Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989 ianuarie 27, 2020


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Din capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”, prezint acum partea legată de clasarea cauzei față de unii făptuitori (răposați), bănuiți și părți civile și disjungerea cauzei legată de doborîrea unui avion Tarom în 28 decembrie 1989.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – șeful Aviaţiei Militare
Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae

În acest fragment al rechizitoriului se explică clasarea cauzei față de anumite persoane. Se trage concluzia că generalii Victor Atanase Stănculescu, Nicolae Militaru, Ion Hortopan și Nicolae Eftimescu sînt vinovați de crime împotriva umanității, dar ca urmare a faptului că aceștia au murit, se dispune clasarea. Tot vinovat de crime împotriva umanității este considerat și Silviu Brucan, deși el n-a avut funcții de conducere militare, pentru că acesta a redactat comunicate publice ale CFSN, „a avut un rol determinant în crearea conjuncturii mincinoase ce a avut drept consecinţă uciderea la Tîrgovişte a fostului şef de stat şi a soţiei acestuia” și „a instigat în permanenţă la lupta armată fratricidă dintre forţele MApN şi cele aparţinînd MI-DSS”. Și față de Brucan se dispune clasarea pe motiv de moarte a făptuitorului. Mi se pare că imaginea aceasta de luptă fratricidă între M.Ap.N. și MI-DSS pe care o prezintă parchetul nu corespunde întrutotul adevărului. În perioada de după 22 decembrie 1989 (la care se referă rechizitoriul) a existat și luptă fratricidă armată cu armată, nu doar armată cu securitate. Unele cazuri de luptă armată cu armată sînt prezentate și în rechizitoriu. Cei care au creat diversiunea nu aveau neapărat ceva împotriva securității, ci aveau nevoie de haos ca să ascundă faptele lor de reprimare a revoluției și să se pretindă salvatori ai revoluției. Pentru ca pretenția de salvare a revoluției să aibă credibilitate era nevoie de niște victime, dar autorilor diversiunii nu le-a păsat prea mult dacă victimele sînt de la securitate, armată sau civili. Au acționat nediscriminatoriu. Din punct de vedere propagandistic era mai lesne să fie prezentată securitatea ca dorind să-l readucă la putere pe Ceaușescu, iar Brucan, în temeiul și a experienței personale cu securitatea (a fost anchetat după „scrisoarea celor 6”), și-a manifestat mai fățiș neîncrederea în securitate. Nu era nimic anormal în acea conjunctură să se manifeste neîncredere în securitate.

Despre alți doi generali – Mircea Mocanu și Ștefan Dinu (șeful DIA) – se spune că există bănuieli că au fost și ei implicați în „ampla și complexa inducere în eroare”, dar neexistînd dovezi certe cu privire la aceștia, se aplică principiul „in dubio pro reo”.

Despre fostul primministru Petre Roman se spune că „nu a fost un veritabil factor de decizie politico-militară al CFSN şi nu a contribuit la inducerea în eroare existentă în decembrie 1989”. El însă „a acceptat ca Ceauşescu Nicolae şi Elena să fie executaţi în urma unui proces ce nu avea să se desfăşoare cu respectarea legii. Roman Petre nu a iniţiat această situaţie (aşa cum a fost cazul lui Brucan Silviu şi Voiculescu Voican Gelu), iar acceptarea sa (la 24 decembrie 1989) nu a fost făcută din poziţia unui factor de decizie (cum a fost cazul lui Iliescu Ion). Prin raportare la toate probele administrate, se desprinde că acceptarea (în circumstanţele existente) privind execuţia soţilor Ceauşescu, a fost singura conduită probată a fostului premier ce se circumscrie sferei infracţionale. Cu toate acestea, o conduită solitară de genul celei arătate, nu este aptă să atragă o acuzaţie de crimă împotriva umanităţii. Eventual, s-ar fi putut angaja răspunderea penală pentru o infracţiune de drept comun, dacă de la săvîrşirea faptei nu s-ar fi scurs o perioadă de timp foarte lungă şi astfel acest gen de infracţiuni nu ar fi supuse survenirii de drept a prescripţiei răspunderii penale”. Parchetul spune că omorîrea soților Ceaușescu este o faptă infracțională, dar nu crimă împotriva umanității. Bănuiesc că ar fi vorba de omor deosebit de grav, dar această infracțiune e prescrisă, și cum Petre Roman numai la omorîrea Ceaușeștilor și-a dat acordul, nu și la alte fapte legate de crimele din 1989, nu poate fi tras la răspundere.

Cauza mai este clasată și față de activiștii PCR Ioan Toma și Viorel Igreț, față de care nu s-au găsit dovezi de săvîrșire de crime împotriva umanității.

Totodată este prezentată o lungă listă de persoane care s-au pretins victime ale infracțiunilor împotriva umanității în perioada 16-22 decembrie 1989 sau în perioada de după 22 decembrie 1989, dar ale căror afirmații nu au fost dovedite, motiv pentru care se dispune clasarea. Îmi reține atenția din această listă de persoane ale căror afirmații nu au fost dovedite numele domnilor Mihnea Paraschivescu, Ioan Grațian Vulpe și Dan Căprariu-Schlachter, care apar (de ani de zile) și în articolul „Revoluția română din 1989” de pe wikipedia (linc). Wikipedia îl prezintă pe acești domni de parcă ar fi fost personaje importante ale revoluției (sînt printre puținii revoluționari nominalizați în acel articol).

Un alt eveniment investigat a fost doborîrea, în 28 decembrie 1989, a avionului Tarom care făcea cursa București-Belgrad. Pe acest blog am mai scris despre asta: 28 decembrie 1989 – doborîrea avionului Bucureşti-Belgrad care avea un singur pasager: reporterul englez Ian Parry (linc). Parchetul explică: „Conform primei variante (susţinută de un raport de expertiză tehnică) cauzele prăbuşirii au fost fenomenul de givrare coroborat cu gradul avansat de uzură a aeronavei. A doua variantă se referă la doborîrea aeronavei cu un proiectil militar, tras de la sol sau din aer (versiune susţinută de asemenea de un raport de expertiză tehnică). Cercetările cu privire la cauzele catastrofei aviatice au fost complet sistate în anul 2006. Cert este că, pentru edificarea cu privire la acest caz, se impune continuarea cercetărilor, în condiţiile în care, în prezent, nu mai există epava aeronavei”. Se ia hotărîrea de disjungere „fiind necesare o a treia expertiză tehnică şi cercetări specifice”. Înțeleg faptul că s-a hotărît disjungerea, fiindcă nu erau motive să fie ținut în loc tot dosarul fiindcă nu s-a lămurit doborîrea acelui avion. Nu știu ce expertize se mai pot face dacă epava nu mai există. Amintesc că despre doborîrea acelui avion a circulat, încă din 1990, ipoteza că a fost doborît intenționat fiindcă singurul pasager, reporterul englez Ian Parry, ar fi avut la el niște filmări compromițătoare din revoluție. Pentru cine ar fi fost compromițătoare acele filmări este de speculat, dar dacă avionul a fost doborît, numai armata a făcut asta, fiindcă numai armata avea rachete antiaeriene. Ciudat în acest caz este și faptul că avionul avea un singur pasager, de parcă cineva a avut grijă să nu se urce mai multă lume, ca să limiteze numărul de vieți pierdute. Au murit doar pasagerul englez și membrii echipajului.

Mai jos următorul fragment din rechizitoriu:

[Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989] (subtitlu adăugat de mine, nu apare în textul rechizitoriului)

***
Aşa cum s-a argumentat pe parcursul prezentului expozitiv, în intervalul de timp 22-31 decembrie 1989, conduitele generalilor Stănculescu Atanasie Victor (implicat în represiunea de la Timişoara), Militaru Nicolae şi Eftimescu Nicolae (implicat, prin specificul funcţiei deţinute, în represiunea din intervalul 17-22 decembrie), factori esenţiali de decizie militară, au prezentat o evidentă natură infracţională. Faptele acestora au avut un impact major, determinant şi se află în raport direct de cauzalitate cu toate consecinţele tragice survenite. Aceşti generali au săvârşit inducerea în eroare din decembrie 1989, scopul urmărit fiind deja argumentat. La rândul său, generalul Hortopan Ion (CIT), aşa cum s-a implicat înainte de 22 decembrie, s-a implicat şi după această dată, comandând trupele mecanizate care, contrar regulamentelor militare, au desfăşurat acţiuni de luptă în marile oraşe ale ţării, cu consecinţele tragice arătate.
Prin raportare la definiţia crimelor împotriva umanităţii, se constată că ansamblul conduitelor acestor ofiţeri superiori întruneşte elementele constitutive ale acestor infracţiuni imprescriptibile.
Totuşi, având în vedere survenirea decesului celor patru generali, decesul fiind o cauză de împiedicare a punerii în acţiune a urmăririi penale, faţă de aceştia urmează a se dispune clasarea.
***
Prin raportare la probele administrate în prezentul dosar, s-a format o suspiciune rezonabilă inclusiv cu privire la faptele unor şefi de direcţii militare, cum ar fi cele ale generalilor Mocanu Mircea (şeful CAAT) sau Dinu Ştefan (şeful Direcţiei Informaţii din MStM) – decedaţi. Privite în mod logic, desfăşurarea evenimentelor militare din decembrie 1989, ampla şi complexa inducere în eroare, nu puteau să-i excludă pe aceştia. Totuşi, nu au fost identificate probe certe de vinovăţie, pentru a contura o astfel de infracţiune – crima împotriva umanităţii. Cu privire la conduitele acestora există dubiul, fiindu-le aplicabil principiul de drept in dubio pro reo.
***
În ceea ce-l priveşte pe Brucan Silviu, probatoriul a relevat că, deşi înaintea evenimentelor revoluţionare şi ulterior acestora, nu a deţinut funcţii importante de conducere (civile sau militare), în timpul desfăşurării Revoluţiei a fost un veritabil factor decizional al CFSN. Influenţa acestuia era majoră faţă de toate persoanele care au preluat puterea de stat în decembrie 1989, dar mai ales faţă de Iliescu Ion. Prin comportamentul său, Brucan Silviu a instigat în permanenţă la lupta armată fratricidă dintre forţele MApN şi cele aparţinând MI-DSS. A acceptat la rândul său inducerea în eroare înfăptuită. A contribuit la redactarea comunicatelor publice ale CFSN , comunicate prin care, de multe ori populaţia României a fost grav dezinformată. Nu în ultimul rând, a avut un rol determinant în crearea conjuncturii mincinoase ce a avut drept consecinţă uciderea la Târgovişte a fostului şef de stat şi a soţiei acestuia. Conduita sa, alături de conduitele prezentate de Iliescu Ion şi Voican Voiculescu Gelu, au pus în pericol grav şi iminent întreaga populaţie civilă a ţării.
Pentru toate acestea, Brucan Silviu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, însă având în vedere că a decedat la data de 14 septembrie 2006, din aceleaşi raţiuni juridice arătate anterior, şi faţă de acesta se va dispune clasarea.
***

Pe parcursul acestui capitol s-a arătat că probatoriul administrat în cauză a relevat că, în intervalul 22-31 decembrie 1989, Roman Petre nu a fost un veritabil factor de decizie politico-militară al CFSN şi nu a contribuit la inducerea în eroare existentă în decembrie 1989, fiind preocupat de situaţia economică a ţării, fapt care, alături de notorietatea obţinută prin conduita sa din acele zile, l-a propulsat spre funcţia de prim-ministru al Guvernului României. Accederea la această funcţie a fost facilitată şi de ascendenţa sa pe linie paternă, dar şi de faptul că a făcut parte, începând cu 22 decembrie 1989, din anturajul preşedintelui CFSN.
Acelaşi probatoriu a arătat însă că Roman Petre a acceptat ca Ceauşescu Nicolae şi Elena să fie executaţi în urma unui proces ce nu avea să se desfăşoare cu respectarea legii. Roman Petre nu a iniţiat această situaţie (aşa cum a fost cazul lui Brucan Silviu şi Voiculescu Voican Gelu), iar acceptarea sa (la 24 decembrie 1989) nu a fost făcută din poziţia unui factor de decizie (cum a fost cazul lui Iliescu Ion).
Prin raportare la toate probele administrate, se desprinde că acceptarea (în circumstanţele existente) privind execuţia soţilor Ceauşescu, a fost singura conduită probată a fostului premier ce se circumscrie sferei infracţionale. Cu toate acestea, o conduită solitară de genul celei arătate, nu este aptă să atragă o acuzaţie de crimă împotriva umanităţii. Eventual, s-ar fi putut angaja răspunderea penală pentru o infracţiune de drept comun, dacă de la săvârşirea faptei nu s-ar fi scurs o perioadă de timp foarte lungă şi astfel acest gen de infracţiuni nu ar fi supuse survenirii de drept a prescripţiei răspunderii penale.
Aşa fiind, faţă de suspectul Roman Petre, urmează a fi dispusă soluţia de clasare.
***
Totodată, prin raportare la dispoziţiile Încheierii numărul 469, din data de 13.06.2016, pronunţată în dosarul numărul 1483/1/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în prezenta cauză au fost analizate inclusiv conduitele suspecţilor Igreţ Viorel şi Toma Ioan, pentru a stabili dacă aceste conduite se subscriu sferei infracţionale.
Probatoriul administrat nu a evidenţiat însă existenţa unor fapte aparţinând suspectului Toma Ioan care să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii incriminată de articolul 439 din Codul Penal. Aşa fiind, faţă de acesta se va dispune soluţia de clasare.
Pe de altă parte, prin raportare la ordonanţa numărul 11/P/2014 din data de 02 februarie 2018, au fost efectuate cercetări pentru edificarea asupra conduitei suspectului Igreţ Viorel, cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor calificat (art. 189 lit. a şi f din Codul Penal). Nu au fost obţinute probe relevante de vinovăţie a acestuia (sub aspectul infracţiunii de omor calificat dar nici sub aspectul crimelor împotriva umanităţii), astfel încât în cauză urmează a se dispune clasarea.
***
Prin ordonanţa SPM numărul 11/P/2014 din data de 02 februarie 2018, a fost dispusă schimbarea încadrării juridice a unor infracţiuni, în infracţiunile de omor (art. 188 Cp), omor calificat (art.189 Cp lit. a şi f), genocid (art. 438 alin. 1 lit. a, b şi alin. 2 Cp), infracţiuni de război contra operaţiunilor umanitare şi emblemelor (art. 442 alin 1 lit. b Cp) şi utilizarea de metode interzise în operaţiunile de luptă (art.443 alin.1 lit. b,c şi art.445 Cp), toate cu aplicarea art.5 Cp şi art.38 Cp. Au fost efectuate cercetări inclusiv în acest sens, nefiind conturată săvârşirea acestor infracţiuni, motiv pentru care, inclusiv sub acest aspect urmează a se dispune clasarea.

***

Totodată, pe parcursul urmăririi penale, mai multe persoane au reclamat că în intervalul de timp 16-22 decembrie 1989 au fost victime ale infracţiunilor contra umanităţii. Aceste persoane sunt:
Adam Marian – Doru, Alb Mircea Emil, Albu Lucia, Alecu Niculae, Badea Nicolae, Bányai Attila – Alexandru, Bălăşcău Vasile, Bărbulescu Cristian, Bedros Anghel, Bene Vasile, Biriş Teodor, Bîrsan Valerian, Bugiu Niculae, Catalin Gheorghe Constantin, Căpraru Petre, Cândea Ioan, Cnezovici Spiru, Cruşoveanu Tudorel, Cuatu Cătălin, Cucu Vasile, Dumitru Ion, Ene Niculae, Enescu Nicolae, Firimiţă Marian, Gadină Elena, Gheorghe Dumitru, Grigore Gheorghe, Ion Niculae, Ioniţă Constantin, Iordache Niculae, Macău Manea, Mache (fostă Mitriţă) Constanţa, Manda Valeriu, Mihalcea Ştefan, Morărescu Robert Gheorghe, Motrescu Vasile, Negoi Florică, Negru Vasile, Oancea Ion, Olaru Constantin, Oniga Ioan, Paraschiv Victor, Popa Camelia, Popescu Nicolae, Predescu Nicolae, Radu Vasile, Radu Vasile, Ruset Marinela, Savin Eugeniu, Stănescu Adrian, Stănescu Gherghina, Telente Florian, Teutoc Leon, Udrişte Ion, Ursea Marin, Vîlnei Victor, Zeana Corneliu, Mureşan Nicolae, Câmpian Ioan, Deaconu Cristinel, Ene Sorin, Fabian Levente, Găzdac Ovidiu, Jurge Ioan, Kovacs (fost Notar) Mircea, Loioş Marian, Mancaş Gheorghe, Marinescu Ion Mărginean Vasile Dan, Milăşan Teodor, Pascali Gheorghe, Pălăşan Nicolae – Florin, Podilă Florian – Adrian, Simon László – Albert, Szőlősi Eva, Anghel Elena, Beliş Vladimir, Bulearcă (fostă Petre) Vasilica, Cârciumaru Gabriel, Coteţ Ioana, Dona Constantin, Dumitrescu Virginia, Ghica Victoria, Gruia Maria, Heroviceanu Gheorghe, Ionică Vasile, Ioniţă Maria, Iordache Florin, Jocea Ioana, Marinache Petre, Milea Vasile, Paraschiv Sanda, Simion Angelica, Stanciu Ecaterina, Stoian Maria, Toader Mircea Vasile, Tudosie Lăcrămioara, Valuţă Vasilica, Herţilă Constantin Ion, Luniţă Viorel Costel, Radu Emil, Sanda Vasile, Szeri Octavian, Simion Cecilia, Vasile Sorin Alexandru, Csiszér Vasilica, Paşcu Ana Maria, Paşcu Annemaria, Paşcu Nicolae, Seres Ana, Brandsch (fost Ţompi) Vasile – Ladislau, Căprariu – Schlachter Dan, Cocoş Radu Dumitru, Coman Tiberiu – Horaţiu, Daravoinea Emanuel, Gorea Iulian, Ignat Ervin, Ion Ionel, Ionescu Cristian – Florian, Martie Sabin, Niţă Mihai, Oprea Eftimie – Roberto, Pamfil Pascal, Paraschivescu Mihnea – Niculae, Pavalaşc Gheorghe, Petre Sorin, Stoica Ilie, Ştefan Gheorghiţa, Viaşu Alexandru – Dragoş şi Vulpe Ioan Graţian.
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că afirmaţiile din plângerile tuturor acestor persoane nu au putut fi probate, nefiind întrunite, pentru aceste situaţii, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de articolul 439 C.p., motiv pentru care, faţă de aceste plângeri penale va fi dispusă clasarea.

***
Tot pe parcursul prezentei anchete, mai multe persoane au reclamat că au fost subiecţi pasivi ai infracţiunii contra umanităţii, în intervalul 22-31 decembrie 1989. Acestea sunt: Ieran Nicolae Ilie, David Anton, Gorgoteanu Gheorghe, Ioniţă Oliver, Mitulescu Gheorghe, Pantazi Nicolae, Căpăţână Ceylan (fostă Gherghiniş Mioara), Gherghiniş Marinel, Ioan Sterian, Agapciuc Ion, Albu Constantin, Aldea Mircea, Alexe Nicolaie, Andriciuc Radu, Arnăutu Corneliu, Artene Ilie, Arteni Mihăiţă, Bălan Mariana, Burcă Cătălina, Buzatu Ion, Chiriţă Vasile, Cioacă Constantin, Ciucă Florin, Cîţă Sandu, Cojocaru Ovidiu Marius, Corbu Radu, Coticopol Nicolaie, Damache Valeriu, Despan Ion, Die Florin, Drăgan Nicolae, Drăghici Rodica – Mihaela, Dumitraşcu Mircea – Emil, Gălăţeanu – Zamfir Eugen, Găleţescu (fostă Gălăţescu) Elena, Ghiniţă Mihaiu, Gîtlan Ion, Goran Valentin, Ianăş Mihail, Knox Vianne, Lăcătuşu Aurelia, Lăcătuşu Vasile, Marinescu Mihai, Melniciuc Vasile Dorel, Mihai Constantin, Mircea Ion, Mitroi Petre, Miu Ion, Moldovan Ovidiu, Moldoveanu Niculae – Decebal, Moroşanu Tivilic Marian, Muraru Petre, Nicolescu Ovidiu Dan, Niculescu Ionel, Niţu Traian, Oancea Niculae, Odăiaşu Emil – Marius, Olteanu Edmond Alexandru, Olteanu Ion, Pătraşcu Dumitru, Pârvulescu Adrian, Popa Constantin, Postelnicu Petre, Răducanu Mihai, Rădulescu Vasile, Rostaş Gheorghe, Savopol Daiana Crăiţa, Săvulescu – Filip Dumitru, Sofronie Daniel – Robert, Stan Ion, Şerb Marin, Ştefan Georgeta, Ştefan Ion, Teutoc Leon, Trofin Vasile, Ţone Adrian, Văduva Gabriel, Vlad Gheorghe, Voicu Cornel, Bădărău Mihai, Buta Sorin, Cojoacă Mitel – Daniel, Florea Petre, Gherghinescu Gheorghe, Neacşu Ion – Florentin, Popa Stelian, Roşu Ciprian, Rusu Sofia, Szabo Ernest – Francisc, Cornăţeanu Neculai, Filip Dumitru, Mabruk (fostă Anghel) Georgeta, Voicu Constantin, Ioniţă Corneliu, Mitu Nicolae, Vlăduţu Dănuţ, Cîrciumaru Atanasie, Lazăr Vasile, Stăncioiu Cristache, Tuţulescu Cornelia, Ţecu Ion, Rizea Cornel, Dima Iulian – Dimitrie, Beju Maria, Crăciun Petru, Cristea Alexandru Iulius, Dicu Daniela Mariana, Irhazi Zoltan, Luca Adrian Radu, Pandea Vasile, Presecan Daniel, Tudosoiu Neculae, Grigore Sorin Marian, Blăjan Mihai, Bulzan Liviu, Cîrstoc Gheorghe, Teişi Nicolae – Adrian, Cotrău Nicolae Ion, Hanţ Persida, Hoffmann Eduard Gheorghe, Ilie Cătălin, Kele Mihai, Konya Iosif, Micle Alexandru, Murgan Marius Aurelian, Petrea Nicu, Ţurlea Ovidiu – Octavian, Brezuleanu Mihai, Andrei Vasile, Banciu (fostă Levinte) Valentina, Bîrsan Ioan, Bîtlan (fostă Popescu) Reza Constanţa, Butuc Costică, Căpăţînă Vasile, Clinciu Ioan Viorel, Cristian Vasile, Donosa Titus – Dan, Dumitraşcu Ioan, Grădinaru Mircea, Ivaşcu Emil, Jelcu Jean, Labici Vasile, Maier George, Mocanu Ionel, Neagu Gheorghe, Neagu Laurenţiu, Nistor Daniel Marius, Niţescu Dragoş Sorin, Oaie Daniel, Olovinar Gheorghe, Oltean Teofil, Onofrei Liviu, Paşca Valentin, Penelea Sorin, Petre Liviu, Popa Horia – Radu, Rîşnoveanu Ilie – Virgil, Stanciu Olimpia, Tabacu Teodor, Ţeghiu Vergil, Vlad Neculae, Voina Aurel, Baciu Ionel, Cazan Dan – Adrian – Leonard, Ciurar Ioan, Diószegi Miklos – Ernő, Ioniţă Constantin Daniel, Lupaşcu Gheorghe, Oniţă Valentin, Popoacă Rada, Roşioru Daniel, Tănase Bogdan Peter, Abduraman Munir – Sonmez, Andrei Ion, Baciu Florin – Mugur, Baciu (fostă Moţăţăianu) Mihaela – Cristina, Bacrea Gheorghe, Bahnean Gheorghe, Baltag Gheorghe, Bădilă Dumitru, Bianu Costică, Botoşer Nicolae, Brebenea Liliana – Brânduşa, Bubuianu Sorin, Bulgaru Costică, Caracaş Florentin, Caraman Constanţa, Călin Niculae, Căuşanu Constantin, Ciochină Ion, Constantin Ion, Coporan Aurică, Corcodel Dumitru, Costea Margareta, Crişan Dan, Dalip Erdin, Dan Florin, Dan Marin, Dinache Nelu, Dincă Teodor, Dorobanţu Marin, Dreyer (fostă Segărceanu) Alexandrina, Dumitrache Nicolae, Dumitrache Valeria, Dumitrescu Călin, Dumitru Gheorghe, Enache Doru, Enăchescu Marian, Enescu Mihai, Enuţă Ionel, Foca Petrică – Lucian, Gabor Ioan, Georgescu Mihai, Gheorghe Adrian, Gheorghe Lică, Gherasim (fost Bădulescu) Petru, Gherguţ Romeo, Gîlcă Nicu Ioan, Guramba Ioan, Guţă Dumitru, Hatim Ahmed Sabir Abdel, Holban Teodor, Huidiu Gheorghe, Iancu Cristian, Ibram Mamut, Ioana Constantin Lucian, Iolea Anda, Ionescu Elena, Ionescu Mihail, Ivan Ioan, Lazăr Marian, Lazăr Niculaie, Lupoaie Constantin, Lupuşoru Constantin, Macovei Ion, Magher Mihai Mario, Manache Marian Cristi, Măciuceanu Cezarina, Mihalache Ion, Miron Gheorghe, Miu Alexandru, Moldovan Radu, Moruz Mitruţă, Moţăţăianu Carmen – Gabriela, Muntean Florin, Nadu Octavian, Nagy Carol, Nedelcu Anica, Nică Constanţa, Nicoară Sorin Viorel, Nicolau Vasilică, Nicolescu Nicolae, Nicolescu – Vlăsceanu Mihaiela – Cristina, Niculică Florian Dan, Niţă Adrian, Niţescu Vasile, Odăiaşu Dumitru, Olaru Neculai, Oniga Ioan, Oprişan Gabriel, Osama Galal Mohamed Ahmed, Pavel Eugen, Pălăşanu Daniel Gheorghe, Preda Ionuţ, Puşcaşu Traian, Radu Constantin, Răducanu Ştefan, Romanescu Marian, Roşu Victor, Samir Galal Mohamed Ahmed, Sârbu Mitică, Scăunaşu Genu, Scînteianu Petrică, Sebe Vasile, Soare Dumitru, Spătăriuc Gheorghe, Stan Traian, Stanciu (fostă Mătuşoiu) Ana, Stoian Ion, Stoica Constantin, Stoica Mircea Viorel, Stoica Nicolae, Stamboală Costică, Tăbăcaru Petru, Tănăsescu Marian, Tărăcilă Adrian, Teglas Ghizela, Teodorescu Constantin, Toma Florin, Vasilescu Maria, Vasilescu Paul, Văcărescu Cristian, Vlad Petre, Yasir Nouri Ahmed, Zagoni Pavel, Băescu Horia Ştefan, Bubela Gigi, Magetz Mihai, Mîzgaciu Gheorghe, Molnar Laszlo, Muha Eduard Gheorghiţă, Popescu Sorin, Scriba Alexandru, Berinde Florin – Constantin, Dumitrescu David Cornel, Fetea Petru, Griga Ioan, Oblu Ion, Păsat Valentin, Tămaş Radu Simion, Dumitru Valeriu Anton, Buruiană Valerică, Bordei Corneliu), Brugger Csaba, Candoi (fostă Anghel) Mihaela – Claudia, Chiosa Manea Aurel, Cocu Iulian, Dănescu Barbu, Deleanu Gheorghe, Dinu Costel, Enache Grigore – Mihai, Gheorghe Mihai, Hodorog Petre, Iani Mircea, Lungianu Corneliu, Milu Nică, Moglan Petrică, Nedelcu Valerică, Pătraşcu Liviu, Petrea Ştefan, Pilat Constantin, Pop Ioan Ovidiu, Salomie Mircea – Ovidiu, Sârbu Tudoriţa, Serghei Eftimie, Simiz Stelică, Sapera Constantin, Zamfir Liviu, Fodor Francisc, Popa Cătălin Mihai, Albu Marian, Balaci Paulin, Busu Ionel, Bărăgan Elena, Bărbulescu Eduart, Botea Petre, Busuioc Vergil, Buşe Ion, Cazacu Ana, Călugăriţoiu Păun, Chelner Eugen Ionel, Cocîrlă Gheorghe, Cojocaru Maria, Cone (fostă Petrişor) Diana – Liana, Constantin Angela, Constantinescu Marin, Croitoru Elena, Dărac Marin, Deca Petre, Dina Cati, Drăgănescu (fostă Jimboiu) Eugenia, Ducu Vasile, Enescu (fostă Popa) Nadejdea, Găină Marian, Ghiţuică Ion, Grigoriciuc Vladimir, Grigorie Tită, Iancu (fostă Roşu) Mihaela Lidia, Ignat Alexandru, Iordache Eugenia, Ivan Nicoliţă Ana, Lepădatu Lucica, Luca Cristian, Mihai Cezar Sorin, Mitroi Gheorghe, Nişulescu Dan Mugur, Oprea Vergică, Pătraşcu Ion, Pârvulescu George, Popa Constantin, Popa Niculina, Popescu Victoria, Postolache Alexandru, Prică Ana, Roşu Stelian, Sandu Elena, Sandu Radu Cristian, Sass Ludmila, Stancu Fernando, Stoica Dorel, Tatulici Gheorghe, Teodorescu Doru, Tiţă Victor, Truică Emilian, Ţuţu Costel, Zorilă Marin, Borcea Titi, Budescu Dumitru, Anghel (fostă Horhat) Alina Viorela, Cociş Teodor, Cojocaru Cătălin, Costandache Gheorghe, Enache Traian, Jilcă Nicolae, Manole Iulian, Niţu Dumitru Lucian, Pascu Costel, Baron Valentin, Ţârdea Mihai, Preda Constantin, Androne Marin, Călin Cătălin Constantin, Hera Gheorghe, Marin Niculae, Matei Vasile, Moldoveanu Maria, Popa Adrian – Petru, Sterie Constantin, Grosu Marcel, Apopei Mihai, Covasan Sabin, Mihalcea Constantin, Crihan Gheorghe, Gârlea Gheorghe, Stoiculescu Mugurel, Alexăndroaie Vasile, Başa Alexandru, Bunda Ioan, Caraşca Eugen, Ciul Ioan – Marinel, Dan Elisabeta, Ferezan (fostă Raţă) Daniela Liliana, Furdui Doina Elena, Grigoriu Eleonora, Judeţu Alexandru, Lazăr Nicolae, Mitea Ioan Luca, Nan Aurelia, Nechifor Mihai, Rădulescu (fostăTatu) Victoria, Roşu Rodica, Slobozeanu Cristian, Stanciu Eugen Gheorghe, Stănculescu Vladimir, Strâmbeanu Elena, Tamaş Alexandru, Vulpe Pavel, Bodroghi Mihai, Grozăvescu Daniel Petru, Magyar Remus, Sos Liviu Lajos, Ioniţă Florin, Fodoroiu (fostă Stăvaru) Georgeta, Marian Ioan, Al – Ştefanii Ion, Buican Ilie, Bunea Dumitru Dorel, Catană Costache, Ciulin Dragoş, Coman Florian – Radu, Condescu Petre, Covlescu Ion, Dascaliuc Marcel, Dina Marin, Dogaru Marian, Drîmbă Vasile, Dumitrescu Constantin, Hoanţă Nicolae, Ignat Viorel, Ilinca Mihai, Ion Constantin, Ion Nicuşor, Iosif Marin, Ivan Dumitru, Ivan Gelu, Ivanovici Constantin, Lăzărescu Florea, Leşu Ionel, Mirică Emilian, Păuna Dumitru, Petcu Gheorghe, Rusu Marian, Sandu Mircea, Stan Florea, Stănescu Gheorghe, Şchiopu Dragomir, Şişu Gheorghe, Tănasi Paulică, Tălpeanu Ion, Vasile Gheorghe, Vieru Vasile, Vîlcu Gabriel – Nicolae, Ciungu Ion, Hanţu Nicu, Radu Titus, Danielescu Daniil, Paizan Ionel, Postoiu Lucian, Rusu Laurenţiu, Sandru Petru, Ungureanu Radu, Stoian Ion, Trandafir Adrian Florin, Cazan Victor Predoiu Marian, Ştefan Doru, Vlădulescu Dănuţ, Niţă Felician Costel Marinescu Nicolae Ştefan, Agache Aurel, Aramă Aurel, Beiuşanu Liviu Mihaiu, Borş Aurel, Braic Mitică, Chicea Ioan, Colban Nestor, Costache Augustin, Coşarcă Petru, Cristea Grigore Vasile, Dănăilă Gabi, Ferencz Emeric, Grama Aurel, Igna Traian, Moga Sorin Teodor, Radu Gheorghe, Rîpan Eugen, Rujoi Gheorghe, Selincean Mihai, Stan Marian, Ştefan Neculai, Tomuş Lucian, Ungureanu Costel, Mihălceanu Viorel, Militaru Vasile, Bălănean Ambrozie, Bogdan Simona Maria, Botărel Ioan, Roman Adrian, Vanga Liviu, Pârvu Constantin şi Popa Gheorghe.
Inclusiv în cazul acestor persoane, cercetările efectuate nu au evidenţiat existenţa unor probe doveditoare ale celor reclamate prin plângeri, astfel încât se va dispune soluţia clasării.

***

În altă ordine de idei, dar tot în contextul evenimentelor revoluţionare, se reţine că la data de 28 decembrie 1989, avionul Tarom de tipul AN–24, programat să execute cursa civilă pe ruta Bucureşti – Belgrad, cu decolare de pe Aeroportul Internaţional Otopeni (orele 10.00), la scurt timp după decolare, s-a prăbuşit pe raza localităţii Vişina ( judeţul Dâmboviţa), toate persoanele aflate la bordul aeronavei decedând în urma impactului cu solul (6 componenţi ai echipajului şi un pasager – cetăţean irlandez).
În perioada post-revoluţionară a existat o controversă cu privire la cauzele producerii catastrofei aeriene, fiind cristalizate două opinii. Conform primei variante (susţinută de un raport de expertiză tehnică) cauzele prăbuşirii au fost fenomenul de givrare coroborat cu gradul avansat de uzură a aeronavei. A doua variantă se referă la doborârea aeronavei cu un proiectil militar, tras de la sol sau din aer (versiune susţinută de asemenea de un raport de expertiză tehnică). Cercetările cu privire la cauzele catastrofei aviatice au fost complet sistate în anul 2006. Cert este că, pentru edificarea cu privire la acest caz, se impune continuarea cercetărilor, în condiţiile în care, în prezent, nu mai există epava aeronavei AN–24
⦁ Pentru aceasta însă (fiind necesare o a treia expertiză tehnică şi cercetări specifice), speţa cu privire la prăbuşirea aeronavei AN-24 la data de 28 decembrie 1989 urmează a se disjunge, cercetările urmând a fi efectuate separat.
***
Nu în ultimul rând, este important de reţinut că, în timp, justiţia militară a soluţionat în mod definitiv multe cauze penale privitoare la faptele săvârşite în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 (în afara situaţiei de autoritate de lucru judecat de la Timişoara), încadrările juridice vizând infracţiuni de drept comun. Pentru o edificare în acest sens, a se consulta volumul XVIII – Documente, unde se află copiile sentinţelor penale (definitive) pronunţate în dosarele care au avut ca obiect al cercetării fapte penale săvârşite în intervalul 17-30 decembrie 1989.

(va urma)

Mai citește:
PÎCCJ: Comandantul aviației militare, generalul Iosif Rus, „a dat ordin ca elicopterelor de la Regimentul 61 Elicoptere Boteni să le fie schimbate, prin revopsire, cocardele tricolore de pe fuselaj și înlocuite cu alte însemne, de alt format geometric”
– În 1990 scriam despre „acoperirea adevărului despre revoluție printr-un potop de minciuni”
– Înalta Curte de Casație și Justiție respinge cererea de reîncepere a urmăririi penale față de Petre Roman și Teodor Brateș în „dosarul revoluției”
– Petre Roman și Teodor Brateș, din nou învinuiți în dosarul revoluției
– Petre Roman în 1997, cînd se mai deschisese o dată dosarul revoluției: „Căutarea adevărului reprezintă pentru toți cei care am fost în revoluție o dorință nestrămutată… Mi se pare însă că ar fi foarte grav ca să mergem pe firul unei răzbunări… Petre Carp spunea: Greșelile politice se îndreaptă, nu se răzbună… Pînă în decembrie ’89 n-aveam nici o legătură cu politica” (video)
– 1997. Ion Iliescu cercetat penal pentru revoluție. Emisiune a lui Marius Tucă (video)
– Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus trimiși în judecată în „dosarul revoluției”. Nici un cuvînt despre „agenturili străine” în comunicatul Parchetului
– Motivația diversiunii din revoluție, conform Parchetului General. 2 structuri pomenite – „Consiliul Militar Superior” și „grupul de decizie politico-militară al CFSN”. În esență, Parchetul susține ideile prezentate de multă vreme pe acest blog
– O impresie greșită: În „dosarul revoluției” Parchetul ar fi considerat securitatea nevinovată
– Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției
– O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989
– George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, decembrie 1997: „Pe 22 decembrie nu s-a întîmplat nici o lovitură de stat… Clanul Ceaușescu a fost trădat de capii armatei, securității și miliției. Trădarea acestora s-a întîmplat însă numai în ultimul moment, și nu a fost făcută de dragul revoluției… ci de teama acesteia… Acțiunea lor contrarevoluționară, cunoscută sub denumirea de diversiunea teroriștilor, a însemnat o baie de sînge” (video)
– Lorin Fortuna, decembrie 2014: S-a declanșat „atacul teroriștilor”, care s-a dovedit a fi însă o acțiune criminală, antirevoluționară, declanșată de o grupare din M. Ap. N. condusă de Victor Atanasie Stănculescu (video)
– Petre Roman: „teroriştii (…) erau cei mai mulţi ai armatei – de ce? Pentru că generalii aveau o mare teamă, ei fuseseră represiunea şi la Timişoara şi la Bucureşti, şi au creat această diversiune”
– 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– 26 decembrie 1989: TVR oprește primul miting anti-FSN (video)
– Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video)
– 26 decembrie 1989. Brucan: Tendințele de a organiza mitinguri sînt fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste. Doina Cornea: Avem încredere în cei care au rezistat. Pe domnul Iliescu nu-l cunosc din acest unghi. Petre Popescu: Situația devine mult mai critică. Bandiții pun megafoane pe ferestre
– Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi”
– Octavian Paler – Delapidarea revoluției (1993). „Lucrurile se agravează și mai mult prin teza complotului internațional care ar fi organizat și realizat înlăturarea lui Ceaușescu. Nu-ți trebuie prea multă logică pentru a-ți da seama că de o asemenea perspectivă asupra revoluției au nevoie, în primul rînd, cei care urăsc, de fapt, revoluția”
– Octavian Paler – După patru ani (1993). „Ce legătură mai are cu revoluția regimul Iliescu?”
– Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieșiu
– Extrase din rechizitoriul în „dosarul revoluției” – disponibile public
Războiul radioelectronic din 1989. Afirmațiile lui Ion Mateescu
Silviu Brucan: „Dacă un complot ar fi fost organizat, atunci noi, conducătorii Frontului, am fi fost primii care să ne lăudăm cu aceasta”
28 decembrie 1989 – doborîrea avionului Bucureşti-Belgrad care avea un singur pasager: reporterul englez Ian Parry

 

One Response to “Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989”

  1. Mihnea Paraschivescu Says:

    Draga Marius,

    Anul trecut ICCJ in data de 27.11.2019 confirmă redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr.11/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie–Secţia Parchetelor Militare dispusă prin ordonanţa nr.2556/C/2019 din 21octombrie 2019 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie numai în ceea ce priveşte soluţia de clasare dată cu privire la plângerile formulate de numiţii: ( In aceasta lista care este foarte lunga se regasesc si numele noastre la care faci tu referire ). Datorita si afirmatiilor noastre care sunt credibile, care pot si au fost dovedite ( proces castigat la CEDO si deasemeni dosarul penal de la CNSAS ) nu a fost dispusa clasarea cauzei in ceea ce ne priveste .
    Cu ganduri bune,
    Mihnea Paraschivescu


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.