Elisabeta Maria Simo, despre anul 1989 și Laszlo Tokes (video)

Scrisoare a lui Laszlo Tokes către Elisabeta (Erzsebet) Maria Simo și alți membri ai familiei sale, trimisă din Budapesta în octombrie 1990

Elisabeta (Erzsebet, în maghiară) Maria Simo, fostă componentă a echipei naționale de handbal feminin a României, prietenă a familiei lui Laszlo Tokes, povestește despre anul 1989 și despre Laszlo Tokes. Interviu luat în anul 2020. Fiind o discuție avută la peste 30 de ani de la evenimente, cronologia faptelor prezentată de martoră mi se pare că are unele greșeli. În transcrierea interviului am adăugat comentarii ale mele cu litere cursive între paranteze drepte.
Cu privire la Laszlo Tokes, vedeți lista de articole de la pagina Cazul Laszlo Tokes.

Transcriere înregistrare:
00:00 Marius Mioc: Doamna Elisabeta Maria Simo, povestiți-ne puțin despre viața dumneavoastră. De unde sînteți, ce-ați lucrat, ce-ați făcut?
00:12 Elisabeta Maria Simo: M-am născut în 1950, 2 noiembrie, Timișoara, în Elisabetin [mahala a Timișoarei], pe strada Mihai Viteazul 21, în pivniță. După 2 ani ne-am mutat pe strada Leningrad, fosta Vlădică Bădescu, unde pînă în 1973 am locuit cu părinții mei, cînd m-am căsătorit și am plecat la Oradea. Acolo am locuit 8 ani. Am divorțat, m-am întors cu 2 copii și am lucrat în industria textilă ca economist la „Garofița” Timișoara. Pe scurt. Întrebați-mă mai mult.
00:56 Marius Mioc: Da, da. Și după ce v-ați căsătorit ați plecat la Oradea?
01:01 Elisabeta Maria Simo: Da, da, am plecat la Oradea.
01:03 Marius Mioc: Și cînd v-ați reîntors în Timișoara? Cum v-ați întors?
01:05 Elisabeta Maria Simo: Păi după divorț.
01:06 Marius Mioc: După divorț, în ce an?
01:07 Elisabeta Maria Simo: 1982.
01:11 Marius Mioc: Deci în 1982 v-ați reîntors în Timișoara. Cînd l-ați cunoscut pe domnul Laszlo Tokes?
01:17 Elisabeta Maria Simo: Trebui să știți că la noi, vorbesc de maghiari, secui mai bine spus, copiii iau religia tatălui. Eu sînt romano-catolică și soțul meu a fost reformat, fie iertat. Și copiii au fost amîndoi reformați. Mama mea fiind reformată, m-am bucurat că au cu cine să meargă la biserica reformată. Și atuncea a fost un crăciun, mi-amintesc bine, Viflaim parcă se spune, Betleem, Viflaim în limba română, a organizat Laszlo cu copiii acest lucru și am fost acolo de față și mi-a plăcut foarte mult.
02:00 Marius Mioc: Vă amintiți în ce an era?
02:02 Elisabeta Maria Simo: În ’86, mi se pare. Nu sînt sigură. Ori ’86…, ’85 sau ’86. Nu sînt sigură. Dar am fotografii pe undeva unde am scris pe spate. Și atuncea, într-o zi, știu că eram cu mama acasă, și a bătut cineva la ușă. Și era Laszlo Tokes și a zis că vrea să vadă pe mama acestor doi copii. Și așa am făcut cunoștiință cu dînsul.
02:28 Marius Mioc: Deci a venit la dumenavoastră acasă?
02:29 Elisabeta Maria Simo: A venit aicea la noi, pe Leningrad 2. Fără să-l chem, fără nimic.
02:33 Marius Mioc: Deci ținea legătura cu enoriașii. Avea inițiative din astea de a ține legătura și la ei acasă.
02:37 Elisabeta Maria Simo: I-a plăcut cum i-am educat pe copii. Nu știu, că n-a zis. Și așa ne-am împrietenit. Cu mama a discutat mai mult, fiind reformată. Eu habar n-aveam de legile bisericii reformate. Nu mă duceam la biserică. Nu mă duceam deloc la biserică, adevărul ăsta e. Pentru că eu am zis că Dumnezeu nu mă iubește și n-are sens să mă duc.
03:00 Marius Mioc: Dar de ce credeați că Dumnezeu nu vă iubește?
03:02 Elisabeta Maria Simo: Am suferit destul de mult în căsnicie. Și l-am întrebat pe Laszlo odată, cînd am fost în cantonament la Văcărescu [stradă din Timișoara unde este spital de psihiatrie], altă poveste, și l-am întrebat de ce mă bate pe mine Dumnezeu, că n-am mers tot timpul la biserică? Și a zis „Nu, biserica ta e aici. Și bucătăria ta poate să fie biserică”. Așa mi-a spus. A venit zilnic la mine de cînd n-am mai vrut să trăiesc. Am vrut să mă arunc de la etajul 9.
03:29 Marius Mioc: Cînd a fost asta?
03:30 Elisabeta Maria Simo: După primul eșec, primul cincinal cu un bărbat. Că două cincinale am tras cu ei. Unul a plecat cu prietena mea cea mai bună, al doilea a fost leneș.
03:44 Marius Mioc: Deci după primul, care a plecat cu prietena, atunci ați avut depresie, sau ce-ați avut?
03:47 Elisabeta Maria Simo: Da. Nu, mai rău. Nu mai știu exact diagnosticul dar am de gînd să mă duc la Văcărescu să scot in extenso. Pentru că m-am săturat să fiu considerată schizofrenică.
04:01 Marius Mioc: Ați fost internată la Văcărescu?
04:02 Elisabeta Maria Simo: Da. Mai multe cantonamente am făcut acolo. Dar e foarte fain acolo, să știți. Ingineri, doctori, profesori. Facem cenaclu. Și psihodramă. Aia fac și eu aicea, acuma.
04:15 Marius Mioc: Asta a fost înainte de revoluție. Și după asta ați mai avut internări?
04:21 Elisabeta Maria Simo: După am avut. Da, una chiar în timpul revoluției.
04:27 Marius Mioc: Chiar în timpul revoluției ați fost internată?
04:28 Elisabeta Maria Simo: După revoluție. Nu știu, acuma nu mai sînt sigură, dar ultima am avut-o în 2014, [corectează] 17, la Budapesta.
04:37 Marius Mioc: 2014 ați zis?
04:39 Elisabeta Maria Simo: 17.
04:40 Marius Mioc: 2017, da?
04:41 Elisabeta Maria Simo: 2017, cînd s-a născut Ilinca. Eram acolo.
04:44 Marius Mioc: Ilinca fiind cine?
04:45 Elisabeta Maria Simo: Nepoată-mea din Chicago.
04:48 Marius Mioc: Bun. Ați spus că, numai puțin. Dar dumneavoastră pe lîngă serviciu ce-ați mai făcut? Ați mai avut și alte activități, am înțeles. Ați fost sportivă?
04:59 Elisabeta Maria Simo: Da. De la 16 ani am fost în echipa națională a României la handbal feminin, pînă m-am măritat, pentru că mi s-a pus condiția…
05:11 Marius Mioc: Pînă cînd?
05:12 Elisabeta Maria Simo: Pînă în ’73. Acolo se vede.
05:15 Marius Mioc: Da. Haideți să filmăm. Ați avut o medalie, ați primit?
05:19 Elisabeta Maria Simo: Aia-i cu echipa.
05:21 Marius Mioc: Cu echipa, da? De unde este asta, de unde este medalia aceasta?
05:24 Elisabeta Maria Simo: Asta-i la Bratislava. Scrie data [e scris 1 IV 1973].
05:27 Marius Mioc: La Bratislava, în 1973 ați avut…
05:29 Elisabeta Maria Simo: Locul doi.
05:30 Marius Mioc: Locul doi pe echipe
05:33 Elisabeta Maria Simo: Cupa campionilor.
05:35 Marius Mioc: Cupa, ce? Cupa?
05:37 Elisabeta Maria Simo: campionilor Europei. Și asta-i naționala [arată o poză]. Locul doi la Branderburg. RDG.
05:42 Marius Mioc: Asta cînd a fost? Mai știți cînd a fost?
05:44 Elisabeta Maria Simo: N-am scris pe ea.
05:46 Marius Mioc: Și de ce ați fost locul doi?
05:48 Elisabeta Maria Simo: Pentru că trebuia să cîștige RDG-ul locul întîi.
05:51 Marius Mioc: Și la Bratislava de ce ați fost locul doi?
05:53 Elisabeta Maria Simo: Acolo trebuia să cîștige rușii. Spartak Kiev. Ne-o bătut psihologic. Părerea mea.
06:08 Marius Mioc: În perioada revoluției nu mai erați cu handbalul, nu?
06:11 Elisabeta Maria Simo: Nu, nu.
06:12 Marius Mioc: Era deja o chestie veche cu handbalul.
06:13 Elisabeta Maria Simo: Păi în timpul revoluției, în ’89, eu am avut 49 de ani.
06:19 Marius Mioc: Bun. Povestiți-ne atuncea. Deci, l-ați cunoscut pe Laszlo Tokes. Mai departe, spuneți-ne ce știți despre activitățile lui și ce se mai întîmpla în jurul bisericii.
06:26 Elisabeta Maria Simo: Prea puțin despre activitatea politică. Făceam politică, într-adevăr.
06:31 Marius Mioc: Ce povestea, politic?
06:33 Elisabeta Maria Simo: De exemplu, unul. Să încep cu ce nu mi-a plăcut, de la început. Că făcea prea mult pe maghiarul. Și i-am spus „aicea e Timișoara, nu-i Cluj”. Și n-o înțeles, pînă cînd n-o văzut. Că s-a întîmplat, să vă spun o chestie. Era o înmormîntare a directorului adjunct de la „Garofița”, maghiar, reformat. Bineînțeles, toată protipendada din „Garofița” era prezentă. Secretara de partid, directoarea, românce. Habar n-a avut. Și el a predicat în limba maghiară. Și după aia, a doua zi, tipele mi-au zis „mă, așa bărbat frumos. De ce n-a spus ceva și-n românește?”. Și eu i-am zis „vezi? Asta-i Timișoara. De ce n-ai vorbit și românește?”. „Ce vrei? Numai eu și mortul mai știam ungurește!”. Dar acuma știți cum spune el, „temesvar szellemi”, adică „spiritul Timișorii”. Că i-am spus „ar fi culmea să devii tu erou național român!”.
07:32 Marius Mioc: Da, bun. Deci asta știți. Dar mai povestiți despre Laszlo Tokes, deci ce știți despre activitățile lui în perioada asta.
07:39 Elisabeta Maria Simo: A făcut foarte mult, adică, cum să spun, a închegat o comunitate maghiară în jurul bisericii dar prin faptul că a fost foarte sincer. El de fiecare dată, cînd au început problemele cu mutatul lui la Mineu și nu știu ce, el de fiecare dată la sfîrșitul predicii spunea: „săptămîna asta mi s-a întîmplat…”. Așa s-a apărat. Este cea mai bună apărare.
08:04 Marius Mioc: După ce a venit la dumneavoastră acasă și l-ați cunoscut personal, ați început să mergeți pe la biserica lui?
08:09 Elisabeta Maria Simo: Da. Sigur.
08:10 Marius Mioc: Deci ați început după aceea să mergeți, deși erați…
08:11 Elisabeta Maria Simo: Am fost atentă la ce vorbește și mi-am făcut prieten.
08:14 Marius Mioc: Mergeați săptămînal la slujbe?
08:15 Elisabeta Maria Simo: Nu, nu, nu.
08:17 Marius Mioc: Din cînd în cînd.
08:18 Elisabeta Maria Simo: Mergeam și la catolică. Nu, nu mergeam săptămînal.
08:19 Marius Mioc: Din cînd în cînd mergeați. Sau copiii dumneavoastră?
08:20 Elisabeta Maria Simo: Mergeam cînd aveam chef, cînd puteam. Și bineînțeles la prima comuniune a copiilor mei de fiecare dată am fost. Aia la 14 ani este. Atuncea m-am dus. A venit și soțul meu din Oradea. Deci nu, n-a fost problema. L-am invitat acasă la noi, că așa se face.
08:39 Marius Mioc: Pe Laszlo Tokes?
08:40 Elisabeta Maria Simo: Pe Laszlo Tokes cu nevasta, da, da.
08:43 Marius Mioc: Și, mai povestiți. Deci asta mă interesează, ce activități știți că a avut el. Deci povestiți ce știți despre toată perioada aceasta.
08:54 Elisabeta Maria Simo: Care?
08:55 Marius Mioc: Deci cînd a fost Laszlo Tokes, cînd au început necazurile lui cu autoritățile?
09:00 Elisabeta Maria Simo: Prima dată, nu mai țin minte exact în ce an, a declarat la postul de televiziune Panorama, cu reporterul, cum l-a chemat? Alajos, Chrudinak Alajos, că el va dărîma zidul tăcerii. Așa a spus.
09:18 Marius Mioc: Ați văzut emisiunea?
09:19 Elisabeta Maria Simo: Am văzut-o. Da, am văzut-o.
09:21 Marius Mioc: Vă uitați la televiziunea maghiară?
09:22 Elisabeta Maria Simo: Bineînțeles.
09:23 Marius Mioc: Aveați antenă.
09:23 Elisabeta Maria Simo: Aveam antenă, da, da. Cred că toate le-am văzut. Și nu trebuia să le văd, pentru că spunea el.
09:31 Marius Mioc: El anunța în biserică că a dat interviu la televiziunea maghiară, sau ceva?
09:35 Elisabeta Maria Simo: Da, sigur. Și mureau securiștii de ciudă.
09:38 Marius Mioc: Sau anunța numai… Anunța și că urmează să apară?
09:41 Elisabeta Maria Simo: Nu. Spunea și ce a spus.
09:43 Marius Mioc: Dar după ce se dăduse interviul.
09:45 Elisabeta Maria Simo: Da.
09:47 Marius Mioc: Nu spunea înainte că urmează…
09:48 Elisabeta Maria Simo: Nu. Mureau securiștii de ciudă cum naiba a ajuns filmul? Prin mai multe lucruri. Na, asta nu-i temă de interviu.
09:57 Marius Mioc: Dacă știți, spuneți.
09:58 Elisabeta Maria Simo: Știu, dar nu spun.
09:59 Marius Mioc: Nu vreți să spuneți.
10:00 Elisabeta Maria Simo: Nu vreau să spun. Nu dau în gît pe nimeni.
10:03 Marius Mioc: Bine. Adică păcat, că pentru carte era interesant să spuneți.
10:08 Elisabeta Maria Simo: Să spună ei. Eventual vă fac cunoștiință cu ei.
10:12 Marius Mioc: Dumneavoastră personal ați avut vreo implicare ca să ajungă interviuri, hîrtiuțe și alte chestii?
10:14 Elisabeta Maria Simo: Eu n-am avut. Nu. Nu, nu. Așa ceva n-am avut eu personal. Eu în timpul revoluției am fost înăuntru, în 16 decembrie. Aveam grijă de Edit, care era gravidă. Și am ascuns cuțitele în așa hal că nici după ce au venit de la Mineu nu le-au găsit. Că mi-a fost frică, că ăia strigau afară că sînt securiști înăuntru. Zic, acuma ne taie dacă intră vreun derbedeu.
10:41 Marius Mioc: Deci, numai puțin. Pe 16 decembrie ați fost acolo, la casa lor?
10:45 Elisabeta Maria Simo: Da.
10:46 Marius Mioc: Povestiți-ne ziua de 16 decembrie.
10:47 Elisabeta Maria Simo: Ce-am văzut.
10:48 Marius Mioc: Da. Deci, cînd ați ajuns, pe la ce oră, dacă mai țineți minte, era seară, era întuneric deja?
10:51 Elisabeta Maria Simo: După masă, după servici. Nu, nu era întuneric încă.
10:56 Marius Mioc: Deci după ce ați ieșit de la servici v-ați dus la…
10:56 Elisabeta Maria Simo:Am mers cu copiii, am luat copiii și le-am zis la copii „stați la pomul ăla că mă duc înăuntru, dacă nu vă văd acolo am plecat acasă”. Și eu eram, cum stătea Laszlo aicea în geam eu eram după draperie. Poate că or crezut că eu sînt securistă, nu știu.
11:12 Marius Mioc: Adică cei de afară au crezut.
11:13 Elisabeta Maria Simo: Știu sigur, am văzut, mi se pare că am văzut de vizavi că se filma.
11:19 Marius Mioc: Deci dumneavoastră erați în casă, la Laszlo Tokes, cînd mulțimea era afară?
11:22 Elisabeta Maria Simo: Nu era mulțime, erau cîțiva. Eu am împărțit lumînări la oameni.
11:27 Marius Mioc: Ați împărțit lumînări, dumneavoastră?
11:29 Elisabeta Maria Simo: Da.
11:30 Marius Mioc: Atuncea, în 16 seara?
11:31 Elisabeta Maria Simo: Da, da ,da. Noaptea.
11:32 Marius Mioc: Sîmbătă era, sau ce era?
11:33 Elisabeta Maria Simo: Nu mai știu. Doamne, nu mai știu.
11:35 Marius Mioc: A trecut mai mult timp și poate nu mai țineți minte. De aia vreau să încerc să lămuresc.
11:39 Elisabeta Maria Simo: Am și cu scleroza probleme.
11:41 Marius Mioc: Sîmbătă era în 16. Dar dacă nu știți sigur, nu știți dacă era în 16 sau nu.
11:45 Elisabeta Maria Simo: În 16 cred c-a fost. Da.
11:48 Marius Mioc: Și duminica era ziua cînd se ținea slujbă. Deci trebuia ziua următoare să slujba?
11:53 Elisabeta Maria Simo: Sută-n mie, 16 a fost.
11:55 Marius Mioc: Și cine a dus lumînările alea?
11:58 Elisabeta Maria Simo: Eu le-am cumpărat.
11:59 Marius Mioc: Dumneavoastră le-ați cumpărat? De unde le-ați luat?
12:00 Elisabeta Maria Simo: Dar cîteva. Nu numai eu. Că și alții au împărțit lumînări. Pentru că el ne-a spus să venim cu lumînări.
12:06 Marius Mioc: Laszlo Tokes v-a zis?
12:07 Elisabeta Maria Simo: Da. Ne-a zis să asistăm, că el se va opune, și noi să asistăm la acest lucru, pașnic. Cu lumînări în mînă.
12:15 Marius Mioc: Deci ideea de a duce lumînări a fost de la Laszlo Tokes?
12:17 Elisabeta Maria Simo: De la Laszlo Tokes.
12:18 Marius Mioc: La reformați se obișnuiește cu lumînări în biserică?
12:21 Elisabeta Maria Simo: Nu. Nu.
12:22 Marius Mioc: Deci în biserica reformată nu avea lumînări proprii.
12:24 Elisabeta Maria Simo: Nu-s lumînări, nu e cruce, nu e nimic.
12:27 Marius Mioc: Deci ați luat lumînări din altă parte, nu? De unde ați luat?
12:29 Elisabeta Maria Simo: Probabil de la ortodocși. Nu știu. Sau din alimentară, nu mai știu.
12:32 Marius Mioc: Nu mai țineți minte. Bun. Și ați adus lumînări, deci nu numai dumneavoastră, mai mulți au fost care au adus.
12:37 Elisabeta Maria Simo: Așa a cerut el, să avem lumînări.
12:39 Marius Mioc: Deci la ideea lui.
12:40 Elisabeta Maria Simo: Nu toate lumînările am împărțit eu. Două-trei.
12:43 Marius Mioc: Da. Deci dumneavoastră ați adus cîteva și au mai fost și alți care au adus lumînări dar ideea…
12:46 Elisabeta Maria Simo: Și cine n-a avut, le-am dat în mînă.
12:48 Marius Mioc: Ideea de a aduce lumînări a fost chiar de la Laszlo Tokes?
12:50 Elisabeta Maria Simo: Da.
12:52 Marius Mioc: Și ce-ați discutat cu el atuncea, în 16 seara, sau cînd ați fost, atuncea seara?
12:56 Elisabeta Maria Simo: Păi, a început lumea să ceară să vină la geam, și atuncea el a deschis geamul. Că jos probabil că întrebau. Așa s-a început: „ce se dă aici? Portocale?”. Și lumea le-a explicat că nu, este preotul nostru, vrea să-l evacueze și noi stăm aici cu lumînările și vrem să asistăm. Păi au început românii să zică: „noi nu plecăm! Nu-l lăsăm!”. Și atunci i-am zis lui Laszlo „ai grijă că o să fii erou național român”. Și au început să strige.
13:30 Marius Mioc: Deci i-ați zis lui chestia asta.
13:31 Elisabeta Maria Simo: Da. Și a început să strige lumea că vrea să-l vadă. A deschis geamul și a zis să plece lumea, că el nu are probleme cu Ceaușescu.
13:42 Marius Mioc: Așa a zis?
13:43 Elisabeta Maria Simo: Da.
13:44 Marius Mioc: Țineți minte exact cum a vorbit?
13:45 Elisabeta Maria Simo: Sută la sută. Că el are probleme cu episcopul de Oradea. „Vă rog să plecați de sub geamul meu pentru că se va interpreta altfel. Eu am probleme cu episcopul de la Oradea care vrea să mă evacueze și eu mă voi opune”. Na, și atunci a început: „Nu plecăm!”, „nu vă lăsăm!” și a început să zboare: lapte, pîine, lămîi, lemne de foc, pentru că n-avea.
14:15 Marius Mioc: Cum adică au început să zboare?
14:17 Elisabeta Maria Simo: Au aruncat oamenii. Că nu pleacă, și el stă în casă, ca să aibă cu ce…
14:20 Marius Mioc: Și aruncau pe geam, sau unde aruncau?
14:22 Elisabeta Maria Simo: Da, pe geam.
14:23 Marius Mioc: Dar nu ca să-l lovească?
14:24 Elisabeta Maria Simo: Nu, da de unde. Ca să aibă ce să mănînce și să facă focul.
14:30 Marius Mioc: Da, da.
14:31 Elisabeta Maria Simo: Nu să-l lovească. Și atunci cred că erau deja și infiltrați pe acolo. Na, și la un moment dat a venit domnul Dugulescu [pastor baptist de la o biserică aflată aproape de biserica unde slujea Laszlo Tokes; după revoluție a fost deputat de Timiș din partea PNȚCD. Răposat în 2008].
14:38 Marius Mioc: Îl cunoșteați pe domnul Dugulescu?
14:40 Elisabeta Maria Simo: Nu. Numai am auzit ce frumos or cîntat. Nu am fost la biserica lor sau cum îi zice, casă de rugăciuni. După revoluție am fost odată. Și, ce-am vrut să spun? Au venit, au cîntat ei acolo. Pe urmă s-a adunat tot mai multă lume. Am auzit că s-a oprit tramvaiele, a coborît mai multă lume.
14:59 Marius Mioc: Dumneavoastră erați în casă cînd s-a întîmplat chestia asta?
15:01 Elisabeta Maria Simo: În casă.
15:02 Marius Mioc: În casa lui Laszlo Tokes.
15:03 Elisabeta Maria Simo: Pînă cînd s-a întunecat și m-am uitat pe geam și n-am văzut copiii. Atunci am zis, eu plec acasă.
15:09 Marius Mioc: Deci copiii dumneavoastră erau afară, în mulțimea din afară.
15:11 Elisabeta Maria Simo: La un pom, ca să-i văd. Lîngă un pom.
15:14 Marius Mioc: Și după aia nu i-ați mai văzut.
15:15 Elisabeta Maria Simo: Nu i-am mai văzut.
15:16 Marius Mioc: Ei n-au intrat în casă, copiii.
15:17 Elisabeta Maria Simo: Nu, nu. Copiii n-aveau ce căuta acolo că nu era chestie de copii.
15:22 Marius Mioc: Cîți ani aveau copiii atuncea?
15:24 Elisabeta Maria Simo: ’86, fiică-mea-i născută…
15:26 Marius Mioc: ’89.
15:27 Elisabeta Maria Simo: ’89. Fiică-mea-i născută în ’74 și băiatul în ’76.
15:33 Marius Mioc: Bun, da. Deci erau relativ mici.
15:36 Elisabeta Maria Simo: Da.
15:37 Marius Mioc: Și, povestiți. Povestiți mai departe. Deci atunci ați plecat.
15:40 Elisabeta Maria Simo: Am plecat acasă.
15:41 Marius Mioc: Mai era lume afară cînd ați plecat.
15:43 Elisabeta Maria Simo: Foarte multă lume a fost.
15:45 Marius Mioc: Ați trecut prin mulțimea care era. Scandau lozinci?
15:47 Elisabeta Maria Simo: N-am trecut că am luat-o la dreapta și am venit pe [strada] Gheorghe Doja. Strigau lozinci.
15:51 Marius Mioc: Ce lozinci?
15:53 Elisabeta Maria Simo: Deșteaptă-te române, asta am auzit. iar a deschis geamul…
15:56 Marius Mioc: Povestiți și ce lozinci ați auzit. Povestiți și chestia asta.
15:59 Elisabeta Maria Simo: Așa. Cînd a început „Deșteaptă-te române!”, iar a deschis geamul și a zis: „vă rog”, cuvînt cu cuvînt vă spun, „vă rog nu cîntați acest cîntec sub geamul meu, nu că nu mi-ar plăcea”, subliniez, „nu că nu mi-ar plăcea ci se va interpreta altfel”. Dacă s-a înregistrat de securitate, mot-a-mot [cuvînt cu cuvînt] v-am spus.
16:21 Marius Mioc: Și ce alte lozinci ați mai auzit de la mulțime?
16:23 Elisabeta Maria Simo: Libertate, Jos Ceaușescu, Jos comunismul.
16:30 Marius Mioc: Cam cîtă lume era?
16:33 Elisabeta Maria Simo: Nu-mi dau seama. Era plină strada acolo. Pînă la tramvai și cam pe la jumătate. Cît am văzut eu din geam.
16:40 Marius Mioc: Țineți minte cam pe la ce oră ați plecat?
16:42 Elisabeta Maria Simo: Se întuneca. Nu știu exact la ce oră a fost.
16:44 Marius Mioc: Deci era deja întuneric.
16:45 Elisabeta Maria Simo: Da, era întuneric și nu vedeam copiii. Și atunci am fugit acasă.
16:47 Marius Mioc: Și i-ați găsit?
16:48 Elisabeta Maria Simo: Erau la mama.
16:50 Marius Mioc: Deci veniseră acasă, ei.
16:51 Elisabeta Maria Simo: Da. Au venit acasă, le-am dat să mănînce și cu vecinul meu care locuia aicea, vizavi, Lastofka Carol.
16:58 Marius Mioc: Cum îl cheamă?
16:59 Elisabeta Maria Simo: Lastofka se scrie, cu k. Lastofka Carol. Carci.
17:04 Marius Mioc: Am înțeles.
17:05 Elisabeta Maria Simo: De la 2 ani l-am cunoscut. Vecin, coleg de grădiniță, de suferințe și așa mai departe. Acolo e, uitați-l. Uite că parcă l-am pregătit [aduce o fotografie]. Aicea e.
17:19 Marius Mioc: Ăsta este vecinul cu care…
17:21 Elisabeta Maria Simo: Da. Săracul a murit.
17:22 Marius Mioc: A, a murit. Că atuncea ați mers la el. Sau?
17:25 Elisabeta Maria Simo: Nu, el a… Nu știu, nu mai țin minte cum. I-am dat telefon sau ceva și zic hai să mergem. Și aveam scurte gri. Trebuie să subliniez că securiștii pe timpul ăla aveau scurte gri. Probabil că ne-au laut drept securiști, că nu ne-au legitimat. Dar cînd am ajuns acolo, pe Timotei Cipariu, nu la 1, la capătul celălalt, am auzit „pif-puf, paf-paf”, țipete. A început bătălia. Și atunci zic „Carci, hai acasă”. Și numai a doua zi, că el a zis atuncea că a doua zi să venim la slujbă. A doua zi mi-am luat copiii și să merg la slujbă.
18:03 Marius Mioc: Deci era sigur a doua zi. Că atunci e clar că e 16, că slujba era pe 17, duminică.
18:06 Elisabeta Maria Simo: Sigur, Îmi aduc aminte perfect. Mister Cioancă, maiorul Cioancă, care stă, a stat, la Victor Babeș 2A în bloc, era cu pușca aia, nu știu ce pușcă aveau ei atuncea, dar nu mi-a făcut semn cu ochiul s-o întind. S-a uitat așa.
18:23 Marius Mioc: Deci vă cunoșteați.
18:24 Elisabeta Maria Simo: Păi da cum nu, am fost să-mi dea buletin de Timișoara. La evidența populației era șeful.
18:30 Marius Mioc: Și l-ați văzut acolo, în Piața Maria.
18:32 Elisabeta Maria Simo: Cum să nu?
18:33 Marius Mioc: Și n-ați vorbit cu el?
18:35 Elisabeta Maria Simo: N-am îndrăznit, că așa se uita la mine. Dacă nu mi-a făcut semn s-o întind e clar că nu era de partea mea, nu? Și mi-a spus clar cînd i-am cerut buletin. Șeful evidenței populației și știa cine sînt. Și eu n-am drept la buletin de Timișoara? A zis „pentru ochii tăi frumoși nu-ți dăm buletin”. După revoluție, în 5 minute tot dînsul mi-a dat buletinul de Timișoara.
18:58 Marius Mioc: Deși erați născută în Timișoara ați avut probleme să primiți buletin de Timișoara?
18:59 Elisabeta Maria Simo: Și născută, și am primit repartiție apoi în Timișoara. Am vrut să-mi cumpăr locuință. Că nu puteam că era oraș închis. Dar pentru Escu, Pescu, că m-am dus cu lista la Matei, la mister Matei [Ilie Matei, fost prim-secretar PCR Timiș]. Uite, de la mine de la fabrică, Escu, Pescu, are și buletin, are și loc de muncă. Și eu de ce n-am? Știți ce mi-a spus? Să mă întorc înapoi în Oradea. Păi de acolo am fugit, el fugitivo, cu doi copii și o bicicletă. Am lăsat tot acolo!
19:31 Marius Mioc: Bun. Deci în 17 ați vrut să mergeți la biserică și ce ați observat? L-ați văzut pe vecinul dumneavoastră.
19:37 Elisabeta Maria Simo: Erau sparte… Nu, Carci n-a venit cu mine.
19:41 Marius: Nu. Vecinul, maiorul ăsta. Pe ăla l-ați văzut. Vecinul maior.
19:43 Elisabeta Maria Simo: Da. Chiar unde este statuia Sfintei Maria.
19:47 Marius Mioc: Acolo era. Înarmat, da?
19:51 Elisabeta Maria Simo: Înarmat, și nu numai el. Din 2 în 2 metri erau milițieni.
19:54 Marius Mioc: Milițieni. Și mai povestiți ce-ați văzut acolo.
19:56 Elisabeta Maria Simo: Era spart tot acolo. Lumea se plimba pe partea cealaltă. Se ducea, venea. Toate magazinele sparte, tot.
20:04 Marius Mioc: Deci milițienii nu vorbeau cu oamenii care treceau pe acolo. Le spuneau?
20:07 Elisabeta Maria Simo: Nu spuneau nimica.
20:08 Marius Mioc: Numai stăteau.
20:09 Elisabeta Maria Simo: Numai cînd ne-am dus la poartă…
20:11 Marius Mioc: La poarta bisericii.
20:12 Elisabeta Maria Simo: La poarta bisericii, și au spus că Laszlo nu mai e acolo.
20:14 Marius Mioc: Un milițian v-a zis, sau cine v-a zis?
20:16 Elisabeta Maria Simo: Da. Am vrut să intrăm și a zis „nu se ține slujba că preotul nu este aicea”. Și atunci mi-am dat seama că l-au luat.
20:22 Marius Mioc: Și erau și alți oameni care veniseră pentru slujbă?
20:25 Elisabeta Maria Simo: Da, sigur. Aproape toți reformații și cîțiva români. Pentru că el a spus: „Mîine se va ține slujba”.
20:31 Marius Mioc: Și ați mai discutat cu cei care au venit pe acolo?
20:34 Elisabeta Maria Simo: Sigur că am discutat. Că am întrebat ce s-a întîmplat, unde este?
20:37 Marius Mioc: Și ce v-a spus?
20:38 Elisabeta Maria Simo: Au spus că l-au luat cu 2 mașini, mi se pare. Asta nu, ulterior am aflat de la Edith. Că Edith a zis, nevastă-sa, că a crezut că-i duce la exterminare. Gîndiți-vă, era gravidă. Și eu așa știu, că în două mașini. În prima era Laszlo și în a doua era Edith.
20:56 Marius Mioc: Bine, dar eu zic, nu ce ați vorbit cu Edith după aia. Ce ați vorbit cu oamenii care erau acolo, veniseră pentru slujbă. Dacă ați intrat în vorbă cu ei și ce vorbeau, care era starea de spirit.
21:05 Elisabeta Maria Simo: Păi au zis c-or fost lupte. Că a venit o mașină de pompieri care făcea „fiuuu” și s-or enervat oamenii și or scos de pe Timotei Cipariu, ce nervi or avut oamenii ăia, c-or împins-o pînă în Bega. Era acolo, la podul Maria.
21:20 Marius Mioc: Ați văzut-o atunci, în 17, mașina respectivă?
21:22 Elisabeta Maria Simo: Da, sigur.
21:23 Marius Mioc: Ați văzut-o în Bega?
21:25 Elisabeta Maria Simo: Că m-am plimbat și pe partea aialaltă, cu copii cu tot. Cum se plimba toată lumea. Mă uitam și eu la vitrinele sparte. Părerea mea e că nu țiganii au spart acolo, ci specialiști.
21:35 Marius Mioc: Bun. Și mai povestiți. Deci asta ați văzut atuncea. Și după aia ce-ați mai făcut, în ziua respectivă?
21:41 Elisabeta Maria Simo: În 17. Păi am venit acasă și am povestit lui mama chestiile ce s-or întîmplat. Nu țin minte acuma. A, nu. Da. Și după masă, nu după masă, ba după masă m-am dus cu copiii în Piața Operei. Nu știu de unde am aflat că acolo se va aduna lumea. Nu știu. Dar m-am dus în Piața Operei cu copiii și vă rog să mă credeți că am spus așa: Dumnezeule, dacă exiști ia-ne acuma ori pe toți trei, ori trăim, ori murim. Așa am zis. Și am stat acolo pînă… Bine, cu genunchi, în genunchi cu „Tatăl nostru”. Ne rugam toți acolo, în genunchi
22:24 Marius Mioc: Deci cînd a fost mulțimea mare, în Piața Operei.
22:26 Elisabeta Maria Simo: Nu, de după masă, nu cînd a fost…
22:29 Marius Mioc: Deci în 17.
22:31 Elisabeta Maria Simo: În 17, da. Pînă cînd a început să se tragă, cu un sfert de oră înainte, am plecat.
22:36 Marius Mioc: Ați bănuit c-o să se tragă sau n-ați bănuit și pur și simplu…
22:39 Elisabeta Maria Simo: Nici nu m-am gîndit. nici nu m-am gîndit. Dar cineva mi-a spus, nu mai știu cine, că va fi ca în ’56, în Ungaria.
22:48 Marius Mioc: V-a spus cineva.
22:49 Elisabeta Maria Simo: Da, dar nu mai știu cine. Dar în ungurește mi-a spus. Dar nu mai știu. Zice, ai grijă că va fi ca în ’56.
22:55 Marius Mioc: Și era lume multă care se plimba cînd ați fost dumneavoastră?
22:58 Elisabeta Maria Simo: Da, era lume multă.
22:59 Marius Mioc: Și vorbeau oamenii ceva, povesteau ceva?
23:01 Elisabeta Maria Simo: Erau și dubioși, erau și beți, parcă erau drogați, dar majoritatea au fost oameni, cred eu cu scaun la cap, care au zis „acum ori niciodată”.
23:13 Marius Mioc: Se scandau lozinci, ceva?
23:15 Elisabeta Maria Simo: Da, sigur. Sigur.
23:16 Marius Mioc: Ce lozinci?
23:17 Elisabeta Maria Simo: „Azi în Timișoara, mîine-n toată țara”, de exemplu. Și noi am dus o lozincă.
23:23 Marius Mioc: Ce lozincă?
23:24 Elisabeta Maria Simo: Cu copiii, am găsit-o în la Electro, pe gard. Stați să-mi aduc a aminte. „Ceaușescu și Lenuța, li s-a”, sau „vi s-a scufundat bărcuța”. Dar „L”-ul era scris așa. Și am zis „ăsta-i cifru”. Așa era. Nu era așa ci așa. L-ul. Lenuța. Știți? Nu știu ce-a însemnat, habar n-am.
23:49 Marius Mioc: Deci era o pancardă sau o hîrtie.
23:51 Elisabeta Maria Simo: O pancardă.
23:52 Marius Mioc: un carton pe care era scrisă lozinca asta și ați găsit-o… (sună telefonul; întrerupere în filmare) Deci era pe data de 17, spuneți că lumea striga lozinci acolo, în Piața Operei.
24:08 Elisabeta Maria Simo: Da. Lozinci anticomuniste.
24:11 Marius Mioc: Între Catedrală și Operă, în zona aia ați fost?
24:13 Elisabeta Maria Simo: Da. Era lume multă. Dar spre seară s-a rărit lumea. Și eu am stat pînă pe la… noaptea, la 2 jumate sau 3, cam așa ceva.
24:25 Marius Mioc: Deci după 12 noaptea?
24:26 Elisabeta Maria Simo: Da. Da, da, da. Am stat acolo și au început să vină din ăia dubioși, drogați sau nu știu ce. Dar era un bărbat lîngă mine, cam dumneata de înalt, asta nu pot să uit. Și aprindea lumînare la lacto, la 3 metri de ușa lactobarului. Aprindea lumînare, se ruga, plîngea, aprindea lumînare, se stingea. Groaznic a fost. La un moment dat n-am mai suportat și i-am zis „domnule, de ce faceți asta?”. Și a zis: aici a murit o fetiță de 3 ani.
24:55 Marius Mioc: Și ziceți că ați plecat și după ce ați plecat, la un sfert de oră a început să se tragă?
25:00 Elisabeta Maria Simo: Am plecat, vă spun cînd. Cînd mister Oprea Sorin a ajuns sus la microfon [Sorin Oprea, persoană implicată activ în revoluția din Timișoara, a mobilizat coloana de demonstranți din noaptea de 16/17 decembrie 1989, iar mai tîrziu a fost șeful gărzii revoluționare care se înființase în clădirea Operei. Vedeți pe acest blog relatarea sa despre revoluție – linc]. Știam cine e.
25:09 Marius Mioc: Stați un pic. Oprea Sorin, de unde-l cunoșteați pe Oprea Sorin?
25:12 Elisabeta Maria Simo: De la „Garofița”. A aterizat acolo, cică a venit din închisoare și lucrează ca lăcătuș la noi sau ceva la atelierul mecanic, cu maieu alb, nu cu pete, și cu mîinile așa frumoase, ca din pușcărie, vă dați seama, și bea cafeaua cu TESA. Exact cu Simo Elisabeta trebuie să bea. I-am spus tot ce a vrut să audă el. Numai aia a auzit de la mine. Ca să aibă ce să ciripească.
25:38 Marius Mioc: Ce anume?
25:39 Elisabeta Maria Simo: Ce mă întreba de Tokes, bineînțeles. Printre altele.
25:42 Marius Mioc: Deci el vă întreba despre Laszlo Tokes și povesteați despre cazul ăsta?
25:45 Elisabeta Maria Simo: Dar l-am invitat aicea cînd am făcut inaugurarea apartamentului. Aici a fost Laszlo și el pe aicea. Că s-a dus să cumpere vin.
25:52 Marius Mioc: Cînd ați făcut inaugurarea apartamentului?
25:54 Elisabeta Maria Simo: Păi cînd l-am primit. După revoluție l-am primit.
25:57 Marius Mioc: A, după revoluție.
25:58 Elisabeta Maria Simo: După revoluție. Din ordinele securității, am aflat mai tîrziu, că de aici au plecat nemți în Germania. Familia Pop Alexa. Au plecat în Germania.
26:07 Marius Mioc: Și acest apartament vi s-a repartizat dumneavoastră după aceea? Asta după revoluție.
26:10 Elisabeta Maria Simo: Da. Dar asta a fost o altă luptă, ca să primesc. Să vă povestesc și asta?
26:15 Marius Mioc: Puteți să povestiți.
26:17 Elisabeta Maria Simo: Deci, am avut buletin.
26:18 Marius Mioc: De Timișoara. Dar asta l-ați primit cînd? După revoluție.
26:21 Elisabeta Maria Simo: După revoluție, în 5 minute am avut buletin. Și atunci am fost timișoreancă, veselă. Pînă atunci n-am fost. Decît Escu, Pescu au fost. În fine.
26:31 Marius Mioc: Hai povestiți cît mai este. Deci pe data de 17 ați spus că ați plecat după 12 noaptea ați plecat din…
26:40 Elisabeta Maria Simo: La 2 jumate sau 3. 3, așa ceva. După ce a început să vorbească mister Sorin Oprea la balcon.
26:50 Marius Mioc: La balcon?
26:51 Elisabeta Maria Simo: La balconul Operei.
26:52 Marius Mioc: Dar eu nu știu dacă în 17 s-a urcat el deja la balcon. Poate mai tîrziu, în zilele următoare o fost cînd s-a urcat. [Cuvîntări din balconul Operei s-au ținut abia din 20 decembrie 1989]
26:56 Elisabeta Maria Simo: Nu, în 17. Cînd eram eu acolo. Acuma eu…
27:00 Marius Mioc: Deci pe Sorin Oprea l-ați cunoscut înainte de revoluție, că era coleg cu dumneavoastră la „Garofița”?
27:03 Elisabeta Maria Simo: Da. Lucra ca muncitor cu maieul curat, imaculat. Un muncitor așa lucrează.
27:11 Marius Mioc: Deci asta vi s-a părut ciudat? Că are maieul curat, imaculat.
27:14 Elisabeta Maria Simo: Da, bineînțeles. Și mîinile îngrijite. Și zicea că vine direct din închisoare. Săracul! Mi-a fost tare milă de el, ce să vă povestesc.
27:25 Marius Mioc: Și bea cafea cu dumneavoastră?
27:27 Elisabeta Maria Simo: Da. Cu mine. Nu era voie înăuntru. Pe coridor. Să ne vadă toată lumea.
27:35 Marius Mioc: Și spuneți-mi, numai un pic…
27:41 Elisabeta Maria Simo: Cînd el a început să vorbească, nu știu ce a început să zică, i-am zis lui Imola și lui Lorand – „acasă cu noi! Că aicea nu-i de noi”.
27:49 Marius Mioc: Deci Sorin Oprea vorbea de la balconul Operei?
27:51 Elisabeta Maria Simo: Da. Da. Și… Nu, totuși, cred că a fost în 18, totuși.
27:58 Marius Mioc: Dar nu țineți minte. N-a fost în 17 atunci.
28:00 Elisabeta Maria Simo: Cred că în 18 a fost, pentru că în 17, cînd am vrut să mă întorc înapoi în Piața Operei, și în 17 am fost în Piața Operei, dar nu mai știu pe unde. Cred că la biserică, nu știu, nu știu. Știu că am vrut să mă duc în Piața Operei și fugea un vecin și spunea „nu te du că se trage”. Asta știu sigur, acuma mi-am adus aminte de un băiat ungur care a plecat din țară de mult. Din blocul din Leningrad 4, etajul 3. Cum îl cheamă? Sau etajul 4.
28:34 Marius Mioc: Ați spus că pe 16 decembrie ’89 ați fost chiar în casa lui Tokes. Ce anume făcea ca să fiți atît de apropiată cu familia Tokes încît să fiți chiar și în casa lor?
28:46 Elisabeta Maria Simo: În primul rînd, au avut un copil mic, pe Mathe, de 8 luni, și mie-mi plăceau copiii foarte mult. Și o ajutam pe Edith. Adică, cum am știut eu să cresc copiii. Dădeam sfaturi și mă jucam cu ăl mic. Pe urmă în gospodărie, ce am știut eu. Și pe urmă îmi plăcea foarte mult întrunirile noastre de zilele onomastice. De asta cîntam cîntece populare, maghiare, eu am cîntat și românește, am cîntat și Marseilleza, de exemplu, cu domnul fost asistent la mine la facultate, Pîrjol, că era și un profesor de franceză printre noi, Tolnay, la Universitate. Tolnay Istvan. Și s-a mirat că știu Marseilleza.
29:27 Marius Mioc: El preda la Universitate, Tolnay Istvan?
29:29 Elisabeta Maria Simo: Da, da. Franceză-română.
29:33 Marius Mioc: Erați prietenă cu Edith, cu nevasta domnului Tokes?
26:36 Elisabeta Maria Simo: Și cu Tolnay Edith, și cu Tolnay Ester, cu Tolnay Istvan, cu Markus (?)…
29:42 Marius Mioc: Dar cu Edith Tokes erați prietenă?
29:43 Elisabeta Maria Simo: Da, sigur. Păi ea era mai mică decît mine. Sau nu mai mică. Și mă întreba, ca femeie, cum se face aia, cum se face aia. Și-mi plăcea de ăl mic așa de mult.
29:54 Marius Mioc: Și ați fost pe la ei în casă mai des?
29:56 Elisabeta Maria Simo: Da, sigur.
29:57 Marius Mioc: Deci era ceva mai regulat că mergeți la ei?
29:59 Elisabeta Maria Simo: Dar și ei au venit la mine. Laszlo venea cu copilul la noi că aveam curte. Și venea, stătea pe bancă, cu mine, cu mama. Na, vorbeam și de politică, nu zic că nu.
30:09 Marius Mioc: Ce vorbeați politică?
30:11 Elisabeta Maria Simo: De-ale noastre.
30:13 Marius Mioc: Dar vorbeați și de regimul Ceaușescu?
30:16 Elisabeta Maria Simo: Bineînțeles că de aia vorbeam.
30:18 Marius Mioc: Și vă povestea problemele care le are?
30:20 Elisabeta Maria Simo: Alea nu prea. Alea le-am aflat din interviul care l-a luat Alajos cu el.  [vezi Interviul din 1989 a lui Laszlo Tokes de la TV Budapesta, subtitrat în limba română (video – linc). Alajos Chrudinak era prezentatorul emisiunii Panorama în care s-a difuzat interviul, dar nu el a fost realizatorul interviului]
30:27 Marius Mioc: Deci practic aflați problemele astea din…
30:29 Elisabeta Maria Simo: Atîta vă spun, o fază: Nu i-a plăcut că nu cunoaștem istoria Ungariei sau istoria Ardealului. Eu, de exemplu, că pe mine mă lua așa în șuturi, și a zis: „Voi secuii sînteți primii care vă asimilați!”. „Na și ce-i? Care-i problema?”. Și a zis că habar n-am de istorie, că el a învățat, 8 copii [în familia Tokes erau 8 frați], dimineață la micul dejun istoria. Și atunci l-am întrebat „dar slujitoarea a fost probabil secui, nu?”. Și a tăcut din gură. Ca de obicei. Domnii maghiari din Cluj cu servitoarea secui.
31:06 Marius Mioc: Avea servitoare în casă?
31:08 Elisabeta Maria Simo: Probabil. Că a tăcut din gură.
31:11 Marius Mioc: A, deci el n-a confirmat asta.
31:12 Elisabeta Maria Simo: N-a confirmat. Dar l-am atins. 1-1.
31:20 Marius Mioc: Și mai povestiți, ce mai știți.
31:22 Elisabeta Maria Simo: Da. Mai hazlii nu știu dacă mai știu. Că nu mai vreau de moarte să vorbesc. Nu mai vreau să mă încarc negativ. Am așa un obicei că nu-mi place să mă încarc negativ. Că atuncea nu dorm noaptea, visez urît. Au fost 30 de ani, eu zic că destul am pătimit în ăștia 30 de ani. Nu? Ce ziceți, domnu Mioc? V-o fost ușor 30 de ani?
31:45 Marius Mioc: Acuma, ne-am descurcat.
31:48 Elisabeta Maria Simo: A, da. Asta e soluția. Românul se descurcă. Dar cine-o încurcat?
31:53 Marius Mioc: Decît să fii depresiv mai bine.
31:57 Elisabeta Maria Simo: Păi nu? Mai bine pozitiv. Vorba lui Linda: Nu mă interesează ce-i negativ. Numa aia auzi la tembelizor: că au murit ăia, că virușii… Așa este manipularea meselor, vorba lui Marcu [Ioan Marcu, unul dintre membrii comitetului revoluționar înființat în 20 decembrie 1989. La manifestația din 12 ianuarie 1990 a fost filmat folosind expresia „mese” în loc de „mase” (de oameni) și a rămas expresia asta ca un brand al său. Răposat în noiembrie 2021 – linc]. Marcu mai trăiește?
32:11 Marius Mioc: Nu știu. Bun, atuncea, în revoluție, povestiți-ne. Ați povestit pînă pe 17 că ați fost și ați plecat înainte de a se trage și a început să se tragă.
32:21 Elisabeta Maria Simo: Și ne-am întors, și am venit din nou acasă, cu buletinul în chiloți.
32:26 Marius Mioc: De ce?
32:27 Elisabeta Maria Simo: Păi am zis că dacă mă legitimează să spun că n-am. Dar să am totuși. În fine, am venit cu Carci acasă și a doua zi, pe la vreo 3 sau așa ceva, am vrut să mă duc din nou în Piața Operei și de la Leningrad 4 a fugit un, Piști parcă l-a chemat, la etajul 4 a stat, un băiat maghiar, și era transpirat și transfigurat, alb, și „nu te du”, în ungurește, „că se trage”. Și atunci nu m-am mai dus.
32:54 Marius Mioc: Dar ați auzit că se trage? Sau nu?
32:56 Elisabeta Maria Simo: Nu. Dar am avut parte și eu de un glonț, aproape. Dacă iau toți pomii de acaț de aici de pe stradă, penultimul sau înainte, al treilea, e un glonț. Destinat mie, probabil. Nu știu.
33:13 Marius Mioc: Atuncea, în perioada aia o fost.
33:15 Elisabeta Maria Simo: Da. După, după. După revoluție. A, altă chestie. Mă duc cu mîncare la mama. În patru labe, bineînțeles, că se trăgea. Auzeam cum se trăgea.
33:24 Marius Mioc: Asta în ce zi era?
33:25 Elisabeta Maria Simo: Nu mai țin minte. Dar după revoluție o fost. După 17-18. Așa, prin 19-20.
33:31 Marius Mioc: După ce a căzut Ceaușescu sau înainte?
33:34 Elisabeta Maria Simo: Nu, nu. Înainte. Înainte. În fața Leningrad 6, am ajuns pînă acolo. Fiică-mea a fost sus cu mine și Lorand dormea cu mama jos. Că să fie cineva cu mama. Și ea aici cu mine. Și zic, văd o mașină de Sibiu, un Oltcit de Sibiu, oprit în fața Leningrad 6. Coboară 5 din ăia, știți, înalți ca bradul, cu ochi albaștri, negru. Am făcut pe mine. Vă rog să mă credeți că am făcut pe mine. M-au întrebat unde stă colonelul Radu Cristescu. Ăla era medicul care m-a băgat pe mine în primul cantonament la Văcărescu, că mi-a suflat în ciorbă la ICRAL. Era prieten cu directorul de la ICRAL. Și n-am primit comasare la demisol la mama. Și n-aveam unde să locuiesc. Într-o cămăruță cît aia am stat trei persoane. Cinci. În fine. Și am zis, ăsta-i spitalul militar, e clar că ăștia-s securiști de-ai armatei. Și am fost udă cînd am ajuns la mama jos. Recunosc. Am schimbat chiloții. Asta e una dintre ele. Alta: stau aici pe geam și mă uit, la camera mică. Apropo, nu știu de ce se… Erau împușcături aicea, cînd or dus duba, am văzut-o deschisă, cu morți, o dubă și un securist după ea, și cum am tras capul ra-ta-ta sub geam.
35:02 Marius Mioc: Asta cînd a fost, în ce zi?
35:04 Elisabeta Maria Simo: Nu știu sigur. Cînd deja erau morți, deja. Înțelegeți?
35:07 Marius Mioc: Era înainte sau după fuga lui… ?
35:10 Elisabeta Maria Simo: Înainte. Înainte.
35:12 Marius Mioc: Tot în perioada aia.
35:13 Elisabeta Maria Simo: Sigur. În timpul revoluției. Pînă în 22. 20 sau 21 sau 19, asta nu știu sigur. Nu-mi mai amintesc, dar dacă mă gîndesc o să-mi amintesc și asta. Vreau să filmați ziua, că se șterg urmele revoluției. Urmele gloanțelor sînt șterse. Cum a ajuns la etajul 3?
35:31 Marius Mioc: Deci dumneavoastră erați, unde erați?
35:33 Elisabeta Maria Simo: În camera asta. Nu vă arăt că e dezordine.
35:35 Marius Mioc: Erați în apartmentul ăsta?
35:37 Elisabeta Maria Simo: Dar sigur, și m-am uitat pe geam.
35:38 Marius Mioc: Deci aveați deja apartamentul al dumneavoastră?
35:40 Elisabeta Maria Simo: Da, sigur. Că l-am primit. Și ăla, altă poveste.
35:42 Marius Mioc: Nu mi-ați spus că l-ați primit după revoluție, abia. Apartamentul.
35:47 Elisabeta Maria Simo: Aha. Stați să mă gîndesc. O, Doamne! Nu știu. Acuma nu știu. După revoluție, s-a tras și după revoluție? S-a tras? Știți că s-a tras?
36:00 Marius Mioc: Eu nu știu. Asta parcă mi-ați spus că după revoluție abia ați primit apartamentul ăsta.
36:06 Elisabeta Maria Simo: Nu. Nu, nu. În timp, sau așa ceva. La scurt timp după. Nu știu. Dar în orice caz în timpul revoluției, cînd au fost morți duși la spitalul județean am văzut o dubă deschisă și așa, oameni aruncați înăuntru, și după dubă a mers unul cu scurtă gri și cu pușcă. Ăla era securist, nu? După părerea mea. S-a uitat în sus și eu m-am retras atuncea. Nu știu dacă m-a văzut. Dar am auzit ra-ta-ta sub geam. Și aia a venit de aicea. Și nenea Oală, fie iertat. El a fost copil de trupă. Sub mine, aicea stătea, în camera asta, sub mine. La ora 3 se scoală noaptea, aprinde lumina, ra-ta-ta sub geam și la el. Pe burtă, viteazul. A fost copil de trupă pînă în 18, nenea Oală. Atîta. Pușca era mai mare decît el. Fie iertat! Dar era distracție cu. Nu știu, nu mi-a fost frică. Am zis ori-ori.
37:12 Marius Mioc: Cum ați prins momentul cînd a căzut Ceaușescu, cum ați aflat?
37:15 Elisabeta Maria Simo: Am fost în… Aha, nu, nu, la televizor. Am adus televizorul aici și am văzut cum prostul, că nu făceam asta, aduna lumea, taman bine, și am auzit că au fost niște timișoreni care au strigat „Timișoara!”. Că nu izbucnea în București cîtî-i hăul, cred eu. Că ăia, miticii, le e frică.
37:36 Marius Mioc: Dar spuneți-mi dumneavoastră, nu ce ați auzit după. Ci atuncea, ce-ați trăit?
37:41 Elisabeta Maria Simo: Vă spun. M-am uitat la televizor pînă cînd Ceaușescu a început să țipe „alo! alo! alo!”. Și lozinca aia cu Timișoara. Deodată, hopa, era primăvară în București. Cu tricouri. Deci s-o schimbat macazul. Tembeliziunea română. Și pe urmă a început să mă intereseze ce se întîmplă în București. M-am îmbrăcat și m-am dus în piață cu copiii. Nu, asta a fost înainte. A fost înainte. Altceva. La Electro, la capăt, pe gard era o lozincă „Ceaușescu și Lenuța”, cu L invers scris, „vi s-a scufundat bărcuța”. Am luat-o de acolo și am mers cu copiii. Cu cine mă întîlnesc? Cu Miruna Cristescu. Fata lui domnul Cristescu.
38:34 Marius Mioc: Lui doctorul Cristescu.
38:35 Elisabeta Maria Simo: Am rămas mască. Medicul militar, radiolog. A rămas mască. Am văzut pe ea că-i consternată că eu duc lozinca. Ea trebuia s-o ia. Probabil. Probabil zic, nu știu. Dar așa am dedus. Și am fost la Modex, unde-i Modex acuma, acolo era afișat. Eu cred că a fost L-ul ăla nu din greșeală făcut așa ci cu bună știință. N-o făcut un revoluționar lozinca aia!
39:04 Marius Mioc: Nu știți. Dar de unde ați găsit-o? Ați găsit-o părăsită lozinca?
39:09 Elisabeta Maria Simo: Nu, nu. Frumos pusă pe gard la Electro.
39:12 Marius Mioc: Deci nu știți cine-o pus-o, pur și simplu cineva a părăsit-o acolo și dumneavoastră ați luat-o și ați dus-o.
39:13 Elisabeta Maria Simo: Nu știu. Credeți c-a fost un revoluționar? Ăia cu el și-o duce, n-o lipește de gard. O duce în Piața Operei, clar? Aia a fost pusă de cineva.
39:22 Marius Mioc: Dar asta nu știți în ce zi era?
39:25 Elisabeta Maria Simo: Nu știu sigur, dar înainte de a pica Ceaușescu. Aia sigur. Și noi am strigat „Azi în Timișoara, mîine-n toată țara!”. Asta să nu se uite! Să se dea Cezarului ce-i al Cezarului, domnule!
39:40 Marius Mioc: Deci ați zis că la căderea lui, cînd a fugit Ceaușescu, și ați aflat c-a fugit Ceaușescu…
39:45 Elisabeta Maria Simo: Aia am văzut acasă.
39:46 Marius Mioc: Acasă la televizor ați văzut.
39:47 Elisabeta Maria Simo: Da, la televizor. Eu cred că era zi cînd a adunat acolo în București pe ăia. Eu nu știu, că n-am prea dormit. Am mișunat, ca acuma.
39:56 Marius Mioc: Și după ce a căzut Ceaușescu ce evenimente au fost atunci aicea și la ce ați participat?
40:05 Elisabeta Maria Simo: Ioi, cred că ajunge pentru astăzi. Nu mă mai pot concentra.

Mai citește alte articole despre evenimentele în care a fost implicat Laszlo Tokes la pagina cazul Laszlo Tokes.

6 gânduri despre „Elisabeta Maria Simo, despre anul 1989 și Laszlo Tokes (video)

  1. e un filmuletz,
    productzie a TVR:
    „Silviu Brucan critică furibund politica lui Gorbaciov N-au ce mînca oamenii sovietici”
    -pe fundal se aude hoashk sordida Doina Cornea,
    se consfatuia cu mazilu,
    VREM ORIGINALUL!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.