Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare decembrie 10, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Din capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”, prezint acum subcapitolul „Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – șeful aviației militare”.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare

Acest subcapitol este consacrat vinovăției generalului Iosif Rus, șeful aviației militare. Prin ordinele sale s-a ajuns în repetate rînduri în situații de foc fratricid. Cel mai grav caz este cel întîmplat la aeroportul Otopeni, în care, contrar planurilor de apărare a aeroportului, cît și a faptului că i s-a raportat că aeroportul este bine apărat și nu e nevoie de întăriri, generalul Rus a intervenit pentru a se trimite o unitate a trupelor de securitate la aeroport, unitate care cînd a ajuns acolo a fost masacrată, apărătorii aeroportului crezînd că au de a face cu teroriști. Au murit acolo 48 de persoane și au fost rănite alte 15.

Pentru cazul Otopeni a existat un proces separat, în urma căruia au fost condamnați generalul Grigorie Ghiță, comandantul trupelor de securitate, și generalul Dumitru Drăghin, comandantul microgarnizoanei Otopeni. Acum aceștia apar în calitate de martori și declară că ordinul de a se trimite trupele de securitate la Otopeni a venit de la generalul Rus. Drăghin declară în plus că i-a raportat lui Rus că nu e nevoie de trupe, dar acesta a stăruit la trimiterea lor. Rechizitoriul din procesul Otopeni, în care au fost condamnați acei inculpați (grațiați apoi de președintele Iliescu) a consemnat ca stare de fapt primirea ordinelor de la generalul Rus, dar acesta a avut atunci doar calitatea de martor. Acum practic se completează „procesul Otopeni” dîndu-i-se și lui Iosif Rus calitatea de inculpat.

Generalul Rus era om de încredere a lui Ceaușescu, îl însoțea personal pe șeful statului la deplasările în străinătate. Martorul Ioan Suciu, comandantul Regimentului 61 Boteni, a declarat: „În dimineaţa de 22.12.1989, înainte de ora 10:00, am primit un ordin telefonic de la gl. Rus pentru a mă pregăti să deplasez paraşutiştii într-o misiune ce avea ca scop eliberarea pieţei din faţa Comitetului Central. De fapt, ordinul a sunat aşa: „Luaţi muniţie de război şi dacă este necesar folosiţi-o”. În acel moment era vorba de măsuri de înlăturare a demonstranţilor şi cred că ordinul era în consonanţă cu ordinele comandantului suprem”. Cu alte cuvinte, Iosif Rus era unul dintre cei care dăduse ordine de reprimare a revoluției înainte de fuga lui Ceaușescu, ceea ce ar explica de ce s-ar fi implicat în diversiune după căderea dictatorului. Chiar dacă ordinul de reprimare nu a fost executat, Rus avea motive să se teamă că va fi tras la răspundere după răsturnarea regimului.

Tot martorul Ioan Suciu a relatat că generalul Rus personal a poruncit acoperirea însemnelor clasice de pe elicoptere cu alte însemne. Apoi acele elicoptere au fost trimise în diferite misiuni de luptă, ceea ce a făcut să fie considerate teroriste și să se tragă asupra lor.

Generalul Rus a ordonat, pe de o parte, parașutiștilor din Regimentul 64 Boteni, să ocupe poziții defensive pe acoperișul TVR și pe clădiri învecinate, pe de altă parte, elicopterelor din Regimentul 61 Boteni (cărora li se acoperiseră cocardele) să desfășoare misiuni în zona TVR, unde ar fi teroriști. Așa s-a ajuns ca apărătorii TVR (care nu erau exclusiv parașutiști) să deschidă focul asupra elicopterelor de la Boteni. Episodul este cunoscut cititorilor acestui blog din articolul meu din 2009 „Adevărul despre elicopterul care a tras la televiziune, speriindu-l pe actualul procuror general adjunct Tiberiu Mihail Nițu” (linc). Starea de fapt la care mă refeream în acel articol e confirmată de actualul rechizitoriu.

Un pilot de elicopter, citat ca martor, a declarat: „Am plecat eu cu elicopterul şi mitraliorul meu, mecanicul meu a tras cu mitraliera de 12,7 mm întrucît afirma că observă persoane înarmate, posibil terorişti, pe clădirea televiziunii. Eu l-am avertizat să oprească tragerea deoarece împrăştierea gloanţelor era foarte mare. Şi de la sol s-a tras asupra noastră şi unul din elicoptere a fost lovit (…) Am relatat acest aspect pentru a sublinia că dacă există declaraţii în sensul executării focului din elicoptere asupra etajului 11 din TVR, această tragere a fost doar din eroare, din împrăştierea necontrolată a gloanţelor (…) Am discutat ulterior cu un militar paraşutist aflat pe acoperişul televiziunii, care mi-a spus că dacă am fi continuat să coborîm în înălţime ar fi deschis focul asupra noastră cu lovituri AG. (…) cocarde oricum nu mai aveam, dar putea fi creată o diversiune în sensul că elicoptere necunoscute au atacat televiziunea”. Se lămurește astfel și episodul deschiderii focului asupra etajului 11 al TVR, unde se aflau persoane din conducerea FSN, episod care a fost invocat ca dovadă că acțiunile teroriste împotriva FSN au fost reale. Gloanțele respective fuseseră trase de un elicopter de la Boteni, aflat în misiune ordonată de generalul Rus, și din împrăștierea gloanțelor unele au ajuns accidental și la etajul 11 al TVR.

Pe lîngă faptul că s-au vopsit cocardele elicopterelor, li s-a ordonat și să zboare pe timp de noapte cu luminile de poziție stinse, ceea ce a întărit convingerea unor militari de la sol că ar fi vorba de elicoptere teroriste. În asemenea împrejurări un elicopter a fost doborît de o rachetă sol-aer și, într-o întîmplare separată, a fost doborît elicopterul care îi transporta pe generalii M.I. Nuță și Mihalea. Tot din ordinul generalului Rus elicopterele au primit misiuni de a bombarda cimitirul Ghencea (lîngă sediul M.Ap.N.), ceea ce a amplificat psihoza teroristă.

7. Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare

Cel mai grav incident petrecut în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 este, în mod incontestabil, marcat prin episodul tragic consumat în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 în faţa Aeroportului Internaţional Otopeni.
Expresie nemijlocită a inducerii în eroare (prin care factorii de decizie ai CFSN şi ai Consiliului Militar Superior, au inoculat existenţa duşmanului securist-terorist şi au generat psihoza terorismului) acest episod s-a soldat cu pierderea unui număr mare de vieţi omeneşti (militari şi civili) şi rănirea multor persoane, într-un interval scurt de timp. Evenimentul a avut loc în condiţiile în care o subunitate a trupelor fostei DSS (UM 0865 Câmpina) a fost trimisă pentru apărarea Microgarnizoanei Aeroportului Internaţional Otopeni, iar între forţele deja existente în dispozitivul de apărare al aeroportului aparţinând MApN şi cele sosite în ajutor a izbucnit focul fratricid. În conjunctura din decembrie 1989, a fost vorba despre confruntarea violentă dintre trupele MApN şi cele ale DSS, în condiţiile în care acestea din urmă erau percepute (din cauzele arătate) ca fiind ostile Revoluţiei, aflate în slujba fostului preşedinte. Evenimentul s-a soldat cu 48 de morţi (40 de militari şi 8 civili) şi 15 răniţi. Civilii decedaţi în acest eveniment se aflau într-un autobuz care asigura în mod curent legătura între Bucureşti şi aeroport şi s-a aflat în zona critică exact la momentul declanşării focului fratricid.
Asupra acestui mijloc de transport în comun, militarii din dispozitivul de apărare al aeroportului au deschis focul, presupunând că este folosit de terorişti.
Cercetările efectuate au demonstrat că gl. lt. (r.) Rus Iosif, în calitate de Comandant al Aviaţiei Militare, în seara zilei de 22 decembrie 1989, din proprie iniţiativă şi fără drept, a insistat în a emite un ordin militar prin care a solicitat ca în sprijinul Microgarnizoanei Aeroportului Internaţional Otopeni să fie trimisă o subunitate a trupelor fostului DSS. Acest ordin, dat de o persoană care nu avea dreptul să intervină în organizarea pazei şi apărării Aeroportului Internaţional Otopeni (cu plan propriu de apărare), a produs o ruptură informaţională şi de comunicare între forţele angrenate deja în paza şi apărarea acestui obiectiv, constituind sursa unei grave confuzii, factori esenţiali ce au creat premisele focului fratricid .
Trebuie reamintită declaraţia generalului Budiaci Mircea Ştefan care a arătat că în după-amiaza zilei de 22 decembrie, la comandamentul aviaţiei militare s-a decis dezarmarea şi reţinerea cadrelor DSS, dar şi întreruperea legăturilor telefonice ale acestora. Drept urmare, este cu atât mai evident caracterul diversionist al ordinului de a trimite trupele DSS în apărarea Microgarnizoanei Otopeni.
În lipsa acestui ordin, neregulamentar şi inutil, nu ar fi fost posibilă tragedia survenită în dimineaţa zilei de 23.12.1989.
Acuzaţiile formulate sunt sprijinite pe următoarele mijloace de probă:
„Planul de apărare şi intervenţie privind aeroporturile şi aerodromurile din România” (plan ce a avut numele de cod „Movila”) care îl excludea pe Comandantul Aviaţiei Militare – inculpatul Rus Iosif (vol. XVI – Documente, pag. 97-99)
Jurnalul de luptă al Diviziei 70 Aviaţie (dosar nr. 11/P/2014, vol. 40 – „Jurnale acţiuni de luptă”) consemnează: „Pentru apărarea Aeroportului Otopeni – Comandantul Av.M. – la ora 21:30 dă ordin comandantului D70 să ia măsuri pentru primirea unei subunităţi de securitate – de la UM 0865 Câmpina. Comandantul MU a cerut să nu se trimită ajutoare deoarece aeroportul este bine apărat şi nu sunt necesare ajutoare”.
Se observă faptul că gl. lt. (r) Rus Iosif a intervenit direct în planul de apărare al Aeroportului Otopeni, neavând acest drept. Mai mult, comandantul Microgarnizoanei Otopeni, cel care cunoştea cel mai bine situaţia operativă la faţa locului, s-a exprimat cu claritate împotriva suplimentării forţelor aflate în paza acestui obiectiv. Nu în ultimul rând, se mai observă că ordinul comandantului aviaţiei militare a fost dat pe timp de noapte, într-un moment în care psihoza teroristă era deja instalată la nivelul populaţiei întregii ţări, iar convingerea că militarii fostei Securităţi sunt duşmani era deja formată.
Raportul nr. S/Y.1/598 din 31.10.1991 emis de MApN – Marele Stat Major care arată că „Referitor la transmiterea ordinului de intervenţie privind paza, apărarea şi intervenţia cu trupe la aeroporturile, aerodromurile aviaţiei militare, aerodromurile aviaţiei civile precum şi la porturile maritime şi fluviale în vigoare la 22.12.1989 este de menţionat că ordinul pentru intervenţie poate fi transmis direct, prin ofiţerul operativ pe MApN sau pe MStM, comandantului forţelor de pază de către: prim-locţiitorul şefului MStM şi şef al Direcţiei Operaţii, locţiitorul şefului MStM şi şef al Secţiei Apărare Antiaeriană, şeful Secţiei Pază şi Apărare Aeroportuară din MStM. Din prevederile dispoziţiunii MStM rezultă că nu se impunea intervenţia comandantului Aviaţiei Militare în transmiterea ordinului sau stabilirea altor detalii (vol. XVI – Documente)
Acelaşi raport a stabilit că „(…) o parte din ordine, inclusiv pentru indicativul „Movila”, au fost transmise prin acest comandament.
Martorul gl.mr. (r.) Ghiţă Grigorie (fostul comandant al trupelor de securitate din cadrul fostului DSS) a declarat: „În seara zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 23.00, pe firul guvernamental am fost sunat de gl. Rus Iosif. Acesta mi-a spus că situaţia este gravă în zona Aeroporturilor Otopeni şi Boteni, motiv pentru care mi-a solicitat să-i trimit două subunităţi pentru a interveni în apărarea acelor obiective”. (vol. XVI – Documente)
La rândul său, gl. mr. (r) Drăghin Dumitru (fostul comandant al Microgarnizoanei Otopeni) a declarat: „În seara de 22.12.1989, prin telefon, gl. Rus Iosif m-a încunoştinţat că urmează să sosească în sprijinul unităţii o subunitate de securitate. I-am raportat generalului Rus că nu mai este nevoie de această subunitate întrucât se constituise deja dispozitivul de pază şi apărare a aeroportului. Gl. Rus mi-a replicat că această unitate trebuie să fie primită (.…) am purtat mai multe discuţii telefonice cu gl. Rus … în noaptea de 22/23 decembrie l-am chemat de mai multe ori pe telefonul militar pe gl. Rus şi acesta de fiecare dată mi-a răspuns (…) în cursul serii şi al nopţii premergătoare tragicului eveniment gl. Rus a intervenit de mai multe ori pe telefon întrebând dacă au sosit cei de la trupele de securitate(vol. XVI – Documente)
Martorul Obreja Petru (locţiitorul şefului Statului Major din cadrul Comandamentului Aviaţiei Militare) a declarat că „În seara de 22 decembrie 1989 la orele 22.00, gl. Rus, comandantul Aviaţiei Militare mi-a ordonat să transmit indicativul Movila tuturor aerodromurilor militare. M-am conformat, am transmis indicativul, inclusiv col. Drăghin cu care am vorbit personal. Din discuţia purtată am înţeles că deja primise indicativul direct de la generalul Rus (…) Comandamentul Aviaţiei Militare nu avea niciun exemplar din planul de apărare, intervenţie şi pază a Aeroportului Otopeni (vol. XVI – Documente, martor audiat şi la sediul SPM – vol. V – Declaraţii). Acest martor a fost reaudiat recent (vol.V – Declaraţii), menţinând, în esenţă, cele relatate anterior.
Martorul Pîrvan Gheorghe a declarat că „Gl. Ghiţă ne-a solicitat să ne deplasăm cu cele două companii la Aeroportul Otopeni, menţionând că trimite aceste forţe la cererea generalului Rus”.
Prin rechizitoriul SPM din 17.12.1993 dat în dosarul penal numărul 59/P1990 au fost trimişi în judecată trei inculpaţi consideraţi responsabili pentru incidentul grav din noaptea de 22/23.12.1989. În baza amplului probatoriu administrat s-a stabilit ca stare de fapt că generalul Rus Iosif, fără drept şi din proprie iniţiativă a ordonat executarea indicativului Movila şi prin aceasta a declanşat lanţul cauzal ce a condus la moartea a 48 de persoane şi rănirea altor 15. Cu toate acestea, faţă de gl. Rus nu s-a dispus nicio măsură, fiind menţinut cu calitatea de martor. Prin decizia nr. 20 din 19.02.2001, Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia nr. 20 din 19.02.2001 (dosar nr. 40/P/2000), i-a condamnat pe cei trei inculpaţi trimişi în judecată, apreciindu-se astfel că starea de fapt reţinută prin rechizitoriul SPM corespunde realităţii. Or, tocmai această stare de fapt îl incriminează în primul rând pe generalul Rus Iosif. Situaţia trebuie privită în contextul în care, după Revoluţie, au existat conduite privind protejarea vârfurilor de decizie din MApN. Pactul dintre puterea politică instalată în decembrie 1989 şi componenţii Consiliului Militar Superior (din care gl. lt. Rus Iosif a făcut parte), în sensul impunităţii acestora din urmă, se devoalează inclusiv prin protecţia conferită la vremea respectivă fostului şef al aviaţiei militare. (vol. XVI – Documente)
Supravieţuitorii incidentului au relatat despre starea de fapt din dimineaţa de 23 decembrie 1989, în timpul efectuării cercetărilor din dosarul SPM numărul 59/P/1990. Astfel,
Martorul Huza Cristian a spus: „În dimineaţa zilei de 23 decembrie am fost treziţi şi alarmaţi, echipaţi de război (….) Pe parcurs ne-am oprit de două ori la baraje (….) La un moment dat camionul în care mă aflam s-a oprit. Imediat după oprire a început să se tragă asupra noastră. În mod sigur cu un pistol mitralieră s-a tras din apropiere (….) Am fost rănit la mâna dreaptă (la spital mi s-au amputat două degete). Cei care am putut, ne-am dat jos din camion sub tirul de gloanţe şi am strigat că ne predăm. Cu toate că strigam că ne predăm, s-a tras în continuare asupra noastră. Precizez că cei ce ne aflam în camion nu am deschis focul. Răniţii şi morţii din camionul nostru au provenit din rafalele trase dinspre exterior. (….) Asupra noastră s-a tras în trei serii, ultima serie a fost în momentul când ne îndreptam cu mâinile sus spre cei care trăgeau, despre care eu personal am crezut la început că sunt terorişti.(….) A apărut un autobuz. S-a început tragerea asupra autobuzului care se apropia, dar în acelaşi timp şi asupra noastră, care deja ne predaserăm”
Martorul Ene Simion a spus: „Am înaintat cu viteză redusă spre aerogară. În apropierea aerogării a început să se tragă , s-a oprit camionul şi au început să se audă vaiete. După câteva secunde am fost lovit , cel din dreapta mea a început să strige (….) Am stat în camion încă aproximativ 5 minute, iar la un moment dat am strigat spunând să coborâm, dar nu mi-a mai răspuns nimeni.(….) Am sărit din camion şi am început să mă retrag spre pădurea din dreapta (…)”
La rândul său, martorul Neacşu Marian a relatat: „În faţa aerogării s-a deschis focul asupra noastră. Camionul s-a oprit şi gloanţele au început să şuiere printre căştile noastre. Am sărit din camion şi am stat ascuns lângă nişte brăduţi până s-a liniştit focul. Apoi am fost luaţi prizonieri, două zile am fost reţinuţi”
Aflat în dispozitivul de pază al Aeroportului Internaţional Otopeni (UM 01902 Bucureşti), martorul Muller Florin a declarat: „Nu am observat ce s-a întâmplat la început, am auzit că se trage, am luat o armă de la un soldat care era lângă mine, dar când am ieşit pe estacadă deja se terminase tragerea. Văzând că soldaţii din camioane strigau „Nu mai trageţi, ne predăm!” şi că au ridicat mâinile deasupra capului să se predea, am început să strig şi eu „Opriţi focul!”. În clipele acelea de pe DN1 a venit un autobuz cu luminile aprinse şi care mi-a făcut impresia că a claxonat (….) S-a deschis foc şi asupra lui, au început să tragă cei de pe departament, precum şi cei din dispozitivul lui Z.. Am văzut cum şoferul a angajat autobuzul în marşarier, dând cu spatele (….) După aceea supravieţuitorii s-au grupat spre dreapta şi în spate, au fost luaţi în primire. Au aruncat armele, unii se deplasau în genunchi pentru că erau răniţi (…)”
Aflat de asemenea în dispozitivul MApN , martorul Manolache Valerică, militar în termen la UM 01874 Otopeni, a precizat: „Eram foarte emoţionat şi mi s-a părut că vor veni (militarii din camioane) peste noi să ne atace. Atunci am auzit o voce, care mi s-a părut că vine de sus, de undeva din spate, dinspre estacadă, care ţipa „Trageţi!, Trageţi! Foc!” Tot persoana respectivă parcă a mai spus că sunt terorişti. Vocea era precipitată şi speriată. Mai întâi s-au tras câteva focuri răzleţe, apoi s-a încins toată lumea şi s-a tras din plin. Nu pot aprecia cât timp a trecut. Eu am tras vreo două încărcătoare, dar timpul mi s-a părut lung, parcă nu se mai termina. Au început să se audă urlete, unii se văitau, alţii cereau ajutor , alţii ne spuneau să nu mai tragem. În timp ce se trăgea asupra camioanelor, a venit un autobuz care venea spre aeroport. Autobuzul a ajuns cam în dreptul celui de-al doilea camion când a dat cu spatele. Eu nu am tras în autobuz.”
În legătură directă cu acest tragic eveniment, martorul Baba Marin a declarat următoarele: „În data de 27 decembrie 1989 , în jurul orelor 12.00, am fost trimis de către generalul D. la Televiziunea Română, cu un plic sigilat. În acel plic se afla un mesaj dactilografiat cu următorul mesaj: „Aeroportul Otopeni este liber ! Se pot relua zborurile” (pentru toate aceste declaraţii, a se consulta vol. XVI – Documente)
În contextul special al acestui eveniment, dar şi în contextul mai larg al evenimentelor din decembrie 1989, merită amintit conţinutul memoriului făcut de numita Buteică Maria, mama unui militar ucis în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989. Aceasta a scris la 29 ianuarie 1990: „Stimate domnule procuror. Cu inima zdrobită de durere vă implor să mă ajutaţi în aflarea adevărului despre împrejurările uciderii fiului meu, întrucât după îndelungi căutări împreună cu soţul meu, mi-am găsit copilul abia în 26 decembrie 1989 la IML unde corpul său neînsufleţit şi desfigurat, străpuns de şase gloanţe, se afla printre rămăşiţele pământeşti ale mai multor tineri, militari ai trupelor de securitate de la Câmpina (….) Trăiască dreptatea şi adevărul!” La fel, memoriul numitului Tomăşescu Traian care la 23 ianuarie 1990 a scris: „Pe data de 27 decembrie 1989 am primit o telegramă prin care mi s-a adus la cunoştinţă că fiul meu a căzut la datorie (…) Domnule procuror, ştim că ceea ce am pierdut noi, nu vom mai recupera niciodată, dar dorim să se facă lumină în cazul copiilor care au murit din vina cuiva, anume vina cui ??!!” Sunt doar două exemple de acest gen. De altfel, în legătură cu acest incident deosebit de grav, în vol.X – Documente, pag. 164-167, se află ataşat „Memoriul unui grup de părinţi”, document obţinut din arhivele Statului Major al Apărării.
Analiza celor de mai sus evidenţiază vinovăţia inculpatului Rus Iosif, dar şi climatul în care s-a derulat evenimentul. Nimic de acest gen nu ar fi existat dacă nu se inocula că militarii fostei DSS sunt terorişti, dacă nu s-ar fi inoculat acea psihoză a terorismului care a pus stăpânire pe toată populaţia României. Or, înainte de vinovăţia şefului aviaţiei militare este vinovăţia celor care au generat şi amplificat starea de psihoză. Vinovăţia este a celor care au exercitat sau acceptat inducerea în eroare. Conform probelor dosarului aceştia sunt factorii decidenţi ai CFSN şi ai MApN.
Cu referire la conduita diversionistă a generalului Rus Iosif trebuie subliniat faptul că acesta nu era o persoană oarecare, în decembrie 1989 se afla în exercitarea unei funcţii deosebit de importantă. În calitate de Comandant al Aviaţiei Militare, acesta era în mod indubitabil o persoană foarte bine pregătită profesional, cu experienţă profesională îndelungată, o stare psihică impecabilă. În aceste condiţii, este evident că gl.lt.(r.) Rus Iosif nu poate invoca starea de stres, panica sau orice alte explicaţii pentru a-şi motiva conduita. Comandantul Aviaţiei Militare trebuia să ştie că intervenind fără drept în planurile de pază şi apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni, în circumstanţele existente, va genera o situaţie de foc fratricid între trupele aflate deja în dispozitivul de pază al aeroportului şi cele trimise (pe timp de noapte) în sprijin. Pentru a sublinia competenţa profesională a gl.lt.(r.) Rus Iosif trebuie arătat că acesta îl însoţea personal pe fostul preşedinte Ceauşescu Nicolae cu ocazia fiecărei deplasări pe calea aerului, în afara graniţelor României.
Prin conduita sa, gl. lt. (r.) Rus Iosif a contribuit la moartea celor 48 de persoane şi rănirea altor 15 şi la agravarea stării de psihoză teroristă existentă pe întregul teritoriu al României. Singurele mijloace mass-media importante (TVR şi Radio) au preluat incidentul respectiv şi au întărit convingerea populaţiei că în România se desfăşoară o luptă sângeroasă între MApN şi duşmanul securist-terorist care are drept scop împiedicarea schimbării regimului Ceauşescu.
Pentru manipularea opiniei publice, în presa scrisă („România Liberă” din 24 decembrie 1989), a apărut articolul intitulat „Din partea unor oameni ai muncii, de la Aeroportul Otopeni” – articol nesemnat – cu următorul conţinut: „În aceste clipe grele, lucrători la Aeroportul Otopeni îşi dau şi ei sprijinul la eforturile pe care le face poporul român în vederea lichidării ultimelor rămăşiţe ale dictaturii Ceauşescu. Astfel, în după-amiaza zilei de vineri şi în noaptea care a urmat, ei au purtat lupte grele cu bandele teroriste sosite la aeroport în trei camioane militare, sprijinite din aer de elicoptere fără însemne, care au atacat cu lumina stinsă de la aproximativ 60 metri. Prin acţiunea unită a forţelor populare, sprijinită de bravele noastre forţe armate, acţiunile teroriste de la Aeroportul Otopeni au fost respinse, mai mulţi terorişti căzând prizonieri. La ora când transmitem această ştire, o grupare de rebeli se găseşte în stare de luptă la fosta escadrilă aparţinând cândva dictatorului şi în nişte case de lângă circa de miliţie din comuna Otopeni. Aşteptăm întăriri şi sprijin în continuare.”
De asemenea, probele administrate demonstrează că la 23.12.1989 gl. lt. (r.) Rus Iosif a dat ordin ca elicopterelor de la Regimentul 61 Boteni să le fie schimbate prin revopsire, cocardele tricolore de pe fuzelaj cu alte însemne, de alt format geometric.
În condiţiile în care, generalul Rus Iosif a ordonat în repetate rânduri ca aparatele de zbor amintite să efectueze misiuni de luptă deasupra Capitalei şi în alte zone, cu scopul combaterii aşa-zişilor terorişti, au fost generate grave confuzii la nivelul militarilor dispuşi la sol pentru paza diverselor obiective. Acest ordin de neînţeles (exceptând intenţia vădit diversionistă) a dus la deschiderea focului fratricid şi atingerea unor cote paroxistice a psihozei teroriste. Trebuie menţionat că absolut toate misiunile ordonate s-au dovedit a fi date împotriva unui duşman terorist inexistent.
Acuzaţiile în sensul celor mai sus arătate se probează prin :
Declaraţiile de martor aparţinând piloţilor de la Regimentul 61 Boteni – UM 01901. De exemplu, martorul Mateiciuc Ioan Cristian – sediul SPM, 01.02.2018 (vol.III – Declaraţii, f.190-199) – „(…) În după-amiaza zilei de 22.12.1989, unitatea noastră a primit ordin să transporte paraşutiştii pe Aeroportul Otopeni de unde au fost preluaţi terestru de noile organe care reprezentau puterea şi care le-au transmis misiunile specifice, în general de apărare a unor obiective (…) Este adevărat că în declaraţia de la Senat m-am referit şi la ordinul de a fi şterse cocardele de pe elicopterele aflate în unitate (…) Am mai redat un aspect privind chemarea noastră în zona televiziunii întrucât presupuşi terorişti, îmbrăcaţi în combinezoane negre, aflaţi pe clădirile din preajma televiziunii execută trageri intense asupra acestei instituţii. Am plecat eu cu elicopterul şi mitraliorul meu, mecanicul meu a tras cu mitraliera de 12,7 mm întrucât afirma că observă persoane înarmate, posibil terorişti, pe clădirea televiziunii. Eu l-am avertizat să oprească tragerea deoarece împrăştierea gloanţelor era foarte mare. Şi de la sol s-a tras asupra noastră şi unul din elicoptere a fost lovit (…) Am relatat acest aspect pentru a sublinia că dacă există declaraţii în sensul executării focului din elicoptere asupra etajului 11 din TVR, această tragere a fost doar din eroare, din împrăştierea necontrolată a gloanţelor (…) Noi piloţii, nu deţineam nici un fel de informaţii cu privire la persoanele aflate în interiorul clădirii. Vreau să precizez că la televiziune se aflau chiar trupele de paraşutişti aduse de noi şi care primiseră sarcina de a apăra această instituţie. Am discutat ulterior cu un militar paraşutist aflat pe acoperişul televiziunii, care mi-a spus că dacă am fi continuat să coborâm în înălţime ar fi deschis focul asupra noastră cu lovituri AG. Şi aici mă gândesc la faptul că tocmai paraşutiştii din unitatea vecină s-au aflat în această postură şi au avut ezitări de a trage întrucât intuiau că elicopterele sunt de la Boteni. Nu cunosc dacă ei aveau sau nu posibilitatea să vadă noile însemne pictate pe fuzelaj, căci cocarde oricum nu mai aveam, dar putea fi creată o diversiune în sensul că elicoptere necunoscute au atacat televiziunea.
Această declaraţie este importantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este devoalată eficient inducerea în eroare exercitată de factorii decizionali ai MApN (inclusiv de către comandantul aviaţiei militare). Apoi, este explicat un moment rămas, până acum, controversat. Şi anume, tragerile din elicopter asupra etajului XI al TVR, incident prezentat în mod repetat de către grupul care a preluat puterea în decembrie 1989 ca fiind o „dovadă” cât se poate de clară că „teroriştii” au încercat lichidarea fizică a componenţilor acestui grup. În realitate, a fost vorba de o tragere accidentală care,de fapt, nu a cauzat urmări.
La fel de importantă este şi declaraţia de martor a comandantului Regimentului 61 Boteni – UM 01901 – col. (r) Suciu Ioan, sediul SPM, 31.01.2018 (vol.III – Declaraţii, f. 178-189) – „Ca organizare, arăt că regimentul pe care îl comandam se subordona direct gl. Rus Iosif. În acelaşi timp, Regimentul de paraşutişti se subordona direct comandantului aviaţiei militare. Aşadar, ambele unităţi se aflau în vârful ierarhiei sub comanda gl. Rus Iosif. (…) În dimineaţa de 22.12.1989, înainte de ora 10:00, am primit un ordin telefonic de la gl. Rus pentru a mă pregăti să deplasez paraşutiştii într-o misiune ce avea ca scop eliberarea pieţei din faţa Comitetului Central. De fapt, ordinul a sunat aşa: Luaţi muniţie de război şi dacă este necesar folosiţi-o”. În acel moment era vorba de măsuri de înlăturare a demonstranţilor şi cred că ordinul era în consonanţă cu ordinele comandantului suprem, întrucât Ceauşescu se afla încă în clădire şi în funcţie. (…) În cursul zilei de 23.12.1989 gl. Rus mi-a telefonat şi m-a anunţat că în sprijinul unităţii mele a hotărât să trimită un efectiv al trupelor de securitate (…) Iniţial am refuzat (…) Generalul Rus a insistat astfel încât am acceptat respectivul ajutor. Drept urmare, în seara aceleiaşi zile, aproximativ orele 19:00, am fost contactat şi anunţat că respectivele trupe s-au oprit la aproximativ 2 km. de unitate, pe şoseaua Bucureşti-Târgovişte (…) Am organizat introducerea în perimetrul unităţii a trupelor de securitate. Am decis debarcarea lor pe platoul unităţii. Totuşi, având în vedere suspiciunile generale la adresa trupelor de securitate, am luat măsurile necesare pentru ca în cazul unei acţiuni ostile împotriva noastră să avem posibilitatea unei riposte eficiente. Aşa că am dispus amplasarea de jur-împrejurul platoului a unui număr suficient de guri de foc pentru o eventuală apărare. Totul a decurs fără incidente. Cei trei ofiţeri aflaţi la comanda respectivelor trupe au fost invitaţi în biroul comandantului de la paraşutişti. I-am primit prieteneşte şi chiar le-am adus cafele şi câte un păhărel de coniac. În acele momente de destindere am fost sunat pe telefon de gl.mr. Ionescu Gheorghe, şeful de stat major al Comandamentului Aviaţiei Militare, care mi-a spus ceva de genul „Vezi că ăştia nu sunt ai noştri!”, cu referire la trupele de securitate primite în unitate. Am fost surprins şi bulversat de această veste, am ieşit din birou şi i-am spus unui lt.maj. de paraşutişti ca la aproximativ două minute după ce urma să mă întorc în birou, să intre şi el înarmat cu un pistol mitralieră şi să îi dezarmeze pe cei trei ofiţeri ai trupelor de securitate. S-a acţionat întocmai, iar cei trei ofiţeri, sub ameninţarea armei, au fost dezarmaţi fiind acuzaţi că au fost trimişi cu o misiune împotriva noastră. Această situaţie tensionată nu a durat foarte mult, iar gl. mr. Ionescu a revenit cu un telefon prin care m-a anunţat că totuşi trupele de securitate sunt aliate şi nu reprezintă un pericol. Precizez că ulterior evenimentelor au venit la mine o parte din părinţii celor ucişi în faţa Aeroportului Otopeni şi m-au întrebat cum de a fost posibil ca într-o situaţie similară cu cea de la Otopeni, să nu se ajungă la focul fratricid ce a avut consecinţe tragice la Otopeni. În legătură cu misiunile desfăşurate de elicoptere la TVR, arăt că tot ceea ce am declarat în faţa Comisiei Senatoriale este adevărat. Generalul Rus personal mi-a ordonat să pregătesc respectiva misiune având în vedere că dintr-o clădire aflată lângă televiziune un grup de terorişti acţionează (…) De asemenea, arăt că gl. Rus este cel care mi-a ordonat ca pe toate elicopterele bazei de la Boteni să fie vopsite cocardele tricolore şi astfel să fie schimbate însemnele clasice de pe elicoptere. Ordinul a fost explicit în sensul că peste cocardele tricolore bine cunoscute ca fiind însemnele aviaţiei militare române să fie vopsit un dreptunghi în culorile roşu, galben şi albastru. Nu am înţeles logica acestui ordin pe care îl consider bizar. În acele zile elicopterele de la unitatea pe care o conduceam au desfăşurat o multitudine de misiuni ordonate fie de gl. Rus, fie de gl. Ionescu. Toate misiunile erau împotriva aşa zişilor terorişti….O astfel de misiune a fost ordonată şi împotriva aşa zişilor terorişti din cimitirul Ghencea. Fără excepţie, s-a dovedit că în realitate teroriştii nu au existat.
Jurnalul de luptă al Regimentului 64 Paraşutişti (dosar nr. 11/P/2014, vol.3 – „Jurnale acţiuni de luptă”) menţionează „În baza ordinului comandantului aviaţiei militare, ofiţerii, subofiţerii, militarii, gradaţii şi soldaţii Regimentului 64 Paraşutişti au primit misiunea de a apăra cu orice sacrificiu, chiar din primele momente de la Revoluţie sediul Televiziunii Române, Sala Palatului şi alte obiective de importanţă majoră”.
Inclusiv pentru această situaţie, la fel ca în cazul Otopeni, se desprinde că gl. lt. (r.) Rus Iosif a realizat că survolul efectuat de elicoptere militare cu alte însemne decât cele cunoscute ca fiind ale Aviaţiei Militare va genera panică la sol, în condiţiile în care în Bucureşti şi în împrejurimi erau dispuse numeroase forţe militare eterogene care erau total îndreptăţite să considere respectivele elicoptere ca fiind ostile (teroriste) şi astfel să se ajungă invitabil la focul fratricid. Este lesne de înţeles că aceste situaţii au condus la convingerea de nezdruncinat că forţele terorist- securiste dispun de aparate de zbor şi le folosesc împotriva MApN şi a Poporului Român. Această informaţie a fost difuzată, în mod repetat, în comunicatele TVR şi prin presa centrală.
Prin raportare la declaraţiile martorilor amintiţi şi analiza altor probe ale dosarului, se desprinde că tot în noaptea de 22/23.12.1989, comandantul Aviaţiei Militare a ordonat deplasarea unor trupe aparţinând fostului DSS pentru apărarea Aerodromului Boteni, fiind constatate aceleaşi deficienţe grave ca în cazul trupelor ce au primit ordin de a se deplasa pentru apărarea Aeroportului Internaţional Otopeni. Doar inspiraţia unor cadre militare şi elementul „hazard” au făcut ca tragedia survenită la Aeroportul Internaţional Otopeni să nu se repete. Relevantă în acest sens este amintita declaraţie de martor aparţinând comandantului Regimentului 61 elicoptere Boteni.
În acelaşi timp, OZU nr. 14 din 22.12.1989 aparţinând Regimentului 64 Paraşutişti Boteni, demonstrează că inculpatul gl. lt. (r) Rus Iosif a ordonat ca paraşutiştii acestui regiment să ocupe poziţii defensive pe acoperişul TVR şi pe clădirile din proximitatea acestei instituţii publice. În condiţiile în care tot gl. lt. (r) Rus Iosif a ordonat ca elicopterele Regimentului 61 Boteni (cu cocarde modificate) să efectueze misiuni de luptă anti-teroristă în perimetrul TVR, este lesne de înţeles confuzia generală creată. Pe fondul acestei situaţii, generată de fostul şef al aviaţiei militare, asupra elicopterelor R61 Boteni, de la sol s-a deschis focul.
Probatoriul administrat a relevat că elicopterele comandate de generalul amintit, având alte însemne decât cele tradiţionale, au desfăşurat multiple misiuni de luptă, una dintre acestea fiind bombardarea cimitirului Ghencea unde se presupunea că există terorişti. În realitate, în perimetrul acestui cimitir se aflau dispuse doar forţe ale MApN (inclusiv cele din dispozitivul de pază al sediului MApN) care, aşa cum s-a arătat anterior, au fost angrenate în repetate rânduri în situaţii de foc fratricid. În aceste condiţii, apariţia neanunţată a unor elicoptere aparent ostile care au bombardat cimitirul, a fost de natură să amplifice la maximum confuzia şi psihoza în rândurile cadrelor militare, a membrilor gărzilor patriotice şi în rândul populaţiei civile (parţial înarmată).
În faţa Comisiei Senatoriale, dosar nr. 241/J.I.4 (Stenograma nr. 03 din 21 septembrie 1993), gl. Guşă Ştefan, a fost întrebat de senatorul Gabrielescu Valentin „Cimitirul Ghencea a fost răscolit, s-au scos morţii din mormânt, s-a tras cu rachete, cum e cu treaba asta ?”, iar generalul a răspuns: „Cine a dat ordin să se scoată elicopterul acolo a făcut o mare greşeală. A fost o greşeală, dar să ştiţi că greşeala nu s-a făcut numai în Bucureşti.(….) Numai de la comandamentul aviaţiei, acesta primind ordin de la ministrul apărării sau de la şeful statului major. Eu nu am dat ordin. Rus trebuie să ştie, că era comandantul aviaţiei.”
S-a arătat în subcapitolul precedent că în mai multe situaţii au fost ordonate în timpul interdicţiei totale de zbor, anumite misiuni de luptă cu elicopterele militare aparţinând bazelor de la Tuzla şi Boteni, ordonându-se zborul fără lumini de identificare. Misiunile nu se puteau executa fără implicarea şefului aviaţiei militare.
În cuprinsul volumului intitulat „Eveniment aviatic Boteni” se regăsesc detaliile incidentului survenit în jurul orelor 23.00 ale zilei de 22 decembrie 1989, când elicopterul YAR 330 cu numărul de înmatriculare 73, aparţinând Regimentului 61 Elicoptere Boteni, a fost doborât de o rachetă sol-aer lansată din apropiere de către o unitate de apărare antiaeriană. Ancheta efectuată a concluzionat că tragerea asupra elicopterului s-a efectuat, probabil, pentru că aeronava a efectuat zborul cu luminile de poziţie stinse şi astfel a fost confundată cu o aeronavă ostilă. Din fericire, în urma acestei situaţii de foc fratricid, nu a murit nimeni.
Totodată, în volumele (4) intitulate „Catastrofă aviatică 23.12.1989” se află succesiunea cauzelor şi circumstanţelor ce au favorizat doborârea, la 23 decembrie 1989, a elicopterului militar în care se aflau generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, incident soldat cu decesul tuturor celor din elicopter. Cei doi generali ai MI (au participat la josnica operaţiune „Trandafirul”) au fost arestaţi în timp ce se întorceau cu trenul de la Timişoara şi introduşi sub pază militară la UM 01719 Deva (unitate de geniu). Se desprinde că, în urma insistenţelor generalului Militaru Nicolae (instalat deja în funcţia de ministru al apărării de către Iliescu Ion) s-a decis aducerea urgentă la Bucureşti a celor doi generali, o parte a deplasării (Deva-Sibiu) fiind ordonat de la vârful MApN să se efectueze cu un elicopter militar, fără folosirea luminilor de identificare, în condiţii de întuneric total şi de interdicţie de zbor. S-a repetat practic acelaşi scenariu ca în cazul zborurilor de la Tuzla şi Boteni. Numitorul comun al acestor misiuni aeriene ce au prezentat numeroase deficienţe şi încălcări ale regulamentelor militare au fost şeful aviaţiei militare şi factorii decizionali ai MApN (componenţi ai Consiliului Militar Superior, subordonat CFSN) Cert este că, în jurul orelor 19.45 ale zilei de 23 decembrie 1989, ajungând deasupra UM 01496 Blandiana, elicopterul a fost doborât de militarii acestei unităţi (depozit de muniţie), în ceea ce a reprezentat un alt caz de foc fratricid. Prin declaraţia de inculpat din data de 27 martie 2019, Rus Iosif a precizat că la vârful comenzii aviaţiei militare nu s-a cunoscut că elicopterul respectiv, care a efectuat zborul conform unui traiect de zbor pre-aprobat, urma să survoleze depozitul de muniţie, despre a cărui existenţă nu s-a cunoscut.
Aşa fiind, responsabilitatea acestor misiuni, dar mai ales a consecinţelor survenite (patru piloţi decedaţi în cazul elicopterului de la baza din Tuzla, decesul tuturor celor din elicopterul doborât la 23.12.1989, accentuarea stării de psihoză) incumbă inclusiv fostului şef al aviaţiei militare.
Prin raportare la cele mai sus expuse se desprinde concluzia conform căreia:
Conduitele inculpatului Rus Iosif care, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, a intervenit în noaptea de 22/23.12.1989 fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni contribuind decisiv la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili) precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane şi care la 23.12.1989 a dat în deplină cunoştinţă de cauză ordinul diversionist de schimbare a cocardelor elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce a dus la deschiderea focului fratricid şi implicit la rănirea unor persoane, şi alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunţate au contribuit la agravarea psihozei teroriste (cauza decesului a 814 de persoane, rănirea a 2135 de persoane, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane şi suferinţe psihice multor persoane) întrunesc elementele constituite ale infracţiunii de crime împotriva umanităţii prev. de art. 439 lit. a) şi g) C.p.
La data de 28 decembrie 1989, Iosif Rus a fost înaintat la gradul de general de divizie aeriană, iar 13.02.1990 a fost mutat în cadrul MApN, în calitate de consilier principal al ministrului apărării. În timp, a fost înaintat în grad până la cel de general de armată.

(va urma)

Mai citește:
–  Adevărul despre elicopterul care a tras la televiziune, speriindu-l pe actualul procuror general adjunct Tiberiu Mihail Nițu
– Războiul radioelectronic din 1989. Afirmațiile lui Ion Mateescu
– Diversiunea radio-electronică – o opinie a Parchetului Militar
– Discrepanțe între pozițiile Parchetului cu privire la revoluție în 1994 și 2016. Războiul radio-electronic
– PÎCCJ: Comandantul aviației militare, generalul Iosif Rus, „a dat ordin ca elicopterelor de la Regimentul 61 Elicoptere Boteni să le fie schimbate, prin revopsire, cocardele tricolore de pe fuselaj și înlocuite cu alte însemne, de alt format geometric”
– În 1990 scriam despre „acoperirea adevărului despre revoluție printr-un potop de minciuni”
– Înalta Curte de Casație și Justiție respinge cererea de reîncepere a urmăririi penale față de Petre Roman și Teodor Brateș în „dosarul revoluției”
– Petre Roman și Teodor Brateș, din nou învinuiți în dosarul revoluției
– Petre Roman în 1997, cînd se mai deschisese o dată dosarul revoluției: „Căutarea adevărului reprezintă pentru toți cei care am fost în revoluție o dorință nestrămutată… Mi se pare însă că ar fi foarte grav ca să mergem pe firul unei răzbunări… Petre Carp spunea: Greșelile politice se îndreaptă, nu se răzbună… Pînă în decembrie ’89 n-aveam nici o legătură cu politica” (video)
– 1997. Ion Iliescu cercetat penal pentru revoluție. Emisiune a lui Marius Tucă (video)
– Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus trimiși în judecată în „dosarul revoluției”. Nici un cuvînt despre „agenturili străine” în comunicatul Parchetului
– Motivația diversiunii din revoluție, conform Parchetului General. 2 structuri pomenite – „Consiliul Militar Superior” și „grupul de decizie politico-militară al CFSN”. În esență, Parchetul susține ideile prezentate de multă vreme pe acest blog
– O impresie greșită: În „dosarul revoluției” Parchetul ar fi considerat securitatea nevinovată
– Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției
– O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989
– George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, decembrie 1997: „Pe 22 decembrie nu s-a întîmplat nici o lovitură de stat… Clanul Ceaușescu a fost trădat de capii armatei, securității și miliției. Trădarea acestora s-a întîmplat însă numai în ultimul moment, și nu a fost făcută de dragul revoluției… ci de teama acesteia… Acțiunea lor contrarevoluționară, cunoscută sub denumirea de diversiunea teroriștilor, a însemnat o baie de sînge” (video)
– Lorin Fortuna, decembrie 2014: S-a declanșat „atacul teroriștilor”, care s-a dovedit a fi însă o acțiune criminală, antirevoluționară, declanșată de o grupare din M. Ap. N. condusă de Victor Atanasie Stănculescu (video)
– Petre Roman: „teroriştii (…) erau cei mai mulţi ai armatei – de ce? Pentru că generalii aveau o mare teamă, ei fuseseră represiunea şi la Timişoara şi la Bucureşti, şi au creat această diversiune”
– 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– 26 decembrie 1989: TVR oprește primul miting anti-FSN (video)
– Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video)
– 26 decembrie 1989. Brucan: Tendințele de a organiza mitinguri sînt fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste. Doina Cornea: Avem încredere în cei care au rezistat. Pe domnul Iliescu nu-l cunosc din acest unghi. Petre Popescu: Situația devine mult mai critică. Bandiții pun megafoane pe ferestre
– Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi”
– Octavian Paler – Delapidarea revoluției (1993). „Lucrurile se agravează și mai mult prin teza complotului internațional care ar fi organizat și realizat înlăturarea lui Ceaușescu. Nu-ți trebuie prea multă logică pentru a-ți da seama că de o asemenea perspectivă asupra revoluției au nevoie, în primul rînd, cei care urăsc, de fapt, revoluția”
– Octavian Paler – După patru ani (1993). „Ce legătură mai are cu revoluția regimul Iliescu?”
– Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieșiu
– Extrase din rechizitoriul în „dosarul revoluției” – disponibile public

 

2 Responses to “Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare”

  1. […] via Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif –… […]

  2. Dan Cristian Ionescu Says:

    Cititi partea a doua din „https://www.justitiarul.ro/intre-vise-si-realitate/: – daca aveti de comentat, va rog sa comentati


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.