Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Agerpres despre cimitirul săracilor din Timișoara (+ video) Noiembrie 20, 2017


„Tineretul Liber” din 26 decembrie 1989 publică o știre Agerpres care reproduce o relatare a unor reporteri iugoslavi despre morții descoperiți în cimitirul săracilor din Timișoara. Familiile morților, care nu-și găseau rudele dispărute (unele arse la crematoriu, dar pe atunci nu se știa asta), declanșaseră o căutare a acestora prin cimitire și astfel s-a ajuns la dezgroparea unor morți din cimitirul săracilor. Respectivii morți au fost filmați de diferiți reporteri, inclusiv străini, care invadaseră Timișoara din 22 decembrie 1989, cînd, urmare a căderii lui Ceaușescu, se deschiseseră granițele. Mai apoi s-a constatat că morții din cimitirul săracilor nu fuseseră omorîți la revoluție, ci erau morți fără aparținători îngropați de primărie cu puțin timp înainte (în fiecare oraș există asemenea cazuri de persoane pentru care nimeni nu vrea să se ocupe de înmormîntare și atunci trebuie să se ocupe primăria). Faptul că în presă au fost prezentate fotografii cu morții din cimitirul săracilor ca fiind morți din revoluție, ceea ce nu s-a confirmat, a fost folosit apoi ca pretext pentru a pretinde că întreaga revoluție din Timișoara ar fi fost o farsă, că la Timișoara a fost un „fals masacru”. De parcă dacă ăia cîțiva morți din cimitirul săracilor care n-au fost de la revoluție ar infirma existența morților reali ai revoluției din Timișoara (vezi lista lor – linc). Spre comparație, revoluția americană a început cu „masacrul din Boston” (linc), cînd ostașii britanici au deschis focul asupra mulțimii ucigînd 5 (cinci) persoane. Azi, nimeni nu pune la îndoială numele de masacru pentru acea întîmplare.

Este de amintit că pe lîngă morții dezgropați în 22 decembrie 1989 în cimitirul săracilor, au mai fost dezgropați morți la Timișoara și în ianuarie 1990, în cimitirul eroilor (linc). Aceștia erau morți din revoluție, îngropați în 28 decembrie 1989 de autorități pe motiv că nimeni nu se prezentase la morgă să-i ridice.

Redau mai jos corespondența Agerpres conform articolului din „Tineretul Liber”. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Atrocități de nepovestit la Timișoara
Relatări cutremurătoare ale unor reporteri iugoslavi (more…)

 

Reeditări: „Revoluția explicată pentru toți” și „The anticommunist Romanian Revolution” Noiembrie 15, 2017

Filed under: cărţi,revoluţia română din 1989 — mariusmioc @ 8:01 am
Tags:

Recent am reeditat două din cărțile mele: „Revoluția română explicată pentru toți” (ediția a 2-a; prima ediție 2014) și „The anticommunist Romanian Revolution of 1989” (ediția a 5-a; prima ediție 2002, ediția a 4-a în 2007). Tiparul l-am făcut la Cosmopolitan Art din Timișoara. Nu sînt schimbări față de edițiile precedente, doar la copertă și pe pagina de titlu am adăugat faptul că e ediția a 2-a, respectiv a 5-a. Puteți găsi cărțile la librăriile Eminescu (centru) și Esotera (str. Lucian Blaga) din Timișoara, cît și la asociația „Memorialul Revoluției”. Ulterior voi trimite și în alte părți. Ținînd seama de evoluția prețurilor, la noile ediții prețul cu amănuntul la noile ediții este 9,90 lei/bucată. La librăria Eminescu din centrul Timișoarei încă mai au stoc din prima ediție din „Revoluția română explicată pentru toți” la prețul vechi de 7,95 lei. După ce stocul vechi se va epuiza nu veți mai găsi decît noua ediție la preț mai mare.

Amîndouă cărțile au cîte 80 pagini format 11*16,5 cm. Firmele sau persoanele particulare care vor să comande aceste cărți să-mi scrie la marius_mioc@excite.com. Firmele care vor să difuzeze aceste cărți beneficiază de rabat de 30%, livrare prin Poșta Română pe cheltuiala mea și plată doar după vînzare. Livrarea pentru firme se face cu factură.

„The anticommunist Romanian Revolution of 1989” e o carte scrisă pentru turiștii străini, care au relativ puține cunoștiințe despre România. Începuturile scrierii acestei cărți sînt în Boulder, statul american Colorado, unde am fost invitat în 1999 să țin o prelegere despre revoluție, în cadrul evenimentului anual organizat de universitatea de acolo – Conferința despre Afacerile Mondiale (Conference of World Affairs). Pe acest blog am scris deja despre Conferința despre Afacerile Mondiale din 1999 (linc). Acela a fost pentru mine prilejul să vorbesc în limba engleză, pentru o audiență formată majoritar din străini de România, pentru a explica ce s-a întîmplat în decembrie 1989 în România. De la textul prelegerii mele din 1999 de la Boulder am dezvoltat apoi cartea „The anticommunist Romanian Revolution of 1989”, pe care am tipărit-o prima oară în 2002.

Ca un amănunt legat de reeditarea acestor cărți: De fiecare dată cînd se tipărește o carte trebuie cerută de la Biblioteca Națională așa-numita „descriere CIP” care se trece pe pagina a 2-a. Editura trimite un e-mail către Biblioteca Națională cu titlul și autorul cărții care urmează a fi tipărită, iar pe baza acestor date Biblioteca Națională transmite descrierea. După tipărire editura trebuie să trimită 7 bucăți carte la Biblioteca Națională. La aceste reeditări cei de la Biblioteca Națională au comunicat editurii Cosmopolitan Art că nu sînt de acord să trecem pe cărți „5th edition” respectiv „ediția a 2-a”, fiindcă au ei niște reglementări interne că nu se poate considera o nouă ediție dacă tiparul s-a făcut la altă editură. În cazul de față edițiile precedente ale cărților fuseseră tipărite la editura Artpress. Am ignorat părerea domnilor birocrați, dar am notat obrăznicia lor de a pretinde ce se poate tipări pe coperta unei cărți. Pornind de la legea care zice că editurile trebuie să trimită gratis 7 exemplare din orice carte tipărită către Biblioteca Națională (lege căreia îi pot găsi justificare), au ajuns la pretenția de a pune condiții despre cum poate să arate o carte.

Mai citește:
O nouă carte a mea: Revoluţia română, explicată pentru toţi

 

CEDO acordă noi despăgubiri pentru victime ale revoluției Noiembrie 13, 2017


Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat verdictul în cauza Anamaria Loredana Orășanu și alții împotriva României (linc), dosar în care au fost conexate 75 de plîngeri ale victimelor revoluției din 1989. În majoritatea cazurilor e vorba de rude ale celor uciși la revoluție, dar sînt și 3 cazuri de răniți în revoluție. CEDO a acordat despăgubiri pentru toți reclamanții, stabilind în sarcina statului român plata a 52 de despăgubiri de cîte 15000 euro fiecare. În cazuri cînd de pe urma unei persoane ucise la revoluție s-au adresat cu plîngeri către CEDO mai multe rude ale acesteia (părinte, soț, copii), CEDO a stabilit despăgubirea de 15000 de euro în total pentru întreaga familie. Observ excepție în cazul familiei Postelnicu, în care s-au acordat despăgubiri separate pentru mama celui ucis (care după introducerea acțiunii a CEDO a răposat, deci despăgubirile vor fi încasate de moștenitori) și pentru văduva și fiicele acestuia, cît și în cazul familiei Orășanu, în care unul din fii primește singur 15000 euro despăgubire iar alt fiu trebuie să împartă o despăgubire de 15000 de euro cu sora și mama (fiica și văduva eroului martir). În total statul va trebui să plătească 780000 euro despăgubiri. Pretențiile inițiale ale reclamanților erau între 100000 și 300000 de euro fiecare.

Redau mai jos hotărîrea CEDO în limba engleză.

 FOURTH SECTION

CASE OF ANAMARIA-LOREDANA ORĂȘANU AND OTHERS v. ROMANIA
(Application no. 43629/13 and 74 other applications)

JUDGMENT

STRASBOURG
7 November 2017

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Anamaria-Loredana Orășanu and Others v. Romania,

(more…)

 

New York Times: Execuția Ceaușeștilor, criticată de administrația Bush, apărată de doi cetățeni români Noiembrie 10, 2017


New York Times din 29 decembrie 1989 continuă seria de articole despre revoluția română, care era pe atunci un subiect de prim interes pentru întreaga lume, cu un articol despre execuția soților Ceaușescu. Se arată în articol că, pe de o parte, administrația Bush a criticat respectiva execuție, dar pe de altă parte se dă și părerea a doi cetățeni români emigrați în America de Nord, Pavel Câmpeanu, fost coleg de închisoare cu Nicolae Ceaușescu, și Ștefan (Istvan) Tokes, fratele lui Laszlo Tokes, care consideră execuția ca fiind justificată. Redau mai jos tălmăcirea acestui articol.

Căderea lui Ceaușescu
Doi români justifică judecarea în taină și executarea conducătorului

de Eric Pace (more…)

 

12 ianuarie 1990 – cînd s-a clătinat puterea FSN. Darie Novăceanu: „Timp de șase ore, Piața Victoriei a devenit piața rușinii și profanării” Octombrie 30, 2017


12 ianuarie 1990, decretată zi de doliu în amintirea mucenicilor revoluției, a fost ziua în care puterea FSN s-a clătinat. Doliul național a fost prilejul adunării unor mari mulțimi de oameni care să discute despre revoluție. Inevitabil, în discuții s-a ajuns și la întrebări legate despre ce s-a întîmplat în acele zile și nedumeririle apărute cu pivire la teroriști și la cei care au preluat puterea. De aici o parte a mulțimii venită pentru comemorarea victimelor revoluției s-a transformat în mulțime protestatară. Despre cele întîmplate în 12 ianuarie 1990 am scris deja pe acest blog, pe baza relatărilor din presa momentului:
– 12 ianuarie 1990 – înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş
– 12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– Ziarul „Adevărul”, după mitingul din 12 ianuarie 1990: „Revoluţia are nevoie de calm!”

Prezint acum articolul redactorului șef al ziarului „Adevărul”, Darie Novăceanu, despre mitingul din 12 ianuarie 1990, articol publicat în ziarul din 14 ianuarie 1990. Articolul urmează linia ziarului de calmare a spiritelor și susținere a FSN. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Să fim lucizi: Tiranul e mort!

Între euforie și luciditate, adunarea din Piața Victoriei a introdus pentru cîteva ore, nu numai în acest spațiu, ci în toată țara, anarhia, lichelismul și vînătoarea de capete. N-a fost un miting, nici o manifestație, cum cu multă eroare se mai susține. Aceasta presupuns ordine, atitudine politică limpede, platformă sau listă de revendicări la fel de limpezi și, neapărat, reprezentanți onești. Așa ceva n-a existat în Piața Victoriei. A fost doar o adunare, mă tem că nu chiar spontană; o înghesuială perfectă, stăpînită de geometria imundă a haosului, capabilă să pună în pericol destinul fragil al libertății abia cîștigate.

Nimic mai inoportun în ziua cînd patria și-a coborît drapelele în bernă și s-a rugat în toate bisericile ei, cinstind memoria eroilor care i-au adus această libertate încă fragilă.

Timp de șase ore, Piața Victoriei a devenit piața rușinii și profanării: multe din lozincile care s-au rostit țîșneau direct din gîtul sticlelor cu băuturi alcoolice. Unele erau îndreptățite, altele numai explicabile. Și înclin să cred că, poate, era bine ca Frontul Salvării Naționale să nu fi apărut deloc în fața acestei înghesuieli. Pentru că, dincolo de aceste lozinci, lucrul cel mai neadevărat și mai fără temei n-a venit din masă, ci de la Front, de la singurul microfon în stare de funcționare: „Noi sîntem poporul!”, a strigat Dumitru Mazilu, reprezentant al Frontului [vicepreședinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale în acel moment; în 12 ianuarie 1990 o parte din mulțime a cerut „jos Iliescu” și părea să sprijine preluarea puterii de Dumitru Mazilu], în momentul în care un gunoi cu aspirații politico-artistice cerea îndepărtarea din Front a unui alt reprezentant, absolut reprezentativ pentru acest Front [bănuiesc că se referă aici la momentul cînd s-a cerut îndepărtarea lui Ion Iliescu]. Dumnezeule! Vocea care a rostit acest neadevăr tragic, repetîndu-l de cîteva ori pentru ca cei fără discernămînt să și-l însușească și certifice, ar trebui să tacă pentru mult timp, să facă penitență și să ceară iertare poporului român. Pentru că poporul nu se afla în piață decît ca noțiune și n-a fost reprezentat în acest spațiu decît prin prezența celor cinstiți și demni față de ei înșiși. Nimeni în această țară nu mai are dreptul să confiște poporul în folosul său personal. Ajunge că timp de douăzeci și cinci de ani a stat confiscat de tiranul care a făcut ce a vrut într-o țară la fel de confiscată și ea, cu toate nopțile și zilele ei. Tiranul e mort. Nu mai vrem alt tiran! (more…)

 

Conferința despre Afacerile Mondiale de la Boulder, 1999, la care am ținut o prelegere despre revoluția română Octombrie 20, 2017


În fața Universității din Boulder erau instalate steagurile țărilor din care veniseră invitați la Conferință. Aici sînt eu lîngă tricolorul românesc cu stema decupată, care fusese instalat acolo în cinstea mea, singurul invitat din România la conferință

Universitatea statului american Colorado din orașul Boulder organizează în fiecare an, începînd din 1948, o conferință despre afacerile mondiale (linc), la care participă invitați din întreaga lume. În 1999, la aniversarea a 10 ani de la evenimentele din 1989 din Estul Europei, am fost invitat și eu acolo să țin o prelegere despre revoluția română. Era a 51-a conferință despre afacerile mondiale organizată de Universitatea din Boulder.

În broșura de prezentare a conferinței sînt amintite nume celebre ale persoanelor care participaseră anterior la acest eveniment care avea deja peste o jumătate de veac, deci putea fi considerat tradițional (continuă și azi). Printre acestea: Henry Kissinger, Eleanor Roosvelt, Yitzhak Rabin, Andrei Codrescu, Ted Turner. La ediția din 1999 era invitat printre alții Samuel Huntington, care are și o carte tradusă în română (linc).

Subiectele discutate la conferință sînt variate, acoperind probleme legate de politică, știință, mijloacele de informare în masă, condiția umană, afaceri internaționale, economie, mediul înconjurător, cultură, artă, sociologie. În cele cîteva zile în care are loc conferința sînt programate simultan, în săli diferite aparținînd Universității, discuții diferite. La un anumit moment al zilei erau programate mai multe discuții, deci e imposibil pentru cineva să urmărească toate discuțiile. Spre exemplu, discuția despre revoluția română a fost programată pentru 8 aprilie 1999 între orele 15,30-17,00, dar exact în același interval orar fuseseră programate alte 6 discuții (bineînțeles, în alte săli) și existau alte 2 evenimente care se suprapuneau parțial cu intervalul de timp al prelegerii mele. Deci era o concurență între evenimente simultane, publicul avînd de unde alege. De la un stand al universității se puteau cumpăra ulterior casete audio cu înregistrarea discuțiilor care avuseseră loc. (more…)

 

Drept la replică refuzat de revista „22”. Atunci cînd domnul Hodor nu se referă strict la documente săvîrșește unele inexactități Octombrie 18, 2017


În urma articolului „Adio, bătrîne asasin” (linc) a lui Mădălin Hodor, publicat în revista „22”, articol în care sînt pomenit, am cerut revistei „22” un drept la replică. Am făcut aceasta după ce am văzut că revista a acordat drept la replică lui Grigore Cartianu (linc). Cererea de drept la replică am trimis-o prin e-mail în 5 octombrie. Pînă azi văd că nu s-a publicat. Se pare că pentru revista „22” numai Grigore Cartianu merită drept la replică.

Public acum aici dreptul de replică trimis către revista „22”. (more…)