Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Soră-mea la conferința despre iluminatul inteligent de la Milano Octombrie 14, 2016

Filed under: familia mea — mariusmioc @ 8:01 am
Tags: ,

De pe youtube, un interviu cu soră-mea, la conferința internațională despre iluminatul inteligent de la Milano.

Tălmăcire: (more…)

 

Bunicul meu dinspre mamă și tălmăcirile sale în ungurește. Superofertă Septembrie 19, 2016

Filed under: familia mea — mariusmioc @ 12:01 am
Tags: ,

Manuscris rămas de la bunicul. Traducere în maghiară a romanului „Fiul vrăjitoarei” al scriitoarei germane Rosemarie Schuder

Manuscris rămas de la bunicul. Traducere în maghiară a romanului „Fiul vrăjitoarei” al scriitoarei germane Rosemarie Schuder

Bunicul meu dinspre mamă, Jozsef (Iosif) Kuliner, s-a născut la Timișoara în 1899 și a trăit pînă în 1987. A făcut școala la Timișoara, în clădirea actualului liceu „C. D. Loga”, care pe vremea aia se numea altfel și era cu predare în maghiară – înainte de 1918 toate școlile de stat din Timișoara erau cu predare în maghiară. A absolvit facultatea de medicină la Cluj – aici studiile le-a făcut în limba română, că era deja după unirea Ardealului cu România. A fost doctor în Uileacul de Beiuș (județul Bihor) – unde s-a născut mama, iar apoi a revenit în Timișoara. De-a lungul vieții a adunat o bibliotecă impresionantă, cu vreo 10000 de cărți, din care majoritatea erau în maghiară. Cînd a îmbătrînit, i s-a stricat vederea, încît ajunsese să nu mai poată citi nici cu ochelari (fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, pe lîngă vedere i s-a stricat și auzul). Abia cu cîteva luni înainte de moarte a primit de la fiul său din SUA (unchiul meu) un aparat care să-l ajute la citit – care proiecta pe un ecran ca de televizor imaginea cărții, practic se realiza o mărire de foarte multe ori a imaginii. La vremea aia un asemenea aparat costa mult, așa că unchiul n-a vrut să dea banii decît după ce are confirmarea că aparatul e folositor. Pentru asta bunicul trebuia să meargă la Viena, unde să încerce aparatul (nu existau în România asemenea aparate). A durat destul pînă a primit pașaport, căci în regimul comunist să pleci peste hotare, mai ales într-o țară capitalistă, era un lucru care se aproba greu. Pînă la urmă a primit totuși aprobarea, șefii comuniști s-au gîndit că un bătrîn de peste 80 de ani nu va dori să înceapă o nouă viață în străinătate, și dacă totuși va refuza să se înapoieze, singura pagubă pentru stat ar fi o pensie mai puțin de plătit (pe vremea comunistă, cetățenii români care rămîneau în străinătate pierdeau dreptul la pensie). Dacă n-ar fi fost amînarea pentru obținerea dreptului de a pleca la Viena, perioada în care bunicul s-ar fi bucurat de aparatul respectiv ar fi fost mult mai mare. (more…)

 

Din epoca Ceauşescu: Autorizaţie pentru maşina de scris Aprilie 4, 2016


AutorizMasScris1Căutînd printr-un dulap pe care nu-l mai deschisesem de multă vreme, am găsit această autorizaţie prin care maică-mea primea aprobare, în conformitate cu decretul 98/1983, pentru deţinerea unei maşini de scris.

E o maşină de scris veche, cred că din perioada interbelică, adaptată pentru principalele limbi din Timişoara – română, maghiară, germană – care fusese folosită de bunicul meu, dar la momentul respectiv autorizaţia a fost scoasă pe numele maică-mii.

Am folosit şi eu acea maşină de scris în perioada comunistă, pentru încercările mele literare de atunci (de pildă: Frobii – linc), iar în anii ’90 am folosit-o pentru diferite comunicate ale Comisiei pentru Adevăr şi Dreptate pe care o înfiinţasem în cadrul asociaţiei „17 Decembrie”. Am renunţat să o mai folosesc după ce mi-am luat calculator personal şi imprimantă. (more…)

 

Despre imigranți. Experiența americană a soră-mii. Ce ar putea face România Septembrie 11, 2015


Că tot e la modă subiectul imigranților, vă povestesc cum procedau americanii în anii ’80. Nu știu dacă legile americane în domeniu au rămas la fel și azi.

Folosesc o sursă de primă mînă legată de emigrarea în SUA: soră-mea.

A ajuns în vizită la rude, adică la unchiul meu cetățean american. Pentru viza de turist unchiul a trebuit să dea o declarație „affidavit of support”, prin care și-a luat angajamentul că îi asigură casă și masă cît stă în SUA. Ajunsă acolo, face comparația cu raiul ceaușist și hotărăște că nu mai vrea să se întoarcă. (more…)

 

Proprietatea intelectuală și experiența mea de inginer Iunie 16, 2014


După isprăvirea facultății, timp de doi ani am lucrat chiar în meseria pentru care mă pregătisem – cea de inginer. Am fost inginer proiectant la Prompt SA – institut de proiectări continuator al fostului CCSITMRTU ceaușist (Centrul de Cercetări Științifice și Inginerie Tehnologică pentru Mașini de Ridicat și Transport Uzinal). La CCSITMRTU lucrase în perioada comunistă atît taică-meu, cît și unchiul meu care emigrase în SUA. Din perioada comunistă am niște reviste editate de institut în care atît taică-meu cît și unchiul meu au publicat articole. Cînd am lucrat eu acolo, Prompt SA era încă în proprietatea statului. Mai apoi a fost privatizat, patron a ajuns omul de afaceri Mihai Olariu, care prin intermediul Prompt SA a pus stăpînire și pe UMT. (more…)

 

Shanghai (China). Conferinţă internaţională despre sisteme de iluminat inteligente. Participă şi soră-mea Mai 13, 2013

Filed under: familia mea — mariusmioc @ 6:14 am
Tags: ,

În China, la Şanhai (Shanghai), cel mai mare oraş din lume (linc), are loc zilele acestea (13-15 mai) o conferinţă internaţională cu privire la tehnologiile de vîrf în domeniul sistemelor de iluminare – Green Lighting Shanghai Forum (linc).

Printre participanţii la această conferinţă se numără şi soră-mea, Silvia Mioc. Va prezenta un referat despre „Future Lighting System That See and Think” (sisteme de iluminat care văd şi gîndesc), în calitate de reprezentantă a Rensselaer Polytechnic Institute din SUA. (more…)

 

Manifestaţie a românilor din Chicago, 24 decembrie 1989. Soră-mea cere arme pentru România, dar precizează că nu e nevoie de trupe Octombrie 21, 2009


Actualizare 2 aprilie 2016: Lincul la articolul „RAFA are un nou președinte”

Pe 24 decembrie 1989 românii din Chicago au organizat o manifestaţie împotriva lui Ceauşescu şi în favoarea revoluţiei. Era perioada cînd FSN-ul se lupta vitejeşte cu teroriştii, iar ştirile despre luptele crîncene care aveau loc ajunseseră şi peste ocean. Manifestaţia, relatată de principalele ziare din Chicago – „Chicago Tribune” şi „Chicago Sun Times”, a adunat vreo 500 de persoane. Printre ele şi soră-mea, care locuia pe atunci în acest oraş. Dar iată cum au înfăţişat ziarele locale respectiva manifestaţie (intervenţiile mele cu litere cursive între paranteze drepte).

Silvia_IMG_0022_NEW
Silvia_IMG_0023_NEW

Victimele lui Ceauşescu primesc un omagiu îndîrjit de Andrew Herrmann, în „Chicago Sun Times” din 25 decembrie 1989 (more…)