După ce mi-a respins toate cererile de dovezi în proces, Tribunalul Timiș concluzionează: „apelantul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decît cea reţinută în procesul verbal de contravenţie, deşi sarcina probei îi incumbă”

Am pierdut și apelul în procesul legat de amenda primită de mine în 6 decembrie 2020, cînd eram locțiitor de președinte de secție de votare. Pronunțarea s-a făcut în 21 februarie, dar abia recent am primit motivarea deciziei, pe care o înfățișez și aici. Articole anterioare în care am mai scris despre acest proces:
Noua amendă primită de mine, ca locțiitor de președinte de secție de votare
Azi la Judecătoria Timișoara începe procesul legat de amenda luată de mine ca locțiitor de președinte de secție de votare
Judecătoria Timișoara respinge plîngerea mea împotriva amenzii luată ca locțiitor de președinte de secție de votare. Textul sentinței
Judecarea apelului la procesul meu pentru amenda luată ca locțiitor de președinte de secție de votare. Cererile mele de dovezi au fost respinse (cu textul apelului formulat de mine)

Remarc în motivarea deciziei afirmația că „procesul-verbal de constatare a contravenţiei face dovada deplină a situaţiei de fapt constatate personal (ex propriis sensibus) de agentul constatator şi consemnate în cuprinsul acestuia, pînă la proba contrarie. Potrivit practicii CEDO în materie contravenţională, în situaţia în care agentul constatator a constatat direct şi nemijlocit săvîrşirea faptei sancţionate prin procesul-verbal, prezumţia de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (cauza Blum c. Austriei, 5, 27, 28) (…) apelantul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decît cea reţinută în procesul verbal de contravenţie, deşi sarcina probei îi incumbă”.

Deci, după ce a respins administrarea dovezilor cerute de mine în proces, instanța îmi spune că sarcina probei care să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal îmi revenea mie. Mi s-au respins nu doar dovezile legate de eficacitatea purtării măștilor (expertiză judiciară, înregistrări video, martorii Nelu Tătaru și Răzvan Constantinescu), dar și dovada cu martora Oana Cozar, care fusese președinta secției de votare și semnase ca martoră în procesul verbal, și care putea vorbi anume despre situația de fapt.

„Apelantul petent nu a contestat fapta imputată, constînd în nepurtarea măştii de protecţie în mod corespunzător, ci s-a mărginit să susţină că temeiurile de drept în baza cărora a fost sancţionat contravin Legii fundamentale a ţării”, mai scrie instanța. Aici este un neadevăr. În tot cursul procesului am arătat că „am purtat o mască de protecție la care, pentru a îngădui o respirație mai ușoară și a limita efectele negative asupra sănătății pe care purtarea îndelungată a măștii le are (…), păstrasem doar unul dintre cele 3 straturi originale ale măștii”. Totodată, am arătat că masca mi-a acoperit nasul și gura, fiind pusă peste vîrful nasului (lucru care reiese și din înregistrarea video de la dosar, din care eu n-am primit copie dar am văzut-o în ședința de judecată de la primă instanță). Am acceptat că putea fi o zonă de la baza nasului care a rămas neacoperită și am susținut că aceasta e nerelevant. Fiindcă în sentința primei instanțe se ține teoria că cuvîntul „acoperire” din texul legal nu poate însemna decît acoperire „în totalitate” (însuși procesul verbal scrie că masca nu mi-a acoperit „în totalitate” nasul și gura, ceea ce e o recunoaștere a faptului că am avut mască peste nas și gură), am arătat în motivele de apel că există acte normative în care se folosesc expresii precum „acoperire parțială” ori „grad de acoperire”. În tot cursul procesului am susținut însă că acest fel cum am purtat masca este corespunzător. Instanța, în loc să justifice de ce modul cum am purtat eu masca ar fi necorespunzător, pretinde că eu n-am contestat caracterul necorespunzător al purtării măștii.

Redau mai jos încheierea de ședință din 31 ianuarie 2022, cînd au avut loc dezbaterile în acest proces, și Decizia tribunalului.

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TIMIŞ
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
ÎNCHEIERE – amânare inițială a pronunțării
Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2022
Completul compus din:
PREŞEDINTE :GABRIELA MARIA ŢIFREA
Judecător: LAURA DEBELKA
Grefier: ANCUTA BELCEA

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul petent Mioc Marius împotriva sentinţei civile nr. 5767/2021 din data de 04.05.2021 pronunţată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 34004/325/2020 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Timiș având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie JO NR. 2078178/06.12.2020.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă apelantul Mioc Marius personal identificat cu (…), în reprezentarea intimatului Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Timiș se prezintă consilier juridic Pîrvoni Horia în baza delegaţiei de reprezentare depusă la acest termen de judecată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care învederează că la data de 06.01.2022 apelantul a depus la dosar înscrisuri.
Apelantul petent depune la dosar, în dublu exemplar, un studiu ştiinţific referitor la purtarea măştilor faciale listat de pe internet şi învederează că, astfel cum reiese din înscrisul printat de pe portalul instanţelor, H.G. nr. 967/2020 a fost anulată de Curtea de apel Bacău în dosarul nr. 283/32/2021 motiv pentru care solicită efectuarea unei adrese către Curtea de Apel Bacău pentru comunicarea sentinței complete pin care a fost anulată hotărârea de guvern.
Având cuvântul asupra probelor, apelantul arată că prin cererea de apel a invocat o excepţie de neconstituționalitate a art. 13 lit. a din Legea nr. 55/2020 şi solicită încuviinţarea înscrisurilor şi a celorlalte probe solicitate şi la prima instanţă.
Reprezentantul intimatului, consilier juridic Pîrvoni Horia, arată că nu mai deţine alte probe înafara celor administrate la instanţa de fond.
Instanţa va încuviinţa părţilor proba cu înscrisurile depuse la dosar, atât în faţa instanţei de apel, cât şi în prima instanţă, iar solicitarea apelantului privind efectuarea unei adrese către Curtea de Apel Bacău pentru comunicarea sentinței pronunţate în dosarul nr. 283/32/2021 prin care s-a anulat H.G. nr. 967/2020, se va respinge având în vedere că instanţa are acces la sistemul E-cris al instanţelor, inclusiv al Curţii de Apel Bacău.
La interpelarea instanţei, apelantul Mioc Marius arată că îşi susţine proba testimonială, cu expertiză judiciară şi cu înregistrări video, probe care nu au fost acceptate de instanţa de fond.
La interpelarea instanţei cu privire la teza probatorie, apelantul Mioc Marius arată că prima înregistrare video, se referă la fostul prim-ministru [eu spusesem de fap ministru al sănătății] Nelu Tătaru care declară că masca face rău omului sănătos, iar a doua înregistrare video reprezintă o analiză comparativă a unui cetăţean american cu privire la numărul de infectări Covid, în locuri în care s-a impus obligativitatea purtării măştilor comparativ cu locuri unde nu s-a impus această obligativitate şi care constată că purtarea măştii nu a avut nici un efect asupra numărului de infectări, fiind o expertiză extrajudiciară care ar trebui să determine instanţa să administreze expertiza judiciară solicitată şi în faţa instanţei de fond. Susţine că a depus la dosar înregistrări video, anexate cererii de apel.
La interpelarea instanţei, apelantul arată că la instanţa de fond a vizualizat în şedinţa din 20.04.2021 CD-urile depuse de intimat la dosar, însă cele depuse de el nu au fost vizualizate şi acceptate. Arată că nu a primit în copie CD-urile depuse de intimat la dosar deşi s-a menţionat în încheierea de şedinţă din 20.04.2021 că i se va comunica prin email.
Intimatul prin consilier juridic Pîrvoni Horia arată că nu are cunoştiinţă dacă petentului i-au fost comunicate CD-urile depuse la dosar, acestea fiind vizualizate în şedinţa din 20.04.2021, iar în ceea ce priveşte solicitarea apelantului de a-i fi încuviinţată proba cu înregistrările video, arată că sunt nerelevante în cauză raportat la teza probatorie fiind doar simple susţineri ale unor persoane care nu au interes în cauză.
Apelantul Mioc Marius prezintă instanţei spre vedere o mască facială sigilată în original şi învederează că pe instrucţiuni apare scris cu litere mici că nu apără de virusuri şi bacterii. Mai arată că masca purtată la momentul sancţionării sale se află depusă la dosarul de fond.
Instanţa va încuviinţa proba cu înregistrarea video depusă la instanţa de fond de către intimat, urmând a respinge ca nefiind pertinentă solicitarea apelantului de încuviinţare a probei cu înregistrările video raportat la obiectul prezentului dosar şi probele administrate până în acest moment.
La interpelarea instanţei, apelantul Mioc Marius arată că îşi susţine proba testimonială cu martorii Nelu Tătaru şi Oana Cozar, care a fost preşedinta secţiei de votare şi care poate confirma că discuţia a fost despre calitatea măştii pe care o purta şi nicidecum că masca nu i- ar fi acoperit nasul şi gura, de asemenea poate confirma că în 06.12.2020 acela era tipul de mască folosit pe scara largă şi nu alt tip pentru că abia în ianuarie 2022 a apărut o hotărâre de guvern care impune a se purta un alt tip de mască.
Apelantul Mioc Marius arată că vrea să dovedească prin proba cu martorul Nelu Tătaru că masca face rău omului sănătos şi este şi în susţinerea excepţiei de neconstituționalitate că purtarea măştii afectează dreptul la sănătate.
Având cuvântul reprezentantul intimatului, consilier juridic Pîrvoni Horia, învederează că în ceea ce priveşte audierea fostului ministru consideră că nu este relevantă în cauză, iar în ceea ce priveşte audierea martorei Oana Cozar consideră că nu este utilă întrucât există înregistrări video la dosar, apelantul nu a contestat identitatea sa iar imaginile redau exact ceea ce s-a reţinut în procesul verbal contestat altfel că audierea pare inutilă câtă vreme chiar apelantul a admis că a eliminat două dintre starturile protectoare ale măştii purtate.
Instanţa va respinge proba testimonială cu martorul Tătaru Nelu, ca nefiind pertinentă raportat la teza probatorie indicată, iar în ceea ce priveşte proba testimonială cu martora Cozar Oana o va respinge ca nefiind utilă raportat la probele administrate în cauză până în acest moment.
Apelantul Mioc Marius arată că îşi susţine proba cu expertiză judiciară. Învederează că a fost sancţionat în temeiul art. 65 lit. h care face trimitere la art. 5 alin. 2 lit. d din Legea nr. 55/2020, şi care vorbeşte de măsuri de protecţie pentru limitarea efectului de risc asupra sănătăţii, iar expertiza trebuie să lămurească dacă purtarea măştii este într-adevăr o măsură de protecţie a sănătăţii sau este vorba doar de o măsură propagandistică.
Reprezentantul intimatului, consilier juridic Pîrvoni Horia, solicită respingerea probei cu expertiză judiciară ca nefiind concludentă.
Instanţa va respinge proba cu expertiză judiciară raportat la obiectul prezentei cauze, ca nefiind pertinentă.
La interpelarea instanţei, apelantul Mioc Marius arată că îşi menţine excepţia de neconstituţionalitate invocată, art. 13 lit. a din Legea nr. 55/2020 vorbeşte nu despre obligativitatea purtării măştii ci despre posibilitatea instituirii obligativităţii măştii în cazul în care există un ordin comun al ministerului de interne şi al sănătăţii. Consideră că acest articol este neconstituţional pentru că eficiența limitării riscului este 0,0, iar limitarea de drepturi prin purtarea măşti nu este proporţională cu acest 0,0 care reprezintă eficienţa limitării riscului de infectare adus de mască. Mai arată că în procesul verbal nu este menţionat art. 13 lit. a din Legea nr. 55/2020, consideră că nu are legătură cu soluţionarea cauzei, iar în temeiul Legii nr. 47/1992 care spune că se supun controlului Curţii Constituţionale numai acele articole de lege care au legătură cu soluţionarea cauzei, deşi pe fond aceasta excepţie de neconstituționalitate este întemeiată, ea trebuie respinsă ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei.
La interpelarea instanţei, apelantul Mioc Marius, arată că îşi menţine excepţia invocată şi doreşte ca instanţa să se pronunţe asupra acesteia.
Reprezentantul intimatului, consilier juridic Pîrvoni Horia, arată că şi în alt dosar petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate după care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acesteia.
Apelantul Mioc Marius arată că a solicitat proba testimonială şi cu martorul Răzvan Constantinescu, medic primar şi cadru universitar care poate lămuri instanţa despre netemeinicia unor afirmaţii din sentinţa primei instanţe.
Instanţa acordă cuvântul asupra probei testimoniale solicitate de apelant.
Intimatul prin consilier juridic Pîrvoni Horia arată că are aceleaşi concluzii ca şi în cazul celuilalt martor Nelu Tătaru.
Instanţa va respinge proba testimonială cu martorul Răzvan Constantinescu ca nefiind pertinentă raportat la probele administrate.
La interpelarea instanţei, părţile învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul asupra apelului urmând a se pronunţa şi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 invocate de apelant.
Apelantul Mioc Marius solicită admiterea apelului şi anularea procesului verbal pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul cererii de apel. Apelantul arată că din câte îşi aminteşte a avut mască care să îi acopere nasul şi gura în data de 06.12.2020, chiar şi înregistrarea video confirmă acest lucru, iar în sentinţa apelată se pretinde că acoperirea nasului şi gurii nu poate însemna decât acoperirea integrală. Susţine că există posibilitatea ca la baza nasului să fi existat o zonă neacoperită dar fără relevanţă fiind greşită afirmaţia din sentinţă care spune că acoperirea trebuie să fie totală pentru că legea nu spune „în totalitate” cum scrie în procesul verbal. Chiar în procesul verbal se recunoaşte că a avut mască dar că aceasta nu acoperea în totalitate nasul şi gura, este o adăugire la lege, iar pe fond procesul verbal este netemeinic. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru la ambele instanţe.
Intimatul, prin consilier juridic Pîrvoni Horia, învederează instanţei că în cuprinsul plângerii contravenţionale apelantul a precizat că s-a aflat în calitate de locţiitor la o secţie de votare unde a purtat o mască de protecţie la care păstrase doar unul dintre cele trei starturi ale măştii. Apreciază că orice afirmaţii sau comentarii sunt inutile în aceste condiţii, fără cheltuieli de judecată.

INSTANŢA
Având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit art. 396 alin. (1) C.pr.civ., va amâna pronunţarea hotărârii în cauză pentru data de 14 februarie 2022.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Amână pronunţarea în cauză la data de 14 februarie 2022.
Pronunţată în şedinţa publică de la 31 ianuarie 2022.

Preşedinte, GABRIELA MARIA ŢIFREA
Judecător, LAURA DEBELKA
Grefier, ANCUTA BELCEA

Și hotărîrea finală a instanței:

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TIMIŞ
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ NR. 190/2022
Şedinţa publică din data de 21 februarie 2022
Completul compus din:
PREŞEDINTE: GABRIELA MARIA ŢIFREA
Judecător: LAURA DEBELKA Grefier: ANCUTA BELCEA

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul petent Mioc Marius împotriva sentinţei civile nr. 5767/2021 din data de 04.05.2021 pronunţată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 34004/325/2020 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Timiș având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie JO NR. 2078178/06.12.2020.
Dată fără citarea părţilor.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 31.01.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de 14.02.2022, respectiv la data de 21.02.2022.

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.5767/2021 din data de 04.05.2021 pronunţată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 34004/325/2020, a fost respinsă plângerea contravenţională formulată de petentul MIOC MARIUS în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN TIMIŞ, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
II. Situaţia de fapt
Prin procesul-verbal de contravenţie seria PTMX nr. 2078178/6.12.2020 întocmit de INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN TIMIȘ, petentul MIOC MARIUS-
REMUS a fost sancționat contravențional pentru că la data de 6.12.2020, ora 11.00, în secţia de votare nr. 123 Timișoara, fiind locţiitor în secţia de votare nr. 123 Timișoara, între orele 7- 11:44 a purtat o mască de protecţie ruptă, care nu acoperea în totalitate nasul şi gura. Deşi i-a fost atrasă atenţia în repetate rânduri să schimbe masca de protecţie, acesta a refuzat, încălcând prevederile în vigoare privitoare la combaterea şi prevenirea pandemiei „covid19”, S-a reţinut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020 rap. la art. 3 alin. (1) pct. 2 din Anexa 2 la HG nr. 967/2020 şi sancţionată de art. 66 lit. a din Legea nr. 55/2020.
Agentul constatator a aplicat petentului sancţiunea amenzii în cuantum de 500 lei.
III. Dispoziţiile legale incidente
H.G. nr. 967/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 noiembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
Anexa 2 MĂSURI din 12 noiembrie 2020 pentru asigurarea rezilienței comunităților Art. 3 (1) În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc următoarele măsuri și acțiuni obligatorii:
2. purtarea măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, de către participanții la procesul electoral (alegători, membrii birourilor electorale ale secțiilor de votare, operatorii de calculator, persoanele acreditate, candidații, delegații acreditați, personalul de pază, personalul tehnic al birourilor electorale ale secțiilor de votare, informaticieni, personalul centrelor operative de intervenție pentru remedierea disfuncționalităților Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal – SIMPV, membrii biroului electoral de circumscripție ierarhic superior) pe toată perioada în care se află în sediul secției de votare și în localul de vot;
Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
Art. 65 Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte săvârșite pe durata stării de alertă: (…) h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d);
Art. 5 (2) Măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților sunt: d) măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;
Art. 66 Contravențiile prevăzute la art. 65 se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravențiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) și ș);
IV. Soluţia instanţei de judecată
1. Legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei
Instanţa de fond a constatat că procesul-verbal de contravenţie contestat în cauză a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii necondiţionate, anume numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, codul numeric personal al contravenientului, fapta săvârşită şi data comiterii acesteia, precum şi semnătura agentului constatator.
2. Temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, prima instanţa a învederat că atunci când fapta antisocială a fost constatată în mod direct și nemijlocit de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, se naşte o prezumție de veridicitate a celor reținute în actul sancționator. Această prezumţie constituie o probă în sine, conform art. 327 C. proc. civ., dar are caracter relativ și poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
În cauza de faţă, fapta petentului constând în nepurtarea măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, pe toată perioada în care se află în sediul secției de votare și în localul de vot, a fost constatată personal de către agentul constatator, după cum rezultă din procesul-verbal contestat.
Mai mult, intimatul a depus o înregistrare video şi o planşă fotografică realizate în secţia de votare în care poate fi observat petentul aşezat la o masă şi purtând o mască de protecţie de culoare albastru deschis, aproape transparentă, fiind evidentă îndepărtarea unora dintre straturi măştii. De altfel, petentul a confirmat acest aspect prin plângerea contravenţională, arătând că „pentru a îngădui o respiraţie mai uşoară şi a limita efectele negative asupra sănătăţii pe care purtarea îndelungată a măştii le are (…), păstrasem doar unul dintre cele 3 straturi originale ale măştii”.
Totodată, din imaginile surprinse din lateralul petentului, rezultă că masca purtată de petent era una ruptă în părţile laterale şi nu acoperea în totalitate nasul petentului.
Din cele de mai sus rezultă cu evidenţă că la data de 6.12.2020, cu ocazia alegerilor parlamentare, petentul, locţiitor în cadrul comisiei electorale în secţia nr. 123 din Timișoara,
în intervalul orar 7:00 -11:44 a purtat o mască de protecţie necorespunzătoare, care nu acoperea în totalitate nasul şi gura.
Petentul nu a contestat aceste elemente de fapt, dar a arătat că fapta contravenţională nu există decât dacă se probează că nu purta masca în mod corespunzător exact la data de 6.12.2020, ora 11:00, ora la care s-ar reţinut că fapta petentului ar fi fost săvârşită.
După cum s-a reţinut mai sus, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de temeinicie, astfel că petentului îi revine sarcina răsturnării acesteia. Or, petentul nu a propus probe şi nu a indicat elemente din care să rezulte un dubiu serios cu privire la ora/ perioada săvârşirii faptei. Mai mult, petentul nu a indicat eventuala vătămare care ar rezulta din indicarea eronată a orei/perioadei.
Petentul a mai susţinut că nu a săvârşit contravenţia imputată întrucât dispoziţiile legale nu pretind ca masca de protecţie să acopere nasul şi gura în totalitate. Astfel, este permisă acoperirea parţială.
Instanţa de fond a reținut că art. 3 alin. (1) pct. 2 din Anexa 2 a H.G. nr. 967/2020 a stabilit obligaţia purtării măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, de către participanții la procesul electoral (…) pe toată perioada în care se află în sediul secției de votare și în localul de vot.
Dispoziţia de mai sus trebuie interpretată conform regulilor de interpretare gramaticală. Astfel, verbul „a acoperi” semnifică, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009): „A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja. ◊ A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3.. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4.. A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.
A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. A ascunde, a tăinui. 6. A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7.. A corespunde perfect, a satisface. ◊ Expr. A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc.”
Din definiţiile de mai sus rezultă că acţiunea de a acoperi presupune punerea unui obiect peste un altul într-o asemenea manieră încât îl închide sau astupă pe cel de-al doilea. Acoperirea nu poate fi, deci, decât una integrală.
Mai mult, aplicând metoda de interpretare istorico-teleologică, anume prin raportare la împrejurările sociale care au stat la baza elaborării şi adoptării normei, în cauză, pandemia COVID19 care, la data adoptării normei în cauză, cauzase milioane de morţi la nivel mondial, se reţine că intenţia legiuitorului nu a putut fi alta decât aceea de a impune acoperirea în întregime a nasului şi gurii pentru a limita răspândirea virului SARS-COV2.
Petentul a mai invocat că masca de protecţie ar fi periculoasă pentru persoanele sănătoase şi inutilă în ceea ce priveşte limitarea răspândirii bolii. Aceste aspecte privesc justificarea măsurii obligatorii de purtare a măştii de protecţie.
În condiţiile în care măsura obligatorie a fost impusă printr-o hotărâre de guvern, act administrativ cu caracter normativ, această instanţă nu are posibilitatea cenzurării acesteia.
Mai mult, instanţa de fond a reținut că măsura de mai sus a fost adoptată de autorităţile din cvasi-unanimitatea statelor lumii la recomandarea autorităţilor medicale. De asemenea, există consens în comunitatea medicală cu privire la eficacitatea măştilor de protecţie în limitarea transmiterii unor infecţii respiratorii. Acesta este motivul pentru care, în timpul tuturor intervenţiilor chirurgicale, personalul medical poartă masca de protecţie.
Având în vedere cele de mai sus, prima instanţă a constatat că procesul-verbal este temeinic, petentul, participant la procesul electoral, săvârşind contravenţia de nerespectare a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d), constând în nepurtarea măştii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, pe toată perioada în care se află în sediul secției de votare și în localul de vot.
3. Individualizarea sancţiunii
Petentul a fost sancţionat cu amenda minimă, de 500 lei, limitele sancţiunii fiind 500-2500 lei.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, prima instanţa a avut în vedere prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 conform cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere împrejurările concrete ale cauzei, anume că petentul, deşi a solicitat participarea la procesul electoral în cadrul comisiei electorale, activitate pentru care a fost remunerat, nu a înţeles să respecte o normă de bază în contextul pandemiei COVID19 şi a pus în pericol pentru o perioadă considerabilă de timp participanţii la procesul de votare, prima instanţă a observat că agentul constatator a dat dovadă de clemenţă în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată.
Mai mult, deşi a recunoscut săvârşirea faptei concrete, petentul a contestat contravenţia, recurgând la interpretări vădit neîntemeiate ale dispoziţiilor legale.
Din toate acestea rezultă că petentul nu a înţeles consecinţele faptelor sale şi necesitatea respectării dispoziţiilor legale, cu atât mai mult cu cât acestea au ca scop protejarea vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, inclusiv a petentului.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că doar sancţiunea amenzii poate îndeplini rolurile sancțiunii contravenționale, anume de prevenție și îndreptare a conduitei petentului.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a respins plângerea contravenţională ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 5767/2021 din data de 04.05.2021 pronunţată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 34004/325/2020, a declarat apel petentul Mioc Marius prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: casarea sentinţei apelate şi să se dispună restituirea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, unde să se administreze dovezile propuse care n-au fost administrate, şi să îi fie comunicată înregistrarea video depusă la dosar de intimată.
În subsidiar, petentul a solicitat casarea sentinţei şi anularea procesului verbal de contravenţie seria JO nr. 2078178 din 6 decembrie 2020 şi a amenzii care i-a fost aplicată.
Cu cheltuieli de judecată, inclusiv 22 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă (dosar fond filele 9 şi 32).
În susţinerea cererii de apel, petentul a arătat că:
La şedinţa de judecată din 20 aprilie 2021 (filele 34-35) s-au respins mai multe dovezi a căror administrare petentul o solicita: înregistrarea video cu analiza făcută de Tom Woods despre eficacitatea purtării măştilor, înregistrarea video cu declaraţia publică a fostului ministru al sănătăţii Nelu Tătarii care spusese că masca face rău omului sănătos, audierea martorilor Nelu Tătarii şi Cozar Oana Aura şi expertiza judiciară care să lămurească dacă obligativitatea purtării măştilor pe faţă se încadrează in ceea ce legiuitorul numeşte, în art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea 55/2020 „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru /imitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor ” şi la „prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19”. Totodată a fost acceptată ca probă o înregistrare video depusă de intimat care petentului nu-i fusese comunicată în prealabil. Deşi în încheierea de şedinţă din 20 aprilie 2020 (fila 34 verso) este scris „instanţa dispune comunicarea … la adresa de e-mail mioc.marius@gmail.com a înregistrărilor video depuse la dosarul cauzei pe suport CD de către intimat”, acest lucru nu s-a întâmplat. După acea şedinţă de judecată s-a amânat pronunţarea, petentul a aşteptat să primească înregistrarea video pe care însăşi instanţa spusese că i-o va trimite pentru a depune concluzii scrise, dar instanţa nu şi-a îndeplinit sarcina pe care ea însăşi şi-a stabilit-o.
Totodată, în motivarea sentinţei se reţin nişte situaţii de fapt pentru care nu există dovezi la dosar, care n-au fost puse în prealabil în dezbaterea părţilor şi care consideră petentul că sunt complet rupte de realitate, precum: „pandemia de COVID-19 care, la data adoptării normei în cauză, cauzase milioane de morţi la nivel mondial”; „măsura de mai sus (purtarea măştilor – nota sa) a fost adoptată de autorităţile din cvasiunanimitatea statelor lumii la recomandarea autorităţilor medicale” şi „există consens în comunitatea medicală cu privire la eficacitatea măştilor de protecţie în limitarea transmiterii unor infecţii respiratorii”. Mai mult, acceptarea de către instanţă fără nici cea mai mică dovadă a faptului că măştile ar fi eficace în limitarea transmiterii unor infecţii respiratorii s-a făcut în contextul în care petentului i s-a respins expertiza judiciară pe care o solicitase care tindea spre lămurirea anume a acestui aspect şi cu neglijarea dovezilor contrare depuse la dosar (filele 6-8). Totodată s-a neglijat studiul ştiinţific la care făcuse referire în plângerea contravenţională care arată că măştile nu ajută la limitarea răspândirii infecţiilor virale. Ar putea aduce ca argument şi alte studii ştiinţifice, dar a considerat că până la urmă doar expertiza judiciară poate lămuri această problemă.
Greşit apreciază instanţa că „sancţiunea amenzii poate îndeplini rolurile sancţiunii contravenţionale, anume de prevenţie şi îndreptare a conduitei petentului”. Nu există nici cea mai mică şansă ca să se îndrepte conduita sa cu o amendă de 500 lei, în condiţiile în care petentul cu mult înainte de 6 decembrie 2020 când a avut loc întâmplarea care face obiectul acestui proces, a susţinut public că în privinţa pandemiei de covid-19 trăim într-o minciună generalizată şi că purtarea măştilor nu are nici un efect în limitarea transmiterii virusului SARS-CoV-2. Dacă instanţa respinge expertiza judiciară prin care petentul doreşte lămurirea acestui aspect şi preia în motivare ca adevăr juridic de necontestat exact faptele a căror verificare era obiectul expertizei judiciare respinse, efectul va fi doar întărirea convingerii sale că în problema covid-19 trăim într-o minciună generalizată. Citând în acest sens cuvintele lui C. J. Hopkins din articolul „Construirea realităţii nou-normale” (articol pe care l-a alăturat în întregime şi cu tălmăcire în româneşte): „ceea ce a fost foarte frustrant este că mulţi dintre noi trăim cu iluzia că suntem angajaţi într-o dispută raţională asupra faptelor (.,.). Nu este deloc aşa, faptele nu înseamnă absolut nimic pentru adepţii sistemelor totalitare. Puteţi arăta nou- normalilor ce fapte doriţi. Puteţi să le arătaţi cât de false au fost fotografiile cu oamenii morţi pe stradă în China în martie 2020. Puteţi să le arătaţi cât de false au fost proiecţiile cu ratele de mortalitate. Le puteţi explica modul în care testele PCR dau rezultate false, cum oameni sănătoşi erau consideraţi „ cazuri” medicale. Le puteţi arăta toate studiile privind ineficienta măştilor. Le puteţi explica statisticile false despre „spitalizări ”şi „morţi”, le puteţi trimite articole despre „spitalele de urgenţă” nefolosite, despre ratele de mortalitate ajustate în funcţie de vârstă şi populaţie care n-au fost neobişnuite, le puteţi cita ratele de supravieţuire pentru persoanele sub 70 de ani, primejdiile şi inutilitatea „vaccinării” copiilor. Nimic din toate acestea nu vor provoca nici cea mai mică diferenţă. (…) Ar putea continua şi desigur o va face, pe măsură ce ideologia „Non-Normalului” va deveni noua noastră „realitate”, în următorii câţiva ani. Ideea sa, în acest moment, este… că noi nu avem o dispută. Clasele conducătoare ale capitalismului global, guvernanţii, mass-mediu corporatistă şi masele Nou- Normale pe care le-au manipulat nu discută cu noi. Ei ştiu faptele. Ştiu că faptele le contrazic naraţiunile. Nu le pasă. Nu au nevoie să le pese. Pentru că nu este vorba despre fapte. Este vorba despre putere. (…) Deci, sigur, continuaţi să relataţi şi să împărtăşiţi fapte, presupunând că le puteţi trece de cenzură, dar să nu ne minţim despre lucrurile cu care ne confruntăm. Nu vom trezi nou-normalii relatând fapte. Dacă am fi putut, am fi făcut-o deja. Aceasta nu este o dezbatere civilizată despre fapte”.
Respingerea expertizei judiciare a fost motivată în încheierea de şedinţă din 20 aprilie 2020 prin faptul că „obiectivele formulate sunt abstracte şi fără legătură concretă cu această cauză”. De fapt, obiectivul expertizei cerută de petent – dacă obligativitatea purtării măştilor pe faţă se încadrează în ceea ce legiuitorul numeşte, în art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea 55/2020 „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor” ori la „prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19” şi dacă „măştile purtate timp îndelungat prin acoperirea nasului şi gurii pot avea efecte negative asupra sănătăţii.” – este foarte pertinent şi în legătură cu cauza, mai ales că art. 65 lit. h) din Legea 55/2020, care este încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina sa. Face referire anume la art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea 55/2020. Instanţa putea să suplimenteze întrebările adresate expertului dacă considera că întrebările propuse de petent nu sunt îndestulătoare, dar obiectivul propus pentru expertiză este legitim. Amenda i-a fost aplicată în temeiul Legii 55/2020, lege care nu impune obligativitatea purtării măştilor, ci vorbeşte doar la modul general despre faptul că, prin hotărâre de guvern, se pot adopta „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor” şi pentru „prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19”. Conform art. 108 alin.2 din Constituţie Hotărârile de guvern „se emit pentru organizarea aplicării legilor”. Prin urmare, instanţa trebuie să verifice dacă măsurile de limitare de drepturi şi libertăţi impuse prin hotărâre de guvern (cum ar fi dreptul de a respira aer curat, dreptul la sănătate în condiţiile în care specialişti vestiţi – precum Nelu Tătaru fost ministru al sănătăţii – au atras atenţia că „masca purtată de omul sănătos face mai mult rău decât bine”) au legătură cu scopurile legii 55/2020, anume „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc /tradus asupra sănătăţii persoanelor ” şi la „prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID- 19″. Totodată trebuie să verifice dacă fapta petentului încadrată de intimată la art. 65 lit. h) din Legea nr.55/2020 („nerespectarea de către persoanele fizice a masurilor individuale de proiecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d)” este într-adevăr o faptă de încălcare a „măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor”, în condiţiile în care art.5 alin. 2 lit. d) din L55/2020 nu vorbeşte despre purtatul măştilor, iar la art. 5 alin. (3) din Legea 55/2020 sunt enumerate restrictiv „măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc”, purtarea măştilor de protecţie nefăcând parte dintre ele.
Legea 55/2020 nu dă dreptul guvernului să ia orice fel de măsuri consideră sub pretextul că se crede că aceste măsuri ar limita riscul infectării cu covid. De pildă, în temeiul unor studii medicale care ar stabili că virusul poate pătrunde prin urechi, ar putea exista propunerea să se dea o hotărâre de guvern prin care cetăţenii să fie siliţi, sub pedeapsa amenzii, să-şi ţină degetele în urechi atunci când se află în spaţiul public. Însă, atâta vreme cât art.5 alin. (3) din legea 55/2020 nu pomeneşte ţinutul degetelor în urechi printre „măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc”, o amendă dată pentru neţinutul degetelor în urechi în temeiul art. 65 lit. h) din L. nr. 55/2020 (care face referire la art. 5 din L. 55/2020) nu este legală.
Cum H.G. nr. 967/2020 a avut perioadă de valabilitate limitată şi acum nu mai este în vigoare, o acţiune separată în justiţie de anulare a ei ar fi fără obiect. Nici Curtea Constituţională nu poate analiza această hotărâre de guvern, fiindcă conform art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992. Curtea Constituţională se pronunţă doar asupra unor dispoziţii legale care sunt în vigoare. Asta nu înseamnă însă că Constituţia poate fi încălcată prin hotărâre de guvern, în condiţiile în care nici prin lege votată în parlament ori prin ordonanţă de guvern încălcarea constituţiei nu este acceptabilă. S-ar putea invoca că art. 13 lit. a) din Legea 55/2020 prevede posibilitatea instituirii obligativităţii purtării măştii de protecţie în public, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne. A observat însă că nici procesul-verbal pe care-l contestă şi nici sentinţa apelată nu fac referire la acest articol de lege şi nici la vreun ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului de interne, liste inadmisibilă schimbarea temeiului juridic al amenzii contravenţionale faţă de cel prevăzut în procesul-verbal de contravenţie (a se vedea decizia 48/2019 a Tribunalului București: „În cadru/plângerii contravenţionale, instanţa este investită cu cercetarea legalităţii şi temeiniciei procesului- verbal, aşa cum acesta a fost încheiat de către agentul constatator, neputând opera modificări în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei. Spre deosebire de procesul penal, în care instanţa de judecată poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, în dreptul contravenţional plenitudinea de competenţă o are doar agentul constatator, pe cale de consecinţă, procesul-verbal fiind nul pentru încălcarea principiului legalităţii, fiind adusă o atingere dreptului la apărare al contravenientului. Instanţa va admite apelul formulat de apelantul-petent”https://wwvv.legal-land.ro/incadrarea-juridica-gresita-faptei contravenţionale consecinţe/).În eventualitatea în care s-ar considera că totuşi obligativitatea purtării măştilor prevăzută doar ca posibilitate de art. 13 lit. a) din Legea 55/2020 arată că H.G. 967/2020 n-a depăşit cadrul constituţional de a organiza aplicarea legii, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art.13 lit. a) din Legea 55/2020. Pentru judecarea acestei excepţii este necesară administrarea dovezii cu expertiza judiciară cerută de petent. Cum însă art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992 impune obligativitatea ca dispoziţia legală supusă controlului Curţii Constituţionale să aibe legătură cu soluţionarea cauzei şi cum art. 13 lit. a) din Legea 55/2020 nu este trecut în procesul verbal contestat ca temei al sancţionării, petentul a solicitat instanţei respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate invocată de petent, ca neavând legătură cu soluţionarea cauzei.
I. Afirmaţii ale instanţei prezentate greşit ca adevăr juridic de necontestat:
În cuprinsul sentinţei se fac afirmaţii false nu în temeiul unor dovezi de la dosar ci al propagandei intens vehiculată în spaţiul public, combinată cu cenzurarea informaţiilor contrare care se practică în principalele mijloace de informare în masă şi reţele de socializare. Petentul a considerat că judecătoarea a fost victimă a campaniei de manipulare desfăşurată pe plan mondial în contextul actualei crize covid-19, o reeditare cu mai multă izbândă a campaniilor de manipulare desfăşurate cu prilejul gripei aviare (2006) şi a gripei porcine (2009), iniţiatorii manipulărilor fiind în mare parte aceeaşi.
Pentru exemplificarea modului cum în trecut s-a încercat crearea de panică în populaţie cu gripa aviară şi gripa porcină. În scopul pregătirii vaccinării în masă a populaţiei împotriva acestor primejdii născocite alătur articolele „Aviara ar putea ucide două milioane de români” apărut în 22 iunie 2006 în „Libertatea”https://www.libertatea.ro/stiri/aviara-ar-putea- ucide-doua-milioane-de-romani-143226-cu declaraţiile domnului Adrian Streinu-Cercel conform cărora pandemia de gripă aviară ar putea provoca moartea a 2 milioane de români şi concluzia dânsului că e nevoie de vaccinarea populaţiei, cât şi articolul „Streinu Cercel: Scenariul cu 20.000 de morţi. E minim, asta e mizilic” apărut în 2 noiembrie 2009 pe saitul ziare.com https://ziare.com/stiri/gripa-porcina/streiunu-cercel-scenariul-cu-20-000-de-morti- e-minim asta-e-mizilic-939156 cu declaraţiile aceluiaşi domn Streinu-Cercel secretar de stat în Ministerul Sănătăţii atunci, dar şi la începutul pandemiei covid-19, acum deputat PSD, cu aceeaşi concluzie că este nevoie de vaccinarea populaţiei.
Situaţia din actuala criză covid-19 e identică cu cea din fostele crize ale gripei aviare şi gripei porcine, cu diferenţa că cercurile interesate de promovarea panicii în populaţie cu scopul realizării agendei lor şi-au îmbunătăţit modul de acţiune, acaparând instituţii publice din domeniul medical (Organizaţia Mondială a Sănătăţii jucând un rol cheie în aceasta) şi incluzând cenzura informaţiilor în strategia de lucru.
Subiectul este vast, personal petentul a arătat că a scris o carte întreagă despre asta – „Covid. minciuna veacului”, apărută în octombrie 2020, adică înainte de întâmplarea care face obiectul acestui proces.
Iar pe saitul său personal a publicat multe articole, a căror listă se găseşte la https://mariusmioc.wordpress.com/covid-19/. Petentul a mai precizat că această carte a ţinut-o pe masă în 6 decembrie 2020 în perioada votării şi este nedumerit de faptul că în filmarea acceptată drept dovadă, care nu i-a fost comunicată dar a fost prezentată în şedinţa de judecată, din câte îşi aminteşte petentul nu se vede acea carte. Spre dovadă petentul a alăturat această carte care conţine şi argumente despre contestarea de către petent, înainte de 6 decembrie 2020, a unor aspecte pe care instanţa le-a decretat ca adevăr juridic fără a face vreo cercetare.
Cu titlul de exemplu al faptului că pe internet (principala sursă de informaţie pentru o bună parte din public) se practică o campanie de manipulare pe plan mondial, a depus articolul „Actualizări şi măsuri de proiecţie referitoare la COVID-19 incluse în politicile noastre” care explică politica oficiala a facebook în această privinţă: https://vvvvw.facebook.com/help/230764881494641
Există presiuni politice pe plan mondial pentru ca în problema covid-19 să existe o cenzură strictă a informaţiilor, după cum se vede din declaraţii recente ale preşedintelui american.loc Bideu „Reţelele de socializare omoară oameni cu dezinformarea”. Associated Press. 17 iulie 2021. https://apnews.com/article/joe-biden-business-health-media-social- media.
Faptul că unele guverne promovează în opinia publică ideea că măsurile pe care le-au luat au fost corecte ţine de logica politică, care împiedică politicienii să recunoască că au greşit, lucru care e valabil in toate ţările în care politicienii fac greşeli. Instanţele de judecată nu trebuie însă să preia afirmaţiile guvernamentale ca adevăr absolut ci trebuie să-şi exercite independent rolul de a aflare a adevărului, conform art. 22 alin. 2 cod procedură civilă.
1.1. „Pandemia de COVID-19 care, la data adoptării normei în cauză, cauzase milioane de morţi la nivel mondial”
Pretinsele milioane de morţi provocaţi de covid-19 nu sunt decât o ficţiune statistică (conform cuvintelor lui Mark Twain: „Există minciuni, minciuni sfruntate şi statistici”) întemeiată pe nişte recomandări neştiinţifice ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii care au fost preluate de tutele guverne din întreaga lume.
Personal, petentul a contestat statisticile legate de morţii cauzaţi de pandemia de covid-l9 cu mult înainte de întâmplarea care face obiectul acestui dosar. Pe saitul propriu a publicat, încă din 28 martie 2020 (când toată isteria covid era la început) tălmăcirea în româneşte a unor fragmente din articolul „Cât de mortal e coronavirusul? Situaţia e departe de a fi lămurită” al doctorului John Lee, profesor de patologie şi fost consultant al NHS (National Health Service = sistemul public de sănătate din Marea Britanie).
Statisticile prezentate mincinos de mijloacele de informare în masă ca reprezentând morţi cauzaţi de pandemia covid-19 sunt de fapt urmarea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr.436 din 13 martie 2020 publicat în Monitorul Oficial nr. 207 din 13 martie 2020, precum şi a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 570 din 6 aprilie 2020 publicat în Monitorul Oficial din 7 aprilie 2020. Ordinul 436/2020 aprobă protocolul specific privind managementul cazurilor de deces al pacienţilor infectaţi cu noul coronavirus care prevede evitarea autopsiilor la persoanele răposate care au fost depistate cu infecţie cu SARS-CoV-2 (covid-19) şi trecerea automată a covid-19 pe certificatul de deces. Această trecere a covid-19 pe certificatul de deces se face conform protocolului aprobat de minister, şi în cazurile în care nu există confirmarea infecţiei cu coronavirus ci doar bănuiala unei asemenea infecţii (punctul c) ori la persoane aflate în izolare la domiciliu (punctul a) – petentul a amintit faptul că la vremea respectivă (martie 2020) se impunea izolarea la domiciliu pentru orice persoană care intra în România dintr-o ţară declarată în „zona roşie”, fără ca infecţia cu coronavirus să fie confirmată prin test. Dacă cineva se întorcea de pildă din Italia, era silit la 14 zile de izolare la domiciliu. Dacă în timpul ăsta murea, era trecut pe certificatul de deces covid-19, deşi prezenţa virusului în organism nu fusese niciodată confirmată.
Mai târziu, cele 2 ordine menţionate au fost completate cu Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 961/2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 460 din 29 mai 2020, prin care, la art. 1 pct. 2 se prevede: „Cazurile confirmate COVID soldate cu deces la care testele RT-PCR în dinamică din spută/aspirat bronşic sunt negative (2 teste) pot fi considerate deces datorat infecţiei cu SARS-CoV-2 dacă clinicianul evidenţiază semne si simptome înalt sugestive şi decesul este corelat cu evoluţia clinică determinată de COVID”. 2 teste succesive RT-PCR cu rezultat negativ erau considerate dovada standard că infecţia covid-19 a fost eliminată din organism. Pe baza a 2 teste RT-PCR negative erau eliberaţi oamenii din carantină sau izolare. Ordinul 961/2020 arată dorinţa ministerului de a găsi moduri prin care să se raporteze cât mai mulţi morţi de covid, creând posibilitatea de a se raporta „deces datorat infecţiei cu SARS- CoV-2 „ şi în cazurile morţilor care fuseseră infectaţi cu acest virus dar îl eliminaseră din organism până în momentul morţii.
Este de remarcat că la data de 13 martie 2020, când s-a emis acel prim ordin al Ministerului Sănătăţii pe tema covid-19, nu exista în România nici un mort care să fi fost depistat cu această boală. Abia în 22 martie 2020 au apărut primii 2 morţi la care se depistase infecţie cu covid-19. Dovedesc asta cu comunicatul oficial de pe saitul Ministerului Sănătăţii: http:/Av\vw.ms.ro/2020/03/22/buietin-informativ-22-03-2020/ a depus acest comunicat.
În comunicat se vorbeşte despre „primele 2 decese pe teritoriul României ale unor pacienţi infectaţi cu noul tip de coronavirus”. Subliniază faptul că „decese ale unor pacienţi infectaţi cu noul lip de coronavirus” nu este echivalent cu „decese provocate de noul coronavirus”. Când e vorba de un pacient cu „afecţiuni preexistente foarte, grave, patologie neoplazică în stadiu terminal (cancer)” – cum e unul din cazurile din comunicatul sus-amintit, se poate bănui că decesul nu a fost provocat de noul coronavirus ci de „afecţiunile preexistente foarte grave”. Nu este vorba de un caz izolat, asemenea afecţiuni preexistente grave se găsesc în marea majoritate a cazurilor de decese ale unor pacienţi infectaţi cu noul tip de coronavirus. Chiar dacă coronavirusul a fost prezent în trupul pacienţilor în momentul morţii, acesta n-ar fi nici o legătură cu moartea şi în multe cazuri n-a grăbii moartea nici măcar cu 5 minute.
A fost o politică deliberată a guvernului, după ce instaurase starea de urgenţă, să impună medicilor notarea pe cât mai multe certificatele de deces a bolii covid-19, pentru a justifica în faţa opiniei publice instaurarea stării de urgenţă cu restricţiile aduse populaţiei. Este o logică politică, nu medicală, pe care o dovedesc cu interviul dat de fostul ministru al sănătăţii Nelu Tătarii, care-l înlocuise pe vechiul ministru Victor Sebastian Costache în 26 martie 2020 (tocmai fiindcă vechiul ministru avusese reticenţe faţă de felul cum se dorea gestionarea problemei covid), care a declarat la „Ştirile Pro IV” din 5 aprilie 2020: „am solicitat ca în fiecare judeţ toate decesele pe care le avem să fie considerate ca deces suspect coronavirus şi să avem în continuare o evaluare a lor completă”. https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/un-nou-focar-de-covid-19-sta-sa-explodeze-la- galati-la-un-eamin-pentni-varslnici.html
Declararea a absolut oricărui deces ca deces suspect coronavirus (asta însemnând efectuarea de teste pentru virus la oricare mort şi în caz de test pozitiv declararea covid-19 drept cauză a morţii) nu are logică medicală, ci politică. În trecut, nu se făceau teste pentru viruşi gripali la toţi morţii pentru a stabili în temeiul lor numărul morţilor de gripă.
Aceste aspecte pot fi lămurite prin audierea martorului Nelu Tătaru, cerută deja de petent dar respinsă neîntemeiat de instanţă.
Iniţial petentul nu-a considerat numărul morţilor provocaţi de covid-19 ca fiind relevant pentru această cauză. Dar fiindcă instanţa face afirmaţia, pe care o consideră o aberaţie, precum că pandemia covid-19 a cauzat milioane de morţi la nivel mondial, consideră că o asemenea afirmaţie nu poate fi prezentată ca adevăr juridic fără o cercetare judecătorească prealabilă. În cadrul expertizei judiciare pe care a cerut-o deja a solicitat să fie întrebat expertul şi dacă expresia „decese ale unor pacienţi infectaţi cu noul tip de coronavirus” care apare în comunicatele Ministerului Sănătăţii, poate fi considerată ca însemnând acelaşi lucru cu „decese provocate de noul tip de coronavirus”. Alte întrebări solicitate deja de petent pentru expertiză, cum ar fi „aproximativ (ca ordin de mărime) câţi viruşi există în mod obişnuit în organismul unui om sănătos şi cam câte specii de viruşi sunt cunoscute că obişnuiesc să locuiască în organismul uman?” vor ajuta instanţa să se lămurească de faptul că a fi infectat cu miliarde de viruşi şi bacterii este starea firească a omului sănătos, că există o diferenţă semnificativă între infecţie şi boală şi că existenţa unui anume virus în trupul unui om care a murit nu este o dovadă sigură că moartea a fost pricinuită ori măcar grăbită de acel virus.
Tot pentru lămurirea faptului că infecţia cu coronavirus nu înseamnă automat boală, petentul alătur şi explicaţiile date de unul dintre cei mai cunoscuţi microbiologi pe plan mondial, profesorul german Sucharit Bhakdi, publicate în cartea sa „Covid, minciuna veacului”, pag. 50 („in infecţiologie a fost mereu o deosebire fundamentală între infecţie şi boală”), 52 („simpla prezenţă a virusului nu trebuie niciodată echivalată cu moarte pricinuită de covid-19″).
Pentru eventualitatea că se vor invoca afirmaţii ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu privire la milioanele de morţi pe care pandemia covid-19 i-ar fi provocat, a amintit că încă din 25 aprilie 2020 a fost iniţiatorul petiţiei on-line pentru ieşirea României din Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), petiţie care până la data redactării acestui apel a adunat 1606 semnături. A explicat în acea petiţie inclusiv rolul OMS în falsificarea rapoartelor despre morţi de covid.https://www.petitieonline.com/iesirea_romaniei_ din_ organizaţia _mondial_ a sntii
1.2. „Măsura de mai sus (obligativitatea purtării măştilor care să acopere nasul şi gura – nota sa) a fost adoptată de autorităţile din cvasiunanimitatea statelor lumii la recomandarea autorităţilor medicale”
Aceasta este o altă afirmaţie falsă pe care instanţa a făcut-o fără să existe dovezi la dosar şi fără a pune subiectul în dezbaterea părţilor.
Scopul impunerii obligativităţii purtării măștilor a fost propagandistic, nu medical, după cum arăta şi C.J.Hopkins în articolul său „Războiul propagandistic (şi cum să lupţi în el)” apărut în engleză pe saitul consentfactory (Fabrica de Consimţământ): „De aceea măştile obligatorii au devenit esenţiale pentru impunerea ideologiei Noului Normal. A sili masele să poarte o mască care arată de tip medical în public a fost o lovitură măiastră a propagandei. Pe scurt, dacă poţi sili oamenii să se îmbrace ca şi când ar merge să lucreze în zona de boli infecţioase a unui spital în fiecare zi pentru 17 luni… presto! Vei obţine o nouă „realitate „… o „realitate nouă,” patologico-totalitară, o „ realitate” paranoid-psihotică ca într-o sectă religioasă în care foste persoane semiraţionale au fost reduse la slugi care bolborosesc aberaţii. Le este frică să meargă afară fără permisiunea „autorităţilor” şi îşi injectează copiii cu „vaccinuri” experimentale. Puterea brută a imaginii vizuale a acestor măşti şi a faptului de a fi silit să repeţi ritualul comportamental de a le purta a fost aproape irezistibilă. Da, ştiu că tu ai rezistat. Aşa am făcut şi eu. Dar suntem în minoritate. A tăgădui puterea a ceea ce ni se împotriveşte ne poate face să ne simţim mai bine, dar nu ne va duce niciunde, sau în orice caz, nu într-un loc bun. Fapt este că marea majoritate a publicului, cu excepţia oamenilor din Suedia, Florida şi alte câteva locuri care oficial nu există, au urmat în mod robotic acest ritual teatral, hărţuind pe cei care refuză să facă la fel şi astfel simulând colectiv o molimă apocaliptică. Noii Normali, adică cei care încă poartă măşti în aer liber, ţipă despre „cazuri” fără sens. Hărţuiesc pe toţi să se ,, vaccineze” şi colaborează la segregarea „nevaccinaţilor”, nu se poartă astfel fiindcă sunt proşti. Se poartă aşa fiindcă trăiesc într-o nouă „realitate” care a fost construită pentru ei în ultimele 17 luni de o campanie propagandistică masivă, cea mai extinsă şi eficace din istoria propagandei”.
https://consentfactory.org/2021/07/19/the-propaganda-war-and-hov-to-fight-it/
La începutul crizei covid recomandările autorităţilor medicale din cvasiunanimitatea ţârilor lumii erau împotriva purtării măştilor de către persoane sănătoase. Inclusiv Organizaţia Mondiala a Sănătăţii (OMS) atrăgea atenţia că purtarea măştilor nu e recomandată.
Declaraţia fostului ministru Nelu Tătaru, a cărei înregistrare video petentul a depus-o, e în concordanţă cu recomandările din acea vreme ale OMS. În perioada stării de urgenţă (15 martie – 15 mai 2020), nu a existat obligativitatea purtării măştii în România.
Abia din 5 iunie 2020 OMS a schimbat recomandarea şi a îndemnat la purtarea măştilor şi de către oameni sănătoşi în transportul public şi alte locuri închise foarte aglomerate.
Articol Smartradio, 3 decembrie 2020 „Telenovela măştilor. Cum ţi-a schimbat OMS recomandările privind purtarea măştilor de la începutul epidemiei”
Sinte o mulţime de ţări unde până la apariţia HG 967/2020 care este temeiul amenzii care face obiectul acestui proces, purtarea măştilor nu a fost obligatorie. Pentru a nu ne adânci prea mult în această problemă (lucru care se va putea însă face în cadrul expertizei judiciare) petentul s-a limitat să prezinte dovezi legate doar de câteva ţări. Articol Mediafax (Alexandru Gologan) din 20 august 2020 „Principalul imunolog din Suedia este de părere că purtarea măştilor faciale est un act periculos” (sunt citate afirmaţiile lui Anders Tegnell, epidemiolog şef la Agenţia de Sănătate Publică din Suedia, precum că dovezile privind eficacitatea purtării măştilor de faţă au fost „uimitor de slabe”)
Articol hotnews.ro din 1 septembrie 2020 „Suedia continuă pe calea sa: Vecinii nordici schimbă direcţia privind purtarea măştilor, Tegnell susţine că nu e susţinută de dovezi ştiinţifice”
Articol breitbart.com din 28 ianuarie 2021 „Preşedintele Tanzaniei promovează aburul pentru lupta cu coronavirusul, atrage atenţia că vaccinurile nu sunt bune” (limba engleză) Citat din articol (tălmăcire proprie): „Tanzania a îngăduit cetăţenilor în anul trecut să continue să se adune în grupuri mari pentru activităţi sociale, precum evenimente sportive, evitând distanţarea fizică şi obligativitatea purtării măştilor care au fost impuse în multe alte ţări în timpul pandemiei cu coronavirus „.
De menţionat că preşedintele Tanzaniei, cunoscut (şi criticat) în toată lumea pentru că a declarat că testele PCR folosite la depistarea coronavirusului sunt o înşelătorie (a depus o înregistrare video şi tălmăcire în româneşte) a fost reales în 28 octombrie 2020 (după refuzul său de a se alătura isteriei covid) cu 84,4% din voturi, dar a murit în 2021.
La momentul când petentul a redactat acest apel, conform datelor de pe worldometers.info. sail unde se actualizează zilnic situaţia pandemiei de covid-19 în toată lumea. România a avut 1794 morţi covid-19 la milionul de locuitori, în timp ce Suedia a avut 1438 iar Tanzania 0.3. Concluzia sa este că purtarea cât mai puţin a măştilor pe faţă cât şi măsuri cât mai puţin răspândite de izolare şi carantină salvează vieţi.
În SUA, care este ţară federală, obligativitatea sau neobligativitatea purtării măştilor se stabileşte la nivel local. Există un mare număr de state componente ale SUA în care guvernele au anulat obligativitatea purtării măştilor, tocmai fiindcă şi-au dat seama de ineficienta acestora. Nu se poate vedea o diferenţă semnificativă în numărul de infectări şi morţi de covid-19 între statele unde există şi unde nu există obligativitatea purtării măştilor. Din cele 50 de state componente + 1 district federal ale SUA, conform articolului „State-by-State Guide to Face Mask Requirements” (îndrumare cu privire la cerinţele de purtare a măştii în fiecare stat) din 20 iulie 2021 apărut la https://www.aarp.org/health/healtly-living/info-2020/states-mask-mandates-coronavirus.html, 31 (adică majoritatea) nu au, la data articolului impusă vreo obligaţie a purtării măştii, iar în 11 dintre ele această obligaţie nu a existat niciodată în perioada pandemiei. Astfel, în 20 iulie 2021 următoarele state americane nu impuneau purtarea măştii faciale: Alaska, Arizona, Arkansas, Colorado, Delaware, Florida (aici s-a interzis şi consiliilor locale să adopte vreo hotărâre despre obligativitatea măştilor). Georgia, Idaho,Indiana, Iowa, Kansas, Kenlucky, Luisiana, Maine, Maryland, Massachussets. Michigan, Minesota, Mississippi, Missouri, Montana, Nebraska, New Hampshire, New Jersey, Carolina de Nord, Dakota de Nord, Ohio, OKLahoma, Oregon, Pennsylvania, Rhode Island, Carolina de Sud, Dakota de Sud, Tennesee, Texas, Utah,Vermont, Virginia,Virginia de Vest, Wisconsin, Wyoming.
Prin urmare afirmaţia instanţei că obligativitatea purtării măştilor care să acopere nasul şi gura a fost impusă în „cvasitotalitatea” statelor lumii este neadevărată.
Pentru lămurirea acestui aspect petentul a solicitat ca în cadrul expertizei judiciare deja solicitate să se adauge următoarele probleme de verificat:
– să se prezinte o situaţie a ţărilor care, la data adoptării HG 967/2020, exista respectiv nu exista obligativitatea legală a purtării măştilor care să acopere nasul şi gura, iar în cazul Statelor Unite ale Americii această situaţie să fie prezentată pentru fiecare stat component în parte.
– să se prezinte o situaţie a ţărilor care, în iulie 2021, există respectiv nu există obligativitatea legală a purtării măştilor care să acopere nasul şi gura, iar în cazul Statelor Unite ale Americii această situaţie să fie prezentată pentru fiecare stat component în parte.
1.3. „Există consens în comunitatea medicală cu privire la eficacitatea măştilor de protecţie în limitarea transmiterii unor infecţii respiratorii”
Mai sus a arătat deja că în unele ţări măsura respectivă nu s-a adoptat, tocmai fiindcă în comunitatea medicală nu a existat consens în favoarea ei.
Nici in România nu există consens în comunitatea medicală. După ce în perioada stării de urgenţă (martie-mai 2020) consensul era că măştile nu sunt necesare, însuşi ministrul Nelu Tătaru declarând asta cum a dovedit cu înregistrarea video depusă la dosar şi doreşte să dovedească suplimentar cu audierea ca martor a lui Nelu Tătarii (aceste 2 dovezi respinse neîntemeiat de instanţă), autorităţile începând chiar cu preşedintele Klaus Iohanis (care n-are studii medicale) au decretat că măştile sunt necesare şi s-a declanşat o politică de intimidare dar şi de miluire prin suplimente salariale a corpului medical pentru ca acesta să susţină politica guvernului.
Cu toate acestea, există numeroşi medici care au contestat eficacitatea măştilor în limitarea transmiterii infecţiilor respiratorii. Dovedesc asta prin apelul a 128 de medici români contra dictaturii covid publicat pe saitul activenews.ro în 2 aprilie 2021 (articol actualizat în 18 aprilie 2021.
Consensul care se pretinde că există în comunitatea medicală cu privire la măsurile legate de pandemia covid-19 (nu doar referitoare la măşti ci la absolut toate măsurile) este un consens ca pe vremea lui Ceauşescu, când în comunitatea ştiinţifică românească exista „consens” cu privire la faptul că Elena Ceauşescu este om de ştiinţă de renume mondial. Chiar de la începutul măsurilor luate sub pretextul stării de urgenţă, s-au schimbat conduceri de spitale care nu voiau să aplice măsurile guvernamentale şi unii medici au fost ameninţaţi cu dosare penale sub pretextul „zădărnicirii combaterii bolilor”. În paralel, s-a practicat mituirea corpului medical prin acordarea de suplimente salariale pentru cei implicaţi în tratarea covid- 19, creând astfel o cointeresare a unor medici în susţinerea narativei despre caracterul extraordinar de primejdios al bolii covid-19, lucru care l-a arătat în articolul „Klaus Johannis încearcă să obţină consensul lumii medicale cu privire la grozăvia corona virusului cerând bonus salarial pentru medicii care se ocupă de această problemă” publicat pe saitul său în 2 aprilie 2020 şi republicat în cartea „Covid, minciuna veacului” (pe care a anexat-o alăturat cererii de apel ca dovadă) la paginile 33-34.
Ca dovadă suplimentară cu privire la faptul că în lumea medicală nu există consens cu privire la eficienţa măştilor, dar şi cu privire la presiunile care se fac în corpul medical pentru crearea unei false aparenţe de consens în favoarea măsurilor pandemice anunţate de guvernanţi, cer audierea martorului Răzvan Constantinescu, domiciliat în laşi (…), medic primar de medicină internă şi cadru didactic universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi. Martorul, care poate fi considerat expert în domeniul medical, poate da relaţii şi despre alte probleme, cum ar fi corectitudinea înregistrării morţilor de covid-19 în comunicatele prezentate marelui public.
1.4. „Din motive de siguranţă, nu va fi deschis plicul depus la dosarul cauzei de către petent în interiorul căruia se află masca pe care petentul a afirmat că a purtat-o la data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenţiei, având în vedere pericolul reprezentat de virusul SAKS-CoV-2 şi având în vedere recomandări/e autorităţilor medicale” (încheiere de şedinţă 20.04.2021, fila 35)
Nu există recomandare a autorităţilor medicale care să spună că virusul, chiar dacă a existat într-o mască, poate rămâne activ timp de mai bine de 4 luni, cât a trecut de la data purtării măştii până la şedinţa de judecată, timp în care masca a stat închisă în plic în arhiva judecătoriei Timișoara. În plus, pentru a presupune că într-o mască există virus, e nevoie ca cel care a purtat-o să fi fost infectat cu virus. De la începutul „pandemiei” până azi petentul n- a fost niciodată infectat cu virusul SARS-CoV-2 deci nici măştile purtate de petent n-au cum să fie infectate cu acest virus. Refuzul de a cerceta dovezile administrate care au legătură cu cauza este dovadă de netemeinicie a sentinţei. Faptul că masca aflată în plic este anume masca purtată de petent în 6 decembrie 2020 intenţionează să-l dovedească cu martora Cozar Aura.
2. Situaţia de fapt din 6 decembrie 2020
După cum a arătat şi în plângerea iniţială, petentul a purtat mască de protecţie care i-a acoperit nasul şi gura. Masca acoperea vârful nasului, nările, dar putea exista o zonă la baza nasului care a rămas descoperită. Toată discuţia cu jandarmul s-a referit strict la calitatea măştii. Nu i s-a atras deloc atenţia asupra faptului că masca n-ar acoperi în întregime nasul şi gura, lucrul îl dovedeşte prin audierea martorei Cozar Oana.
Din câte îşi aminteşte şi înregistrarea video prezentată de pârâtă, care nu i-a fost comunicată dar a văzut-o în şedinţa de judecată, arată că masca acoperea vârful nasului, nările şi gura, şi doar la baza nasului exista o zonă neacoperită de mască.
Instanţa pretinde că expresia legală „să acopere nasul şi gura” nu poate însemna decât o acoperire integrală a nasului şi gurii.
O interpretare teleologică a expresiei, ţinând seamă că scopul măsurii este limitarea răspândirii virusului, arată că legiuitorul a dorit de fapt să fie acoperite orificiile corpului, anume gura şi nările. Acestea au fost acoperite de mască în 6 decembrie 2020. Existenţa la baza nasului a unei zone neacoperite de mască nu are efect asupra răspândirii virusului (nici acoperirea nărilor şi gurii nu are efect, dar asta e altă discuţie).
Pe de altă parte, e greşită afirmaţia că acoperirea nasului şi gurii nu poate însemna docil acoperire integrală. În limba română se foloseşte şi expresia „acoperire parţială”, expresie folosită şi în acte normative. De pildă, art.1 pct. 2 din Ordinul 6025 din 25 octombrie 2018 al Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, publicat în Monitorul Oficial 977 din 19 noiembrie 2018, modifică punctul 3.3.2. din „Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor. Partea a III-a – Instalaţii de detectare, semnalizare şi avertizare” astfel:
„3.3.2. (l) Gradul de acoperire cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu pentru construcţiile şi spaţiile prevăzute la pct. 3.3.1 trebuie să fie cel de acoperire totală cu detectoare de incendiu şi declanşatoare manuale, fiind supravegheate toate spaţiile din clădire, cu excepţia celor menţionate la pct. 3.3.3.(2) Pentru celelalte construcţii şi spaţii care nu sunt indicate la pct. 3.3.1. gradul de acoperire cu instalaţii de detectare, semnalizare şi a/armare la incendiu poate fi şi. sau:- acoperire parţială: este supravegheat, la fel ca şi în cazul acoperirii totale, numai spaţiul vulnerabil la incendiu:- acoperire locală: este supravegheat un echipament sau o zonă locală care nu trebuie izolată de restul clădirii, ea oferind un nivel mai ridicat de proiecţie decât cel al clădirii. (3) Gradul de acoperire parţială şi locală cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu se stabileşte de către proiectant.”
Vedem aşadar într-un act normativ folosite expresiile „acoperire totală”, „acoperire parţială” şi „grad de acoperire”. Dacă „acoperire” ar însemna automat „acoperire integrală” asemenea expresii n-ar fi folosite.
În drept: Decizia nr. 9/2020 a ÎCCJ de soluţionare a recursului în interesul legii conform căreia în apel se pot propune şi dovezi noi, art. 22 alin. (2), 470-480 Cod procedură civilă, Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.436 din 13 martie 2020, Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 570 din 6 aprilie 2020, Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 961/2020. art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992. art. 1 pct. 2 din Ordinul 6025 din 25 octombrie 2018 al Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Legea 55/2020, OG 2/2001, art. 6 CEDO.
În probaţiune a solicitat încuviinţarea înscrisurilor depuse la dosar.
La data de 20.10.2021, Inspectoratul de Jandarmi Județean Timiș (U.M. 0520 Timișoara) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii apelantului și menținerea hotărârii pronunțată de către prima instanță.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, avându-se în vedere următoarele aspecte:
– Probatoriul administrat în prezenta cauză a confirmat starea de fapt reținută în actul de sancționare.
– Aspectele consemnate în actul de sancționare sunt urmarea unor constatări personale, prin propriile simţuri ale unui jandarm aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
– Motivele invocate de către apelant sunt de circumstanță, fără o argumentare de natură să conducă la concluzia că hotărârea instanței de fond este una injustă, afirmațiile sale făcând referire la aspecte care nu au legătură cu cauza dedusă judecății. De altfel, apelantul-petent nu a contestat, nici în fața instanței de fond și nici prin apelul formulat, starea de fapt reținută în actul de sancționare, afirmațiile sale vizând aspecte care exced cadrului legal care face obiectul prezentei cauze.
Cele prezentate confirmă faptul că instanța de fond a apreciat, în mod legal și temeinic, că nu sunt motive care să ducă la admiterea plângerii, respingându-se plângerea ca neîntemeiată și menținându-se procesul verbal de contravenție așa cum a fost încheiat de către agentul constatator.
În concluzie, considerând că sancțiunea contravențională a fost aplicată în mod justificat și legal de către agentul constatator și, nefiind motive care să conducă la anularea/schimbarea sentinței instanței de fond, intimatul a solicitat instanței să dispună respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și să dispună menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul a apreciat ca fiind inutile probele solicitate de către apelant a fi administrate de către instanța de control judiciar, motiv pentru care se impune respingerea lor.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri.
În drept: art. 205, 411, 471 și 480 Cod de procedură civilă, Legea nr. 55/2020, O.G. nr.
2/2001.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate şi în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Codul de procedură civilă, dar şi din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din acelaşi Cod, instanţa constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenţia în cele ce urmează.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria PTMX nr. 2078178/6.12.2020, apelantul petent a fost sancţionat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru fapta prevăzută de art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020 rap. la art. 3 alin. (1) pct. 2 din Anexa 2 la HG nr. 967/2020 şi sancţionată de art. 66 lit. a din Legea nr. 55/2020.
În procesul-verbal de contravenție s-a reţinut că în data de 06.12.2020, ora 11.00, fiind locţiitor în secţia de votare nr. 123 Timișoara, între orele 7-11:44, a purtat o mască de protecţie ruptă, care nu acoperea în totalitate nasul şi gura. Deşi i-a fost atrasă atenţia în repetate rânduri să schimbe masca de protecţie, acesta a refuzat, încălcând prevederile în vigoare privitoare la combaterea şi prevenirea pandemiei „Covid 19”.
Verificând legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de art. 16 şi 19 din O.G. nr. 2/2001 şi nu se poate reţine niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (respectiv lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea şi sediul acesteia, a faptei săvârşite, a datei comiterii, semnătura agentului constatator), procesul-verbal de constatare a contravenţiei fiind încheiat cu respectarea rigorilor impuse de textul legal mai sus menţionat, dar şi niciunul din cazurile de nulitate relativă.
Nu poate fi reţinută critica apelantului-petent referitoare la nelegalitatea art. 65 din Legea nr. 55/2020, fiind vorba de norme legale aflate în vigoare atât la momentul constatării şi sancţionării contravenţiilor, cât şi în prezent, ce nu au fost declarate neconstituţionale, contrar afirmaţiilor lipsite de fundament ale apelantului.
În concluzie, tribunalul apreciază că procesul-verbal este legal întocmit, neexistând niciun motiv de ineficacitate care să îi afecteze validitatea sub aspect formal.
Cu privire la temeinicia sancţionării apelantului-petent, tribunalul constată că prima instanţă a făcut o corectă apreciere a prevederilor legale aplicabile în cauză şi a probatoriului administrat, intimatul făcând dovada că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute, întrucât procesul-verbal de constatare a contravenţiei face dovada deplină a situaţiei de fapt constatate personal (ex propriis sensibus) de agentul constatator şi consemnate în cuprinsul acestuia, până la proba contrarie. Potrivit practicii CEDO în materie contravenţională, în situaţia în care agentul constatator a constatat direct şi nemijlocit săvârşirea faptei sancţionate prin procesul-verbal, prezumţia de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (cauza Blum c. Austriei, 5, 27, 28).
Agentul constatator este un funcţionar public învestit de lege cu competenţa de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, astfel încât constatarea personală a acestuia este suficientă în lipsa unor dovezi produse de către contravenient apte să facă dovada unei stări de fapt contrare celei reţinute prin actul de sancţionare.
Situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal contestat este rezultatul unor constatări personale ale unui agent constatator (jandarm) aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind abilitat să constate şi să sancţioneze faptele antisociale, cu scopul de a se asigura respectarea legilor.
Veridicitatea constatărilor personale ale organului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal nu ar corespunde realităţii. Petentul care susţine netemeinicia procesului-verbal trebuie să furnizeze aceste indicii, neputându-se reduce însă la o simplă afirmaţie a acestuia. În caz contrar, răspunderea contravenţională ar fi lipsită de conţinut, iar organele abilitate de lege nu ar mai putea acţiona eficient în sensul respectării acesteia.
În prezenta cauză, apelantul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în procesul verbal de contravenţie, deşi sarcina probei îi incumbă, în conformitate cu prevederile art. 249 coroborat cu art. 10 alin. 1 teza a doua C.pr.civ.
De altfel, apelantul petent nu a contestat fapta imputată, constând în nepurtarea măştii de protecţie în mod corespunzător, ci s-a mărginit să susţină că temeiurile de drept în baza cărora a fost sancţionat contravin Legii fundamentale a ţării. Această critică nu poate fi reţinută, întrucât, după cum s-a arătat în considerentele anterioare, nu s-a constatat, de către instanţa de contencios constituţional, neconformitatea cu Constituţia a textelor de lege ce au stat la baza sancţionării contravenţionale a apelantului.
În ceea ce priveşte susţinerea apelantului în sensul că starea de fapt reţinută în procesul verbal este străină dispoziţiilor legale ce produc efecte în materie, tribunalul constată că fapta reţinută în sarcina apelantului este prevăzută de normele legale menţionate în procesul-verbal de contravenţie contestat.
Potrivit art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020, „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d); m) circulaţia persoanelor, pietonală sau cu vehicule, în locurile şi, după caz, în intervalele orare în care aceasta a fost interzisă sau restrânsă potrivit art. 5 alin. (3) lit. b).”
Art. 5 alin. 2 lit. d din acelasi act normativ arată: „Măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt: măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu”.
Art. 3 alin. 1 pct. 2 din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 967/2020 prevede că „În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc următoarele măsuri și acțiuni obligatorii:
2. purtarea măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, de către participanții la procesul electoral (alegători, membrii birourilor electorale ale secțiilor de votare, operatorii de calculator, persoanele acreditate, candidații, delegații acreditați, personalul de pază, personalul tehnic al birourilor electorale ale secțiilor de votare, informaticieni, personalul centrelor operative de intervenție pentru remedierea disfuncționalităților Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal – SIMPV, membrii biroului electoral de circumscripție ierarhic superior) pe toată perioada în care se află în sediul secției de votare și în localul de vot;”.
În fine, fapta apelantului petent constând în nepurtarea măștii de protecție corespunzător, astfel încât să acopere nasul și gura în interiorul secției de votare reiese şi din vizionarea înregistrării video şi planşei fotografice depuse la dosar de către intimat.
Contrar susţinerilor apelantului petent, reţine Tribunalul că în mod corect prima instanţă a respins cererea de administrare a probelor cu expertiză judiciară, înregistrări video şi martori, în condiţiile în care din celelalte probe administrate în cauză rezultă cu certitudine existenţa situaţiei de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie.
Faţă de starea de fapt reţinută şi prevederile legale incidente, contrar susţinerilor apelantului, instanţa constată că fapta reţinută în sarcina acestuia întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina sa, procesul-verbal de contravenţie seria seria PTMX nr. 2078178/6.12.2020 fiind întocmit în mod legal şi temeinic.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, tribunalul reţine că este necesar ca sancţiunea contravențională aplicată să fie proporţională cu pericolul social concret al faptei comise, acest pericol fiind apreciat în fiecare caz în parte prin raportare la vătămarea adusă valorilor sociale ocrotite de lege, la persoana şi atitudinea petentului, la împrejurările în care a fost comisă fapta conform art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica atunci când fapta este de gravitate redusă.
Pornind de la criteriile instituite prin prevederile legale precitate, tribunalul constată că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei apelantului şi la împrejurările concrete ale comiterii acesteia.
Astfel, apelantul a fost sancționat contravențional pentru că nu a respectat măsurile individuale de protecţie a vieţii împotriva răspândirii noului virus Sars-cov 2, respectiv a purtat o mască de protecţie ruptă, care nu acoperea în totalitate nasul şi gura, în timp ce se afla în spaţiul public închis, fiind locţiitor în secţia de votare nr. 123 Timișoara. Or, fapta de a nu purta masca de protecţie în spaţiul public închis are un grad ridicat de pericol social, putând produce urmări grave pentru sănătatea unui mare număr de persoane – atât cele care s-au aflat în proximitatea apelantului pe perioada de timp cât nu a purtat masca, cât şi cele cu care au intrat ulterior în contact respectivele persoane. Nu se poate susţine că o atare faptă ar fi de gravitate redusă, raportat la consecinţele deosebit de grave susceptibile să se producă prin infectarea unui număr nedeterminat de persoane cu virusul Sars-cov 2.
Nu este întrunită, așadar, cerinţa esențială instituită de art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 pentru aplicarea unui avertisment, aceea ca fapta să fie de gravitate redusă.
Tribunalul are în vedere şi faptul că deşi jandarmul care executa serviciul de menţinere a ordinii şi lininiştii publice la Secţia de votare nr. 123 Timişoara l-a îndemnat pe apelant să poarte mască corespunzătoare în interior, care să acopere nasul şi gura, acesta a refuzat.
De asemenea, tribunalul constată că, prin susţinerile făcute pe parcursul procesului, apelantul-petent arată că nu conştientizează nici în prezent că s-a făcut vinovat de comiterea a contravenţiei prevăzute de Legea nr. 55/2020 şi nici nu înţelege importanţa respectării măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor de virusul Sars-cov 2. În aceste condiţii, nu se poate considera că aplicarea unui simplu avertisment ar fi de natură să ducă la corectarea conduitei sale ilicite.
Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că pentru îndreptarea sa se impune aplicarea amenzii, sancţiunea avertismentului nefiind suficientă pentru prevenirea repetării pe viitor a aceloraşi fapte.
Fără a mai relua în considerentele prezentei decizii motivele expuse în cuprinsul sentinței apelate – pe care Tribunalul și le însușește – apreciază că la situația faptică desprinsă din mijloacele de dovadă administrate în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, sens în care apelul se va respinge ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul petent MIOC MARIUS REMUS, (…), în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN TIMIŞ (U.M. 0520 Timișoara), cu sediul în mun. Timișoara, B-dul Gheorghe Barițiu, nr. 19-21, judeţul Timiș, împotriva sentinţei civile nr. 5767/04.05.2021 pronunţată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 34004/325/2020, având ca obiect plângere contravenţională.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Pronunţată în data de 21.02.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte, GABRIELA MARIA ŢIFREA
Judecător, LAURA DEBELKA
Grefier, ANCUTA BELCEA

Red. G.M.Ţ./10.05.2022
Thred. A.B.
Instanța de fond: Judecătoria Timişoara Judecător: Ioana-Maria Cîmpean
4 ex /2com
A.B. 25 Februarie 2022

Mai citește:
Am fost amendat la mitingul împotriva restricțiilor covid de la Timișoara
– Încă o amendă, primită de mine prin poștă
– Noua amendă primită de mine, ca locțiitor de președinte de secție de votare
– Autoritatea Electorală Permanentă m-a exclus din corpul experților electorali
Azi la Judecătoria Timișoara începe procesul legat de amenda luată de mine ca locțiitor de președinte de secție de votare
– Am contestat în instanță hotărîrea Autorității Electorale Permanente de a mă exclude din corpul experților electorali
Nouă amendă primită de mine și felul cum am contestat-o. „Sînt cuprins de remușcări pentru faptul că am avut declarație pe proprie răspundere asupra mea”
Întîmpinarea jandarmeriei la unul dintre procesele legate de amenzile mele
Am cîștigat (primă instanță) procesul pentru amenda din carantină
Procesul pentru amenda din carantină: Apelul Jandarmeriei și întîmpinarea mea din apel
Întîmpinarea Jandarmeriei în procesul despre 2 din amenzile mele
Judecătoria Timișoara respinge plîngerea mea împotriva amenzii luată ca locțiitor de președinte de secție de votare. Textul sentinței
Procesul pentru amenzile din 8 și 15 noiembrie 2020, amînat pentru 3 decembrie. Excepțiile de neconstituționalitate și nelegalitate depuse de mine
Am mai încasat o amendă
De ziua națională am fost reținut, încătușat și amendat de jandarmerie
Contestația mea față de amenda primită de Ziua națională. „Legiuitorul, în înțelepciunea sa, a prevăzut purtarea măștilor nu ca o măsură de ocrotire a sănătății, ci ca o măsură cu caracter propagandistic, psihologic și sociologic”
Cu prilejul Anului Nou, Jandarmeria îmi trimite o nouă amendă. Pentru mitingul din 21 decembrie 2021 de la București (video)
Curtea de Apel Timișoara a stabilit: Amenda pentru nepurtarea măștii nu poate fi temei pentru excluderea din corpul experților electorali
O primă hotărîre definitivă în procesele mele cu Jandarmeria: Amenda din carantină anulată
La cererea mea Tribunalul Timiș sesizează Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole din Legea 55/2020
Argumentele pentru neconstituționalitatea carantinării Timișoarei aduse de mine în procesul cu jandarmeria
Plîngerea mea împotriva amenzilor primite în 21 decembrie 2021 la București. Definirea juridică a „idealurilor revoluției din decembrie 1989” prevăzute în Constituție, cerută cu prilejul acestei plîngeri
Încheierea de ședință a Tribunalului Timiș prin care s-a admis sesizarea Curții Constituționale cu privire la art. 5 alin. 3 și art. 65 lit. o din Legea nr. 55/2020
Plîngerea mea împotriva jandarmilor care m-au încătușat de ziua națională rezolvată cu neînceperea urmăririi penale
Procesul pentru amenda din 21 decembrie 2021, amînat după sesizarea Curții Constituționale. Raportul Jandarmeriei: „Stabilirea identității contravenientului s-a făcut prin metode specifice”
– alte articole legate de problema c0r0navirusului la pagina c0vid-19.

3 gânduri despre „După ce mi-a respins toate cererile de dovezi în proces, Tribunalul Timiș concluzionează: „apelantul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decît cea reţinută în procesul verbal de contravenţie, deşi sarcina probei îi incumbă”

  1. Articolul 65,h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d),// măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu//.

    -unde au vazut IN LEGE cele 2 p.proaste ceva de masca?!
    (probabil au ajuns judecatoare pe selectia negativa: le place sa scrie si atat;mai circula si vorbele:
    cica greffierii/le „se ocupa” cu motivarile….)
    Pentru definirea mastii era art 72.1 DECIS NECONSTITUTIONAL la data pronuntarii,
    Articolul 72(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie, în măsura în care acestea din urmă nu contravin prevederilor prezentei legi.

    art 72.1 a fost initiat de deputatul pnl Florin Roman in comisia juridica
    DESI FUSESE AVERTIZAT de o doamna deputat,jurista evident.
    pana si cel mai handicapat jurist intelege ca 72.1 nu are ce cauta IN NICI O SINGURA LEGE!

    -.pentru initierea unei legi DECISA n.c. NIMENI nu are imunitate;
    nimeni nu a fost tras la vre-o raspundere pt. initerea unei asemenea….

    de drept art 72.1 decis n.c. la 12 iulie 2021, data publicarii,
    NU A EXISTAT!

    reamintim:
    prezidenta lu’ Inalta Curte debita:
    „cetatenii sa respecte auto-izolarea DISPUSA!”
    (auto-izolarea cu izolir-band,poate,in cusca cainelui,
    astora din „justitie” le cam plac „masurile de fortza”,
    ca d-aia s-au dus acolo,vezi gestul traditional de a da cu ciocanul….)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.