Decembrie 1989. Planul Securităţii de evacuare a lui Laszlo Tokes

Colonelul de securitate Filip Teodorescu, fost inculpat în procesul revoluţiei din Timişoara, încadrat în SRI de către regimul Iliescu, acum prezent deseori pe la televiziuni (recent, la sfîrşitul lui martie, a fost şi la TVR, la emisiunea „Profesioniştii” a Eugeniei Vodă), scria în cartea sa „Un risc asumat” (editura „Viitorul Românesc”, Bucureşti 1992): „Securitatea română nu numai că nu a fost inspiratoarea măsurilor administrative, inclusiv a procesului de evacuare din locuinţa parohială intentat de superiorul lui Laszlo Tokes pe linie de cult, dar a apreciat ca total inoportună o asemenea măsură. Dar cum hotărîrile cuplului prezidenţial erau inatacabile în concepţia cvasitotalităţii colaboratorilor săi, s-a procedat la aplicarea celei mai neinspirate măsuri” (pag. 46).

În documentele CNSAS există însă un plan al Securităţii legat anume de evacuarea lui Laszlo Tokes din locuinţă, cu scopul ca această evacuare să se facă fără scandal. Evacuarea familiei Tokes s-a petrecut în noaptea de 16/17 decembrie 1989, dar nu conform planului Securităţii, căci, spre surprinderea acesteia, scandalul a început înainte de respectiva evacuare. Prezint cititorilor acest plan, dactilografiat în 12 decembrie 1989, avînd număr de înregistrare din data de 13 decembrie 1989 la Serviciul I/A al Securităţii Timiş şi o ştampilă cu alt număr de înregistrare din 14 decembrie 1989 la alt departament al Securităţii. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ AL MINISTERULUI DE INTERNE
Serviciul I/A

STRICT SECRET
Exemplar nr. 1

Nr. 0079339 din 13.XII.1989

APROB
ŞEFUL SECURITĂŢII
Colonel SIMA TRAIAN (semnătură)

NOTA DE ANALIZĂ
în D.U.I. [dosarul de urmărire informativă] „VASILE” [numele de cod a lui Laszlo Tokes]

1. În urma măsurilor informativ – operative întreprinse şi a exploatării mijloacelor speciale în cadrul urmăririi informative asupra preotului reformat TOKES LASZLO, în ultima perioadă, au rezultat următoarele aspecte esenţiale.

La începutul lunii decembrie obiectivul a conceput un memoriu prin care solicita ca enoriaşii să-şi exprime dorinţa pe bază de semnătură, de a nu se pune în executare sentinţa de evacuare silită din locuinţa parohială.

Pînă la data de 3 decembrie a.c. [anul curent], memoriul respectiv a fost semnat de cca 30-40 persoane care au forţat dispozitivul instituit de organele noastre la intrarea în locuinţa parohială.

Ca urmare a întăririi dispozitivului menţionat, pînă la data de 10 decembrie a.c. nu s-au înregistrat alţi semnatari, deşi la radio-televiziunea maghiară şi iugoslavă s-au făcut referiri la memoriu, fiind menţionate 526 adeziuni.

După slujba religioasă din 10 decembrie, ţinută de obiectivul „PROFESORUL”, memoriul a fost prezentat enoriaşilor prezenţi cu cererea de a fi semnat, ajungîndu-se la un număr de 405 semnături.

După această slujbă, tatăl obiectivului „VASILE” a plecat la Cluj-Napoca, fără a deţine asupra sa documentul în cauză.

Președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, și relațiile sale cu Securitatea

În revista „22” domnul Mădălin Hodor publică articolul „Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu și Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor securității” (linc), în care dezvăluie un document găsit în arhiva CNSAS, anume un „tabel cuprinzînd colaboratorii care sînt în legătura unității noastre” aparținînd UM 0255, unitate din cadrul securității care se ocupa de urmărirea emigrației românești.

În tabel apar nume cunoscute, precum proaspăt alesul președinte al Academiei Ioan Aurel Pop, ziaristul Cornel Nistorescu (care conduce acum „Cotidianul”, unde popularizează scrierile lui Alex Mihai Stoenescu – se pare că se aplică principiul „dacă cineva e fost colaborator al securității, nu contează cîte dovezi ale incompetenței sale există, el trebuie promovat”), colegii domnului Hodor din Consiliul Științific al Institutului Revoluției (linc) Ioan Chiper și Dan Berindei, foști parlamentari precum Ion Coja sau Ștefan Cazimir și mulți alții.

Este bine venit demersul domnului Hodor de a scoate la iveală diferite documente din arhiva CNSAS, totuși interpretarea lor nu trebuie făcută grăbit. Prezența numelui președintelui Academiei într-o listă a Securității cu 200 de persoane nu este o dovadă că acesta a colaborat cu Securitatea.

În 2009 CNSAS l-a verificat pe domnul Ioan Aurel Pop, și a concluzionat, prin Adeverința nr. 2689, disponibilă pe saitul instituției (linc): „Nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securității, în sensul legii, cu privire la domnul POP Ioan Aurel”.

1986. Plan al securităţii de a interveni pentru angajarea lui Laszlo Tokes la Timişoara

Un raport al Inspectoratului Judeţean Cluj al securităţii către Departamentul Securităţii Statului din Bucureşti descrie activităţile „ostile” ale lui Istvan Tokes şi ale fiului său Laszlo Tokes şi propune, ca măsură prin care cei doi ar putea fi determinaţi să renunţe la aceste activităţi – să se intervină la Departamentul Cultelor pentru angajarea lui Laszlo Tokes ca preot capelan la Timişoara. La vremea respectivă Laszlo Tokes era şomer şi faptul că nu i se dădea un loc de muncă era unul din motivele nemulţumirilor sale, motiv expus într-un memoriu adresat conducerii bisericii reformate. La data acestui raport Laszlo Tokes deja primise făgăduieli că va fi numit preot la Timişoara, dar aceste făgăduieli întîrziau să fie puse în practică, motiv pentru care Laszlo Tokes ameninţa că va intra în greva foamei. În dreptul respectivei propuneri din raport apare o adnotare scrisă de mînă care pare a unui şef care a analizat raportul şi ia hotărîri pe baza acestuia: „da şi nu”.

Numirea lui Laszlo Tokes la parohia din Timişoara a fost pînă la urmă realizată, el fiind subordonat preotului paroh Leo Peuker. După moartea lui Leo Peuker, Laszlo Tokes a rămas singurul preot al parohiei reformate Timişoara-Centru, dar nu a primit din partea episcopiei numirea în postul de preot-paroh, iar mai apoi s-a încercat mutarea sa din Timişoara, fapt care a contribuit la izbucnirea revoluţiei din decembrie 1989.

Redau documentul respectiv. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

MINISTERUL DE INTERNE                        STRICT SECRET
INSPECTORATUL JUDEŢEAN CLUJ            Ex. nr. 1
SECURITATE – SERVICIUL I/B
Nr. 102/0021305 din 31.05.1986

[Ştampilă de înregistrare cu nr. D/0069473 din 02.06.1986]

[Rezoluţie scrisă de mînă: B.N. + P.I. Să pregătim o notă de analiză de caz cît mai repede. Aveţi în vedere evoluţia cazului pt. deplasare la Oradea. Col. (indescifrabil)]

Gelu Voican Voiculescu, în audiență la Ilie Ceaușescu

Continui prezentarea de documente din dosarul de la CNSAS al fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu cu o notă de analiză a securității din 3 noiembrie 1980. Copiile primite de mine de la CNSAS, în 2 tranșe (12 kg + 3,8 kg) au numele anonimizate și nu poți înțelege mare lucru din ele, dar acum prezint documente necenzurate, dintre cele pe care am izbutit să le procur. În dosarul instanței documentele sînt necenzurate. Am fost o zi la București special să pot studia dosarul necenzurat, dar în cele 4 ore de program cu publicul de la arhivă n-am putut să citesc toate cele aproape 16 kg de hîrtii. Cît am apucat să mă uit în dosarul necenzurat, n-am văzut niciunde numele lui Ion Iliescu ori al altor personaje care în 1989 au preluat conducerea României, însă apare menționarea unei audiențe pe care Gelu Voican Voiculescu a cerut-o lui Ilie Ceaușescu (fratele dictatorului). Redau acest document. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

MINISTERUL DE INTERNE                        STRICT SECRET
DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI   Exemplar unic
Direcția a II-a
Nr. 232/MC/001704 din 3 noiembrie 1980

SE APROBĂ
[semnătură indescifrabilă]

NOTĂ DE ANALIZĂ

în D.U.I. [dosarul de urmărire informativă] „CĂLUGĂRUL”

Dosarul de urmărire informativă CĂLUGĂRUL a fost deschis la 17 mai 1977 de către I.M.B. – Securitate, asupra numitului VOICULESCU GELU VOICAN, cunoscut cu intenții de evaziune [plecare ilegală din țară], nemulțumit și protestatar, încercînd în 1978 să intre în legătură cu Paul Goma. Acțiunea a fost preluată de către Direcția II-a, la 12.XII.1978, urmărindu-se cunoașterea activității desfășurate de cel în cauză, punîndu-se accent permanent pe influențarea pozitivă a sa.

Au fost îndeplinite toate sarcinile prevăzute în analiza anterioară cu excepția introducerii de mijloace T.O. la domiciliul concubinei sale VOICU SANDA, unde obiectivul locuiește permanent.

În luna mai 1980 Tribunalul sectorului 6 a desfăcut căsătoria obiectivului de soția sa BALECA CONSTANȚA, iar în prezent aceasta urmărește să obțină o parte din banii investiți în apartamentul proprietate personală.

Mădălin Hodor dezvăluie agenda generalului de securitate Ștefan Alexie

În revista „22”, în continuarea articolului „Adio, bătrîne asasin” (linc) la care m-am mai referit, istoricul Mădălin Hodor publică facsimile după agenda generalului de securitate Ștefan Alexie, în care acesta a notat ordine care au fost date în timpul revoluției. Facsimilele sînt publicate în articolul „Din nou despre Iulian Vlad. Faza pe documente (linc). Redau și eu aceste facsimile, considerîndu-le de interes pentru cititori.

Mădălin Hodor: În agenda de serviciu a generalului Ștefan Alexie sînt notate ordinele generalului Iulian Vlad. După ședința C.P.Ex. acesta a ordonat „Se lichidează radical!”… La Timișoara trebuie „să se facă liniște într-o oră”

Istoricul Mădălin Hodor, consilier superior în cadrul Direcției de Investigații a CNSAS, publică în revista „22” articolul „Adio, bătrîne asasin!” (linc) consacrat recent răposatului Iulian Vlad, fost șef al Securității Statului. În acest articol domnul Hodor face dezvăluiri interesante cu privire la ordinele date în timpul revoluției de generalul Vlad, consemnate în agenda personală a generalului Ștefan Alexie, membru în conducerea Departamentului Securității Statului. Citez din articolul lui Hodor:

Ți-am urmărit lucrătura „fină“, ţi-am contabilizat victimele. Ce-ar fi să le spunem şi lor, acestor prieteni ai tăi, care te ridică astăzi în slăvi, acum, că am ajuns la final, câte ceva despre adevărata ta faţă? Ce-ar fi să începem cu ziua de 17 decembrie 1989? Mai ţii minte ce ai ordonat atunci? Ai dat următorul ordin:

„Se lichidează radical!“

1985. Securitatea se documentează despre Gelu Voican Voiculescu

Lia Roberts, prietenă a lui Gelu Voican Voiculescu, emigrantă în SUA unde a ajuns șefa Partidului Republican din Nevada, într-o emisiune TV din 2004 cînd voia să candideze la Președinția României

Pe alt sait al meu, documente1989.wordpress.com, prezint, din dosarul de la CNSAS al fostului viceprimministru FSN-ist Gelu Voican Voiculescu, un alt document: Planul de documentare întocmit în 31 mai 1985 de Securitate cu privire la Gelu Voican Voiculescu. Sînt enumerate aici o mulțime de persoane cu care Gelu Voican Voiculescu avea legături, securitatea plănuind verificarea și acestor persoane. Informațiile sînt structurate pe coloane, una din coloane se numește „Conținutul pe scurt al materialelor din care rezultă suspiciunea și legăturile ce le are în străinătate și țară”, alta „Documentul din care rezultă”, iar ultima coloană se numește „Probleme ce trebuie clarificate și măsura propusă”. În dreptul lui Gelu Voican Voiculescu măsura propusă este „de menținut în continuare legătura cu el însă fără a i se da sarcini”.

Planul de documentare respectiv are 31 de pagini și îl puteți vedea în întregime aici (linc). Enumăr doar unele persoane care sînt pomenite în acest plan: Odalis Perez (doctorand la I.A.T.C.), Waled Khalil El Mamamy (reprezentant al Organizației pentru Eliberarea Palestinei la București), Arlond (Arnold?) Aurelia (prietenă a lui Gelu Voican Voiculescu, căsătorită cu un milionar american) [informații din alte surse mă fac să consider că ar fi aceeași persoană cu Lia Roberts, care ajunsese la conducerea Partidului Republican din statul american Nevada și în 2004 voia să candideze la președinția României – linc], Paul Goma, Ilie Constantin (scriitor, fost coleg de liceu), Vera Lungu (artistă), Ilie Romneanu (dramaturg), Dumitru Puiu și soția lui Mona Ionescu (scriitor, crainic la Europa Liberă), Virgil Tănase (scriitor), Radu Varia (critic de artă, fost coleg de liceu), Sonia Ștefănescu, Ion și Alina Sturza, Manuela (Manuel? – se vorbește apoi la masculin despre el) Bogdan, surorile Moldoveanu, Sanda Nițescu (emigranți în Franța), Alexandru Breban (fratele scriitorului Nicolae Breban, fost logodnic al fostei soții a lui Voiculescu Gelu), Mircea Gheorghiu, Toma și Ionică Varlam, Șerban și Matei Sturza, Beatrice Fotino, Ion Dumitrescu Popovici (nume schimbat: Larsen, fost profesor universitar la medicină), Monica Lovinescu (crainică la Europa Liberă), Alexandru Mărgăritescu, Sanda Atanasiu și fratele ei Mircea A., Vintilă Ivănceanu (fiul Anei Aslan), Dragoș Ivănescu, Dan Constantinescu, Dorel Constantin (interpret de limbă română pe lîngă guvernul britanic), Felicia Daniel (fostă șefă a lui Voiculescu la revista „Viața Românească”), Valeriu Cisteanu (nepotul tovarășului Leonte Răutu), Eugen Marinescu, Felicia Ionescu, Nicolae Iliescu, Radu Dinulescu (fost coleg de liceu plecat în Suedia), Ilie Vlad Sturza (fost legionar plecat în Suedia), Manuela Abeg (Elveția), Constantin Reichman (medic, Elveția), Maria Polichroniade (medic pediatru la Spitalul Giulești), Constanța Breban (mama scriitorului Nicolae Breban), Mircea Sterescu, Doina Micu, Elena Cîmpeanu, Traian Todea, Lucia Bolea (redactor la „Viața Românească”), Ioana Crețulescu (redactor la „Viața Românească”), Virgil Teodorescu (fost președinte al Uniunii Scriitorilor), Lisette Daniel, Alexandru Tocineanu, George Cruceru, Raluca Iancek (balerină la Operă), Elena Magher, Alexandru Mircea Biju, Marioara Struteanu, Aurelia Zgîmbău, Gregorian Bivolaru (yoghin) și fosta lui soție Niculina, Ștefan Carmen, Gugea S. (readus în țară după trădarea lui „P.” – probabil Pacepa), Ivănceanu I., Tocineanu I., Anca Daniela Popescu și sora ei Manuela Stănescu, Paul și Ana Ionescu, Constantin Diaconu, Ionescu Codreanu Marina Gina, Lovinescu Magdalena (sora lui Monica de la Europa Liberă), Vasile Lovinescu, Goldstein I, King Iulia, Sorin Ștefan Stăncescu, Constantin Benone, Amariei Neculai, Tudor Gherghel, Papacostea (academia de studii agricole și silvicultură), Gheorghiu Benedicht, Ștefan Rodica Pană, Sabin Antonescu, Stelian Gavrilescu, Elisabeta Gheorghiu, Constantin Basarab Toader (văr), Ion Liviu (recepționer hotel Bulevard), Boeru I., Marioara Vijen, Gabriela Merceain, Mircea Blănaru, Tanasoacă Matache Botez, Rădulescu Elena, Novac Daniela Marilena, Capranica Mihai, Teodoru Erma, Matei Simionescu, Pătru Dan, Cristescu Emilia, Bertolan Jean, Aurel Dragoș Munteanu (redactor la România Liberă), Ion Pusariu, Nina Bobescu, Ilie Sava, Nedelcu Gh., Cocru D. (redactor la revista Magazin), Alex Man (geolog), Maria Șerban, Lidia Brisov, Popovici Solomei, Gheorghe Ilie, Sabău Ileana Zina, Bănișor Valentin, Pospoi Doina Carmen, Hanamolo Ion, Ștefan Anghel, Tomescu Ion, Bogdan Ion, Chircu Stelian (avocat), Popa Aretina, Năstase Aurel, Vasiliu Tudora Niculina, Beldescu George, Lungescu Virginia Georgeta, Stroescu Virgil, Rodovici Gh., Mitru de la Patriarhia Română, Pop Lucia Elena, Bodescu Irina Mihaela, Muntean Vasile, Cristofovici Anca, Alexe Florea, Cruceru Doina, Niculescu Gabriela Luminița, Chițimia Barbu Udiste, Mihăescu Florin, Iangic Ioana.

1977. Informatorul Andrei Valeriu: „Gelu Voiculescu consideră că Goma a fost lipsit total de simț tactic și că a greșit în conducerea și desfășurarea acțiunii pentru drepturile fundamentale ale omului”

Continui prezentarea de documente din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu cu o notă din 23 iulie 1977 a informatorului „Andrei Valeriu”.

STRICT SECRET
Primește Lt. col. Iliescu N.
Sursa: Andrei V.
Nr. 71923/00370/23.7.77

Notă

Sursa l-a întîlnit – în urma unei convorbiri telefonice provocată de Gelu Voican Voiculescu – în ziua de 16 iulie a.c., pe acesta și a avut o convorbire al cărui cuprins se redă mai jos.

– Gelu Voiculescu a spus sursei că a dorit să ia legătura cu Ana Aslan pentru a o întreba dacă are vreo comunicare specială pentru el dela Vintilă Ivănceanu (Viena) și a afla vești despre acesta.

Negăsind-o pe Ana Aslan, care este plecată din București, a telefonat sursei pentru a se lămuri de ce nu a răspuns telefonul acesteia

Astfel s-a ajuns la întîlnirea cu Gelu V. Voiculescu.

1979. Gelu Voican Voiculescu se pretinde ofițer de securitate

Un nou document din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, care arată că acesta se pretindea ofițer de securitate și amenința alte persoane cu care avea conflicte invocînd această pretinsă calitate.

MINISTERUL DE INTERNE       STRICT SECRET
U.M. 0800/ BUCUREȘTI             Ex. nr. 2
F.11/PP/00327645

26 OCT 1979 [ștampilă]

INTRARE
Nr. D/00115505
Ziua 31 luna 10 1979

NOTĂ – RAPORT

privind pe nmitul VOICULESCU GELU-VOICAN, fiul lui ȘTEFAN și DAFINA, născut la București la 08.02.1941, inginer în cadrul M.M.P.G., domiciliat provizoriu în B-dul Magheru nr. 29, semnalat cu atitudini și comportări necorespunzătoare

În B-dul Magheru nr. 29, la etajul 3, în apt. 17, locuiește ca proprietar numitul ZAMFIR CONSTANTIN, fiul lui Gheorghe și Florica, născut în Călinești – Prahova la 27.12.1919, inginer minier, necăsătorit.

Acesta își desfășoară activitatea profesională în provincie, venind în București pentru perioade scurte de timp, foarte rar și în lipsa sa, locuința este folosită de VOICULESCU GELU VOICAN.

Acesta, zilnic vine aici însoțit de femei și bărbați, organizează petreceri zgomotoase și în general are o atitudine recalcitrantă.

Cînd a fost atenționat, a replicat destul de recalcitrant, proferînd injurii și amenințări. Față de una din sursele noastre a afirmat că „dacă nu este lăsat în pace, va cere șefului său să-i evacueze pe toți din bloc, căci el este ofițer de securitate și în locuința respectivă îndeplinește misiuni secrete” ?!??!!

Acest lucru a derutat pe cei din jur și comitetul asociației locatarilor l-a interpelat pe titularul locuinței ZAMFIR CONSTANTIN – care a afirmat că nu are ce face căci a fost obligat să-i pună la dispoziție casa, căci VOICULESCU GELU-VOICAN are multe relații !?!!

1969. Gelu Voican Voiculescu poartă insigna lui Mao Tze Dun ca să irite cetățenii sovietici

Un nou document din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu. E vorba aici de obiceiul pe care l-a avut în anul 1969 de a purta o insignă cu chipul conducătorului comunist chinez Mao Tze Dun. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt adăugiri și explicații ale mele.

CONSILIUL SECURITĂȚII STATULUI
DIRECȚIA A II-A   212/C.D.

[Adnotare:] De ce are leg[ături] cu ambasada R.P. Chineze?
Cum este cunoscut la D[irecția] III-a
Verif[icați] acest lucru și veniți cu propuneri pt lucrarea lui
[semnătură indescifrabilă]
12.04.1969

NOTĂ RAPORT

Din discuțiile purtate în ziua de 9.04.1962 cu ing. COMAN VALERIU, director la Institutul de cercetări și proiectări geologice, a rezultat că ing. VOICULESCU salariat al aceluiași institut, întreține în prezent legături strînse cu funcționari ai ambasadei Republicii Populare Chineze la București, fiind și purtător al insignei lui Mao Tze Dun.

A mai reieșit că legătura cu funcționarii ambasadei a făcut-o prin intermediul unui student chinez la București cu care este prieten.

Fiind chemat de director să-și explice comportarea, a motivat că poartă insigna lui Mao Tzedun, întrucît acest fapt irită pe cetățenii sovietici și membrii ambasadei sovietice care îl văd, datorită încordării existente în prezent în relațiile chino-sovietice.

Menționez că ing. VOICULESCU a fost unul din instigatorii studenților, cu prilejul evenimentelor din decembrie 1968, fapt pentru care a fost avertizat de organele securității în luna ianuarie 1969.

Lt. Cozmanciuc Dumitru