O baladă despre victimele revoluției.
Anii trec grăbiți în șoaptă
Pe la poarta neantului
Clopotele parc-așteaptă
Și le bate-un vînt hai-hui
Nu e cine să le tragă
Numai vîntul prin parîme
Parcă prea trist să îngîne
Iar „Deșteaptă-te române!”
Refren:
Dincolo de zidul
De la cimitir
Cineva mai varsă
Lacrimi fără șir
S-a schimbat de-atunci orașul
Din trist gri, în șic monden
Sufocat de-automobile
Chioșcuri, modă și antren
Zgribuliți, copiii străzii
Lîngă un concurs de miss
Unii caută-n tomberoane
Alții zboară la Paris
Refren
Mulți nemernici o duc bine
Neschimbat, nu le-a fost greu
Ca pe vremuri cu Partidul
Și-acuma cu Dumnezeu
Pe ecran vrăjiți în masă
Înc-un șou și-un mare meci
De-a ajuns și omenia
La minutul 90
Refren
Uneori, un gînd m-apasă
Oare ce-ar ști a ne spune
Frații noștri din decembrie
Cei trecuți în altă lume
Refren
Să mă ierte cine-o vrea
Dac-am supărat cumva
Eu mai cînt uneori seara
Și mai plîng un pic așa
Refren
Refren
Refren
