Michael Yeadon (fost director științific la Pfizer): „Minciuni, minciuni sfruntate și statistici medicale”. Cum ne înșeală testele PCR de depistare a coronavirusului

Michael Yeadon este unul dintre oamenii de știință importanți din domeniul medical. A fost, pentru o lungă perioadă, vicepreședinte și director științific la Pfizer, una dintre cele mai importante firme farmaceutice mondiale (printre altele, producătoarea  medicamentului Viagra). În 20 septembrie 2020 a publicat un articol numit „Minciuni, minciuni sfruntate și statistici medicale. Primejdia mortală a falselor rezultate pozitive” (linc), în care arată că testele PCR folosite în actuala pandemie covid-19 sînt neconcludente și rezultatele pozitive pe care le dau pot fi în majoritate false, neindicînd de fapt o infecție reală. Tălmăcesc niște fragmente din acest articol, care poate fi citit în întregime, în engleză, la lincul indicat.

Nu mă așteptam să scriu un asemenea articol. Sînt o persoană obișnuită, recent semi-pensionată după o carieră în industria farmaceutică și biotehnologică, unde am petrecut 30 de ani încercînd să înțeleg bolile și să găsesc leacuri noi pentru probleme create de alergii și inflamații la plămîni și piele. (…)

Acest articol este despre testările pe care le facem cu PCR, o tehnică de amplificare bine cunoscută de biologi ca o unealtă de cercetare folosită în laboratoare pentru a înțelege mecanismele unei boli. Am fost uimit cînd mi-am dat seama că uneori tehnica e folosită pentru evaluarea răspîndirii bolilor în populație, pentru că este o tehnică foarte pretențioasă, expusă la erori invizibile, și este greu de obținut prin ea informații de încredere, mai ales datorită nivelelor mari de amplificare folosite pentru a putea depista o bucată de cod genetic viral. Testul nu poate face deosebire între un virus viu și o bucată de ARN de la un virus care a fost distrus (tăiat în bucăți) cu săptămîni sau luni înainte.

Cred că am identificat o hibă gravă, cu adevărat fatală, la testul PCR folosit în ceea ce se numește de către guvernul britanic pilonul 2 de testare a populației – adică testarea multor oameni din comunitățile lor. Voi discuta în amănunt pentru că sînt om de știință și nu-mi place unde mă duce această investigație. (…) Urmărind dovezile, nu am altă opțiune decât să arăt că secretarul pentru sănătate, Matt Hancock, a indus în eroare Camera Comunelor și, de asemenea, a făcut declarații înșelătoare într-un interviu radio. Acestea sînt acuzații grave. Știu asta. (…) Dar scriu asta pentru că ceea ce am descoperit are o importanță monumentală pentru sănătatea și bunăstarea tuturor oamenilor care trăiesc în națiunea pe care am numit-o întotdeauna acasă.

Înapoi la poveste și apoi la dovezi. Cînd primul (și cred că singurul) val de COVID-19 a lovit Marea Britanie, mi-a fost frică ca aproape tuturor celorlalți. Am 60 de ani și o sănătate rezonabilă, dar, aflînd că aveam un risc suplimentar de 1% de a muri dacă m-am infectat cu acest virus, am descoperit că nu sînt gata să mor. Deci, nu am fost surprins sau supărat cînd s-au luat primele măsuri de izolare socială. (…) Cu toate acestea, înainte de terminarea primelor trei săptămîni, începusem să înțeleg ce se întîmplă. Rata infecției, despre care s-a calculat că a infectat peste 100.000 de oameni noi în fiecare zi în perioada de vîrf, a început să scadă și a scăzut înainte de măsurile de izolare socială. Infecția a continuat să se răspîndească la o rată tot mai redusă (…). Acum știm că măsuriule de izolare socială nu au influențat deloc răspîndirea virusului. Putem spune asta deoarece intervalul dintre infectarea cu virus și, la cei care nu izbutesc să reziste, moartea lor, este mai lung decît intervalul dintre măsurile de izolare socială și vîrfurile zilnice maxime. Nu există nicio controversă cu privire la acest fapt, ușor de demonstrat, dar știu că unora le place să pretindă că izolarea socială a transformat pandemia, poate pentru a justifica prețul extraordinar pe care l-am plătit cu toții. Acest preț nu a fost doar economic. A implicat morți evitabile din alte boli decît COVID-19, deoarece serviciile medicale au fost restricționate, pentru a se concentra asupra virusului. Unii spun că măsurile de izolare socială, direct și indirect, au ucis la fel de mulți ca virusul. Nu știu. (…)

În ultimele săptămîni, totuși, s-a observat în toată lumea cum s-a bătut toba ca un preludiu pentru mai multe restricții lipsite de rezultat și păgubitoare. Gîndește-te la mijlocul verii. Abia ieșeam din blocare și, în ciuda îngrijorărilor legate de plajele aglomerate, demonstrații mari, deschiderea magazinelor și a cafenelelor, principala știre în legătură cu COVID-19 a fost scăderea liniștitoare și implacabilă a numărului de morți zilnice. Am observat că, în comparație cu graficele numărului de morți în scădere în multe țări din apropiere, în graficul nostru panta scăderilor era prea plană. Am menționat chiar prietenilor oameni de știință că deduc prezența unui semnal fix care se amestecă cu morțile autentice COVID-19. Imaginați-vă cît de mulțumit am fost cînd definiția morții COVID-19 a fost schimbată pentru a se alinia cu cea din alte țări și, dintr-o dată, graficul nostru cu linie scăzîndă a numărului de morți s-a potrivit cu cel din alte părți. Eram sigur că așa va fi: Un virus care ucide puțini, apoi lasă supraviețuitori aproape sigur imuni – un virus la care probabil 30-50% erau deja imuni, deoarece are viruși înrudiți pe care unii dintre noi i-am întîlnit deja – asta explică întregul și fascinantul proces biologic. Un articol recent (linc) din Revista Medicală Britanică (British Medical Journal), sprijină această idee. (…)

O perioadă lungă de restricții impuse (…) a împiedicat ultimele cîteva procente din populație să întîlnească virusul. Odată cu sărbătorile, cu noile locuri de muncă, vizitarea rudelor îndepărtate, începerea studiilor la universități și școli, acest amestec final este în curs. Nu ar trebui să ne îngrozească. Se întîmplă cu fiecare virus nou, inclusiv gripa. Doar că nu l-am monitorizat niciodată în istoria noastră cu o tehnică mai potrivită pentru laboratorul de biologie decît pentru o parcare de supermarket.

O lungă, dar necesară introducere. O parte din „proiectul frică”, care susține existența unui al doilea val (de infectări), a fost numărarea zilnică de „cazuri”. Este important să înțelegem că, potrivit specialiștilor în boli infecțioase cu care am vorbit, cuvîntul „caz” trebuie să însemne mai mult decît simpla prezență a unui organism străin. Trebuie să existe semne (lucruri observate de medici) și simptoame (lucruri observate de voi). În majoritatea așa-numitelor cazuri, cei care au dat rezultate pozitive nu au avut deloc semne sau simptoame de boală. S-a vorbit mult despre răspîndirea asimptomatică și, ca biolog, am fost surprins. În aproape fiecare caz, o persoană este simptomatică, deoarece are o încărcătură virală mare și aceasta fie îi atacă corpul, fie sistemul imunitar luptă cu ea, în general amîndouă. Nu mă îndoiesc că au existat unele cazuri de transmitere asimptomatică, dar sînt sigur că nu este important.

Guvernul a hotărît să numească o persoană „caz” dacă eșantionul de pe tamponul testului a fost pozitiv pentru ARN-ul viral, ceea ce e măsurat prin PCR. Eșantionul unei persoane poate fi pozitiv dacă are virusul. De asemenea, pot fi pozitivi cei care au avut virusul în urmă cu cîteva săptămîni sau luni și și-au revenit. Este posibil ca o încărcare virală mare de coronavirusuri înrudite, dar diferite, care pot provoca unele dintre răcelile obișnuite, ar putea reacționa și la testul PCR, deși nu sînt lămurit dacă se întîmplă.

Dar există o situație în care o persoană poate apărea pozitivă printr-un proces aleatoriu. Acest lucru poate avea mai multe cauze, cum ar fi tehnica de amplificare care nu este perfectă și astfel amplifică secvențele de „momeală” plasate cu eșantionul, cu scopul de a se lega cu ARN-ul viral SARS-CoV-2 înrudit. Și alte lucruri pot contribui la astfel de rezultate pozitive. Acestea sînt ceea ce se numesc fals pozitive. (…)

Un test ideal de diagnosticare confirmă corect pe toți cei care au boala și nu indică niciodată în mod greșit că oameni sănătoși au boala. Nu există un astfel de test. Toate testele au o marjă de eroare generînd falsuri pozitive. Important este să știți cît de des se întîmplă acest lucru și asta se numește rata falsurilor pozitive. Dacă 1 din 100 de probe fără boală dau în mod greșit rezultat pozitiv, numim asta o rată fals pozitivă de 1%. Rata fals pozitivă reală sau operațională diferă, uneori substanțial, în diferite setări, operatori tehnici, metode de detectare și echipamente. Mă concentrez exclusiv pe rata fals pozitivă din Pilonul 2, deoarece majoritatea oamenilor nu au virusul (recent, aproximativ 1 din 1000 de persoane și mai devreme în vară, era aproximativ 1 din 2000 de persoane). Atunci cînd răspîndirea bolii, așa-numita sa prevalență, este scăzută, orice rată fals pozitivă poate fi o problemă importantă. Această problemă poate fi atît de severă încît, dacă nu se fac schimbări, testul este complet nepotrivit pentru scopul la care e folosit. În acest caz, testările din Pilonul 2 au fost făcute pentru identificarea persoanelor care au virusul. Totuși, cum voi arăta, el nu este în măsură să facă acest lucru.

Datorită ratei fals pozitive ridicate și a prevalenței scăzute, aproape fiecare test pozitiv, așa-numit „caz”, identificat în Pilonul 2 încă din luna mai a acestui an a fost un FALS POZITIV. Nu doar cîteva procente. Nu un sfert sau jumătate din rezultatele pozitive sînt FALSE, ci aproximativ 90% dintre acestea. Pur și simplu, numărul de persoane despre care ne spune sumbru Hancock este o supraestimare de un factor de aproximativ zece ori. La începutul verii, a fost o supraestimare de aproximativ 20 de ori.

Să explic (…) Închipuiți-vă 10.000 de persoane testate folosind acele tampoane pe care le vedeți la televizor. Avem o estimare bună a prevalenței generale a virusului de la ONS, care sînt independenți (de testarea pilonului 2) și testează doar cîteva persoane pe zi, în jur de 1% din numărul testat recent în pilonul 2. (…) Este rezonabil să ne așteptăm ca prevalența virusului să fie aproape de numărul găsit de ONS, deoarece acestea testează aleatoriu și ar prelua persoane simptomatice și asimptomatice proporțional cu prezența lor în comunitate. După cel mai recent sondaj ONS, la o primă aproximare, virusul a fost găsit la 1 din 1000 de persoane, adică 0,1%. Deci, din 10000 de persoane testate în Pilonul 2, te poți aștepta la 10 cazuri adevărat pozitive (…)

Dar care este rata fals pozitivă a testării în Pilonul 2? (…) Se pare că nu se știe, chiar dacă ar fi absolută nevoie să știm pentru a afla dacă testul de diagnostic are vreo valoare! (…) Oamenii de știință ai guvernului erau îngrijorați de acest lucru și un raport despre această problemă (linc) a fost trimis către SAGE din 3 iunie 2020. Citez: „Dacă nu înțelegem rata fals pozitivă operațională a testării RT-PCR din Marea Britanie, riscăm să supraestimăm incidența COVID-19” (…). În același raport, autorii au enumerat ratele de falși pozitivi la zeci de teste care utilizează aceeași tehnologie. Cea mai mică valoare pentru rata fals pozitivă a fost de 0,8%.

Să explic impactul unei rate fals pozitive de 0,8% asupra Pilonului 2. Ne întoarcem la cei 10.000 de oameni care s-au oferit voluntari pentru a fi testați și au fost identificați cei zece așteptați cu virus (0,1% prevalență) prin testul PCR. Să socotim cîte rezultate fals pozitive vom avea. Răspunsul șocant este 80. 80 este 0,8% din 10.000. (…)

Acest exemplu, în care 10.000 de persoane au fost testate în Pilonul 2, poate avea ca efect un titlu de presă de felul: „90 de cazuri noi au fost identificate astăzi” (10 cazuri real pozitive și 80 fals pozitive). Dar acest lucru este extrem de incorect. Necunoscut bietului tehnician, au existat în acest exemplu doar 10 cazuri reale. 80 nu au avut nici măcar o bucată de ARN viral în proba lor. Sînt de fapt fals pozitive.

Mai citește alte articole legate de problema coronavirusului la pagina covid-19.

Un gând despre „Michael Yeadon (fost director științific la Pfizer): „Minciuni, minciuni sfruntate și statistici medicale”. Cum ne înșeală testele PCR de depistare a coronavirusului

  1. Pingback: Testele pentru covid încasează lovitură după lovitură - Demnitatea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.