Francisc Tobă la Sibiu, 25-26 decembrie 1989 (video)

Pe canalul youtube Porto Music a apărut alaltăieri o filmare despre care se zice că a fost făcută în 25-26 decembrie 1989 cu domnul Francisc Tobă, parlamentar ales pe lista AUR dar de care AUR s-a dezis după ce au apărut în presă acuzații cu privire la faptele sale din revoluție. Plenul Camerei Deputaților a votat validarea mandatului deputatului Francisc Tobă (linc), deși AUR ceruse invalidarea acestui mandat. Validarea a fost votată cu 155 voturi pentru, 8 împotrivă, o abținere, iar 3 deputați au lipsit de la vot.

Cu privire la Tobă, amintesc că am publicat ce am avut disponibil din rezoluția Parchetului care se referă la dînsul: Scoaterea de sub urmărire penală a lui Aurel Dragomir și Francisc Tobă de la Sibiu (linc).

Prezint acum și filmarea recent apărută public pentru completarea imaginii personajului.

Transcriere înregistrare:

00:05 Francisc Tobă: … spitalul județean Sibiu. Sînt căpitan inginer Tobă, comandantul militar al acestei instituții. Ne aflăm în această instituție, noi, cei care asigurăm securitatea și paza, de vineri [22 decembrie 1989] orele 19. Am găsit un lăcaș al sănătății pur și simplu terorizat de șuierul gloanțelor. Femeile aproape că plîngeau prin săli, pe holuri, se țineau unele pe altele în brațe. Am venit de la Mîrșa cu o mașină de luptă a infanteriei. Doi ofițeri, 5 soldați, un mecanic conductor și încă un personal civil. Numai noi am reușit, o mînă de oameni, fără nici un ajutor din Sibiu, să organizăm paza și securitatea acestui obiedctiv. Am trecut pe la consiliu, vineri. Am găsit o atmosferă mult prea turbulentă, în sensul că se discuta prea mult și se făcea prea puțin. Am anunțat acest consiliu că am luat hotărîrea să mă duc la spital și să asigur securitatea și paza acestui obiectiv. De atunci sîntem aici.
01:33 Reporter: Deci ați luat singur hotărîrea sau ați…?
01:36 Francisc Tobă: Eu am luat hotărîrea. Am informat consilil și de atunci sîntem aici.
01:41 Reporter: Ați făcut foarte bine. Ce au făcut superiorii dumneavoastră? Adică cei care ar fi trebuit să ia aceste hotărîri?
01:48 Francisc Tobă: Vreau să vă informez că la ora actuală nu recunosc ca superiori pe acei oameni care în loc să iese pe străzi îmbrăcați în haine cachii și să ofere protecție populației au preferat să rămînă în spatele zidurilor, să cheltuiască muniții trăgînd în ziduri, apărînd niște ziduri, în loc să apere viețile oamenilor. Noi am considerat că este, pentru populație,
02:17 Reporter: Deci fapte, nu vorbe. Ați trecut la fapte. N-ați așteptat ordine și vorbe, ci ați trecut direct la fapte.
02:24 Francisc Tobă: Imaginați-vă, dacă sînteți sibieni, știți, nu?, cît este de mare acest lăcaș de sănătate, cît de întins este. Vă rog să mă credeți că au fost și sînt încă zile în care o oră jumate de somn înseamnă mult. Am constatat că sîntem făcuți dintr-un alt oțel acuma. Parcă ne-am redeșteptat pur și simplu, fizic și psihic. Sîntem parcă alți oameni. După, vineri deci. Vreau să fac o mărturisire. În această dimineață pentru prima oară mi-a fost foasme. Acum cîteva minute am dat un telefon. O femeie care a fost rănită mi-a dat un telefon al mamei. Cînd am zis mamei că ea este bine, am auzit-o cum a început să plîngă. Asta înseamnă să fii oștean. Să aperi mai presus de orice această țară, care înseamnă oamenii ei. Nu înseamnă zidurile și instituțiile ca arhitectonică. Începînd de duminică, împreună cu tovarășul Elefterescu am instituit starea de necesitate. Sînt comandant militar. Locțiitorul meu este dînsul. Căpitanul Gîrbovan este comandantul gărzii și asistenta șefă este locțiitoarea mea pentru servicii. Acest lăcaș s-a dovedit a fi admirabil din punct de vedere al oamenilor. Niște oameni minunați care au înțeles că trebuie să rămînă la post, să muncească disciplinați, cu o tărie morală care zi de zi parcă a crescut. Îi simțeam tot mai liniștiți, tot mai preocupați de ceea ce trebuie să facă. Pentru că știau că undeva afară sîntem noi. Și acuma am început deja să rezolvăm probleme de natură administrativă. Ne vin foarte multe medicamente. Ordinea și disciplina. O delegație cehoslovacă, aducîndu-ne medicamente, șeful ei mi-a făcut o mărturisire: nici unde, în nici un lăcaș în care au ntrat în această țară, măsurile de securitate pe care le-am luat noi n-au mai fost întîlnite. Și o facem pentru că întotdeauna…
04:58 Reporter: De altfel este foarte greu să intri îăn spital. Și noi am stat aproape 2 ore la poarta spitalului pînă am reușit să fim controlați și abia după aceea ni s-a permis accesul.
05:09 Francisc Tobă: Domnule, această măsură am luat-o în deplină concordanță cu hotărîrea unanimă a personalului. Pentru că un act de terorism într-un asemenea lăcaș are un efect dezastruos asupra moralului populației. Cînd am venit aici i-am mărturisit tovarășului director următoarele: Eu, dacă aș fi terorist, aș intra în spital și tot Sibiul mi-ar fi la picioare. Și atncea am zis: De ce să nu fiu eu primul care să intru și să las acest Sibiu să stea în picioare și nu la picioarele mele. Din acest moment, sibienii care lucrează în acest spital au înțeles că sîntem un mecanism care are pentru un interval limitat de timp o conducere militară. Fac o paranteză: În mod cu totul și cu totul plăcut pentru mine am constatat, aseară la televizor urmărind, că această formă de conducere, transformarea instituțiilor în unități militare cu conducere unică militară, am regăsit-o și în București. Uzinele au comandant militar. 2 zile în urmă doi procurori au intrat în direct la tovarășul director Elefterescu, eram împreună acolo și tocmai redactam dispozițiunea circulară numărul 1 prin care instituiam scheletul organizatoric al noii forme de conducere al instituției. Tovarășul procuror Tucă (?) m-a rugat să-i permit să ia un exemplar, l-a împăturit, l-a pus în buzunar și mi-a spus: „domnule, ești nemaipomenit! Ceea ce ai făcut dumneata este realmente nemaipomenit. Dă-mi voie să transmit această hîrtie mai departe”.
06:56 Reporter: Vreau să vă rog ceva. Să ne transmiteți două tipuri de gînduri. Deci cîteva gînduri pentru teroriști, pentru cei care încă se mai luptă, și cîteva gînduri pentru victimele lor, deci pentru noi toți.
7:15 Francisc Tobă: Vreau să vă spun că în jurul acestui lăcaș s-a tras. Am reperat zona. Casă. Împreună cu trei colegi, din atît de puțini cîți sîntem, în timpul zilei, am ieşit din spital şi am bătut la uşi. Nu este uşor să baţi la uşă. Nu ştii ce este după ea. Nu ştii cine este. Nu ştii cîţi sînt. Şi am trecut peste acest pas. Am controlat pod cu pod. Am controlat oameni. Am făcut percheziţii. Eram îmbrăcat în haine militare. Nu am stelele pe umăr. Nu am pentru că știu că se vînează ofițeri. Și nu doream, nu asta era important, să fiu vînat, ci să încerc să duc pînă la capăt misiunea aceasta. În momentul cînd am făcut aceste razii, acum două zile, lucrurile s-au liniştit. Nu se mai trage aici. Cei care sînteți teroriști, sa care aveți această meserie a morții, vreau să vă spun că sînt atîtea lucruri de făcut în această Românie distrusă. Avem atîta nevoie de brațe și de minte, și de experiență, și de dragoste de țară, încît cred că nimeni nu este, nimeni din cei care încă nu au adus moartea prin armele lor, deci acești neucigași, dar potențial ucigași, repet, nu cred că este nici unul din aceștia care să nu poată fi reintegrat acestui uriaș fluviu care se formează pe zi ce trece și care va inunda la un moment dat această Românie, care este imensă și puternică pentru că acest fluviu crește, tot timpul, zi de zi, iar noi ceilalți, antiteroriștii, culmea, de regulă trupele antiteroriste sînt puține, de elită, oameni de excepție…
09:36 Reporter: E, ne-am dovedit şi noi!
09:38 Francisc Tobă: Da. Am devenit un popor antiterorist. Cred că nici o armată din lume nu are un popor antiterorist.
09:44 Reporter: De fapt, anti-antiterorist, pentru că am înţeles că astea erau trupe antiteroriste pregătite de Ceauşescu, antiteroriste pentru un eventual atac terorist.
09:54 Francisc Tobă: Vreau să recunosc o problemă, cinstit. Sînt deosebit de bine organizați. De regulă țin sub observație și sub foc intersecțiile. Sînt de regulă amplasați între 2 clădiri care flanchează o intersecție. Probabil că au fost gîndite inițial ca să ducă acțiuni de gherilă. Desfășurarea evenimentelor…
10:16 Reporter: De hărțuire!.
10:17 Francisc Tobă: Exact. Evenimentele însă au reconsiderat acţiunea lor. Eu, personal, în zonă, nu am avut victime. Probabil că misiunea lor, în ultimă instanță, s-a transformat într-o luptă psihologică. Cînd îți era mai bine începea răpăitul! Și oamenii trăiau acest stres al răpăitului. Camuflaj. Întuneric pe scări. Beznă. Într-o seară, am apucat dintr-un capăt în altul al spitalului și am aprins toate luminile pe culoar, și am spus: Doamnelor, un terorist se strecoasră mult mai ușor în întuneric decît în lumină. Nu mai aveau curaj oamenii să iasă din salon. Dincoace de ușa salonului, într-o parte era geamul cu gloanțele care veneau. De cealaltă parte întunericul. Spaima de întuneric. A fost suficient de întuneric în această Românie. Să fie lumină!. Este imperios necesar să fie lumină, pentru că lumina aduce sănătate. Iar noi care sîntem încă tineri, parcă avem nevoie mai mult decît oricînd de această sănătate a unui nou tip de viață. La ora actuală pot să fac afirmația că starea de spirit a personalului, la cei care vin, care iasă, care cunosc într-un fel spitalul, este optimistă. Cu toții mă întreabă dacă va mai continua această stare de lucru, în sensul dacă se mai trage. Demenți au existat tot timpul. Și l-am spus că numai încercînd să trăim din nou firesc, cu geamul larg deschis, nu cu pături în geamuri, mergînd firesc pe stradă, îi dezarmăm. Pentru că ei atunci își ating scopul, cînd ne camuflăm. Cînd ne furișăm după ziduri. Cînd sîntem terorizați psihic de ei. Iar ei trag în aer rafale după care se pun liniștiți la o masă sau la un video și se distrează în sinea lor.
12:35 Reporter: Cred că aveți mare putere de convingere asupra bolnavilor, mai ales că ei cînd vă văd, noi nu vă vedem că stați pe scaun. Să știți că tov. căpitan are vreo 2 metri înălțime și niște mușchi ca de urs, așa că toți bolnavii stau liniștiți. Ce vîrstă aveți? Și ce profil ați terminat?
12:56 Francisc Tobă: Am treizeci și șapte de ani și sînt inginer specialist în armament şi rachete. Iar alura mea o datorez faptului că iubesc foarte mult sportul. Apropo de sport, pasiunea mea sînt artele marţiale. Erau făcute în umbră. Eram hăituiţi de securişti. Și totuşi sîntem multe centuri negre în această Românie.
13:25 Reporter: Aș vrea să filmez în viitor un campionat.â național de arte marțiale.
13:30 Francisc Tobă: Tineretul nostru are nevoie de această vigoare fizică și psihică. Toți în jurul nostru au federații naționale de karate. Iar noi era s-o desființăm și pe cea de judo. Fiindcă doamna cînd auzea de tot ce este asiatic o cuprindeau frisoanele.
13:49 Reporter: Ceea ce nu s-ar spune despre domnul. Pentru că a copiat foarte multe modele chinezești. Sau coreene.
13:58 Francisc Tobă: Domnul. Nu recunosc decît un singur domn, pe domnul Dumnezeu. Iar vreau să mai fac o mărturisire: într-un din zile a venit un prim reporter de la „Der Spiegel”.
14:15 Reporter: Este păcat că au intrat ei întîi și nu noi.
14:18 Francisc Tobă: Era un cetățean de origine german care știa foarte bine românește. Și am avut atunci o satisfacție lăuntrică imensă: Pentru prima oară puteam să încalc un ordin stupid, de a nu avea relații cu străinii. Am dat mîna și l-am îmbrățișat. Acum cîteva zile, respectiv ieri și alaltăieri, au venit cîteva grupuri de preoţi. Și mi-au cerut permisiunea să treacă prin saloane, să treacă pe la morgă, să dea binecuvîntarea. Au cîntat colinde. A fost o atmosferă foarte…
15:02 Reporter: Mai ales că în acest spital cred că nu s-au mai auzit, de cînd s-a construit acest spital nu s-au mai auzit colinzi pe coridoare. Mă refer la secția cea nouă construită.
15:12 Francisc Tobă: Așa este. Și mi-a făcut o mare plăcere să strîng mîinile acestor oameni, mă refer la preoți, care pentru mine totdeauna au reprezentat etaloane de înţelepciune şi de cultură. Iar noi i-am hulit în mod cu totul și cu totul gratuit. Acești oameni au adus multă, multă alinare sufletelor celor din acest lăcaș. Vă mai mărturisesc că una dintre armele secrete ale mele a fost psihoterapia. Nopți în șir, și nu glumesc cînd spun nopți în șir, treceam din secție în secție și stăteam de vorbă cu personalul feminin care se baricada cu cîte 2 dulapuri la ușă. Care atunci cînd auzea niște pași pe scări erau literalmente terorizate. Cea mai mare satisfacție a mea și un semn că lucrurile au intrat în normal, a constituit-o faptul că au început să se formeze grupulețe, să se rîdă, să se bîrfească.
16:33 Reporter: Să nu se mai țină cont de ei. Să-i neglijăm.
16:36 Francisc Tobă: Și oamenii aceștia au intrat în normal ca viață. La început, nimeni nu ieșea, nimeni nu intra. Era nevoie. Acuma se intră și se iese. Dar cel puțin 2 controale sînt pînă ajungi acolo unde vrei. Nu se circulă prin instituție fără vreun motiv real. Tovarășul director Elefterescu este un om minunat și cu o deosebită capacitate de recepție vizavi de noțiunea de disciplină. Acum cîteva minute i-am transmis o rugăminte: Domnule director, zic, doresc ca acest lăcaș al sănătății să fie curat. Începînd de la intrare și terminînd cu dosul spitalului, dacă putem să-i spunem așa. Aleile să fie curățite, oamenii să fie curați îmbrăcați. Vreau să văd oameni zîmbitori muncind cu plăcere. Nu vă puteți imagina ce viteză de reacție are domnul director Elefterescu, care pur și simplu a startat.
17:52 Reporter: Probabil că a fost reținut de mult timp în dînsul, toată această energie a fost reținută în dînsul, probabil.
17:58 Francisc Tobă: Așa este. Și starea de necesitate să știți că am instituit-o după ce 2 zile am demonstrat acestor oameni, prin fapte, că sîntem în măsură să ținem situația în mînă. Cînd am redactat, duminică dimineața pe la vreo 5 jumate, nu mai…, mă culcasem la 4 jumate, la 5 nu reușisem să adorm, la 5 jumate m-am apucat să redactez o singură foaie. O faie, însă care bătea în cuie un mod de conduită cum acești oameni n-au mai avut și pe care l-au îmbrățișat cu cea mai mare plăcere. Era întrutotul dorințelor lor. Le conferea un statut social dorit, era corect întocmit, era legal întocmit, le conferea securitate, le conferea condiții de muncă. Și atunci cînd au venit cei 2 procurori mi-au spus că este un act deosebit și din punct de vedere legal. Vreau să vă mai informez că vin pe adresa, vin la spital foarte multe donații din străinătate de medicamente și…
19:08 Reporter: Aș vrea să mergem să le vedem.
19:10 Francisc Tobă: Da, cu cea mai mare plăcere. Azi dimineață, chiar un convoi din Republica Federală Germană a donat acestui lăcaș 2 mașini de salvare. Am ajuns în situația să posedăm și să avem acces la medicamente de vis. Am dat ordin ca absolut tot ce intră să fie pus sub cheie, să fie inventariat și să treacă la o gestionare legală.
19:4 Reporter: Exact. Să fie folosite de către popor și nu de către spitalul partidului din București sau eu știu, de către alți potentați, cum a fost pînă acum. Mă refer la celelalte ajutoare pe care le-am primit la cutremur sau la inundații. Adică s-a văzut că s-au primit dar nu s-a văzut unde erau, de fapt.
20:04 Francisc Tobă: Vreau să vă mărturisesc că pe adresa spitalului au venit foarte multe ajutoare în alimente, de la populație, mă refer, la populația din jur. Orașele din România au trimis ajutor Sibiului în mod cu totul și cu totul constant şi generos. Vreau să vă spun că împreună cu tovarășul director Elefterescu, la un moment dat am zis: Sîntem un sistem închis. Nu avem nevoie de absolut nimic, decît de liniște să muncim. Aveam mîncare, aveam apă, aveam medicamente, aveam un personal dornic să facă treaba asta. Aceste condiții nimeni, fac precizarea: nimeni, nici un comandant militar, pe care-l recunosc drept comandant meu doar atunci cînd este alături de mine, pe stradă, cu arma în mînă, pentru că cel care stă în spatele zidurilor să mă simtă că vin și să se gîndească bine dacă trage sau nu. Deci numai acela este un comandant adevărat pentru mine. Și nici factorii care încă se opintesc să găsească soluții pe plan organizatoric. Nu aduc învinuiri și nu fac reproșuri nimănui.
21:28 Reporter: Nu-i acuma momentul.
21:29 Francisc Tobă: Exact.
21:30 Reporter: Acuma trebuie să fim organizați, să învingem.
21:33 Francisc Tobă: Este normal. Sîntem în etapa de căutări, este foarte normal să nu găsim întotdeauna soluția optimă din prima rezolvare. Vreau să vă doresc toate cele bune și să știți că la Sibiu, la spital, totul merge înainte așa cum ne-am dorit-o cu cîteva zile în urmă cînd ne-am apucat de treabă.
21:56 Reporter. Vă mulțumesc foarte mult domnule căpitan. Ați avut o expunere deosebit de minuțioasă și bine pusă la punct. Deși văd că pe lîngă psihoterapie, v-ați cultivat și psihicul, folosind un limbaj foarte coerent…
22:13 Filmare din magaziile spitalului, pline de ajutoare. Alimente și medicamente din țară și străinătate.
22:20 Reporter: Aicea se poate observa ce s-a donat de către cei din țară, sate de primprejurul Sibiului, în special de la Mediaș. Oameni, țărani. Slănină, pîine, zahăr, conserve, ulei, ouă. A dat fiecare ce a avut, ce a putut, a contribuit aicea pentru hrana celor din spitale. Apă minerală.
23:13 Reporter: Sînt munte de pîine.
23:17 Reporter: Extraordinar! Foarte, foarte multe alimente.
23:20 Femeie: Vă mai conduc și dincolo.
23:22 Reporter: Da, chiar dorim să ne ducem și dincolo.
23:25 Femeie: Ne ducem alături. Și mai avem un magazin care e mai departe…
23:33 Reporter: Românul a tăiat porcul. Ce bine s-a nimerit că tocmai a tăiat porcul, românul!
24:00 Glas: N-ai lumină aicea, n-ai nimic.
24:07 Bărbat: Luați cu cîrnați, cu carne. Carne, găini. Ce să vă mai…?
24:19 Femeie: Aici avem alte sortimente de carne, salamuri, caltaboși, cîrnați.
24:25 Bărbat: Și mezeluri de casă.
24:26 Femeie: Mezeluri de casă. Cîrnați, caltaboși, totul ce trebuie să mîncați proaspăt acuma.
24:33 Bărbat: Vă rog să le dați la toți.
24:35 Femeie: Să simtă că o fost crăciunul.
24:43 Bărbat: Saci de făină. (neînțelegibil) nu se găsesc.
24:54 Femeie: Dar noi avem în stocul nostru. Aducam. Am pe stocuri aicea. Așteaptă stocul ăsta ca să-l trimitem la militari, dar săracii n-au mașină să vină după ea.
25:10 Reporter: Pînă și apă s-a trimis în bidoane.
25:12 Femeie: Avem țigări, avem de toate, avem lapte. Vă mai duc, vă arăt untul.
25:16 Reporter: Țigări, probabil că nu „Kent” [țigări de lux], de care s-a găsit la Nicu [Ceaușescu, fiul dictatorului și primsecretar PCR de Sibiu în 1989].
25:20 Femeie: Golf, Snagov, ce se poate. Poftiți să vă arăt.
25:22 Reporter: Două tone de cartofi.
25:24 Femeie: De la Nochrich, un sat bogat. Poftiți aicea. Am dat (neînțelegibil) unt, brînzeturi, margarină, brînză de casă, de burduf, de tot felul. Adunate la un loc.
25:50 Francisc Tobă: Deschideți, sînteți specialiști. Puteți constata, și știți bine ce aveți nevoie, pe unde aveți nevoie. Nu vă împotmoliți în hîrtii, că vezi Doamne trebuie să știu neapărat la ultima fiolă ce mi-a intrat.
26:05 Femeie: Sigur.
26:06 Francisc Tobă: Dați oamenilor, că dați pentru voi. Și în condițiile astea lăsați inventarele și hîrtiile, că dacă cineva dintre noi, dacă sîntem, unul vizavi de celălalt sîntem suspicioși, nu facem pas înainte. Ne-am înțeles? Chemați aicea medicii de pe secții sau cum considerați dumneavoastră, și spuneți: Uite dragul meu aici ce avem. Ce-ți trebe de strictă necesitate? Ca apoi să stocăm frumos pe sortimente ca să știm. Cineva să gestioneze, da? Dacă doriți dau ordin circular în acest sens.
26:36 Femeie: În toate secțiile în care avem răniți, acuma…
26:41 Francisc Tobă: Astea acolo să ajungă! Executarea!
26:46 Femeie: Aicea trebuia (neînțelegibil) dezinfectate, ace sterile, siringi, și lotul care a venit. 100 bucăți. Și la ăla, și la ăla, și la ăla. Știi? Pentru că trebuie să se poate lucra peste tot.
27:01 Femeie: Deci nu trebuie să mai plec acasă. Pot să rămîn aici. (alte discuții neesențiale)
28:11 Francisc Tobă: Încearcă să facă ca mine, ăsta se prevalează de faptul că e stare de necesitate, scoate pistolul și-l împușcă pentru insubordonare. Dacă ar trebui să-i cer socoteală? Și mi-am făcut aicea sistemul nou.
28:19 Reporter: (neînțelegibil) la birou, stătea grămadă peste ăla, nu? Asta deja nu mai este o metodă.
28:23 Francisc Tobă: Nu este o metodă. Eu dacă aș fi fost în locul (neînțelegibil), mă organizam. Transportorul blindat, și ies și lupt. Nu stau în transportor după aia, mă! Ajungeau pînă acolo că eu cînd am fost la el ultima oară, zic cinstit, sîmbătă am fost la el ultima oară. Am intrat la el în birou, i-am spus pe scurt și deodată pam, pam, pam. Măi, au început să tragă ca disperații. Din te miri ce, mă. Toți urlau „încetați, încetați!”. Ca bezmeticii (imită răpăieli de arme). După ce terminau muniția se opreau. Am zis „nu mai trage în pizda mă-tii, futu-ți cristosul!”. „N-am auzit!”. Și apare la ziar, sus la ăia. „Sibiul nu mai are muniție”. Păi dacă tragi în ziduri, futu-ți cristosul, mă-ta să te fut! Ăla-i normal?
29:05 Reporter: Păi cum au scos 4 sau 5 transportoare de-astea mari și 2 TABC, și-au plecat cu ele, în loc să treacă prin fața securității cu foc de baraj.
29:14 Francisc Tobă: Păi cînd am fost la ei, cînd am fost la ei cu trabantul ăsta, cum îi zic, am intrat la ei în curte, m-am dat jos, mă, toți erau așa, după ziduri, înnebuniți, știi? Conductorul, un civil: Domnule căpitan, păi ar trebui (neînțelegibil) de la ușă să le arătăm la tîmpiții ăștia ce înseamnă să fii calm și relaxat. Mă, un conductor, un om simplu, mă.
29:36 Reporter: Și civil.
29:37 Francisc Tobă: Și civil. Ar trebui să vină de la ușă să le arătăm ce înseamnă. Păi bun mă, cînd m-a văzut pe mine.
29:42 Reporter: N-au de unde să fie curajoși, pentru că au fost niște… șobolani
29:45 Francisc Tobă: Eu cînd am trecut prin oraș, am intrat, aveam băieții jos și în spate am intrarea aia, antiaeriană, înțelegi? Am dat chepengul în spate, am ieșit. Aicea am fost atacat. Tată, eu eram comandantul care intram cu mașina mea. Nu ca Dragomir, chepengul (face semn de tragere în jos) și ta-ta-ta. Ai înțeles? Tati, uite aici. Mă împușc. Mă împușcă? Mă împușcă, tată. Dar frate, ăla de pe margine cînd m-a văzut afară, și făceam tot așa, nu făceam așa la niște fiare. Ai înțeles? Este o chestie. Îi făceam salut, tată, am plecat de la (neînțelegibil) și am plecat cu lacrimi în ochi, să știi. Și am zis futu-mi-aș, să vă fut, ori mergeți și fac (sfîrșit înregistrare)

Mai citește:
George Simion anunță retragerea lui Francisc Tobă dintre parlamentarii AUR (video). Pe alt sait al meu, documente1989, găsiți rezoluția Parchetului legată de Francisc Tobă
– Scoaterea de sub urmărire penală a lui Aurel Dragomir și Francisc Tobă de la Sibiu (pe alt sait al meu, documente1989.wordpress.com)
Consiliul Superior al Magistraturii despre dosarul revoluţiei de la Sibiu
Ameninţare cu ştergerea blogului
– alte articole despre revoluția din Sibiu la pagina Revoluția din Sibiu.

Un gând despre „Francisc Tobă la Sibiu, 25-26 decembrie 1989 (video)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.