Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Postelnicu: „Arăt cu toată fermitatea că condamn și cu acest prilej deoarece am mai făcut-o atitudinea mea, dar și a celorlalți membri ai CPE și altor cadre prezente… pentru faptul că deși am luat cunoștiință de ordinul trădătorului de a se trage în popor nu am luat poziție toți pentru a preveni măcelul” Februarie 12, 2018


De pe saitul dosarele revoluției (linc) care cuprinde documentele din „procesul celor 25” al revoluției din Timișoara, preiau o declarație a lui Tudor Postelnicu. A se vedea și altă declarație a lui Postelnicu publicată anterior pe acest sait:
– Tudor Postelnicu despre cadavrele incinerate, generalul Vlad și colonelul Filip Teodorescu

La marginea filei nu se văd cîteva litere. Am completat cu deducția mea din context literele lipsă prin litere puse între paranteze, iar dacă n-am putut să deduc ce lipsea, cu trei puncte între paranteze. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Declarație

Subsemnatul Postelnicu Tudor, fiul lui Constantin și Elena, născut la data de 13.11.1931, în comuna Provița de Sus, jud. Prahova, din propria inițiativă declar următoarele:

(…) pe data de 17.12.1989 a avut loc o ședință extraordinară a CPE [Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR] urmată de teleconferință;

S-a discutat la ședința CPE cu trimiterea oastei, a zis trădătorul, dezarmată pe cîmpul de luptă deoarece unitățile MI au fost înarmate numai cu cartușe de manevră, propunîndu-se măsuri organizatorice, care în (…) s-au soldat chiar cu cererea demisiei, adică să vă căutați alt președinte;

La teleconferință reflectînd chiar și noapte să-mi reamintesc (cum a) fost în aceiași zi a pus foarte dur următoarele probleme:
– l-am trimis pe Ion Coman să pună ordine la Timișoara care (…) fel a spus și prezent.
– s-a trimis armata, respectiv unitățile MI din garnizoană (neînarm)ate. Ce este asta cartușe de manevră.
– cum? dușmanul îți dă o palmă și tu întorci și celălalt (obraz)? să fie clar că asta este o neexecutare de ordine și trebuie să (vă tri)mit în tribunal.
– să se instituie cu începînd din acest moment să se considere (că sîn)tem în stare de luptă. Această măsură presupune înarmarea uni(tăților) cu cartușe de război. Nu am revenit la măsură ci a menționat (cartuș)ele de manevră.
– a dat dispoziții că dacă cineva atacă sediile de partid, uni(tățile) militare, alte obiective importante să fim necruțători, adică (să se) deschidă foc, nu cum a făcut generalul Milea a scos armata (în ora)șul Buc. să cînte, eu am ordonat să fie făcut un tur de forță (…)ri, tancuri alt armament greu cu muniție la ei. Nu s-a făcut (ce a) zis el, asta fiind o încălcare foarte gravă a ordinelor.
– (să) se asigure permanență la toate Con. Județene, în unitățile (social)iste. (more…)

 

Manipulare dîmbovițeană: Iulian Vlad a fost eliberat prin hotărîre judecătorească Februarie 8, 2018


Cînd a luat amploare campania propagandistică de prezentare a lui Iulian Vlad, fostul șef al securității comniste, ca erou național, care s-a opus (după diferite articole din presă și emisiuni TV) și lui Ceaușescu, și lui Iliescu, sau poate amîndurora, am comentat că pentru aprecierea rolului lui Iulian Vlad în 1989 este necesară cunoașterea hotărîrilor judecătorești prin care a fost condamnat. De pildă, scriam legat de un articol a lui Dan Turturică, în care se susținea ideea că Iulian Vlad a fost băgat la închisoare fiindcă  „a vrut să blocheze forțele pro-KGB, conduse de Ion Iliescu … plătind pentru gestul său patriotic cu ani de închisoare”, că înainte de a face asemenea afirmații, domnul Turturică ar fi trebuit să studieze motivarea hotărîrilor judecătorești de condamnare a lui Vlad, eventual să le combată dar după studiere (linc). (more…)

 

Washington, 23 decembrie 1989: Emigranții români din SUA vor să spînzure de limbă pe diplomații fostului regim Februarie 5, 2018


Ziarul „New York Times” din 24 decembrie 1989 relatează despre o manifestație de protest organizată la Washington de emigranții români, care cereau îndepărtarea diplomaților care slujiseră dictatura Ceaușescu, deși aceștia se lepădaseră de „odios” și-și declaraseră susținerea față de noul regim. Spînzurarea de limbă a diplomaților lui Ceaușescu era una dintre soluțiile propuse. Între timp lucrurile s-au potolit, diplomația românească este condusă azi de un fost diplomat al regimului comunist (domnul Teodor Meleșcanu), iar, de la guvernul Ponta încoace, persoanele care au servit patria lucrînd în diplomație beneficiază la pensionare, suplimentar față de pensie, de o indemnizație lunară (linc) care în 2014 era de 3571 lei (nu știu acum cît o fi ajuns).

Redau articolul din New York Times.

Diplomații români din SUA schimbă tabăra, dar emigranții nu sînt mulțumiți

de Neil A. Lewis
special pentru New York Times

Washington, 23 decembrie. Ambasadorul român din SUA și angajații ambasadei au denunțat astăzi pe dictatorul răsturnat Nicolae Ceaușescu, alăturîndu-se altor aproximativ o duzină de reprezentanțe diplomatice românești care și-au declarat loialitatea față de rebelii care au răsturnat guvernul săptămîna aceasta.

Dar în afara ambasadei, situată într-un cartier elegant al Washigtonului, aproximativ trei duzini de manifestanți spun că diplomații vor doar să-și salveze pieile și unii dintre ei sînt membri ai dușmănitei poliții politice.

„Ieșiți afară și vă spînzurăm de limbile voastre”, strigă în românește o tînără printr-o portavoce. Poarta ambasadei și una din mașinile cu număr de corp diplomatic au fost împroșcate cu ouă aruncate de manifestanți.

Vasile Leca, consilier al ambasadei, a citit la telefon o declarație în numele Ministerului de Externe și a ambasadorului Ion Stoichici care denunță regimul Ceaușescu și anunță trecerea de partea opoziției.

Este exprimată „întreaga solidaritate” (more…)

 

Incendierea Bibliotecii Centrale Universitare și diversiunea din presă pentru acoperirea vinovățiilor Ianuarie 29, 2018


„Napalm împotriva culturii române” este titlul unui articol de Alina Ungureanu publicat în „Tineretul Liber” din 5 ianuarie 1990, în care se descrie incendierea Bibliotecii Centrale Universitare și distrugerea a o mulțime de valori culturale cu acest prilej – cărți rare, manuscrise ale unor scriitori. Găsim în articol ideea că „focul nu a fost, de data aceasta, nici rezultatul gloanțelor trasoare, nici al pistoalelor mitralieră. Focul a fost pus intenționat, conform unui plan conceput și aprobat anterior. Peste depozitele de carte ale Bibliotecii Centrale Universitare a fost turnat un produs incendiar de tristă amintire în istoria popoarelor lumii: napalm”. În buna tradiție a jurnalisticii românești (valabilă și azi) autoarea nu prezintă nici o dovadă despre „planul conceput și aprobat anterior” de incendiere a bibliotecii, nici nu dă amănunte despre cine ar fi conceput acest plan (se insinuează că reprezentanții fostei dictaturii, dar fără nominalizări) și cu ce scop (o bibliotecă nu e în mod normal un obiectiv militar pentru care să se facă planuri anterioare de acest fel; totodată nu înțeleg cum ar fi ajutat incendierea bibliotecii la ipoteticul scop de readucere a lui Ceaușescu la putere). Unde era depozitul de napalm, cine a scos napalm din depozit și l-a dus la bibliotecă?, sînt întrebări pe care ziarista nu și le pune. Îmi face impresia că Alina Ungureanu a preluat cuvintele vreunui responsabil militar care încerca să îndepărteze bănuielile care planau asupra armatei, dezmințind ipoteza cea mai probabilă: că focul a fost determinat de tragerile care s-au făcut asupra clădirii bibliotecii. Dar nu e dat numele celui care a făcut aceste afirmații, deci ziarista și le asumă ca afirmații proprii. În articol găsim și alte informații, cum ar fi faptul că au fost mai multe incendii la bibliotecă, în seara de 22 decembrie incendiul fusese stins și doar pîrjolul din noaptea de 23 a distrus de fapt clădirea și o parte a valorilor culturale depozitate. Atunci armata a interzis pompierilor să intervină – acesta e probabil amănuntul care a făcut diferența.

Redau mai jos articolul pomenit. Cu litere cursive, între paranteze drepte, am inserat comentarii ale mele.

Napalm împotriva culturii române (more…)

 

Hotărîrea ÎCCJ despre revoluția din Cluj Ianuarie 25, 2018


Pe alt sait al meu, documente1989.wordpress.com, am publicat în întregime Decizia nr. 121 din 20 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (linc) cu privire la revoluția din Cluj. Prin respectiva decizie au fost respinse recursurile inculpaților, ale părții responsabile civilmente Ministerul Apărării Naționale și ale mai multor părți civile și au fost osîndiți pentru instigare la omor deosebit de grav și instigare la tentativă de omor deosebit de grav:
Moga Ioachim, prim secretar PCR Cluj, la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi,
Topliceanu Iulian, general-colonel (r), comandantul armatei a 4-a cu sediul în Cluj în 1989, la 10 ani închisoare, 5 ani interzicerea unor drepturi și degradare militară,
Burtea Valeriu, colonel, la 9 ani închisoare, 5 ani interzicerea unor drepturi și degradare militară,
Cocan Ioan Larențiu, locotenent-colonel, la 9 ani închisoare, 5 ani interzicerea unor drepturi și degradare militară,

Deasemenea a mai fost osîndit pentru omor calificat și instigare, în condițiile participației improprii, la omor deosebit de grav, maior Dicu Ilie la 15 ani închisoare, 7 ani interzicerea unor drepturi și degradare militară.

Totodată, fruntașul Bolboș Marian Augustin a fost achitat de acuzația de omor calificat.

Prin rechizitoriul procuraturii se dispusese scoaterea de sub urmărire penală a locotenent-colonelului Carp Dando și a generalului-maior (r) Șerbănoiu Ioan pe motiv că fapta nu există.

Inculpații găsiți vinovați au fost obligați, în solidar cu Ministerul Apărării Naționale, să plătească despăgubiri către mai multe persoane rănite ori rude ale celor uciși în acele evenimente.

Judecata a avut 2 cicluri procesuale. Inițial, inculpații au fost fie achitați, fie s-a încetat procesul penal împotriva lor ca urmare a schimbării încadrării juridice în instigare la ucidere din culpă și vătămare corporală gravă. La recurs, dosarul s-a trimis la rejudecare, iar la rejudecare au rezultat condamnările sus-menționate care au fost menținute și după recurs.

Redau mai jos fragmente din hotărîrea judecătorească. M-am concentrat pe descrierea situației de fapt, nu pe considerentele juridice (pe care le găsiți la lincul indicat cu textul complet al hotărîrii judecătorești). Cu litere cursive și îngroșate am introdus titluri pentru diferite fragmente din descrierea evenimentelor, pentru a o face mai lesne de urmărit. (more…)

 

Interviul din 1989 a lui Laszlo Tokes de la TV Budapesta, subtitrat în limba română (video) Ianuarie 10, 2018


Am pus pe youtube o înregistrare a interviului cu Laszlo Tokes difuzat în 24 iulie 1989 de televiziunea maghiară cu subtitrare în româneşte. Tălmăcirea a făcut-o domnul Istvan Bandi din Budapesta (născut la Tîrgu Mureş). Respectivul interviu a avut un rol important în creşterea importanţei de dizident a lui Laszlo Tokes şi în acutizarea conflictului său cu regimul comunist.

Pe youtube exista şi anterior acest interviu, dar numai în limba maghiară. Cred că acum este prima oară cînd respectivul interviu devine disponibil şi cu subtitrare în limba română. Pentru activarea subtitrării poate fi nevoie să apăsați unde scrie „cc” în partea de jos-dreapta a ecranului.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției Ianuarie 8, 2018


Articol publicat (cu mici diferențe) și pe contributors (linc).

Am prezentat deja textul integral (linc) al comunicatului din 18 decembrie 2017 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție legat de cercetările din așa-zisul dosar al revoluției. Este interesant și felul cum a fost prezentat acest comunicat în unele mijloace de informare în masă românești.

Pe saitul „Evenimentul Zilei”, în 20 decembrie 2017, Sorin Andreiana scrie: „Parchetul militar confirmă: În decembrie 1989 a fost lovitură de stat!” (linc). Articolul subliniază că Ion Cristoiu, șeful de la „Evenimentul Zilei”, a fost primul ziarist român care a susținut teza loviturii de stat care ar fi acum confirmată și de Parchet (cu privire la rolul lui Ion Cristoiu în popularizarea teoriei loviturii de stat sînt de acord cu Andreiana; eu însumi am subliniat rolul lui Cristoiu în prima mea carte – „Falsificatorii istoriei” – publicată în 1994, în capitolul „Ion Cristoiu – vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluției” – linc). „Iliescu zice că nu la Malta s-a decis soarta lui Ceaușescu, Parchetul îl contrazice”, mai adaugă Andreiana. Aici mă deranjează cum pune problema „Evenimentul Zilei”: De ce scrie că Parchetul îl contrazice pe Ion Iliescu, în loc să scrie că Parchetul îl contrazice pe Marius Mioc? (more…)