Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Gelu Voican Voiculescu face plîngere penală împotriva lui Ludovic Orban pe motivul desființării Institutului Revoluției februarie 14, 2020


O știre mai veche, despre care am vrut să scriu mai repede, dar a apărut subiectul „Moise Guran” (linc) pe care l-am considerat prioritar. Public totuși acest articol, ca să rămînă consemnată pe acest blog o informație relevantă despre problematica revoluției din 1989.

Fostul director general al Institutului Revoluției Române, Gelu Voican Voiculescu, a depus o plîngere penală la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva primministrului Ludovic Orban, ministrului de finanțe Florin Cîțu, secretarului de stat la SSRMLÎRC Puiu Nicolae Fesan, secretarului general al guvernului Antonel Tănase, președintelui Consiliului Legislativ Dragoș Iliescu și ministrei muncii Victoria Violeta Alexandru, pe motiv că aceștia au fost implicați în emiterea OUG 91/2019 prin care se desființează Institutul Revoluției Române, care-l avea ca director general pe Gelu Voican Voiculescu. Știrea a fost anunțată pe luju.ro (linc), sait printre ai cărui oameni de bază se numără fostul informator al securității Sorin Roșca Stănescu, care juca rol de mare antiiliescian în anii ’90, întîi la „România Liberă” și apoi ca director la „Ziua”, oficină care-l ataca vehement pe Ion Iliescu inclusiv pe teme legate de revoluția română din 1989. Acuzațiile pe care le aduce Gelu Voican Voiculescu sînt legate de articolele 297 alin. 1 și 2, 321, 323 și 367 alin. 1 Cod Penal, respectiv abuz în serviciu, constituire de grup infracțional organizat, fals și uz de fals. Depunerea plîngerii s-a făcut în 17 ianuarie 2020.

Se pretinde că învinuiții reprezintă un grup infracțional organizat care au acționat „cu intenție directă și calificată” pentru desființarea Institutului Revoluției, iar în cadrul ordonanței de urgență și a notei de fundamentare sînt pomenite „fapte și întîmplări nereale denaturate în mod tendențios”.

Plîngerea domnului Voican Voiculescu vine după ce fostul secretar general al IRRD, Emilian Cutean, acționase și el în justiție (dar pe cale civilă) pentru a anula respectiva ordonanță de urgență (linc).

În plîngere se arată că avizul Consiliului Legislativ legat de ordonanță este „fără număr, fără dată”, dar se recunoaște că acest aviz (favorabil) există (motiv pentru care plîngerea e emisă și împotriva președintelui Consiliului Legislativ). Legea 73/1993 spune că avizul Consiliului Legislativ trebuie dat înăuntrul unui termen de 2 sau 10 zile, iar în cazul de față avizul s-a dat mult mai repede, se arată în plîngere. Mi se pare cam tras de păr acest argument, nu cunosc vreo prevedere legală care să împiedice Consiliul Legislativ să lucreze mai repede decît termenul limită prevăzut în lege. Chiar dacă legea le dădea voie celor din Consiliul Legislativ să chibzuiască 2 zile cu privire la acel aviz, de ce ar fi o infracțiune faptul că au fost harnici și au dat avizul în cîteva ore?

Pînă la urmă, cel care emite ordonanțe de urgență este guvernul, nu Consiliul Legislativ, al cărui aviz înseamnă doar o părere pe care guvernul e liber s-o ignore. Anumite aspecte din avizul Consiliului Legislativ sînt reluate pînă la identitate în ordonanța de urgență, lucru considerat de domnul Gelu Voican Voiculescu dovadă a existenței grupului infracțional organizat. Chestia asta ar putea fi considerată plagiat, dacă art. 9 din legea 8/1996 (linc) n-ar preciza că nu beneficiază de protecția legală a dreptului de autor „textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară”.

Alt argument folosit în plîngerea penală este reprezentat de contradicția între unele afirmații din nota de fundamentare a OUG, care spunea că desființarea IRRD nu are impact financiar asupra bugetului statului și nici impact social, și cuprinsul ordonanței, care pretinde că IRRD generează tensiuni sociale și că trebuie oprită cheltuirea de fonduri publice. Aceasta este considerat fals intelectual, fiindcă desființarea IRRD a dus la încetarea contractelor de muncă a angajaților institutului și a unor raporturi contractuale alte organizații – adică iată impactul social! Realitatea este că cele cîteva zeci de angajați ai IRRD ori alt personal care pierde bani din desființarea institutului (după OUG 33/2019 dată de Dăncilă, membrii Colegiului Național primeau indemnizații de ședință chiar dacă nu erau salariați) reprezintă pentru bugetul României un impact nesemnificativ. IRRD își crease în timp o serie de colaborări cu diferite organizații neguvernamentale – asta se întîmplă întotdeauna cînd o instituție bugetară are la dispoziție bani de oferit pentru diferite proiecte. Dar la scara României cei cîțiva angajați și cîteva ONG-uri nu sînt un impact social notabil. Domnul Gelu Voican Voiculescu, de pildă, deși pierde leafa de director al IRRD, rămîne cu pensia de fost parlamentar, fost membru al guvernului și fost diplomat, deci nu va deveni un caz social.

Desființarea IRRD este o decizie politică care poate fi criticată sau aprobată. Observ însă că acum contestarea deciziei nu se face pe tărîmul luptei politice ci al justiției. Adică se pretinde că fapta guvernului de a da o ordonanță de urgență în problema IRRD este de natură infracțională. Guvernul Orban nu este însă primul care a dat ordonanțe de urgență pe subiectul Institutului Revoluției. Primul guvern care a făcut asta a fost al Vioricăi Dăncilă, care prin OUG 33/2019 a schimbat legea 556/2004 de funcționare a IRRD pentru a opri prezența în conducerea institutului a persoanelor numite de Klaus Iohannis (în locul celor răposate între timp, de la înființarea IRRD pînă atunci).

Nu cred că este de bun augur contestarea, prin plîngeri penale, a dreptului guvernului ales democratic de a guverna. Guvernul poate face greșeli, și aceste greșeli trebuie taxate la vot de către alegători. Dacă alegătorii nu taxează la vot guvernul, înseamnă că acesta a acționat conform voinței poporului, și poporul are întotdeauna dreptate în democrație.

După depunerea plîngerii penale a lui Gelu Voican Voiculescu, guvernul a adoptat o hotărîre prin care patrimoniul IRRD va trece la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (linc), institut care se va ocupa și de investigarea crimelor din timpul revoluției.

Redau mai jos, după saitul luju.ro, plîngerea penală a domnului Voican Voiculescu:

La data de 30 decembrie 2019 în baza Notei de Fundamentare, fără număr, fără dată, întocmită de Guvernul condus de Ludovic Orban, a fost adoptată OUG nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.

În Nota de Fundamentare, fără număr, fără dată, se menționează că desființarea IRRD nu prezintă un impact social, nu are impact financiar asupra Bugetului general consolidat dar în cuprinsul Ordonanței și în motivarea caracterului de urgență privind desființarea IRRD, se menționează în mod expres ‘…generează tensiuni sociale….’, și se impune desființarea pentru ‘a opri cheltuirea de fonduri publice care nu servesc interesul public’.

Totodată în Nota de Fundamentare, fără număr, fără dată, se menționează, în secțiunea 6 și 7 că nu erau necesare consultări cu organizații neguvernamentale, institute de cercetare, alte organisme implicate și informarea societății civile cu privire la desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 ori, din activitatea desfășurată de la înființare pînă în prezent denotă colaborarea cu C.N.S.A.S., Academia Română, Universitatea București – Facultatea de Istorie, I.N.S.T., ONG-uri ale revoluționarilor, bibliotecile din mai multe orașe din țară și străinătate, Fundația Europeană TITULESCU, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, Asociația 14 decembrie Iași, Loja de Onoare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, etc.

De asemenea, în secțiunea a 6-a, semnatarii Notei de Fundamentare, fără număr, fără dată, numiții Ludovic Orban, Antonel Tănase, Puiu Nicolae Fesan, Victoria Violeta Alexandru, Vasile-Florin Cîțu, semnatari de asemenea și ai OUG nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, menționează în mod fals că proiectul de act normativ a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, prin Avizul nr. 1057/2019, (a se vedea că nu este precizată ziua) deoarece OUG 91/2019 și Nota de Fundamentare care o însoțește, sînt adoptate în ziua de 30 decembrie 2019, iar Avizul Consiliului Legislativ poartă data de 31 decembrie 2019, ca urmare a solicitării nr. 332 a Secretariatului general al Guvernului din data de 30 decembrie 2019 înregistrat la Consiliul Legislativ sub nr. D1103 în data de 30 decembrie 2019, în situația în care LEGEA nr. 73 din 3 noiembrie 1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ – Capitolul 1, art.4 (3) Avizul va fi dat înăuntrul termenului solicitat de Guvern, care nu poate fi mai mic de 10 zile în cazul proiectelor cu procedură obișnuită și de 2 zile în cazul celor cu procedură de urgență. Pentru ordonanțele prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituție, termenul este de 24 de ore.

Infracțiunea de fals intelectual, pe care o reținem în sarcina numiților Ludovic Orban, Antonel Tănase, Puiu Nicolae Fesan, Victoria Violeta Alexandru, Vasile-Florin Cîțu, semnatari atît ai Notei de Fundamentare, cît și ai OUG nr. 91/2019, este săvîrșită cu intenție directă calificată și se probeaza cu identitatea de expresii folosite de către Consiliul Legislativ prin recomandările menționate în avizul emis în data de 31 decembrie 2019, care se regăsesc în Nota de Fundamentare și în OUG nr.91/2019, emise la data de 30 decembrie 2019.

Ori, printr-un rationament logico-juridic, toate recomandările privind completarea celor două instrumente normative Notei de Fundamentare a OUG nr. 91/2019 nu se puteau regăsi pînă la identitate în cuprinsul acestora, anterior emiterii avizului Consiliului Legislativ, decît într-o singură situație și anume aceea că, numitul Dragoș Iliescu, președinte al Consiliului Legislativ, a aderat si sprijinit grupul infracțional format din semnatarii Notei de Fundamentare și ai OUG nr. 91/2019 numiții Ludovic Orban, Antonel Tănase, Puiu Nicolae Fesan, Victoria Violeta Alexandru, Vasile-Florin Cîțu, comunicîndu-le anterior redactării Avizului Consiliului Legislativ, practic, în plină ședință de Guvern, avizarea favorabilă, observațiile și propunerile pentru îndreptarea actului supus adoptării.

În baza acestui fals intelectual săvîrșit de grupul infracțional, OUG a fost comunicată spre publicare Monitorului Oficial și Senatului României, aceasta fiind publicată în MO nr. 1059 din 31 decembrie 2019 producînd efecte, de îndată și anume, desființarea IRRD, întreruperea Contractelor de muncă ale personalulul angajat al IRRD, întreruperea relațiilor contractuale și de colaborare cu alte instituții și ONG-uri care sprijineau activitatea institutului.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, comisă de semnatarii Notei de Fundamentare ai OUG nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, numiții Ludovic Orban, Antonel Tănase, Puiu Nicolae Fesan, Victoria Violeta Alexandru, Vasile-Florin Cîțu, rezultă fără niciun dubiu că, de asemenea, a fost săvîrșită cu intenție directă și calificată în dauna, în principal a Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, a personalului contractual precum și a societății românești în ansamblul ei.

Atît în Nota de Fundamentare cît și în preambulul proiectului OUG nr. 91/2019, nu sînt prezentate elemente de fapt și de drept din care să rezulte existența unei situații extraordinare care impun adoptarea unor soluții legislative pe calea unei ordonanțe de urgență, precum și existența unei situații extraordinare care să justifice desființarea instituției, ‘în lipsa unor argumente din care să rezulte că nu mai subzistă rațiunea care a stat la baza înființării acesteia, existența unei disfuncționalități în desfășurarea activității unei instituții publice, impun eventual, adoptarea unor soluții în scopul eficientizării funcționării acesteia’ și nu desființarea unui organism legal bine constituit care functionează de peste 14 ani.

Vătămarea intereselor legitime ale drepturilor atît ale angajaților cît și ale IRRD1989, reiese din desfacerea Contractelor de muncă ale personalului și întreruperea raporturilor contractuale, comerciale ale IRRD1989 prin intrarea în vigoare ‘de îndată’ care, ‘de îndată înseamnă de îndată’, a OUG nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, prin publicare în MO nr. 1059 din data de 31 decembrie 2019.

Grupul infracțional organizat a acționat în mod defectuos cu intenție directă și calificată deoarece atît în Nota de Fundamentare cît și în preambulul OUG nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, sînt utilizate fapte și întîmplări nereale denaturate în mod tendențios pentru realizarea scopului propus, respectiv de desființare abuzivă și ilegală a Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.

Faptele Semnatarilor Notei de Fundamentare și ai OUG nr.91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 respectiv Ludovic Orban, Antonel Tănase, Puiu Nicolae Fesan, Victoria Violeta Alexandru, Vasile-Florin Cîțu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. 1 și 5 CP, deoarece este format din 3 sau mai multe persoane, este structurat pe tip piramidal, constituit pentru o anumită perioadă de timp și au acționat în mod coordonat pentru desființarea într-o singură zi, a unei instituții publice de specialitate, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, înființată de Parlamentul României și nesubordonată Guvernului”.

Mai citeşte:
Institutul de Investigare al Crimelor Comunismului preia arhiva Institutului Revoluției și va investiga și revoluția
Emilian Vasile Cutean contestă în instanță desființarea Institutului Revoluției și cere despăgubiri
Guvernul desființează Institutul Revoluției. Scurt istoric al acestui institut
– Institutul Revoluţiei Române – semne de întrebare (discuţii din 2005 pe forumul revoluţiei)
– Mieii blînzi ai istoriografiei românești (articol al meu din 2005, scurt timp de la înființarea IRRD)
– Clio 1989 – revistă de nivel academic? (recenzie la revista ştiinţifică a IRR)
– Ion Iliescu, un Sorin Ovidiu Vîntu al revoluţiei române
– Fonfleu de presă: Intenția PDL de a desființa Institutul Revoluției
– Aşa-zisul plan de desfiinţare a Institutului Revoluţiei Române: Eu am avut dreptate, presa bucureşteană a greşit
– Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției
Klaus Iohannis numește 6 noi membri în conducerea Institutului Revoluției Române
Membrii vechi ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române contestă numirea noilor membri de către Klaus Iohannis
– alte articole despre Institutul Revoluției la categoria Institutul Revoluției de pe acest blog

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.