existente în număr mare pe perimetrul lacului, pe uscat ori pe nave. În jurul orei 01:15, s-a deschis foc asupra şalupei cu diferite categorii de armament, din mai multe direcţii, din partea formaţiunilor de marină militară de pe perimetrul lacului, ca urmare a faptului că nu s-ar fi răspuns corespunzător de pe şalupă la un semnal de recunoaştere. În aceste condiţii a fost împuşcat m.m. D.S. şi au fost răniţi soldaţii S.D. şi V.I., din echipajul şalupei.
La 23 decembrie 1989, au fost dislocate în zona Gării CFR călători Constanţa mai multe formaţiuni militare de la UM 02192 Constanţa şi de la UM 02145 Constanţa, fără o suficientă coordonare între ele, ceea ce a făcut ca în seara aceleiaşi zile şi în noaptea următoare să se declanşeze în mai multe etape trageri la întâmplare cu armele automate din dotare, ca urmare a diferitelor zgomote sau mişcări care păreau suspecte. În asemenea condiţii au fost ucise mai multe persoane în zona respectivă, inclusiv civilul S.P. care a traversat liniile de cale ferată. De asemenea, pe peronul staţiei CFR Constanţa au fost împuşcaţi mortal civilii D.A. şi S.A. care, s-au deplasat la gară cu intenţia de a pleca spre Bucureşti cu trenul. La rândul său, a fost împuşcat mortal plt. S.M., în curtea sediului Poliţiei Transporturi, aflată în apropierea gării, în condiţiile în care în zonă se trăgea la întâmplare de către formaţiunile militare. La aceeaşi dată şi în aceleaşi împrejurări au fost răniţi prin împuşcare civilii C.T., G.E., R.M. şi I.F. care fie s-au aflat întâmplător în zonă, fie s-au alăturat formaţiunilor militare, încercând să le sprijine în acţiunile desfăşurate împotriva unor presupuse elemente ostile. (….)
Aşadar, putem conchide că în linii generale, situaţia din judeţul Constanţa se înscrie în circumstanţele pe care le regăsim şi atunci când procedăm la o analiză a evenimentelor din alte judeţe.

[Județul Cluj]

Parchetul Militar Cluj înfăţişează o situaţie cu un caracter mai deosebit. Dacă în împrejurările reprimării revoluţionarilor până la data de 22 decembrie 1989 au fost ucise şi rănite mai multe persoane, după această dată în mun. Cluj- Napoca au fost rănite doar două persoane, una din explicaţiile posibile fiind că populaţia civilă nu a fost înarmată. Astfel, în seara zilei de 24.12.1989, în timp ce conducea autoturismul personal civilul C.N. nu a sesizat somaţiile făcute la un baraj, situaţie în care militarii aflaţi pe părţile laterale ale drumului, au deschis focul rănindu-l, cu aceeaşi ocazie fiind rănit şi unul dintre militari.
În schimb, au existat evenimente soldate cu morţi şi răniţi în sfera de competenţă teritorială a acestui parchet. În mun. Turda au fost ucise 13 persoane, iar 21 au fost rănite. Aceste consecinţe au survenit ca urmare a schimburilor de focuri dintre militarii aflaţi în incinta unităţilor, pe fondul lipsei de cooperare şi a stresului. De asemenea, pe fondul unor bănuieli generate de conduita aparent suspectă a victimelor, din dispozitivele militare s-a deschis focul, rezultând nu numai uciderea a doi civili, dar şi decesul a doi militari şi rănirea altor două persoane civile.

[Județul Alba]

În mun. Alba Iulia au fost ucise 6 persoane, iar 13 au fost rănite.
În mun. Blaj, jud. Alba a fost ucisă o persoană, iar alta a fost rănită. In oraşul Zlatna, jud. Alba au fost rănite 3 persoane. (….)
La nivelul Parchetului Militar Iaşi regăsim trei dosare întocmite ca urmare a incidentelor produse începând cu data de 22.12.1989. (….)

[Brăila]

În oraşul Brăila, după aflarea veştii referitoare la fuga dictatorului, mase mari de demonstranţi au ocupat Piaţa Independenţei pătrunzând în sediul Prefecturii. În seara de 22 decembrie 1989, ca urmare a avalanşei de informaţii referitoare la posibile acţiuni teroriste, UM 01032 Brăila a ocupat cu efective militare principalele obiective din municipiul Brăila. (….)
Noaptea de 22/23 decembrie 1989, precum şi ziua de 23.12.1989, au decurs fără evenimente care să fi impus folosirea armelor de foc, cu excepţia tragerilor executate de către UM 01319 Brăila, cu armament anti-aerian. Aceste trageri nu au determinat riposta celorlalte unităţi militare din zonă (…) În unităţile militare de pe raza municipiului Brăila, s-a transmis informaţia iminenţei unui atac aerian terorist purtat de elicoptere ce veneau din direcţia Ianca. (….) Probele administrate au indicat faptul că în jurul orelor 19:30 din data de 23.12.1989, comandanţii dispozitivului de apărare a Prefecturii, au transmis în mod repetat, printr-o staţie de amplificare, apeluri către masa de demonstranţi, aducându-le acestora la cunoştinţă iminenţa unui atac aerian.
În jurul orelor 19:50 ale aceleiaşi zile, dispozitivul militar din zona Prefecturii a deschis focul necontrolat, spontan, asupra clădirilor din zonă, în cursul acestui incident pierzându-şi viaţa 9 civili şi fiind răniţi alţi 19. Cercetările au stabilit în persoana mr. H.R. de la UM 01267 Brăila, pe autorul acestui incident de tragere care, prin deschiderea involuntară a focului cu muniţie trasoare, a generat reacţia instantanee a militarilor din dispozitivul Prefecturii. Anterior acestui foc de armă accidental, în mun. Brăila nu s-a deschis foc de armament uşor (….) Ulterior deschiderii focului în zona centrală, în mai multe locuri din mun. Brăila, cu precădere în zonele adiacente unităţilor militare şi obiectivelor avute în pază de formaţiuni MApN ori Gărzi Patriotice, s-au deschis tiruri intense ce au făcut ca în perioada 23-27 decembrie 1989 să fie înregistrate victime în rândul populaţiei civile şi a forţelor militare. (….)

Constatările din Sinteza SPM, cu privire la desfăşurarea evenimentelor în oraşele ţării, sunt confirmate pe deplin prin analiza materialului probator aflat în volumele intitulate Arad, Braşov, Buzău, Bistriţa-Năsăud, Brăila, Craiova, Constanţa, Dâmboviţa, Hunedoara, Piatra-Neamţ, Reşiţa, Slobozia, Teleorman şi Timişoara dar şi în volumele referitoare la alte zone ale ţării (conform Titlului C al rechizitoriului).

[Brașov]

În completarea stării de fapt descrisă pentru municipiul Braşov, este şi Jurnalul acţiunilor de luptă aparţinând UM 0391 Braşov (dosar nr. 11/P/2014, vol. 100 – Jurnale acţiuni de luptă, pg.5). Prin acest document se arată că, în data de 23.12.1989, în intervalul orar 14:30 – 16:00, au fost executate „Acţiuni în zona Spitalului şi Parcului din Tractorul şi Întreprinderii de Rulmenţi Braşov, unde persoane civile înarmate trag cu armamentul, din proprie iniţiativă, în diferite direcţii. Civilii au fost dezarmaţi şi obligaţi să predea armamentul şi muniţia. Acţiuni pentru identificarea, descoperirea şi reţinerea persoanelor civile înarmate care acţionau în zona Parcului Central, Dealului Cetăţii şi a străzilor adiacente.”

[Buzău]

Pentru a exemplifica situaţia existentă în municipiul Buzău, la dosar au fost ataşate în copie documente relevante din dosarul numărul 1732/P/1997 instrumentat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, ce a avut ca obiect de soluţionare incidentul armat petrecut în noaptea de 24/25 decembrie 1989, la UM 02470 Buzău. Şi în acest caz, prin dezinformări şi diversiuni s-a indus psihoza teroristă ce a generat situaţii de foc fratricid (vol. IX – Documente, pag. 1-49).

[București]

Relevantă pentru imaginea de ansamblu este inclusiv consemnarea din vol. 71 – Jurnale de luptă, pag 12, conform căreia, pe timp de noapte, generalul Mocanu Mircea (comandantul CAAT) a ordonat deplasarea unor trupe de artilerie antiaeriană şi de rachete antiaeriene la MApN, pentru apărarea antiaeriană a sediului acestei instituţii.
La rândul său, martorul Plăviciosu Ion Alexandru (vol. V – Declaraţii, pag. 238-245) a relatat despre focul fratricid dintre două grupe de militari MApN dispuse în acelaşi perimetru, pentru apărarea Portului Constanţa, fără asigurarea comunicării necesare.
Analiza celor prezentate mai sus demonstrează că la baza tuturor situaţiilor tragice trecute în revistă s-au aflat psihoza securist-teroristă şi decizia neîntemeiată venită din partea conducerii MApN de a masa în perimetre restrânse uriaşe forţe militare total eterogene. Aşa cum s-a arătat în subcapitolul precedent, Iliescu Ion şi forul decizional al CFSN au acţionat direct în sensul dezinformării grave, conduite ce au contribuit decisiv la instaurarea psihozei terorismului, la convingerea generală că militarii fostului DSS acţionează împotriva Armatei şi a Revoluţiei şi astfel la apariţia celor două tabere aparent inamice. Totodată, deciziile militare de masare a unor forţe eterogene în zone restrânse din Bucureşti şi din marile oraşe ale ţării au aparţinut practic Consiliului Militar Superior. Acest comandament militar s-a aflat în subordinea CFSN, iar astfel responsabilităţile pentru erorile grave de comandă militară revin inclusiv conducerii CFSN, mai ales că această conducere s-a implicat în activitatea militară desfăşurată (a se revedea comunicatele publice ale CFSN ). Din „Sinteza” întocmită de Secţia Parchetelor Militare au fost citate doar anumite pasaje, mai relevante. Întregul material se află la Comisia Senatorială, dosar nr. 53/J.I.3.
În colaborare cu UM 02405 Piteşti (Arhivele Militare), la prezentul dosar a fost ataşat „Documentarul cu privire la acţiunile desfăşurate de efectivele Direcţiei Cercetare a Armatei şi unităţilor subordonate în perioada 17-31.12.1989” – MApN Fond decembrie 1989 (vol. I Documente, pag.13-29). Analiza acestui documentar a evidenţiat că „La ordinul ministrului apărării naţionale, şeful Direcţiei Cercetare a Armatei a transmis Batalionului 0404 Cercetare Buzău, în data de 17.12.1989, orele 18.00, spre executare indicativul „Radu cel Frumos” (…) În după-amiaza zilei de 22.12.1989, Detaşamentul nr. II, sub comanda lt. col. Truţulescu Gheorghe, a primit ordin să se pregătească pentru îndeplinirea unei misiuni de luptă în garnizoana Bucureşti. După executarea pregătirii materiale şi primirea misiunii, cele 6 grupuri s-au îmbarcat în două autovehicule şi au început deplasarea. Deplasarea a început în jurul orelor 22:00. La intrarea în Bucureşti, detaşamentul a fost întâmpinat de lt.col. Roman Nicolae din Direcţia Cercetarea a Armatei care a condus coloana prin oraş spre sediul MApN.
La intrarea în sediul MApN, coloana a fost întâmpinată cu foc puternic executat fără somaţie de către militarii din paza sediului. Cercetaşii au debarcat imediat, ocupând poziţii de tragere după adăposturile existente (autovehicule, clădiri etc.) (….) O parte din cercetaşii care au debarcat şi s-au adăpostit, au ripostat cu foc, fără să cunoască împotriva cui trag. Focul subunităţilor din sediul MApN a durat câteva zeci de secunde (….) Când focul asupra detaşamentului a slăbit în intensitate, col. C.A. a ordonat cercetaşilor să nu mai tragă şi le-a strigat celor din incinta MApN să înceteze focul. La acest apel focul a încetat, dar la câteva secunde au fost auzite rafale răzleţe. La un nou apel, focul a încetat definitiv, după care cineva din paza MApN a întrebat cine sunt cei din detaşament şi de unde vin. I s-a răspuns că detaşamentul este format din cercetaşi paraşutişti care au venit de la Buzău pentru a sprijini Revoluţia. Col. C.A. a fost întrebat de cei din incinta clădirii cine este comandantul unităţii de paraşutişti din Buzău. Col. C.A. le-a spus numele acestuia şi s-a prezentat şi el. Cei din incintă l-au somat pe col. Constantinescu să lase arma jos, să ridice mâinile sus şi să traverseze bulevardul pentru a se prezenta la punctul de control (….)
După acordarea primului ajutor răniţilor în curtea MApN, col. C.A. s-a prezentat la gl. lt. Eftimescu Nicolae căruia i-a raportat că a sosit cu detaşamentul conform ordinului, că are 4 morţi şi 6 răniţi şi l-a întrebat cum a fost posibil ca militarii din paza sediului MApN să tragă în detaşamentul care se apropia de intrare, că doar se cunoştea despre sosirea acestuia.
Gl.lt. Eftimescu nu a dat un răspuns coerent la această întrebare, dar a ordonat ca imediat detaşamentul să se deplaseze pentru a bloca bulevardul Drumul Taberei deoarece se aştepta sosirea unei coloane necunoscute dinspre Academia Militară.
Col. C.A. a solicitat să i se dea un ofiţer din Direcţia Operaţii să-l însoţească, dar nu i-a dat pe nimeni.
După aceasta, s-a prezentat la vice-amiralul Ştefan Dinu şi la gl.mr. Paul Şarpe, a raportat că a sosit cu detaşamentul, situaţia morţilor şi răniţilor şi ordinul primit de la gl.lt. Eftimescu Nicolae. A propus ca subunitatea să se deplaseze prin curtea MStM, deoarece pe b-dul Drumul Taberei nu se poate deplasa întrucât se execută foc la întâmplare.
Vice-amiralul Ştefan Dinu a fost de acord cu propunerea şi a ordonat să se treacă la executarea ordinului primit.
Deplasarea s-a executat pe jos prin escaladarea gardurilor, la înţelegere cu militarii din paza acestor obiective.
În jurul orelor 01:30 detaşamentul era dispus în dreptul staţiei Ho Si Min pentru blocarea comunicaţiei.
Coloana presupusă a sosi dinspre Academia Militară nu a venit. S-au executat câteva focuri în serii scurte asupra blocului de vis-a-vis de staţia Ho Si Min, ca răspuns la focurile sporadice asupra detaşamentului care nu au produs victime. (….)
Cpt. R.V. a făcut parte din grupul de cadre care i-a capturat şi escortat în Buzău pe cpt. S şi cpt. M – ofiţeri care prin acţiunile lor au creat confuzie, panică şi victime în rândul militarilor de la UM 01640 Buzău de care aparţineau şi care este în aceeaşi cazarmă cu UM 01171 Buzău şi 01847 Buzău. Pe timpul escortării acestora de la locul capturării spre arest, la un moment dat s-a deschis foc dintr-o direcţie necunoscută. În acest timp, cpt. S a încercat să fugă de sub escortă, moment în care cpt. R.V. a deschis foc de avertisment. Cpt. S. a decedat pe loc, fiind împuşcat mortal în cap (….)”.
Documentarul a fost semnat de gl. mr. Şarpe Paul – locţiitorul şefului MStM, şef al Direcţiei Cercetare a Armatei şi reflectă haosul intenţionat generat de la vârfurile de conducere ale MApN. Sunt prezentate, chiar de către structurile MApN, lipsa de comunicare militară, tragerile haotice-necontrolate din zona MApN şi chiar dezinformările exercitate în mod direct de gl.lt. Eftimescu Nicolae – adjunct al ministrului apărării şi şef al Direcţiei Operaţii din MStM.
În completarea stării de fapt evidenţiată prin acest Documentar, este declaraţia martorului m.m. Gheorghe Georgel (dosar nr. 11/P/2014, vol. 8 – MApN, 12.06.1990) – „Misiunea mea era de a respinge atacurile care ar veni din faţa centrului de calcul. Am avut ca post de pază fereastra de deasupra intrării în centrul de calcul, de la etajul 3 (…) La 22/23 decembrie 1989, în jurul orelor 24:00 – 02:00 (poate greşesc întrucât a trecut mult timp) după ce au trecut prin faţa centrului de calcul, din direcţia Ho Si Min, două camioane ale MApN tip şa de pasageri cu prelată, au oprit oarecum brusc în dreptul punctului de control al MApN. Din cele două camioane au început să coboare soldaţi îmbrăcaţi în albastru, culoarea specifică paraşutiştilor, dar probabil s-a crezut că sunt securişti. Moment în care a început schimbul de focuri dintre soldaţii MApN şi cei în albastru. După circa 30 de minute s-a reuşit o recunoaştere de către cei de la punctul de control al MApN, a paraşutiştilor, căci asta erau, au venit să ne ajute în apărarea clădirii MApN.”
În noaptea de 22/23 decembrie 1989, gl. mr. Angheloiu Ion – locţiitor al comandantului Academiei Militare, în baza ordinului aceluiaşi gl. lt. Eftimescu Nicolae, a dispus ca un detaşament de studenţi ai instituţiei militare de învăţământ superior să participe la apărarea sediului MApN. Detaşamentul a fost constituit dintr-un efectiv de 347 studenţi militari, conduşi de 13 ofiţeri-cadre. Deplasarea s-a făcut cu autobuzele, iar cele 6 mijloace de transport s-au oprit tot în faţa centrului de calcul al MApN. Asupra efectivelor de studenţi s-a deschis focul automat dinspre perimetrul de apărare al MApN, fără somaţie prealabilă. Intensitatea focului a determinat coborârea precipitată a studenţilor, care s-au adăpostit între blocurile situate în zonă şi deschiderea de către aceştia a focului în mod haotic, în toate direcţiile.
Incidentul grav s-a soldat cu cinci morţi şi opt răniţi din partea studenţilor militari şi s-a produs pe fondul unor conduite criminale ale conducerii MApN – în acest caz a gl. lt. Eftimescu Nicolae, nimeni altul decât şeful Direcţiei Operaţii a MStM , direcţie care a fost supranumită de unii martori audiaţi în cursul anchetei ca fiind „creierul Armatei”. Se observă că acest foarte important factor de comandă a fost implicat direct în incidentele grave care s-au soldat cu decese din rândurile paraşutiştilor de la Buzău şi din cel al studenţilor militari. A ordonat deplasarea pe timp de noapte a acestor efective spre MApN fără să se preocupe ca forţele deja aflate în paza instituţiei să cunoască despre sosirea acestora, condiţii în care, având în vedere şi psihoza atacurilor teroriste, focul fratricid a fost inevitabil. Mai mult, după epuizarea incidentului în care au fost implicaţi paraşutiştii de la Buzău, nu a dispus nimic pentru prevenirea unui incident similar, mai ales în situaţia în care ştia că, în condiţii identice, urmau a sosi şi studenţii militari. La fel de grav este că gl. lt. Eftimescu Nicolae le-a ordonat paraşutiştilor să blocheze accesul spre MApN a unor „coloane necunoscute dinspre Academia Militară”, de fapt studenţii cărora el le ordonase deplasarea spre MApN. Deoarece, în situaţia gl. lt. Eftimescu Nicolae se exclude incompetenţa profesională (acesta fiind inclusiv reprezentantul României în cadrul Tratatului de la Varşovia), comportamentul acestuia trebuie privit doar în sfera infracţională. Se poate trage concluzia conform căreia se dorea focul fratricid. Despre conduitele vârfurilor de comandă ale MApN şi motivaţiile acestora se va discuta pe larg în subcapitolul următor.
Cu referire la acest incident, martorul Gheorghe Georgel şi-a continuat relatarea şi a precizat că „În noaptea de 22/23 decembrie 1989, spre dimineaţă, în faţa centrului de calcul au oprit 5 sau 6 autobuze tip MApN. Din autobuze au coborât cu calm militari cu caschete care mi s-au părut elevi ai unei instituţii militare. Nu ştiu dacă a durat 3 minute din momentul în care autobuzele au oprit până când s-a auzit un foc de armă şi pot preciza cu exactitate că a fost tras de către un soldat din curtea unităţii noastre, de la gardul dinspre parcare. Elevii, când au coborât din autobuze s-au pus în formaţie, încolonaţi, dar din momentul primului foc a început vacarmul, schimburi de focuri între ocupanţii autobuzelor şi soldaţii din curtea unităţii noastre. Le-am raportat ofiţerilor noştri că cei din autobuze sunt elevi şi că nu ei au atacat primii, că s-au speriat şi se apără. După ce şi-au terminat muniţia din încărcătoare, nu s-a mai apelat la un alt încărcător şi s-a făcut linişte. Mai târziu a venit o salvare a MApN în care s-au încărcat morţii şi răniţii.”
Cu privire la decesele unor civili, survenite în intervalul 22-26 decembrie 1989 în proximitatea MApN, relevantă este starea de fapt stabilită ca urmare a temeinicelor cercetări desfăşurate în dosarul nr. 1095/P/1991 al SPM ( vol. nr 32 – MApN). S-au reţinut următoarele: „(…) Cu privire la împrejurările uciderii civililor M.C., S.G., C.C., O.E. şi L.I., context în care a fost rănit şi civilul I.C. Primii trei, ucişi prin împuşcare în noaptea de 23 decembrie 1989, în porţiunea din faţa MApN, se aflau într-un autoturism marca Opel care s-a angajat în circulaţie, pe segmentul stradal al Drumului Taberei cu direcţia de circulaţie spre Academia Militară, în intenţia de a se deplasa spre TVR.
Ajunşi în porţiunea de teren aferentă MApN, s-a deschis foc asupra autoturismului în care se aflau cele trei persoane (…)
Din analiza conţinutului declaraţiilor martorilor militari, rezultă că aceştia au interpretat în mod greşit natura apariţiei autoturismului Opel, considerând că din interiorul acesteia s-a executat foc asupra clădirii Centrului de calcul al MApN. Convingerea a fost întărită şi de fenomenul spargerii unui geam de la Centrul de calcul ca rezultat al unei rafale de armă automată provenită dinspre drum, adică dinspre direcţia unde se afla şi autoturismul în litigiu, angajat în străbaterea acelui segment de stradă din faţa MApN.
Cercetările întreprinse au stabilit că, într-adevăr, s-a deschis focul exact în împrejurările apariţiei autoturismului, dar de peste drum şi nu din interiorul acesteia.
Înţelegerea dinamicii acestui eveniment presupune efectuarea unor conexiuni inerente cu alte lucrări, adică dosarele privind uciderea militarilor în termen T.S şi U.S., precum şi dosarul privind uciderea civililor O.E. şi L.I.
Toate aceste împrejurări, soldate în final cu uciderea sau rănirea persoanelor mai sus menţionate sunt legate printr-o unitate de timp şi de loc.
Evenimentul, sau mai precis evenimentele, au avut loc la aceeaşi oră, reconstituită, şi anume 23:30 în noaptea de 22/23 decembrie 1989. Locul este unul şi acelaşi, porţiunea de drum de pe Drumul Taberei, din faţa MApN.
Pe fondul stării de spirit create prin vehicularea unor zvonuri pe toate canalele mass-media, s-a creat o anumită stare de spirit, ce anticipa iminenţa unor atacuri ostile cauzei Revoluţiei. Se poate conchide că atunci când o persoană sau un dispozitiv militar sunt la modul intim şi profund convinşi în legătură cu iminenţa unui atac, există tendinţa prefigurării în plan mintal a unui anumit adversar care, din punct de vedere ideatic este înzestrat necesarmente cu intenţii ostile.
În aceste circumstanţe, persoane, subunităţi sau formaţiuni ce acţionau practic de aceeaşi parte a baricadei, au fost considerate, pe fondul haosului, al panicii şi al inerentei lipse de cooperare, drept potenţial adversari. Exact aşa s-au petrecut lucrurile şi în cazul de faţă. Din această înlănţuire nefastă de false raţionamente şi trăiri subiective a părut posibilă uciderea victimelor.
După cum s-a văzut, în momentul evenimentului, victimelor se aflau în interiorul autoturismului Opel, ale cărui caracteristici la momentul respectiv, ţinând seama de starea de spirit, erau suspecte prin ele însele (autoturism de fabricaţie străină).
Asupra autoturismului s-a deschis foc din rândul militarilor aflaţi în dispozitivul de apărare al MApN. Printre aceştia se au în vedere inclusiv militarii aflaţi în interiorul şi exteriorul clădirii Centrului de calcul.
O completă înţelegere a dinamicii evenimentului trebuie să aibă în vedere că mai multe subunităţi militare au acţionat în mod paralel, iar activităţile lor la orele 23:30 s-au întrepătruns, conducând în mod ineluctabil, printr-o înlănţuire nefastă, la declanşarea focului soldat cu mai multe victime. (…) O subunitate a Regimentului de Gardă Bucureşti, din care făceau parte militarii în termen T.S. şi U.S., ajunsă în zona MApN în jurul orelor 23:30, după ce s-a deplasat printre blocuri, s-a oprit în zona Agenţiei Loto-Pronosport. De aici, militarii acestei subunităţi au încercat să intre în contact cu forţele aflate în dispozitivul de peste drum (MApN).
Siluetele acestor militari au fost percepute de către cei aflaţi în dispozitivul de pază al ministerului. La rândul lor, militarii de la Centrul de calcul nu au înţeles nici apartenenţa siluetelor de peste drum, dar nici motivul prezenţei lor acolo (…)
Exact în aceeaşi împrejurare s-au angajat în traversarea Drumului Taberei, prin faţa MApN, două autovehicule: autoturismul Opel şi un autocamion DAC în care se aflau viitoarele victime O.E., L.I., I.C. şi C.M.
Este cert că dinspre Centrul de calcul s-a deschis foc cu armament automat pe direcţia Agenţiei Loto-Pronosport, respectiv către zona unde se întrezăreau siluetele militarilor din Regimentul de Gardă, care tocmai primiseră ordin să se integreze în dispozitivul de apărare al ministerului. Drept consecinţă, ca o reacţie la această atitudine evident ostilă, militarii aflaţi peste drum au deschis la rândul lor foc spre Centrul de calcul. Geamurile de la această clădire s-au spart în urma rafalelor, punându-i pe cei aflaţi aici să considere că sunt atacaţi. Aceeaşi falsă reprezentare au avut-o şi militarii de peste drum, astfel că şi unii şi ceilalţi au considerat că se confruntă cu un inamic real. Exact în aceste împrejurări s-a angajat în traversarea respectivei porţiuni de carosabil autoturismul Opel. Momentul coincide şi cu apariţia camionului DAC despre care s-a făcut referire. Constatarea apariţiei acestor autovehicule, unită cu fenomenul spargerii geamurilor ca o consecinţă a rafalelor de armament automat, au creat convingerea falsă în rândul apărătorilor MApN că se trage asupra lor din interiorul celor două autovehicule.
Urmarea firească a constat în faptul că s-a deschis foc asupra autovehiculelor, persistându-se în executarea unor trageri până când au fost imobilizate, iar cei din interior au fost neutralizaţi.
În aceste circumstanţe au fost ucişi ocupanţii civili din autoturismul Opel. Tot atunci au fost ucişi militarii în termen T.S. şi U.S., aflaţi peste drum, precum şi civilii O.E. şi L.I. din autocamionul DAC. Au mai fost răniţi civilii I.C. şi C.M. Nu s-au putut identifica trăgătorii care au ucis aceste persoane şi le-au rănit pe celelalte. Este cert, însă că făceau parte din dispozitivul de apărare de la MApN.
Militarii care au acţionat şi au deschis focul s-au aflat sub imperiul erorii de fapt, ei considerând în acele momente că se confruntă cu un inamic real.”
În completarea tuturor celor mai sus expuse sunt inclusiv următoarele declaraţii:

[Brașov]

Martorul Hăndăric Vasile, sediul SPM, 09.02.2017 (vol.I – Declaraţii, f. 61-72) a arătat că „În decembrie 1989 îndeplineam funcţia de şef al Biroului Operaţii şi Pregătire de Luptă al Diviziei 57 Tancuri – UM 01035 Bucureşti (…) Pe data de 23.12.1989, aflându-mă în biroul comandantului, prin telefon, comandantul Armatei I gl. Voinea Gheorghe mi-a ordonat să iau două tancuri şi să mă deplasez pe strada C. Popescu unde se afla o cazarmă şi să execut foc cu lovituri de tun explozive, întrucât a fost informat că în acele clădiri se află terorişti. Am raportat comandantului diviziei, care mi-a precizat să analizez bine situaţia înainte de a executa foc, să mă conving dacă sunt terorişti sau nu. M-am deplasat cu cele două tancuri până în faţa cazărmii. Aici se găseau cetăţeni care se manifestau zgomotos şi ne cereau să tragem în acele clădiri, întrucât în interiorul lor se află terorişti. (…) Sesizând prezenţa tancurilor la porţile unităţii, la poartă s-a prezentat un ofiţer superior de securitate, care mi-a precizat că în clădire nu sunt terorişti ci doar militarii aparţinând unităţii respective de securitate. În aceste condiţii i-am rugat pe cetăţenii din faţa porţii să desemneze nişte reprezentanţi, pentru a mă urma în unitate şi a verifica împreună cele spuse de ofiţerul de securitate (…) Am pătruns în interior şi am fost introduşi în remizele din partea stângă. Aici am descoperit 4-6 maşini de tip ABI, în stare de semiconservare, fără a avea armamentul în stare de funcţionare sau chiar fără armament. Despre acestea, ne-am convins atât eu cât şi reprezentanţii mulţimii, că nu au fost şi nu puteau fi folosite. Apoi, comandantul unităţii respective ne-a introdus în comandament şi ne-a prezentat, într-o sală de şedinţă, cadrele militare care nu aveau armament asupra lor. A precizat că armamentul este depus în rastelurile de armament, acestea erau sigilate, constatând că nici măcar ofiţerul de serviciu nu era înarmat.”
Martorul Corcoţoi Neculai, sediul SPM, 17.10.2018, (vol.IV – Declaraţii, f. 140-148) a spus că „În decembrie 1989 am îndeplinit funcţia de comandant al Batalionului 20 Vânători de munte – Ghimbav, având gradul de căpitan (…) Din câte cunosc, în Braşov începând cu data de 22.12.1989 a început să se tragă. Eu eram în cazarmă, dar ştiam din rapoartele pe care le primeam de la subordonaţi că se trăgeau focuri izolate asupra oamenilor, asupra obiectivelor, iar militarii aflaţi în pază ripostau. Am fost personal să mă conving de aceste focuri izolate fără a avea vreun ordin în acest sens, în Braşov, atât ziua cât şi noaptea în două misiuni, cu maşina de luptă şi am observat că de pe anumite clădiri sau de la anumite etaje se trăgeau câteva focuri apoi apăreau alte focuri de armă în alte zone (…) Multe persoane, aşa cum a declarat şi gl. Florea, au murit din eroare, din greşeală, s-au împuşcat unii pe alţii, coroborat cu faptul că toate persoanele aveau armament luat inclusiv pe cartela de pâine. La inventarul de la sfârşitul anului 1989 nu am avut armament lipsă, însă muniţie consumată am avut. Militarii aflaţi în paza obiectivelor strategice, rafinărie, tipografie, au tras în presupuşi terorişti.”
Martorul Pallocska Sandor, sediul SPM, 02.02.2018 (vol.III – Declaraţii, f. 200-207) – a relatat că „Având în vedere un conflict personal pe care l-am avut cu ministrul secretar de stat Hegheduş Ladislau de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste din vremea regimului comunist, actualul Minister al Culturii, în urma unei anchete penale comandate de acesta, am fost reţinut şi încarcerat în cursul lunii septembrie 1989 în cadrul Arestului Inspectoratului Judeţean de Miliţie Braşov (…) Am fost cercetat în stare de reţinere până la apariţia decretului de graţiere de la începutul lunii ianuarie 10 sau 11 (…) Nu mai reţin când au început să se audă focurile de armă, dar pe data de 23.12.1989 au fost aduse în camera în care mă aflam, pe rând, la interval de aproximativ o oră, două persoane despre care am aflat ulterior că sunt ofiţeri de securitate. Pentru aducerea acestora camera a fost pregătită în sensul că au fost scoase două persoane pentru a li se face loc, persoane care au fost mutate în alte camere. Fac precizarea că în camera în care stăteam toate persoanele aveam un statut mai special în sensul că printre noi nu erau persoane condamnate pentru violenţă (…) Primul ofiţer adus ne-a relatat că se numeşte Piroiu Sandu, căpitan la Braşov şi care ne-a relatat că s-a predat singur noilor autorităţi întrucât era în pericol să fie linşat de către vecini, având în vedere faptul că la televizor Iliescu afirmase că securiştii sunt terorişti care trag din toate poziţiile. Din discuţiile cu acesta mi-am dat seama că o cunoşteam pe soţia respectivului, întrucât lucra în cadrul Administraţiei Teatrelor din Braşov”.
Martorul Balaban Constantin – Gheorghe, sediul SPM, 04.04.2017 (volumul I – Declaraţii, f. 266-278), a declarat că „În luna decembrie 1989 eram conferenţiar la Academia Militară – Catedra de artilerie şi rachete terestre. (…) În pavilionul C al academiei existau urme de gloanţe şi, din discuţiile purtate cu cei de acolo, am realizat că exista o lipsă de organizare şi conducere, în sensul că s-a tras de-a lungul culoarului, personalul de la fiecare nivel neavând cunoştinţă de ceea ce se petrece în clădire sau în exteriorul acesteia, personalul era timorat din cauza lipsei de informaţie. Am aflat că două cadre didactice au fost grav rănite, una dintre ele decedând.”

[Reșița]

Martorul Cucu Ion, sediul SPM, 28.02.2018 (vol. V – Declaraţii, f.1-13) – „În anul 1989 eram corespondent local la Reşiţa, jud. Caraş-Severin, al Ziarului Naţional „Scînteia”, eu fiind absolvent al Facultăţii de Ziaristică (…) Cel mai înverşunat duşman al presupuşilor terorişti a devenit col. Stepan Teodor care propunea mereu măsuri extreme în vederea anihilării acestora. Pentru protecţia noastră s-a solicitat sprijin de la unităţile militare din Caransebeş şi chiar am primit acest sprijin. Au venit nişte militari şi două TAB-uri care s-au poziţionat în zona fostului comitet judeţean. Cunosc că cel care i-a întâmpinat a fost col. Stepan, care a folosit ABI-ul în acest scop, iar la întoarcere ne-a relatat la toţi că în timp ce se deplasa prin faţa liceului s-a tras asupra coloanei din curtea acestei instituţii. Spunea că a ripostat cu mitraliera de pe ABI astfel încât, redau textual: „Am creat mormane de terorişti morţi”. Mi-am exprimat neîncrederea şi am vrut să am o dovadă materială a prezenţei acestora, însă col. Stepan sugera faptul că dispar pur şi simplu sau sunt preluaţi de alţii prin canale şi nu mai pot fi găsiţi. Îi suspecta pe lucrătorii de securitate de comiterea acestor fapte întrucât sediul Securităţii se afla peste stradă, în faţa liceului. Eu nu-l cunoşteam prea bine pe col. Stepan, însă acesta se lăuda că a fost ofiţer al Direcţiei de Informaţii a Armatei şi chiar ataşat militar. Nu cunosc alte amănunte. În zilele următoare, în această zonă a fost focarul unor numeroase trageri, fără a cunoaşte cu exactitate combatanţii. Tot aici s-au înregistrat şi victime, însă nu pot preciza cine sunt autorii. Eu am numit zona principală a focului ca fiind „triunghiul morţii” deoarece unghiurile erau compuse din fostul sediu al Securităţii, Comisariatul militar şi Unitatea de rachete antiaeriane. Deşi s-a tras intens şi au rezultat victime, cercetările ulterioare au arătat că intensitatea focului era diferită, iar cea mai intensă a fost din direcţia CMJ-ului. Bănuiesc, că prezenţa col. Stepan la comandă a fost şi cauza acestor trageri înverşunate. Tragerile începeau cu predilecţie după ora 18.00 şi coincideau cu plecarea de la sediul CFSN-ului, unde ne aflam noi şi col. Stepan şi sosirea lui la CMJ. Către dimineaţă focul înceta, iar ziua focul era sporadic. Eu nu cunosc cine au fost teroriştii, nici cei care au creat diversiunea, dar cred că toate acestea au fost coordonate de o structură a armatei necunoscută mie. Nu am probe sau dovezi ci mă bazez doar pe iniţiativele destul de bizare ale col. Stepan şi pe modul său de comportare pe toată perioada până la încetarea focului. Acesta solicita mereu forţe noi din afara municipiului deşi era evident că nu ne erau necesare. Se afirma că unitatea de rachete este atacată de terorişti dintr-o pădure apropiată şi a fost necesară chiar intervenţia unei aeronave militare de tip MIG care a lansat rachete asupra unor zone din pădure fără vreun efect pe care noi să-l constatăm ulterior în lupta cu presupuşii terorişti. L-am întrebat pe Stepan despre împrejurările decesului lt. Smaranda care a fost victima unui glonţ pătruns sub bărbie cu ieşire prin calota craniană. Colonelul a relatat o poveste total de necrezut, în sensul că după ce a aruncat o grenadă ofiţerul respectiv a privit să vadă efectele, iar un terorist l-a împuşcat de aproape.”

[Brașov]

Martorul Lupu Ion, sediul SPM, 11.07.2018 (vol.IV – Declaraţii, f.1-12) – „În decembrie 1989 ocupam funcţia de comandant al Unităţii Speciale 0391 Braşov aparţinând Comandamentului Trupelor de Securitate (…) Am fost sunat de maiorul R., comandantul unităţii de căi ferate, care m-a informat că maiorul L. a luat măsuri de instalare a unui tun antitanc pe strada de acces către unitatea noastră, tunul era orientat cu ţeava către poarta unităţii noastre. Mi-a spus că militarii cară muniţie la tun şi că au încărcat tunul cu proiectile de război. I-am mulţumit maiorului R., i-am ordonat să nu mai discute cu altcineva, apoi am ordonat unui grup de ofiţeri de Stat Major sub comanda maiorului C.T. care împreună cu plutonul antiterorist s-au deplasat prin spatele unităţii CFR şi au ieşit prin spatele tunului instalat şi prin surprindere au capturat tunul şi echipajul, au ridicat lăzile cu muniţie. Echipajul era format din 4 militari. Am ţinut echipajul militar sub paza. M-am urcat în maşină şi am mers să protestez împotriva acestor acţiuni de diversiune. Ajuns în biroul fostului prim secretar am constatat că acolo se aflau gl. Florea şi un nucleu de vreo 12 revoluţionari, toţi vorbeau. Am raportat gl. Florea că protestez împotriva acţiunilor de diversiunea care s-au petrecut împotriva unităţii mele şi atunci a intervenit un inginer pe nume S.V. care mi-a spus că sabotez Revoluţia, respectiv că am refuzat să le distribui armament şi muniţie revoluţionarilor care luptau împotriva teroriştilor. L-am întrebat dacă ştie cum se distribuie armament şi muniţie civililor şi mi-a spus că nu are timp de discutat teorie. Eu i-am spus acestuia că trebuie îndeplinite 5 condiţii pe care le ştiam din pregătirea mea de luptă şi din experienţa funcţiilor îndeplinite, respectiv că armamentul se predă pe bază de act de predare-primire delegatului competent, se dotează subunităţi constituite, aceste subunităţi trebuie conduse de cadre competente cu pregătire specifică şi că aceste subunităţi dotate cu armament şi muniţie trebuie coordonate într-o concepţie unitară pentru prevenirea evenimentelor în localităţi. Nici una dintre cele 5 condiţii nu a fost îndeplinită şi de aceea am refuzat să distribui armament şi muniţie. Fac precizarea că în drum spre fostul C.J. de Partid am văzut pe străzi militari izolaţi, mai mulţi civili cu arme în mână, unii în stare de ebrietate, care trăgeau oriunde vedeau lumină, considerând că sunt terorişti. În această împrejurare m-am adresat gl. Florea şi i-am spus că el va răspunde de morţii şi răniţii care vor rezulta din înarmarea civililor.”

[Tîrgoviște]

Martorul Niţu Eugen, sediul SPM, 16.01.2019 (vol.IV – Declaraţii, f. 187-191) – „În decembrie 1989 eram comandantul Batalionului 30 Vânători de Munte – UM 01044 Câmpulung.(…) La 22.12.1989 am primit ordin de la eşalonul superior să ne organizăm şi să ne deplasăm în garnizoana Târgovişte (…) Pe perioada cât am stat în Târgovişte, în principal am primit misiuni de asigurare a ordinii în municipiu. În dimineaţa de 23.12.1989, era încă întuneric, tunurile antiaeriene de la regiment au început să execute foc, moment în care au început să tragă şi militarii cu pistoalele mitralieră. Am ordonat încetarea focului şi, întrebându-i în ce trag, militarii mi-au spus că trag în elicoptere care zboară fără lumini şi fără zgomot, lucru aberant din punctul meu de vedere.

[București]

Martorul Roşu Laurenţiu, sediul SPM, 15.01.2019 (vol.IV – Declaraţii, f. 192-196) – „În decembrie 1989 eram maior în cadrul Diviziei 1 Mecanizate Bucureşti – Biroul pregătire de luptă. (…) În zona Ghencea, unde erau concentrate mai multe unităţi importante, după fuga soţilor Ceauşescu, s-a executat foc de armă în mod haotic, militarii trăgând fără să vizualizeze ţinte reale, mai mult de frică. Astfel, în foarte multe cazuri, militarii au rămas fără muniţie, aceasta fiind completată în ziua următoare. La examinările efectuate am constatat că foarte multe autovehicule din parcul de maşini al unităţii fuseseră efectiv ciuruite (…) Un episod pe care de asemenea îl consider semnificativ în raport de psihoza acelor zile s-a petrecut într-o seară, când militarii care asigurau garda unităţii au surprins un individ care sărise gardul în incinta unităţii. Imediat s-a acreditat ideea că acesta este un terorist, însă ulterior s-a constatat că persoana în cauză era un bărbat de 25-30 de ani care locuia de fapt într-un bloc din proximitate şi sărise gardul fiindu-i frică tocmai să nu fie împuşcat”.
Prin declaraţia făcută în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, dosar nr. 274/J.I.4 (Stenograma nr. 146 din 02.09.1994) procurorul militar Popov Mihai a avut o abordare interesantă şi totodată profesionistă cu privire la psihoza terorismului şi efectele acesteia. A arătat că „Am analizat şi psihoza terorismului, pentru că în acele împrejurări s-a creat și o adevărată psihoză a terorismului. Pe fondul acestei psihoze au existat persoane care au făcut ceea ce se cheamă reacţie psihică de stres, cazul tipic al colonelului V. de la televiziune care a încercat să-l înjunghie pe generalul Tudor. Colonelul V. fusese trimis din partea MStM să vadă în ce măsură dispozitivul de apărare de la televiziune este sau nu corespunzător. (…) A ajuns la televiziune şi acolo i l-au dat pe un aşa zis terorist – sergentul D, de la trupele de securitate, care executase o rafală de pistol mitralieră împotriva unui tanc – să-l ducă la MApN, să-l predea ca terorist. Iar col. V, care dăduse semne de acum că nu e în regulă, i-a spus mecanicului conductor: „Tu ştii cine-i ăsta? Ăsta e un criminal mă! A vrut să mă taie pe mine cu cuţitul!” Asupra lui D. s-a găsit într-adevăr o baionetă, dar în dimineaţa acelei zile, nu se pune problema să-l fi atacat pe col. V cu cuţitul. În schimb, a încercat col. V. să-l taie cu cuţitul pe generalul Tudor mai târziu, la câteva ore după incidentul acesta. (…) Aceste reacţii sunt caracteristice unor situaţii deosebite, adică bombardamente, cutremure, primele zile de front în linia I-a, revoluţii ş.a.m.d. Sunt persoane cu anumite structuri neuropsihice mai labile, care nu compensează în suficientă măsură acest bombardament emoţional. Se rupe echilibrul dintre inhibiţie şi excitaţie şi se intră într-o stare crepusculară pe fondul căreia oamenii sunt capabili de gesturi paradoxale, au episoade de amnezie, lacunare, consecutive, adică nu ştiu ce s-a întâmplat cu ei în clipele acelea. (…) La fel s-a întâmplat şi cu un căpitan de la Iaşi, G.G., care a omorât un reprezentant al FSN-ului în timp ce mergeau pe stradă cu un ARO, pentru că la un moment dat i s-a părut, când acesta i-a pus mâna pe umăr, că vrea să-l strângă de gât, astfel încât s-a întors şi a descărcat pistolul mitralieră în el.(…) De fapt, toţi aceştia au acţionat în virtutea nebuniei care i-a cuprins pentru moment. Aşa cum este şi cazul miliţianului de la Radiodifuziune care a împuşcat vreo 5 suspecţi de terorism, capturaţi. I-a împuşcat! El a fost la rândul lui considerat terorist, dar el îi împuşcase, la mintea lui întunecată, gândind că aceia erau terorişti.”
Prin raportare la întregul conţinut al prezentului subcapitol se poate concluziona că pe întregul teritoriu al României, începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989, s-a manifestat în mod tragic o adevărată psihoză a terorismului. Populaţia ţării (civili şi militari) a fost convinsă că în marile oraşe se desfăşoară un adevărat război între cele două tabere percepute în mod fals ca fiind inamice. Psihoza a fost posibilă ca urmare a exercitării unei operaţiuni profesioniste de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări). La aceasta au contribuit în mod direct, prin apariţiile publice şi comunicatele de presă, factorii de decizie politico- militară ai CFSN.
Marele pericol a constat în aceea că, prin manifestările concrete, psihoza terorismului a atentat în mod direct asupra vieţii, integrităţii fizice şi psihice a întregii populaţii civile din România. Populaţia civilă a fost expusă unui pericol deosebit de grav, consecinţele fiind, aşa cum s-a arătat, survenirea de numeroase decese şi răniri din rândurile civililor.

(va urma)

Mai citește:
– 1997. Ion Iliescu cercetat penal pentru revoluție. Emisiune a lui Marius Tucă (video)
– Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus trimiși în judecată în „dosarul revoluției”. Nici un cuvînt despre „agenturili străine” în comunicatul Parchetului
– Motivația diversiunii din revoluție, conform Parchetului General. 2 structuri pomenite – „Consiliul Militar Superior” și „grupul de decizie politico-militară al CFSN”. În esență, Parchetul susține ideile prezentate de multă vreme pe acest blog
– O impresie greșită: În „dosarul revoluției” Parchetul ar fi considerat securitatea nevinovată
– Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției
– Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989
– O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989
– George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, decembrie 1997: „Pe 22 decembrie nu s-a întîmplat nici o lovitură de stat… Clanul Ceaușescu a fost trădat de capii armatei, securității și miliției. Trădarea acestora s-a întîmplat însă numai în ultimul moment, și nu a fost făcută de dragul revoluției… ci de teama acesteia… Acțiunea lor contrarevoluționară, cunoscută sub denumirea de diversiunea teroriștilor, a însemnat o baie de sînge” (video)
– Lorin Fortuna, decembrie 2014: S-a declanșat „atacul teroriștilor”, care s-a dovedit a fi însă o acțiune criminală, antirevoluționară, declanșată de o grupare din M. Ap. N. condusă de Victor Atanasie Stănculescu (video)
– Petre Roman: „teroriştii (…) erau cei mai mulţi ai armatei – de ce? Pentru că generalii aveau o mare teamă, ei fuseseră represiunea şi la Timişoara şi la Bucureşti, şi au creat această diversiune”
– 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– 26 decembrie 1989: TVR oprește primul miting anti-FSN (video)
– Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video)
– 26 decembrie 1989. Brucan: Tendințele de a organiza mitinguri sînt fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste. Doina Cornea: Avem încredere în cei care au rezistat. Pe domnul Iliescu nu-l cunosc din acest unghi. Petre Popescu: Situația devine mult mai critică. Bandiții pun megafoane pe ferestre
– Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi”
– Octavian Paler – Delapidarea revoluției (1993). „Lucrurile se agravează și mai mult prin teza complotului internațional care ar fi organizat și realizat înlăturarea lui Ceaușescu. Nu-ți trebuie prea multă logică pentru a-ți da seama că de o asemenea perspectivă asupra revoluției au nevoie, în primul rînd, cei care urăsc, de fapt, revoluția”
– Octavian Paler – După patru ani (1993). „Ce legătură mai are cu revoluția regimul Iliescu?”
– Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieșiu
– Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara
– Extrase din rechizitoriul în „dosarul revoluției” – disponibile public
– Apelul FSN difuzat de radio Europa Liberă în 29 august 1989
– Ion Iliescu citeşte la TVR programul CFSN şi componenţa acestuia
– Nicolae Militaru despre afirmaţia sa că „Frontul există de 6 luni”
– Silviu Brucan: „Dacă un complot ar fi fost organizat, atunci noi, conducătorii Frontului, am fi fost primii care să ne lăudăm cu aceasta”
– Europa Liberă, 22 decembrie 1989: „Puterea a fost preluată de Frontul pentru Salvarea Patriei, sub conducerea fostului ministru de externe Corneliu Mănescu (…) Bate astăzi în România un vînt puternic dinspre NE; este vîntul de libertate” (audio)
– Europa Liberă, 23 decembrie 1989 dimineaţa. Nestor Rateş: „Pentru moment nu există alternativă … Pînă ce alegeri libere se vor putea ţine, este vorba de un regim de tranziţie care nu poate fi condus decît de asemenea oameni ca Mănescu sau Iliescu (audio)
– Pregătirile CFSN de preluare a puterii

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.