Noua carte a lui Alex Mihai Stoenescu – „Interviuri după revoluție”, în care are și un capitol despre mine

Am observat că pe internet apar reclame cu noua carte a lui Alex Mihai Stoenescu cu „mărturii senzaționale despre evenimentele din decembrie 1989”, fiind pomenit în reclame și numele meu, iar apoi am găsit în „Cotidianul” un rezumat al capitolului din carte care mă privește, cu titlul: Marius Mioc: „Nu îi recunosc lui Iliescu vreun merit în răsturnarea lui Ceaușescu” (linc).

Am cerut la „Cotidianul” și un drept la replică legat de o frază care apărea în ziar, drept la replică pe care mi l-a acordat (linc).

Între timp am procurat cartea, iată cîteva comentarii referitoare la capitolul legat de mine, căci n-am timp acum să comentez toată cartea:

În 2004 am schimbat într-adevăr niște scrisori cu Alex Mihai Stoenescu, pe care-l remarcasem ca mentor al campaniei de falsificare a istoriei revoluției din „Jurnalul Național”, campanie care mă determinase să scot un ziar – „Revoluția din Timișoara și minciunile lui Marius Tucă” (Marius Tucă fiind șeful „Jurnalului Național”), ziar pe care l-am trimis și lui Alex Mihai Stoenescu (dacă-mi amintesc bine, l-am trimis și la „Jurnalul Național”, să ajungă și la Marius Tucă). Mai apoi am scos o întreagă carte legată de campania „Jurnalului Național” – „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național” (editura Marineasa, 2005).

Federaţia maghiară pentru drepturile omului şi revoluţia română

Articol publicat și pe contributors (linc)

Cartea lui Arpad Szoczi – „Timişoara. Adevărata poveste despre revoluţia română” (editura Partium, Oradea 2014; au apărut şi ediţii în limbile engleză şi maghiară; conform spuselor autorului ediţia în română e mai recentă şi cuprinde ultimele actualizări) este de fapt o carte despre acţiunile organizaţiei americano-canadiene numită Federaţia Maghiară pentru Drepturile Omului, întreprinse împotriva regimului ceauşist, printre care cea mai importantă a fost pregătirea interviului cu Laszlo Tokes care a fost prezentat la televiziunea maghiară în 24 iulie 1989. Interviul a contribuit la consolidarea şi popularizarea statutului de dizident a lui Laszlo Tokes, indirect contribuind astfel şi la izbucnirea revoluţiei române.

Autorul însuşi, născut în Canada într-o familie mixtă maghiaro-germană, a fost activist al Federaţiei Maghiare pentru Drepturile Omului, deci cunoaşte bine subiectul asupra căruia scrie. Alt activist al respectivei organizaţii a fost Istvan Tokes, fratele lui Laszlo Tokes.

Pe același subiect ca și cartea autorul a realizat și un film – „Umbra lui Dracula – adevărata istorie din spatele revoluției române” (linc), cu care în 2010 a primit premiul „Cel mai bun producător de film documentar” la Festivalul Ungar de Filme. Filmul a fost deja prezentat la televiziuni din Ungaria, Canada, Polonia și Spania. În România, filmul a putut fi văzut la Timișoara în decembrie 2009, la aniversarea a 20 de ani de la revoluție (linc).

Reşiţa, kilometrul 100 al revoluţiei române din 1989

Broşura lui Ion D. Cucu şi Irinel Gavril Struţă – „Reşiţa, kilometrul 100 al revoluţiei române din 1989”, editura Graph, 2014 (distanţa între Timişoara şi Reşiţa este de 100 km) ne oferă o prezentare pe scurt a evenimentelor din decembrie 1989 de la Reşiţa. Autorii sînt ei înşişi participanţi direcţi la evenimente şi scriu din postura de martori oculari.

După ce e arătată atmosfera care domnea în Reşiţa cînd soseau aici zvonuri despre cele întîmplate la Timişoara, ni se prezintă izbucnirea manifestaţiilor revoluţionare. În 21 decembrie 1989, de la ora 10, treptat se adună tot mai mulţi cetăţeni în piaţa centrală a oraşului. După ora 12,30 „liniştea pieţei este sfîşiată de un glas firav ce intonează primele versuri ale, de acum celebrului imn naţional Deşteaptă-te române”. Un miliţian „se îndreaptă ameninţător, în pas alergător, cu intenţia de a pune pumnul în gura îndrăzneţului. Gravă greşeală! Este imediat încercuit şi nici nu îşi dă seama cînd este „trosnit” peste cascheta ce se rostogoleşte 10-15 metri pe dalele pieţei. Un moment de derută generală. Reuşeşte totuşi, nenorocitul, să o ia la sănătoasa în uralele celor prezenţi. Gata. Acum un adevărat cor de tineri cîntă cu toate puterile Deşteaptă-te române. Semnalul se pare că a fost dat” (pag. 22). Cel care i-a aplicat corecţia miliţianului este unul din autorii cărţii – Irinel Struţă.

Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts

Cartea lui Larry Watts „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” (editura Rao 2012 – editură care pare specializată în falsificarea istoriei revoluţiei; a publicat şi cărţile lui Alex Mihai Stoenescu) se ocupă de întreaga perioadă comunistă din istoria României, cît şi de relaţiile României cu Rusia de dinainte de comunism. Capitole ale cărţii se referă la perioada războiului de independenţă din 1877-1878, situaţia de după primul război mondial şi războiul României împotriva guvernului de la Budapesta condus de Bela Kun (sprijinit de sovietici), al doilea război mondial, perioada stalinistă, perioada Hruşciov, primăvara de la Praga şi refuzul lui Ceauşescu de a participa la invadarea Cehoslovaciei (pe larg tratată, în 8 capitole), perioada Ceauşescu, probleme de politică externă ale României (Orientul Mijlociu, parteneriatul cu SUA). Nu există un capitol consacrat revoluţiei din 1989. Larry Watts analizează amănunţit evenimentele de pînă în 1978, iar despre revoluţia care a răsturnat regimul comunist face doar scurte referiri în introducerea cărţii. Cel mai important fragment din cartea lui Larry Watts care se referă la revoluţie îl găsim la pagina 55, şi este următorul:

Este sugestiv faptul că peste 25000 din cei 37000 de turişti sovietici care au considerat România locul preferat pentru vizite sau tranzit, în cele două săptămînă anterioare revoluţiei din decembrie 1989, au ales să nu mai plece timp de aproape un an, pînă în octombrie 1990, după ce guvernul român le-a cerut oficial şi insistent să părăsească ţara.

Aici se face trimitere la o notă de subsol în care se scrie:

Ceauşescu a protestat împotriva afluxului brusc de turişti de la Moscova, din care nici unul nu stătea la vreun hotel. Vezi Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier nr. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, decembrie 2001, pp. 3-11, CWIHP. Ancheta Senatului României asupra evenimentelor din 1989 menţionează un salt de la 30000 turişti sovietici în 1988 la 67000 în 1989, precum şi o întîrziere inexplicabilă în plecarea acestora. Vezi Depoziţia lui Petre Roman, transcript nr. 90/8.03.1994, Arhiva Senatului României, pp. 44-45. Conform prim-ministrului Petre Roman, 30000 de turişti ruşi au rămas în România peste un an, pînă cînd li s-a cerut oficial să plece, în octombrie 1990. Conform lui Roman, şeful SIE, Caraman, l-a informat numai la acea dată despre aceştia. Totuşi încă din martie televiziunea română relata despre taberele sovietice.

Acest fragment din Larry Watts a inspirat articolul lui Sorin Golea din tabloidul „Libertatea” (linc) pe care l-am analizat deja (linc):

Titus Suciu – Revoluţia pe înţelesul detractorilor

Ieri la sediul filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor s-a lansat cartea lui Titus Suciu – „Revoluţia pe înţelesul detractorilor”.

Printre cei care au prezentat volumul se numără Cornel Ungureanu şi Ioan Savu.

Cartea a apărut la editura Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Este o carte polemică, care combate încercările de falsificare a istoriei revoluţiei de către persoane precum Marius Tucă, Alex Mihai Stoenescu, Ion Cristoiu sau Grigore Cartianu.

Multe din observaţiile pe care le găsim în cartea domnului Titus Suciu, legate de scrierile indivizilor sus-pomeniţi, le-am făcut şi eu, în cărţile mele „Falsificatorii istoriei” (1994, ediţia a 2-a – 1995) şi „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (2005). Parte din articolele respective le-am republicat şi pe acest blog. În ceea ce priveşte sus-menţionaţii, eu şi domnul Titus Suciu avem păreri similare.

Titus Suciu este şi autorul altor volume despre revoluţia din 1989: „Reportaj cu sufletul la gură” (1990), „Lumea bună a balconului” (1995), „Candelă împotriva timpului” (2011, în colaborare cu Vasile Bogdan), cît şi a scenariului filmului documentar „Candelă împotriva timpului” (deasemeni în colaborare cu Vasile Bogdan) produs la TVR Timişoara care a fost prezentat pe acest blog. Eram ferm convins că anul trecut am prezentat pe acest blog în întregime filmul serial „Candelă împotriva timpului”, dar acum cînd verific văd că am pus doar 6 din cele 8 episoade. Tocmai atunci a fost reclamaţia TVR împotriva mea la youtube (linc) şi am fost distras de această problemă, uitînd să pun pe blog şi celelalte 2 episoade, deşi directorul TVR Timişoara Lucian Ionică îmi dăduse dreptul de a pune filmul pe internet şi deja pusesem episoadele pe youtube. Voi pune în zilele următoare şi celelalte 2 episoade din acest film documentar.

Alexandru Tacu despre frauda „revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi

Alexandru Tacu este un fost deţinut politic ieşean, semnatar în 1989, alături de Dan Petrescu, a „declaraţiei de la Iaşi” care s-a difuzat la radio Europa Liberă în 9 octombrie 1989 şi în care se protesta împotriva regimului Ceauşescu. În cartea „Revoluţia la negru. Iaşi 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? – o fraudă!” (editura 3D Arte, 2010 – linc) domnia sa comentează ceea ce dînsul consideră o fraudă istoriografică – aşa-zisul început al revoluţiei române în 14 decembrie 1989 la Iaşi. Cartea domnului Tacu este o replică la o altă carte – „Iaşi 14 decembrie 1989 – începutul revoluţiei române?” apărută în 2000 la editura Cogito din Oradea sub îngrijirea lui Gheorghe Florescu, profesor universitar, şi a lui Cassian Maria Spiridon, unul din autodeclaraţii lideri ai „revoluţiei” ieşene şi principalul propagandist al acesteia după 1989, cît şi la unele articole din presa ieşeană despre ziua de 14 decembrie 1989. „Nişte impostori au machiat o sosie, un fel de raport-lucrare, aş numi-o cu maliţiozitate antologie de truc şi chestii, prin excelenţă de sorginte tupeist-livrescă (…) Estimez discuţia asupra ‘maculaturii’ ca fiind de stringentă actualitate, deşi ceva timp de la aventura imbroglio a trecut” (pag. 8), „Falsificatorii de istorie, de fapt infractori de drept comun, cu o formulă brigantescă: Sesam deschide-te!, au reuşit tot ce şi-au dorit: o structură privată numită Asociaţia 14 decembrie 1989, ‘cetăţeni de onoare ai urbei’, titluri naţionale în grad de cavaler acordate de preşedintele penal Ion Iliescu” (pag. 136), spune domnul Tacu. Volumul editat de Gheorghe Florescu şi Cassian Spiridon susţine că în 14 decembrie 1989 în Piaţa Unirii din Iaşi s-ar fi încercat organizarea unei manifestaţii anticeauşiste, care ar fi eşuat datorită prezenţei forţelor de ordine, iar această încercare eşuată ar fi reprezentat de fapt începutul revoluţiei române. Ideea a fost popularizată ulterior în presă (mai ales ieşeană) şi de persoane precum Alex Mihai Stoenescu (informator al securităţii – linc) şi a ajuns şi în manualele şcolare de istorie. Domnul Tacu a citit cartea îngrijită de Florescu şi Spiridon „cu atenţia martorului sub ochii căruia în 14 decembrie 1989 nu s-a petrecut nimic evenimenţial în Piaţa Unirii, cît şi pe platforma Combinatului de utilaj greu, de natură să sugereze iminenţa unui protest politic, sau mă rog, o revoltă antiregim” (pag. 7-8).

Revoluţia din 1989 a început la Suceava!

Am prezentat deja pe acest blog o recenzie la revista „Clio 1989” nr. 1/2005, publicaţie autodeclarată „de nivel academic” editată de Institutul Revoluţiei Române. Era începutul activităţii acestui institut şi revista recenzată era prima revistă cu pretenţii academice scoasă de institut (mai fuseseră tipărite de IRR şi 2 numere din „Caietele Revoluţiei”, dar aceea nu era o revistă cu pretenţii). În recenzia respectivă – „Clio 1989 – revistă de nivel academic?” (linc) – m-am referit la articolele publicate în „Clio 1989” nr. 1/2005 de către Ioan Scurtu, director ştiinţific al IRR şi persoana care a coordonat respectivul număr de revistă şi Georgiana Margareta Scurtu, fiica primului. Separat am recenzat şi alte articole din revista „Clio 1989” nr. 1/2005. Prezint acum o recenzie apărută în presa timişoreană la articolul „Declanşarea şi desfăşurarea revoluţiei pe meleaguri sucevene în etapa 22 decembrie 1989 – 20 mai 1990” publicat de profesorul universitar Mihai Iacobescu în respectivul număr al revistei „Clio 1989”.

Revoluţia din 1989 a început la Suceava!

Alex Stoenescu – “Interviuri despre revoluţie” (recenzie)

Reproduc mai jos o recenzie la cartea lui Alex Mihai Stoenescu – „Interviuri despre revoluţie” (editura Rao 2004), publicată de mine în 2005 în presa timişoreană, şi republicată în cartea „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (în ediţia de pe internet a acestei cărţi acest capitol lipseşte). Cititorii acestui blog au putut lua cunoştiinţă de multe alte comentarii despre scrierile lui Alex Mihai Stoenescu (vezi pagina „Analize despre revoluţia din 1989”).

Ion Luca Caragiale avea o schiţă în care un profesor, ca să dea notă bună unui elev slab, pune întrebări de felul: “Nu-i aşa că …”. Elevul răspunde “Da, aşa e”, concluzia fiind că elevul e eminent!

Cam aşa stau lucrurile şi cu cartea lui Alex Stoenescu “Interviuri despre revoluţie” (Editura Rao 2004). Autorul nu urmăreşte adevărul despre revoluţie, ci strîngerea de “dovezi” în favoarea principalelor sale teze despre acest subiect: implicarea agenturilor străine şi patriotismul Securităţii, care ar fi fost de fapt de partea revoluţiei în 1989. Deseori martorii nu confirmă prejudecăţile autorului, iar atunci acesta le sugerează răspunsurile care trebuiesc date. Cînd răspunsurile sugerate convin intereselor celor interviaţi, uneori aceştia intră în jocul autorului.

Viorel Marineasa: „Teroriştii printre noi. Adevărul despre ucigaşii Revoluţiei” de Grigore Cartianu (recenzie)

Scriitorul şi conferenţiarul universitar timişorean Viorel Marineasa mi-a trimis o nouă recenzie legată de o carte despre revoluţia din 1989: „Teroriştii printre noi. Adevărul despre ucigaşii revoluţiei” de Grigore Cartianu. Respectiva recenzie a fost publicată şi în revista timişoreană „Orizont”. O prezint acum şi cititorilor acestui blog.

Despre volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor. Să mori împușcat ca un animal sălbatic” al lui Grigore Cartianu am scris cu vreun an în urmă. Observam atunci că prima sută de pagini este compromisă de faptul că autorul și-a însușit cu deosebită osârdie teoriile lui Alex Mihai Stoenescu, conform cărora „revoluția” din România ar fi fost rodul acțiunii orchestrate a serviciilor secrete străine, dar recunoșteam că, pe următoarele 400, Cartianu își demonstrează talentul, reconstituind pas cu pas drumul cuplului prezidențial până sub zidul cazărmii de la Târgoviște.
Noua sa carte, Teroriștii printre noi. Adevărul despre ucigașii Revoluției (Editura Adevărul Holding, București, 2011), este consecința unei munci de echipă. Lui Cristian Delcea și lui Mihai Voinea li se datorează investigația jurnalistică (lor li se poate adăuga Laurențiu Ungureanu, cel ce a refăcut filmul evenimentelor de la Craiova), iar Andrei Crăciun i-a coordonat. În ce-l privește, Grigore Cartianu a alcătuit planul de ansamblu, a scris capitolul introductiv, a „supervizat întreaga construcție” și a așezat în final un șir de editoriale (când complementare, când de direcție în raport cu zdroaba de pe teren) având legătură sau tangență cu tema.

Terorist, erou martir. O replică a domnului Mihalache şi răspunsul meu

Am prezentat pe acest blog filmul „Terorist, erou martir” (linc), producţie TVR 2011, realizator Cornel Mihalache, împreună cu o recenzie la acesta. Domnul Mihalache a scris o replică la recenzia mea, pe care o reproduc mai jos (am adăugat doar diactriticele, fiindcă mă enervează scrisul fără diacritice), împreună cu un răspuns al meu la replica dînsului.

Drept la replică la Marius Mioc