Documentele securității despre lipsurile în aprovizionarea populației: „Raportarea de către Ministerul Industriei Alimentare și Ministerul Agriculturii a cantităților de produse agroalimentare livrate la fondul pieții în București nu corespunde realității”

Continui prezentarea unor documente ale securității declasificate de SRI, din cadrul corespondenței dintre SRI și Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. Din același lot de documente desecretizat am mai prezentat:
– SRI pretindea în 1992 că singurele filmări din revoluție pe care le deține sînt din Baia Mare, Alexandria și Tîrgu Mureș
– Comisia Senatorială „Decembrie 1989” nu a fost interesată să afle dacă fosta Securitate a transmis mesaje diversioniste către televiziune, în timpul revoluției
– Efectivul total al Securității în decembrie 1989. Numărul securiștilor omorîți sau răniți în revoluție

Acum prezint documente (extrase din volumul 9 – linc) care se referă la situația aprovizionării populației. E un subiect pentru care în anii ’90 nu m-aș fi obosit să scriu un articol, fiindcă erau arhicunoscute lipsurile din acest domeniu. Nimic senzațional în aceste documente pînă nu demult secrete. Dar au trecut 33 de ani, a apărut o nouă generație care n-a trăit perioada comunistă, și pentru această nouă generație este folositor să vadă aceste documente.

Într-o notă întocmită în decembrie 1989 se afirmă:

Deținem date din care rezultă că raportarea de către Ministerul Industriei Alimentare și Ministerul Agriculturii a cantităților de produse agroalimentare livrate la fondul pieții în municipiul București nu corespunde realității, cifrele cu privire la livrările efectuate fiind echivalente sau chiar depășind nivelul sarcinilor de plan.

Astfel, din „Situația realizărilor de produse alimentare la data de 25 noiembrie 1989 la Capitală” (document ce se anexează), întocmită de aceste două minister, rezultă că în perioada 1-25 noiembrie a.c. s-au livrat la fondul pieții 9575 tone carne tăiată din 9575 prevăzute în plan, 8925 tone preparate din carne din 8925 tone plan, 2750 tone carne pentru preparate, semipreparate culinare și grăsimi porcine din 2750 tone plan, 1250 tone conserve carne din 1250 tone plan, 888 tone unt din 888 tone plan, 2800 tone brînzeturi din 2800 tone plan.

Din datele Ministerului Comerțului Interior – prelicrate zilnic la Centrul de calcul al acestuia prin însumarea cantităților rezultate din fișele de recepție ale fiecărui magazin și din documentele gestionare înscrise în evidențele contabile ale întreprinderilor comerciale rezultă însă că, în realitate, în perioada respectivă livrările produselor menționate sînt cu mult mai mici, existînd restanțe de 5259 tone la carne tăiată (50,2%), 4002 tone la preparate din carne (44,8%), 2219 tone la carne pentru preparate, semipreparate culinare și grăsimi porcine (79,2%), 1016 tone la conserve de carne (81,2%), 273 tone la unt (30,3%) și 1267 tone la brînzeturi (45,2%).

Superficialitatea cu care se întocmesc la Ministerul Industriei Alimentare și Ministerul Agriculturii documentele cu date așa-zis operative, prin care se raportează eronat la eșaloanele superioare stadiul aprovizionării populației cu produse agroalimentare, este pusă în evidență de faptul că nici valorile de plan și nici realizările nu sînt înscrise corect. Situații de acest gen se întîlnesc, între altele, la pozițiile „zahăr” – unde în loc de un plan lunar de 4970 tone s-au înscris numai 3970 tone și „orez” – unde față de 2500 tone prevăzute a fi livrate în 25 de zile s-au raportat ca livrate 2605 tone, în timp ce pe coloana „diferențe” se evidențiază un minus de 195 tone.

Similar, livrările altor produse se evidențiază cu depășiri ca, de exemplu, la cartofi – 35 tone, legume – 82 tone și fructe – 163 tone, cu toate că restanțele în livrări la aceste produse sînt de 18161 tone (58,3%), 25424 tone (61%) și, respectiv, 2588 tone (31,1%).

Asemenea mod de raportare a livrărilor de produse agroalimentare la fondul pieții este de natură să creeze o imagine deformată asupra îndeplinirii programului de aprovizionare a populației Capitalei.

Nota de mai sus e pentru o perioadă de 25 de zile, dar se făceau asemenea note în fiecare zi. De pildă, într-o notă din 21 decembrie 1989, referitoare la situația aprovizionării din București din data de 19 decembrie 1989, se spune că față de cantitățile prevăzute în plan s-au livrat doar 34,7% la carne tăiată, 54,1% la preparate din carne, 18,1% la carne pentru preparate și semipreparate, 51,3% la brînzeturi, 63,6% la ouă, 21,9% la legume, 27,1% la cartofi, 61,4% la fasole, zero la orez.

Ministerul Agriculturii și Ministerul Industriei Alimentare raportau îndeplinirea și pe alocuri depășirea planului, dar datele raportate nu corespundeau cu cele ale Ministerului Comerțului Interior, de unde concluzia raportorilor din securitate că primele două ministere mint.

Situația respectivă nu apăruse brusc în 1989 ci era o stare de fapt existentă de ani de zile. Pe alocuri se și raporta despre ea în cadrul securității, dar nu se schimba nimic. În schimb, civilii care comentau despre lipsurile în aprovizionare și despre faptul că se minte la nivel oficial cu privire la realizările economiei socialiste erau urmăriți și hărțuiți.

Poate situația dintr-o zi anume nu e relevantă, dar avem și o situație centralizatoare pentru o întreagă lună (noiembrie 1989). Bănuiesc, deși nu e scris explicit în document, că situația respectivă este pentru întreaga Românie.

Lipsuri erau și cu privire la apa caldă și căldura din apartamente ori de la locurile de muncă. O notă a securității din 3 decembrie 1989 arată că la întreprinderea „Tractorul” Brașov muncitorii au întrerupt lucru datorită acestor probleme. Temperatura din hala întreprinderii era de 4-5 grade Celsius, iar la vestiare 8-10 grade Celsius, se arată în document, motiv pentru care muncitorii au cerut să vorbească cu directorul. Ei erau nemulțumiți și de lipsa gazului metan, căldurii și apei calde în apartamente. Securitatea identifică operativ muncitorul vinovat de aceasta. „Măsuri conform celor stabilite” este rezoluția pusă pe document de către un șef al cărui nume e anonimizat. Nu știm care au fost aceste măsuri, dar poate muncitorul respectiv a scăpat de probleme anume fiindcă a venit revoluția.

Întreruperi în producție erau frecvente în România ceaușistă, dar în marea majoritate a cazurilor ele nu se datorau unor proteste muncitorești ci lipsei materiilor prime, electricității ori gazului metan.

Aceeași notă a securității arată că presiunea scăzută a gazului metan a făcut ca la multe întreprinderi să fie perturbat procesul tehnologic, ceea ce a avut ca urmare nerealizarea planului de producție avînd ca urmare penalizări în leafa muncitorilor, ceea ce provoca nemulțumiri în rîndul acestora. La Combinatul Chimic Făgăraș lucrul a fost întrerupt datorită neaprovizionării la timp cu glicerină și fenol.

Mai citește:
– Securitatea, un tigru de hîrtie
– Raportul SRI din 1994 despre revoluţie, de pe vremea lui Virgil Măgureanu
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”
– Audierea lui Ion Iliescu la Comisia Senatorială „Decembrie 1989” (video)

Efectivul total al Securității în decembrie 1989. Numărul securiștilor omorîți sau răniți în revoluție

Am comentat deja o parte dintre documentele recent desecretizate de SRI, care cuprind informările trimise Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”:
– SRI pretindea în 1992 că singurele filmări din revoluție pe care le deține sînt din Baia Mare, Alexandria și Tîrgu Mureș
– Comisia Senatorială „Decembrie 1989” nu a fost interesată să afle dacă fosta Securitate a transmis mesaje diversioniste către televiziune, în timpul revoluției

Continui prezentarea documentelor de la SRI cu alte documente (extrase din volumul 9 – linc), pentru a lămuri cîte persoane erau angajate în instituția pe care unii o numesc „temuta Securitate”, iar eu am numit-o „tigru de hîrtie” (linc).

Comisia Senatorială „Decembrie 1989” nu a fost interesată să afle dacă fosta Securitate a transmis mesaje diversioniste către televiziune, în timpul revoluției

Continui analiza documentelor recent publicate de SRI referitoare la lucrările fostei comisii senatoriale „Decembrie 1989” (linc). Voi analiza acum volumul 5 – corespondență cu Comisia „Decembrie 1989” privind comunicările către Televiziunea Română în ziua de 22 decembrie 1989 şi în zilele următoare transmise de unitățile fostului DSS (linc).

Din rechizitoriul Parchetului în dosarul revoluției se știe că din 22 decembrie 1989 începînd, prin intermediul Televiziunii Române, s-a dus o campanie de dezinformare și diversiune. Am prezentat și analizat deja acel capitol din rechizitoriu: Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media (linc). E vorba de vechiul rechizitoriu, care a fost între timp ajustat, dar și în noul rechizitoriu se afirmă aceleași lucruri. Citez din cele scrise de Parchetul General:

Prin intermediul Televiziunii Române, în zilele Revoluţiei din decembrie 1989, au fost diseminate multiple dezinformări grave menite să amplifice psihoza terorismului.
La nivelul anului 1989, TVR era singura instituţie de profil, iar populaţia ţării era profund educată spre a da crezare totală informaţiilor difuzate prin intermediul acestei instituţii de mass-media. Prezumţia de autenticitate a informaţiilor difuzate de TVR era subînţeleasă, iar impactul informaţiilor transmise prin televiziune era maxim.

Preocuparea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de a afla ce fel de mesaje au fost transmise de securitate către TVR în acele zile, cu scopul de a fi transmise pe post, apare deci firească. Președintele Comisiei Senatoriale (nume anonimizat în documentele SRI, dar știm că în 1991 acesta era Sergiu Nicolaescu) trimite către SRI o adresă prin care cere informații pe acest subiect. Nefiresc este însă că domnul Nicolaescu, în loc să ceară TOATE mesajele pe care securitatea le-a trimis către TVR, cu scopul de a fi transmise pe post, cere să i se comunice doar acele mesaje care au fost transmise „în intenția de a-și face cunoscută atitudinea față de evenimentele aflate în desfășurare sau situația efectivelor proprii”. Cu alte cuvinte, acele mesaje pe care securitatea le-a transmis la TVR și care nu se încadrează în aceste două categorii nu trebuie pomenite. Deci, dacă securitatea a transmis la TVR, cu scopul difuzării pe post, de mesaje de felul „apa este otrăvită”, „unități teroriste acționează în locul cutare”, „elicoptere parașutează teroriști”, „aeroportul Otopeni e atacat, urgent să vină forțe să-l apere”, „s-a observat acțiunea unor teroriști arabi” ori altele de acest fel, acestea n-au fost raportate, fiindcă nici nu s-a cerut.

Teodor Mărieș (1991): „Convingerea mea este că activitatea desfășurată de gl. Vlad a fost folositoare revoluției și a ajutat activitatea organelor puterii care se constituia în acele ore”

Ce a făcut Teodor Mărieș la revoluție?, este o întrebare care s-a pus de multe ori odată cu ajungerea sa în fruntea asociației „21 Decembrie” din București și cu faptul că domnia sa a ajuns în atenția presei, odată cu procesele la CEDO deschise de acestă asociație. Fusese puțin în atenția presei și prin 1990, fiindcă se implicase și în manifestația din Piața Universității, dar acolo rolul său a fost secundar, alții fiind conducătorii principali (despre care acum aproape deloc nu se mai vorbește).

Din presă se găsesc articole în care Doru Mărieș a povestit despre faptele sale din revoluție:
– Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
– Europa: cu Doru Teodor Mărieş! Adevărul despre decembrie 1989 e greu… (pe saitul domnului Richard Andrew Hall)
– Ce a făcut Mărieş la revoluţie?

Acum prezint o declarație pe care Doru Mărieș a dat-o în fața instanței, la procesul generalului Iulian Vlad, șeful securității ceaușiste.

ROMÂNIA
Dosar nr. 23/1991
Curtea Supremă de Justiție
Secția Militară

Declarație de martor

Numele și prenumele Mărieș Tudor vîrsta 28 ani, adresa: localitatea Valea Chioarului județul Maramureș, ocupația fără

De cine a fost propus (necompletat) dacă este soț sau rudă cu vreuna din părțile din proces (necompletat) în ce rapoturi se află cu părțile (necompletat) dacă a suferit vreo pagubă în urma infracțiunii (necompletat)

După depunerea jurămîntului i se pune în vedere că dacă nu va spune adevărul, săvîrșește infracțiunea de mărturie mincinoasă. Apoi i se face cunoscut obiectul cauzei și i se arată care sînt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerîndu-i-se să declare tot ce știe cu privire la aceasta. Martorul declară:

Decizia ÎCCJ din procesul legat de lămurirea colaborării cu securitatea a lui Gelu Voican Voiculescu. „Nu se poate trage concluzia că practicarea yoga, cît și deținerea și schimbul de literatură ocultă sau ezoterică ar fi constituit activități sau atitudini îndreptate împotriva regimului totalitar comunist” … (a existat) „o stratagemă a intimatului-pîrît față de organele fostei Securități … a încercat să le dezinformeze și să devieze cursul cercetărilor”

Am relatat pe acest blog (linc) că în 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea ca fostul viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu să fie declarat colaborator al securității. Am rămas dator cititorilor cu prezentarea motivării deciziei. Cu destulă întîrziere am primit-o, căci ÎCCJ nu mi-a trimis-o iar eu n-am avut drum la București s-o ridic. Cînd am fost o dată la București, la arhiva Curții de Apel nu aveau hotărîrea, fiindcă procesul fiind început din 2010 a fost calificat ca „arhivă veche” și dus undeva în Ilfov, la o firmă de arhivare care ține arhiva Curții de Apel București. Așa că numai cu programare se pot obține date din dosarele respective. Pînă la urmă am dobîndit totuși hotărîrea ÎCCJ, pe care o prezint acum cititorilor în întregime, fiind de folos pentru înțelegerea activității fostului viceprimministru, acum director al Institutului Revoluției Române și recent acuzat de crime împotriva umanității în „dosarul revoluției”.

Amintesc că pe acest blog am scris pe larg despre respectivul proces, în care am fost reclamant, alături de Gregorian Bivolaru, conducătorul mișcării yoghine MISA, pîrîți fiind Gelu Voican Voiculescu și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Vezi articolele anterioare:

1986, îndată după venirea lui Laszlo Tokes la Timișoara. „Pentru asigurarea cunoașterii activității și intențiilor lui Tokes Laszlo s-au pregătit măsuri informativ-operative prin instruirea informatorilor „F.I.15” și „JAMBOR”, și totodată au fost introduse mijloace speciale în încăperea din cadrul parohiei unde va avea domiciliul”

O notă a securității din 1986 ne arată măsurile care au fost luate de Inspectoratul Timiș cu privire la Laszlo Tokes, de îndată ce acesta a primit postul de preot ajutor la Timișoara. Pe lîngă încadrarea cu informatori, s-a procedat și la montarea de mijloace de ascultare în locuință.

INSPECTORATUL JUDEȚEAN TIMIȘ        STRICT SECRET
AL MINISTERULUI DE INTERNE            Ex. nr. 1
– SERVICIUL I/A –

Nr. I/A/P.N/0031929/11.06.1986

[Rezoluție scrisă de mînă:]BN
Datele să fie comunicate și la IJ Cluj pt coordonarea măsurilor [semnătură indescifrabilă, posibil Pele]

[Ștampilă:] Intrare nr. 0070307 Ziua 12 luna 06 1986

Către MINISTERUL DE INTERNE
DIRECȚIA I
BUCUREȘTI
SERVICIUL II

Cu privire la preotul reformat TOKES LASZLO numit recent cu serviciul în cadrul județului Timiș, cunoscut cu activitate pe linia problemei „NAȚIONALIȘTI IREDENTIȘTI MAGHIARI”, raportăm următoarele:

TOKES LASZLO urmează să-și desfășoare activitatea la parohia reformată nr. 1 din Timișoara, unde s-a prezentat în ziua de 09.06.a.c. și în contact cu informatorul nostru „F.I.15” a relatat că va reveni la serviciu peste 10 zile, în prezent ar fi în concediu și că mai are de rezolvat și unele probleme familiale, soția avînd serviciu în județul Botoșani. A reieșit deasemeni că în săptămîna anterioară a fost și la protopopiatul reformat din Arad.

În ziua de 09.06.a.c. TOKES LASZLO s-a prezentat la împuternicitul cultelor din Timișoara explicînd că în urma unor divergențe avute cu episcopul din Cluj, a fost pus în situația de a se muta la Timișoara.

1986. Analiză a securității: „Reîncadrarea lui TOKES LASZLO în rîndul deservenților a făcut ca acesta să renunțe la intenția de a întreprinde acțiuni cu caracter protestatar (…). Măsura (…) a avut un efect pozitiv și în mediul familiei Tokes”

În 1986, după 2 ani de șomaj, Laszlo Tokes avea să fie numit preot ajutător la Timișoara. Am mai pomenit acest lucru în articolul 1986. Plan al securităţii de a interveni pentru angajarea lui Laszlo Tokes la Timişoara (linc). Acum prezint un alt document din arhiva CNSAS, din care rezultă cum vedea securitatea situația creată după mutarea lui Laszlo Tokes la Timișoara.

MINISTERUL DE INTERNE            STRICT SECRET
INSPECTORATUL JUDEȚEAN CLUJ      Ex nr 1
Securitate – Serviciul I/B        Data 10 07 86

Către MINISTERUL DE INTERNE      [Rezoluție scrisă de mînă]: Să pregătim analize
DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI     Intrare nr. (neciteț)0072009 Ziua 12 luna 07 1986
Direcția I – Serviciul II

BUCUREȘTI

Din datele recent obținute, privind pe preoții reformați TOKES LASZLO și TOKES ISTVAN din CLuj-Napoca, rezultă următoarele:

– TOKES LASZLO, începînd cu data de 1 iunie 1986, funcționează ca preot capelan la biserica reformată din Timișoara, unde urmează să se mute împreună cu soția, profesoară în localitatea Corni, județul Botoșani.

Reîncadrarea lui TOKES LASZLO în rîndul deservenților a făcut ca acesta să renunțe la intenția de a întreprinde acțiuni cu caracter protestatar, sub motivul că nu i se asigură un loc de muncă și că ar fi privat de unele drepturi și libertăți cetățenești.

Măsura luată prin organele competente, a avut un efect pozitiv și în mediul familiei TOKES, astfel că TOKES ISTVAN, față de legăturile sale, își manifestă satisfacție privind rezolvarea situației fiului său, aducînd elogii și aprecieri pozitive la adresa episcopului PAPP LASZLO.

Recenta întîlnire de la Oradea – dintre TOKES ISTVAN, TOKES LASZLO și episcopul PAPP LASZLO – o califică ca o întrevedere utilă și expresie a încrederii reciproce.

Iulian Vlad, cuvîntare la sediul USLA, 24 decembrie 1989: Moartea celor din grupul Trosca s-a produs într-un accident de nedorit (video)

Filmare în care se vede cuvîntarea ținută de șeful securității ceaușiste, Iulian Vlad, la sediul USLA, în 24 decembrie 1989. Nu cu mult timp înainte fuseseră uciși cîțiva ofițeri USLA în fața sediului M.Ap.N. Iulian Vlad se referă și la moartea acestora, exprimînd părerea că nu e nimeni de vină.

Filmarea nu a făcut parte din emisiunea TVR din decembrie 1989 dar a fost inclusă în documentarul „Complotul de fum” realizat de George Borcescu (răposat în 2000) și prezentat de TVR în decembrie 1997.

Transcriere înregistrare:

1974. Studentul teolog Laszlo Tokes în atenția securității

În 1974 studentul Laszlo Tokes de la Institutul Teologic Protestant din Cluj, intră în atenția securității printr-o predică pe care o ținuse la orele de curs. Era o temă pe care o primise în calitate de student să alcătuiască o predică pe baza unor citate din Biblie, dar felul cum a făcut acea predică a stîrnit bănuielile securității. Redau respectivele documente. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Sursa „DOMBI LAJOS”       STRICT SECRET
104/C.I/16.11.1974            Ex. nr. I
nr. op. 8314/00107

Studentul TOKES LASZLO va fi lucrat prin d.u.i. [dosar de urmărire informativă]

NOTĂ INFORMATIVĂ

Despre TOKES LADISLAU [Ladislau este echivalentul numelui Laszlo; posibil ca în buletin prenumele să fi fost trecut Ladislau] student teolog în anul IV la Institutul teologic protestant din Cluj.

Lămuriri despre împrejurările arestării fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu în 1985

În „Dicționarul General al Revoluției Române” (linc) editat de Institutul Revoluției Române în 2010 (autori Gheorghe Sbârnă și Valentin Marin, cuvînt înainte Claudiu Iordache), la pagina 710 este prezentat și Gelu Voican Voiculescu. Se scrie despre acesta: „A fost deținut politic (închis 3 luni în 1970, arestat o zi în 1977 și închis un an și jumătate în perioada 1985-1986)”. Din cîte cunosc, la Institutul Revoluției se dorește editarea unei noi ediții a acestui Dicționar în care să se corecteze greșelile din ediția veche. Între timp, și conducerea Institutului s-a schimbat, domnul Voiculescu devenind directorul general al acestuia. În noua sa calitate de director, nădăjduiesc să vegheze și la corectarea celor publicate de IRRD despre domnia sa, astfel încît acest institut să slujească adevărului istoric.

Pentru a ajuta Institutul Revoluției la corectarea „Dicționarului General al Revoluției Române” în ceea ce privește directorul său, încerc să sintetizez situația în care se afla Gelu Voican Voiculescu în 1985, în toată complexitatea sa, pe baza dosarului său de la CNSAS la care am avut acces datorită procesului pe care l-am deschis pentru lămurirea relațiilor cu securitatea a domniei sale. Pe acest blog deja au fost prezentate mai multe materiale din dosarul CNSAS al domnului Voiculescu. Dosarul e voluminos, în cadrul procesului am primit copii după filele acestuia dar cu anonimizarea unor nume din dosar. Din documentele cu nume șterse e destul de greu să înțelegi despre ce era vorba, dar am izbutit să procur și copii fără anonimizare, care mi-au îngăduit o înțelegere mai bună a situației fostului viceprimministru FSN și actual director IRRD. Cum domnia sa a ajuns recent și urmărit pentru crime împotriva umanității în dosarul revoluției (linc), interesul public pentru cunoașterea cît mai exactă a biografiei domnului Voiculescu este crescut.

Între 6 mai și 22 iulie 1970 (deci 2 luni și 16 zile, nu 3 luni) Gelu Voican Voiculescu a fost reținut pentru încercare de trecere ilegală a graniței ungaro-austriece și presupusă trădare prin transmitere de secrete. A fost eliberat fiindcă codul penal pedepsea numai trecerea ilegală a graniței române, nu și a altor state și totodată, documentele care se aflau la el legate de industria petrolieră românească, nu aveau caracter de secret de stat, cum s-a crezut inițial. Caracterul politic al reținerii domnului Voiculescu în 1970 a fost recunoscut după revoluție, în temeiul legii 221/2009, de către Tribunalul București (Sentința 2219 din 21.12.2011, păstrată și de Curtea de Apel București).