despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat
Categorie: revoluţia română din 1989
Cu Horea Vuscan din Oradea am făcut o emisiune despre comunism, revoluția din 1989 și tendințele actuale de reînviere a totalitarismului. O prezint și pentru cititorii blogului.
Teme discutate în emisiune: Citește în continuare „Cu Horea Vușcan despre revoluția din 1989, comunism și tendințele totalitare actuale (video)”
În cadrul programului „Timișoara – capitală culturală a Europei 2023”, Primăria Timișoara a hotărît să creeze un „traseu al revoluției” (linc). Chestia asta este finanțată prin foartele la modă acum PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) al Uniunii Europene. Din cîte am înțeles, în niște zone ale orașului cu evenimente importante în revoluție se vor pune niște plăcuțe informative pentru turiști care vor avea și niște coduri QR care dacă sînt scanate, printr-o anumită aplicație care se va putea descărca, vor putea oferi turiștilor niște explicații mai largi despre evenimentele desfășurate în acele locuri în decembrie 1989. Citește în continuare „Emisiune la Qub TV la care am fost invitat, despre Traseul Revoluției – o inițiativă a Primăriei Timișoara în folosul turiștilor care vizitează orașul (video)”
Continui prezentarea unor documente ale securității declasificate de SRI, din cadrul corespondenței dintre SRI și Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. Din același lot de documente desecretizat am mai prezentat:
– SRI pretindea în 1992 că singurele filmări din revoluție pe care le deține sînt din Baia Mare, Alexandria și Tîrgu Mureș
– Comisia Senatorială „Decembrie 1989” nu a fost interesată să afle dacă fosta Securitate a transmis mesaje diversioniste către televiziune, în timpul revoluției
– Efectivul total al Securității în decembrie 1989. Numărul securiștilor omorîți sau răniți în revoluție
Acum prezint documente (extrase din volumul 9 – linc) care se referă la situația aprovizionării populației. E un subiect pentru care în anii ’90 nu m-aș fi obosit să scriu un articol, fiindcă erau arhicunoscute lipsurile din acest domeniu. Nimic senzațional în aceste documente pînă nu demult secrete. Dar au trecut 33 de ani, a apărut o nouă generație care n-a trăit perioada comunistă, și pentru această nouă generație este folositor să vadă aceste documente.
Într-o notă întocmită în decembrie 1989 se afirmă:
Deținem date din care rezultă că raportarea de către Ministerul Industriei Alimentare și Ministerul Agriculturii a cantităților de produse agroalimentare livrate la fondul pieții în municipiul București nu corespunde realității, cifrele cu privire la livrările efectuate fiind echivalente sau chiar depășind nivelul sarcinilor de plan.
Astfel, din „Situația realizărilor de produse alimentare la data de 25 noiembrie 1989 la Capitală” (document ce se anexează), întocmită de aceste două minister, rezultă că în perioada 1-25 noiembrie a.c. s-au livrat la fondul pieții 9575 tone carne tăiată din 9575 prevăzute în plan, 8925 tone preparate din carne din 8925 tone plan, 2750 tone carne pentru preparate, semipreparate culinare și grăsimi porcine din 2750 tone plan, 1250 tone conserve carne din 1250 tone plan, 888 tone unt din 888 tone plan, 2800 tone brînzeturi din 2800 tone plan.
Din datele Ministerului Comerțului Interior – prelicrate zilnic la Centrul de calcul al acestuia prin însumarea cantităților rezultate din fișele de recepție ale fiecărui magazin și din documentele gestionare înscrise în evidențele contabile ale întreprinderilor comerciale rezultă însă că, în realitate, în perioada respectivă livrările produselor menționate sînt cu mult mai mici, existînd restanțe de 5259 tone la carne tăiată (50,2%), 4002 tone la preparate din carne (44,8%), 2219 tone la carne pentru preparate, semipreparate culinare și grăsimi porcine (79,2%), 1016 tone la conserve de carne (81,2%), 273 tone la unt (30,3%) și 1267 tone la brînzeturi (45,2%).
Superficialitatea cu care se întocmesc la Ministerul Industriei Alimentare și Ministerul Agriculturii documentele cu date așa-zis operative, prin care se raportează eronat la eșaloanele superioare stadiul aprovizionării populației cu produse agroalimentare, este pusă în evidență de faptul că nici valorile de plan și nici realizările nu sînt înscrise corect. Situații de acest gen se întîlnesc, între altele, la pozițiile „zahăr” – unde în loc de un plan lunar de 4970 tone s-au înscris numai 3970 tone și „orez” – unde față de 2500 tone prevăzute a fi livrate în 25 de zile s-au raportat ca livrate 2605 tone, în timp ce pe coloana „diferențe” se evidențiază un minus de 195 tone.
Similar, livrările altor produse se evidențiază cu depășiri ca, de exemplu, la cartofi – 35 tone, legume – 82 tone și fructe – 163 tone, cu toate că restanțele în livrări la aceste produse sînt de 18161 tone (58,3%), 25424 tone (61%) și, respectiv, 2588 tone (31,1%).
Asemenea mod de raportare a livrărilor de produse agroalimentare la fondul pieții este de natură să creeze o imagine deformată asupra îndeplinirii programului de aprovizionare a populației Capitalei.
Nota de mai sus e pentru o perioadă de 25 de zile, dar se făceau asemenea note în fiecare zi. De pildă, într-o notă din 21 decembrie 1989, referitoare la situația aprovizionării din București din data de 19 decembrie 1989, se spune că față de cantitățile prevăzute în plan s-au livrat doar 34,7% la carne tăiată, 54,1% la preparate din carne, 18,1% la carne pentru preparate și semipreparate, 51,3% la brînzeturi, 63,6% la ouă, 21,9% la legume, 27,1% la cartofi, 61,4% la fasole, zero la orez.
Ministerul Agriculturii și Ministerul Industriei Alimentare raportau îndeplinirea și pe alocuri depășirea planului, dar datele raportate nu corespundeau cu cele ale Ministerului Comerțului Interior, de unde concluzia raportorilor din securitate că primele două ministere mint.
Situația respectivă nu apăruse brusc în 1989 ci era o stare de fapt existentă de ani de zile. Pe alocuri se și raporta despre ea în cadrul securității, dar nu se schimba nimic. În schimb, civilii care comentau despre lipsurile în aprovizionare și despre faptul că se minte la nivel oficial cu privire la realizările economiei socialiste erau urmăriți și hărțuiți.
Poate situația dintr-o zi anume nu e relevantă, dar avem și o situație centralizatoare pentru o întreagă lună (noiembrie 1989). Bănuiesc, deși nu e scris explicit în document, că situația respectivă este pentru întreaga Românie.
Lipsuri erau și cu privire la apa caldă și căldura din apartamente ori de la locurile de muncă. O notă a securității din 3 decembrie 1989 arată că la întreprinderea „Tractorul” Brașov muncitorii au întrerupt lucru datorită acestor probleme. Temperatura din hala întreprinderii era de 4-5 grade Celsius, iar la vestiare 8-10 grade Celsius, se arată în document, motiv pentru care muncitorii au cerut să vorbească cu directorul. Ei erau nemulțumiți și de lipsa gazului metan, căldurii și apei calde în apartamente. Securitatea identifică operativ muncitorul vinovat de aceasta. „Măsuri conform celor stabilite” este rezoluția pusă pe document de către un șef al cărui nume e anonimizat. Nu știm care au fost aceste măsuri, dar poate muncitorul respectiv a scăpat de probleme anume fiindcă a venit revoluția.
Întreruperi în producție erau frecvente în România ceaușistă, dar în marea majoritate a cazurilor ele nu se datorau unor proteste muncitorești ci lipsei materiilor prime, electricității ori gazului metan.
Aceeași notă a securității arată că presiunea scăzută a gazului metan a făcut ca la multe întreprinderi să fie perturbat procesul tehnologic, ceea ce a avut ca urmare nerealizarea planului de producție avînd ca urmare penalizări în leafa muncitorilor, ceea ce provoca nemulțumiri în rîndul acestora. La Combinatul Chimic Făgăraș lucrul a fost întrerupt datorită neaprovizionării la timp cu glicerină și fenol.
Mai citește:
– Securitatea, un tigru de hîrtie
– Raportul SRI din 1994 despre revoluţie, de pe vremea lui Virgil Măgureanu
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”
– Audierea lui Ion Iliescu la Comisia Senatorială „Decembrie 1989” (video)
Am comentat deja o parte dintre documentele recent desecretizate de SRI, care cuprind informările trimise Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”:
– SRI pretindea în 1992 că singurele filmări din revoluție pe care le deține sînt din Baia Mare, Alexandria și Tîrgu Mureș
– Comisia Senatorială „Decembrie 1989” nu a fost interesată să afle dacă fosta Securitate a transmis mesaje diversioniste către televiziune, în timpul revoluției
Continui prezentarea documentelor de la SRI cu alte documente (extrase din volumul 9 – linc), pentru a lămuri cîte persoane erau angajate în instituția pe care unii o numesc „temuta Securitate”, iar eu am numit-o „tigru de hîrtie” (linc). Citește în continuare „Efectivul total al Securității în decembrie 1989. Numărul securiștilor omorîți sau răniți în revoluție”
Continui analiza documentelor recent publicate de SRI referitoare la lucrările fostei comisii senatoriale „Decembrie 1989” (linc). Voi analiza acum volumul 5 – corespondență cu Comisia „Decembrie 1989” privind comunicările către Televiziunea Română în ziua de 22 decembrie 1989 şi în zilele următoare transmise de unitățile fostului DSS (linc).
Din rechizitoriul Parchetului în dosarul revoluției se știe că din 22 decembrie 1989 începînd, prin intermediul Televiziunii Române, s-a dus o campanie de dezinformare și diversiune. Am prezentat și analizat deja acel capitol din rechizitoriu: Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media (linc). E vorba de vechiul rechizitoriu, care a fost între timp ajustat, dar și în noul rechizitoriu se afirmă aceleași lucruri. Citez din cele scrise de Parchetul General:
Prin intermediul Televiziunii Române, în zilele Revoluţiei din decembrie 1989, au fost diseminate multiple dezinformări grave menite să amplifice psihoza terorismului.
La nivelul anului 1989, TVR era singura instituţie de profil, iar populaţia ţării era profund educată spre a da crezare totală informaţiilor difuzate prin intermediul acestei instituţii de mass-media. Prezumţia de autenticitate a informaţiilor difuzate de TVR era subînţeleasă, iar impactul informaţiilor transmise prin televiziune era maxim.
Preocuparea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de a afla ce fel de mesaje au fost transmise de securitate către TVR în acele zile, cu scopul de a fi transmise pe post, apare deci firească. Președintele Comisiei Senatoriale (nume anonimizat în documentele SRI, dar știm că în 1991 acesta era Sergiu Nicolaescu) trimite către SRI o adresă prin care cere informații pe acest subiect. Nefiresc este însă că domnul Nicolaescu, în loc să ceară TOATE mesajele pe care securitatea le-a trimis către TVR, cu scopul de a fi transmise pe post, cere să i se comunice doar acele mesaje care au fost transmise „în intenția de a-și face cunoscută atitudinea față de evenimentele aflate în desfășurare sau situația efectivelor proprii”. Cu alte cuvinte, acele mesaje pe care securitatea le-a transmis la TVR și care nu se încadrează în aceste două categorii nu trebuie pomenite. Deci, dacă securitatea a transmis la TVR, cu scopul difuzării pe post, de mesaje de felul „apa este otrăvită”, „unități teroriste acționează în locul cutare”, „elicoptere parașutează teroriști”, „aeroportul Otopeni e atacat, urgent să vină forțe să-l apere”, „s-a observat acțiunea unor teroriști arabi” ori altele de acest fel, acestea n-au fost raportate, fiindcă nici nu s-a cerut. Citește în continuare „Comisia Senatorială „Decembrie 1989” nu a fost interesată să afle dacă fosta Securitate a transmis mesaje diversioniste către televiziune, în timpul revoluției”
Am anunțat despre desecretizarea, de către SRI, a documentelor pe care această instituție le-a trimis Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” (linc). Am verificat volumul 6 – documente referitoare la casete video, audio şi material fotografic realizate de fostele unități DSS (linc). În 28 martie 1992 Comisia Senatorială a cerut SRI „a ni se comunica dacă s-au efectuat filmări și fotografieri și s-au recuperat astfel de materiale referitoare la zilele de 21 și 22.12.1989, în caz pozitiv urmînd ca acestea să ne fie puse la dispoziție”.
Același lucru îl ceruse anterior și Procuratura. Prin urmare SRI a trimis la toate unitățile subordonate o adresă prin care cerea: Citește în continuare „SRI pretindea în 1992 că singurele filmări din revoluție pe care le deține sînt din Baia Mare, Alexandria și Tîrgu Mureș”
Serviciul Român de Informații a desecretizat și publicat pe saitul propriu (linc) documentele despre decembrie 1989 pe care le-a trimis fostei Comisii Senatoriale Decembrie 1989.
Sînt 13 volume de documente, și anume:
Citește în continuare „SRI desecretizează o mulțime de documente despre decembrie 1989”
Intervenție la TVR a lui Ion Iliescu, în care vorbește despre teroriști. Preluat din filmul „Piepturi goale, buzunare pline” a lui Cornel Mihalache, unde intervenția e datată 23 decembrie 1989.
Lîngă Iliescu se află Petre Roman (primministru), Gelu Voican Voiculescu (viceprimministru) (numirile oficiale în funcție ale celor 2 poate au fost după 23 decembrie 1989).
Daniel Zăgănescu a dat interviu la Qub TV despre participarea sa la revoluția din Timișoara.
Ideile principale din interviu: Citește în continuare „Daniel Zăgănescu despre „momentul zero” al revoluției: Am strigat „jos Ceaușescu!”. Tăcere mormîntală. Am strigat a 2-a oară. Cîteva glasuri răzlețe au răspuns. A treia oară cînd am strigat jos Ceaușescu a fost descătușarea, au strigat cu toții. (video)”
Din cartea mea „Revoluția din Timișoara așa cum a fost” redau declarația lui Iosif Șerban, împușcat în 19 decembrie 1989 în mîna stîngă în cartierul Iozefin. Domnul Șerban s-a născut în 16 octombrie 1959 la Balc (jud. Bihor). În 1989 era instalator sanitar – sudor la T.C.M.R.I.C. Oradea – filiala Timișoara. În 1995, cînd i-am luat declarația, era pensionat cu grad 2 de invaliditate.
În 15 decembrie 1989 am ieșit de la serviciu și am mers în centru s-o iau pe nevastă-mea. În drum, în piața Maria, am văzut multă lume adunată (cam 150 de persoane). M-am dat jos din tramvai și am întrebat ce se întîmplă. Cineva mi-a zis că poliția este în biserică la Tokes și că nu-l lasă să iasă afară. Era cam orele 16. Oamenii stăteau liniștiți. Eu după o jumătate de oră am plecat. Seara am auzit de la vecini că în piața Maria s-a strigat „jos Ceaușescu”. Citește în continuare „TAB-ul a tras în noi”
Blogul lui Marius Mioc 