Cărţile mele

Covid, minciuna veacului, editura Partoș, 2020

Linc scurt: https://wp.me/PjejF-3W

Cine vrea să cumpere cărţi ale mele, găsește la pagina Cărți de vînzare (linc) informații despre cum le poate dobîndi.

Mai jos sînt unele comentarii apărute despre cărţile mele, grupate pe titluri.

Comentarii generale

“Unicul lucru bun pe care îl pot spune despre asta [secţiunea despre revoluţie a raportului Comisiei Tismăneanu] este că el include o notă de subsol referitoare la munca lui Marius Mioc – un cercetător din Timişoara care, probabil, nu s-a bucurat de recunoaşterea suficientă pe care ar fi meritat-o pentru munca sa despre decembrie 1989”

Richard Andrew Hall, în “Ziua” din 27 octombrie 2007

„Pentru a se descurca în plasa deasă a legendei, cititorul are la dispoziţie aproximativ 300 de cărţi despre evenimentele de la Timişoara, din care doar vreo cinci păstrează încă peste timp căldura relatării din vecinătatea evenimentului şi numeroase detalii apropiate cumva de adevăr. Rămîn interesante mărturiile consemnate de Miodrag Milin, Marius Mioc şi Titus Suciu, unele încărcate sentimental şi înfrumuseţate politic”.

Alex Mihai Stoenescu – „Istoria loviturilor de stat din România – vol. 4 (I)”, Editura Rao, Bucureşti 2004, pag. 320

„Marius Mioc, unul dintre cei mai tenace apărători ai revoluţiei timişorene, cel puţin prin numărul de cărţi publicate, nu creditează nici complotul extern, nici pe cel intern (…). Mioc se pronunţă mai cu seamă asupra spontaneităţii revoltei de la Timişoara, refuzînd să dea un verdict limpede în privinţa Bucureştiului. Pe de altă parte, într-una dintre cărţile sale, acest autor enumeră o serie falsificatori angajaţi într-o „campanie de falsificare a istoriei revoluţiei”, între care Ion Iliescu, Ion Cristoiu, Pavel Coruţ, Sergiu Nicolaescu, Virgil Măgureanu, Silviu Brucan, Radu Portocală şi mulţi alţii – unii dintre ei, deşi susţin revoluţia pură, sînt invalidaţi pentru că îşi arogă merite false, alţii pentru că mizează pe teoria conspiraţiei”.

Editura Partoș, 2019

Ruxandra Cesereanu – „Decembrie ’89. Deconstrucţia unei revoluţii”, Editura Polirom, Iaşi 2004, pag. 67

„Marius Mioc este unul din cei mai interesanţi autori de lucrări memorialistice dedicate aproape exclusiv Revoluţiei de la Timişoara. El avertizează în una din contribuţii : « A nu se confunda cu maculatura publicată la Bucureşti » sugerînd exigenţa pe care şi-a impus-o de fiecare dată cînd a scris despre acest subiect. Marius Mioc iniţiază o metodă pe care o vom regăsi şi la alţi autori de lucrări memorialistice: gruparea într-un singur volum a mai multor mărturii ale participanţilor, aparent fără criterii dinainte stabilite. Pe această formulă a fost propus publicului, încă din 1996, un set de 40 de relatări despre fapte şi evenimente petrecute între 15 şi 25 decembrie 1989. Soluţia completării lucrării cu o scurtă cronologie (chiar dacă este incompletă), cu numele a 106 morţi identificaţi, cu o scurtă dar sugestivă statistică a Revoluţiei, pare o foarte bună idee. Ca unul din autorii care s-au arătat cei mai interesaţi de tot ce s-a publicat legat de Revoluţia de la Timişoara, Marius Mioc s-a angajat şi într-o susţinută polemică, exerciţiu din care au rezultat pentru cititor date şi interpretări interesante dincolo de retorica de înţeles într-un astfel de demers mai degrabă publicistic”.

Alexandru Oşca [fost şef al Arhivelor Militare Române, al Serviciului Arhive şi Documentare Militară al Statului Major General, fost director al Serviciului istoric al Armatei, vicepreşedinte al Comisiei Române de Istorie militară], în revista „Clio 1989” nr. 1/2007, editată de Institutul Revoluţiei Române, pag. 28-29; comentariu reluat şi în „Revoluţia română în Banat”, Editura Sitech, Craiova 2009, pag. 26-27

Editura Partoș, 2019

„Menţin aprecierile cu privire la Marius Mioc, ale cărui contribuţii la cunoaşterea evenimentelor din Timişoara (şi nu numai) rămîn cele mai importante şi sînt permanent actualizate. Pe lîngă lucrări de memorialistică şi de interpretare foarte riguroase, domnul Mioc face şi analize interesante şi temeinice, şi mai ales, aşa cum am spus mai sus, pune la dispoziţia celor interesaţi, pe blogul său, materiale originale neprelucrate, extrem de valoroase pentru înţelegerea conţinutului, dimensiunii, sensului şi actorilor prezenţi pe baricadele revoluţiei. Mie, personal, mi-a fost utilă metoda domnului Mioc de a grupa într-un singur volum mai multe mărturii ale participanţilor în revoluţie, aparent fără criterii dinainte stabilite. Aşa am putut cunoaşte un set de 40 de relatări despre fapte şi evenimente petrecute la Timişoara între 15 şi 25 decembrie 1989. Soluţia completării lucrării cu o scurtă cronologie (chiar dacă este incompletă), cu numele a 106 morţi identificaţi şi cu o sugestivă statistică a Revoluţiei, pare o foarte bună idee. Tot el s-a angajat şi într-o susţinută polemică, exerciţiu din care au rezultat pentru cititori, interesante date şi interpretări de reţinut, dincolo de retorica de înţeles într-un astfel de demers mai degrabă publicistic”

Alexandru Oşca – „Dincolo de rubicon 1989 – Timişoara – 1990”, editura Sitech, Craiova 2011 (sub egida Institutului Revoluţiei Române)

Editura Cosmopolitan Art, 2017 (ediția a 2-a)

„Marius Mioc, cel mai important documentarist despre perioada Revoluției din 1989”

Ștefan Both – „23 decembrie 1989. Lovitura de stat de la București a adus teroriștii la Timișoara. Halucinanta poveste de la poligrafie”, pe saitul adevarul.ro în 23 decembrie 2014 (probabil în ediția tipărită a ziarului „Adevărul” din 24 decembrie 2014)

„Timișoreanul Marius Mioc, una din cele mai avizate voci în subiectul Revoluției”

Vlad Stoicescu – „Legea recunoștiinței, made in Romania: agenții represiunii ceaușiste au ajuns luptători remarcați”, saitul Evenimentul Zilei din 3 iunie 2010

„As far as the revolutionaries in the streets are concerned, one should mention Marius Mioc who has been extremely active in researching and disseminating firsthand information about the 1989 revolution in Timișoara. Time and again, Mioc has affirmed that in 1989 Romania witnessed an authentic revolution. Due to his constant efforts numerous witness accounts and documents related to the inception of the 1989 revolution have been published”.

Maria Todorova, Augusta Dimou, Stefan Troebst – „Remembering communism: Private and Public Recollections of Lived Experience”, Central European University Press, pag. 540.

Vezi o emisiune televizată din 1997 (realizator Brînduşa Armanca) despre cărţile mele de pînă în acel moment – „Falsificatorii istoriei” şi „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”

Reacții la „Covid, minciuna veacului”

„Făcut în toate felurile de băieții și fetele (toți civili, desigur) din ceea ce este generic cunoscut drept „presă” – Marius Mioc a decis să pună pauză muncii sale de documentarist al Revoluției din 1989 și să scrie o carte cu un titlu provocator: ”Covid 19, minciuna veacului” Scrisă mai mult ca o compilație a articolelor de pe blog, volumul ”Covid 19, minciuna veacului” e genul de carte atipică întrucât conține print screen-uri de pe Facebook, referințe la filmări samizdat de pe Youtube și o scriere arhaică (cu termeni precum „tălmăcire” sau grafie cu î din i). Firește, adoptarea unei poziții de disidență față de dogma cultului Adventiștilor de Tusea a Nouășpea l-a dus pe Marius Mioc într-o zonă controversată, adăugându-i probleme la „cazier” cu Ordinea de Partid și de Stat – pe lângă cele deja adunate în anii trecuți pentru scrieri neconforme despre Revoluție care implicau alți băieți și fete (și aceia, desigur, toți civili). Am mers așadar la Timișoara pentru a discuta cu Marius Mioc despre cea mai recentă carte a sa dar și despre subiecte oarecum conexe precum exagerările din presă, corupția financiară a presei, prostia guvernamentală dar și excesele Big Tech”.

Canalul youtube „Freedom Alternative RO”, 19 ianuarie 2021. Emisiunea respectivă o vedeți mai jos.

Reacţii la “Falsificatorii istoriei”

„Arestat în 16 decembrie 1989, pe cînd era încă student, Marius Mioc descrie succint tensiunea şi teroarea acelor zile atît în Penitenciar cît şi pe străzile Timişoarei. Urmează apoi un şir de răspunsuri documentate adresate celor care (…) au semănat confuzie, mistificînd grosolan adevărul acelor zile (…). Prin intermediul unor date concrete, Marius Mioc le răspunde tuturor acestora, demontîndu-le afirmaţiile mincinoase, încercînd stăvilirea „potopului de minciuni” întreţinut cu abilitate de actuala putere”.

Radu Ţoancă, în „Timişoara” din 21 decembrie 1994

„O carte polemică, Marius Mioc fiind între puţinii care au reacţionat, prompt, la declaraţiile oficiale şi la mărturiile devenite publice din timpul proceselor legate de revoluţie”.

Mariana Cernicova, în „Renaşterea Bănăţeană” din 20 decembrie 1994

„În cartea sa, lansată sîmbătă (16 decembrie 1994 – n.n.) la Timişoara, Marius Mioc nominalizează principalii falsificatori ai evenimentelor din decembrie”.

M. Toader, în „Ziua” din 19 decembrie 1994

„O carte utilă ca document, care va fi poate cîndva luat în seamă”.

George Pruteanu, în „Expres Magazin” nr. 1 / 1995

„A reuşit să readucă în actualitate punctele de vedere argumentate intransigent de-a lungul perioadei postrevoluţionare de către dl Marius Mioc, preşedintele (corect membru – n.n.) Comisiei pentru Adevăr şi Dreptate din cadrul Asociaţiei 17 Decembrie Timişoara”.

„Expres” nr. 1 / 1995

„În ultimii ani de după revoluţie am tot auzit de Marius Mioc, ca de unul dintre liderii intransigenţi ai celor care au avut curajul să-şi expună viaţa, nu doar libertatea, în zilele de incertitudine din decembrie 1989 (…) Zbaterea necontenită a acestui tînăr în aflarea adevărului legat de ce s-a întîmplat atunci, pentru a descoperi cine au fost călăii şi cine victimele, mi s-a părut cînd demnă de admiraţie, cînd agasantă, cînd naivă, un fel de donquijotism în lupta cu morile de vînt. Căci, ce altceva este visul unui om de adevăr şi dreptate, într-o lume în care minciuna şi banul sînt suverane?”.

Ion Marin Almăjan, în „Renaşterea Bănăţeană” din 7 noiembrie 1995

„Despre «misterul» celor 40 de cadavre s-au scris tot felul de prostii şi minciuni, care de care mai gogonate, după cum aveam să aflu din documentata lucrare a lui Marius Mioc, intitulată «Falsificatorii istoriei»”.

Sabin Ivan – „Pe urmele adevărului”, Editura Ex Ponto, Constanţa 1996, pag. 180

Notă: Sabin Ivan a fost membru în Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. După ce i-am trimis cartea mea, care include critici la adresa acelei comisii, a demisionat din Comisie, criticînd activitatea acesteia. Să fie oare această demisie o urmare a cărţii mele?

„Din păcate, lui Marius Mioc, furat de funcţii şi onoruri locale, nu-i convine ipostaza de «manipulat». Poate, cîndva, nu se va mai alătura falsificatorilor istoriei şi va accepta că a făcut «revoluţia», dar nu singur”.

Gheorghe I. Florescu, în volumul colectiv „Iaşi, 14 decembrie 1989. Începutul revoluţiei române?”, Editura Cogito, Oradea 2000

Notă: Nu cunosc care sînt „funcţiile şi onorurile locale” la care se referă dl. Florescu, dacă nu cumva se referă la comentariile din presa locală despre cărţile mele, cărţi publicate de altfel prin forţe proprii, fără nici un leu sponsorizare.

„Autorul dă o replică corespunzătoare diverselor opinii, declaraţii şi consemnări inadecvate, false şi chiar tendenţios făcute de către diverşi protagonişti sau doar comentatori ai evenimentelor ce s-au produs în timpul revoltei timişorene, precum şi în timpul revoluţiei, motiv pentru care recomandăm cartea, care se situează printre cele care abordează inclusiv manipularea mai mult sau mai puţin voită a respectivelor evenimente”.

„Naţiunea Română” nr. 1 / ianuarie 2004 (revistă editată de Lorin Fortuna – liderul FDR în decembrie 1989)

Reacţii la „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”

„Cuprinde mărturii cutremurătoare ale răniţilor, arestaţilor, rudelor şi prietenilor celor decedaţi. Autorul reuşeşte să reconstituie acea Timişoară fierbinte, acel oraş însîngerat, în care fiecare piaţă, cartier sau stradă devenise un spaţiu al descătuşării”.

S.U., în „Timişoara” din 14 noiembrie 1997

„Tînărul Marius Mioc, arestat în revoluţie, a fost poate unul dintre cei mai îndîrjiţi militanţi pentru ca istoria revoluţiei să fie scrisă fără falsificări. (…) Dl Mioc revine, editorial, cu „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, o colecţie de mărturii oferite de răniţi, arestaţi în revoluţie, de rudele şi prietenii mai multor eroi-martiri ai Timişoarei”.

M.C., în „Realitatea” din 15 noiembrie 1997

„În măsura în care aşa ceva mai poate fi posibil în prezent, Marius Mioc doreşte să fie cît mai obiectiv cu putinţă, ideea de a aduna între coperţi mărturii ale participanţilor din diverse zone ale oraşului de pe Bega susţinînd acest punct de vedere. Pe lîngă mărturii (…) Marius Mioc prezintă succint şi procesele revoluţiei timişorene, lista răniţilor, martirii timişoreni”.

Viorel Dogaru, în „Renaşterea Bănăţeană” din 15 decembrie 1997

„O nouă carte – document (…) care prezintă crîmpeie zguduitoare din acel decembrie însîngerat (…) Cartea (…) se doreşte o cronică fidelă şi obiectivă a evenimentelor din 16 – 22 decembrie 1989, clarificînd unele întîmplări, aşa cum s-au succedat ele în diferite puncte fierbinţi şi zone ale oraşului”.

Ion Medoia, în „România Liberă” din 17 decembrie 1997

Reacţii la „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”

„Împlinirea (…) a zece ani de la revoluţia anticomunistă şi anticeauşistă din 1989 este, de fapt, cea care a scos pe piaţă această nouă apariţie editorială, scrisă într-un mod obiectiv, bazată pe documente oficiale şi pe mărturiile participanţilor, carte ce încearcă din nou, poate mai bine, să desluşească adevărul, în ciuda piedicilor puse de-a lungul celor zece ani de persoanele care au în continuare interesul să-l ascundă”.

Valentin Dragu, „Lecturi necesare” în „Timişoara” din 14 decembrie 1999

„Inaugurarea Centrului Naţional de Documentare «Memorialul Revoluţiei» (…) a găzduit, printre altele şi lansarea cîtorva cărţi despre Revoluţia din Decembrie 1989. (…) «Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei», semnată de Marius Mioc, este cea de-a doua lucrare prezentată ieri, în care sînt adunate mărturii ale celor care au participat la revoluţie, ale arestaţilor şi răniţilor din decembrie 1989, dar şi dovezi ale falsificării istoriei de către oameni deveniţi peste ani personalităţi marcante ale vieţii politice româneşti”.

Lăcrămioara Şovar şi Dan Radosav, în „Ziua de Vest” din 17 decembrie 1999

„Ediţia din acest an descoperă noi şi noi piste de aflare a adevărului – încă incert – al zilelor de coşmar şi speranţă din urmă cu zece ani şi aduce noi dovezi care să-i incrimineze pe cei mai mari mistificatori ai Revoluţiei. Marius Mioc a devenit pentru toţi aceştia un interlocutor extrem de incomod, în ultimii zece ani schimburile de replici fiind adeseori mediatizate în presa locală şi naţională. Cartea tînărului Marius Mioc se înscrie în şirul tentativelor – din păcate solitare şi disparate – de reconstituire a atmosferei de la Timişoara din urmă cu un deceniu”.

Radu Ţoancă, în „Agenda Zilei” din 20 decembrie 1999

„După pelerinaj, la Consiliul Judeţean Timiş a avut loc o lansare de carte: „Timişoara în arhivele Europei Libere” de Miodrag Milin, „Revoluţia neterminată” de Anneli Ute Gabany, „Revoluţia încîlcită” de Nestor Rateş, şi „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” de Marius Mioc. Cea mai gustată a fost cea a d-lui Mioc, în care sînt făcute dezvăluiri importante cu privire la revoluţie, dar care cuprinde şi mărturii ale celor prezenţi, printre care şi a autorului”.

Georgiana Tîmbu şi Maria Petrescu, în „Timişoara” din 20 decembrie 1999

„Sîmbătă, în cadrul simpozionului „1989 – Zece ani după” (…) a avut loc lansarea a patru cărţi avînd ca subiect Revoluţia. (…) Dacă primele trei lucrări aduc revoluţia aşa cum a fost percepută şi interpretată ea din afara graniţelor ţării, „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” este o carte scrisă din interior şi, chiar mai mult, trăită pe propria-i piele de autorul ei, Marius Mioc. Acesta, arestat în acele zile, a cules „la cald” declaraţii şi mărturii ale celor cu care a împărţit celula, piaţa sau idealul”.

Laura Vieru, în „Ziua de Vest” din 20 decembrie 1999

„La Editura Sedona din Timişoara a apărut cartea lui Marius Mioc «Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei». Autorul cărţii, student la Facultatea de Mecanică (1989), arestat şi bătut în timpul evenimentelor din decembrie ’89, descrie în bază de documente şi date, mărturii şi note, adevărul despre Revoluţia română”.

N.R., în „Flux” (Chişinău) din 3 noiembrie 2000

„Pentru cine citeşte cartea lui Marius Mioc, încercînd să reconstituie revoluţia de la Timişoara pe baza mărturiilor cutremurătoare ale unora din participanţi, nu mai e nevoie de nici un fel de explicaţii cu privire la adevăratele intenţii ale celor ce propagă ideea reconcilierii cu oricine şi cu orice preţ”.

Dumitru Tinu, în „Adevărul” din 18 iunie 2001

„Problematica revoluţiei de la Timişoara l-a preocupat, în mod special, pe Marius Mioc, care – ca un adevărat justiţiar – a declanşat o vehementă luptă împotriva « falsificatorilor istoriei » „

Ioan Scurtu – „Revoluţia română din decembrie 1989 în context internaţional”, Editura Enciclopedică în colaborare cu Editura Institutului Revoluţiei Române, Bucureşti 2006, pag. 16

Reacţii la „Politicienii şi revoluţia din 1989”

„Timişoreanul Marius Mioc (…) a publicat, în volumul recent «Întrebări cu şi fără răspuns» o analiză riguroasă a relaţiei dintre politica românească postdecembristă şi revoluţie. Studiul său pune în evidenţă faptul că, în nici una din guvernările postdecembriste, clasa politică nu a considerat o prioritate tragerea la răspundere pentru crimele din decembrie, în schimb a existat o apetenţă egală pentru utilizarea încărcăturii simbolice a revoluţiei pentru imaginea personajelor politice. (…) Studiul punctează fără urmă de simpatii politice momentele cele mai importante din ultimii 12 ani, cînd valorile lansate simbolic de revoluţie au fost pe rînd confiscate şi abandonate de politicieni, folosite şi ignorate în momentele electorale sau de criză ale societăţii româneşti. (…) Analiza arată fără cruţare că a existat o conduită similară a partidelor de dreapta şi de stînga în privinţa pedepsei care trebuie aplicată celor vinovaţi de moartea eroilor revoluţiei”.

Brînduşa Armanca, în „22” din 25-31 decembrie 2001

Reacţii la „Revoluţia, fără mistere”

Lansarea cărţii, în prezenţa domnului Laszlo Tokes:

Dl. Marius Mioc, unul dintre participanţii activi ai Revoluţiei din Timişoara din decembrie 1989, a scris o nouă carte care ne va ajuta să înţelegem misterele Revoluţiei. (…) Cartea dlui Marius Mioc dă dovada unei munci îndelungate de documentare, nu o dată soldată cu refuzul accesului la documente, după cum mărturiseşte chiar autorul (…) Dl. Marius Mioc se dovedeşte a fi unul dintre puţinii participanţi la revoluţia decembristă care şi-a închinat viaţa pentru dezvelirea adevărului despre cele întîmplate în sîngerosul decembrie 1989. Sperăm că activitatea prolifică a domniei sale nu se va opri aici”.

Radu C. Munteanu, în „Timişoara” din 10 septembrie 2002

„Dar de unde «cazul Tokes», care e punctul de vedere al autorului în acest «caz» pentru mine e un mister, deşi autorul nu poate fi acuzat de reavoinţă (chiar şi atunci cînd ponegritorii lui Laszlo Tokes, în numele obiectivităţii, ajung la cuvînt). Ce mister înconjoară revoluţia română, cînd e un secret cunoscut tot ce s-a întîmplat? Penumbra din jurul ei e datorată permanentei înceţoşări. (…) Autorul, nici în cazul lui Ujvarossy nu încearcă să tragă concluzii, se mulţumeşte doar să relateze comunicatele poliţiei şi medicinii legale. Poate ar trebui să ne mulţumim cu atît, luînd în seamă contextul politic de azi, în care nici forurile noastre de vîrf nu ştiu sau nu vor să spună nimic bun despre personalitatea relevantă din decembrie 1989 care – vor sau nu unii – a fost făurarul schimbărilor”.

Gyorgy Koczka, în „Heti Uj Szo” (săptămînalul unguresc din Timişoara) din 20 septembrie 2002

„Lansarea cărţii „Revoluţia fără mistere – Începutul revoluţiei române: cazul Laszlo Tokes”, a scriitorului Marius Mioc, a dat ocazia eroului acestei cărţi, actualului episcop de Oradea, Laszlo Tokes, să afirme că în sfîrşit a apărut un document despre revoluţie în care «istoria este unică». «După Revoluţie, amintirea istorică maghiară şi română s-au despărţit, iar această carte face serviciul că ne uneşte amintirile, făcîndu-le apropiate prin fapte, prin documente», spune eroul cărţii. (…) Făcînd o prezentare a acestei noi cărţi despre revoluţie, liderul UDMR Bodo Barna recunoştea că este «o carte cinstită, la care autorul nu pleacă cu prejudecăţi, ci lasă documentele să vorbească».”

D. Baranga, în „Agenda Zilei” din 21 septembrie 2002

„Sediul Memorialului Revoluţiei din Timişoara a fost, ieri, gazda lansării lucrării „Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei române: cazul Laszlo Tokes”, scrisă de Marius Mioc. După cum sublinia profesorul universitar Miodrag Milin, autorul cărţii reuşeşte să scape de tonul violent pe care l-a avut, pînă acum, în creaţiile sale, şi să arunce o privire analitică asupra perioadei pe care o descrie, folosind declaraţii ale persoanelor implicate în evenimente. (…) Eroul cărţii, Laszlo Tokes, acum episcop de Oradea al Bisericii Reformate, prezent la lansare, a spus că nu a citit încă volumul scris de Marius Mioc, dar că se bucură că acesta încearcă să restabilească adevărul foarte controversat al perioadei de început a Revoluţiei din 1989″.

S. Precup, în „Renaşterea Bănăţeană” din 21 septembrie 2002

„«Mesajul cărţii este nevoia de schimbare, de a privi cît mai obiectiv faptele ce s-au petrecut în anul 1989 şi nu numai», a spus profesorul Miodrag Milin”.

T.S., în „Prima Oră” din 21 septembrie 2002

Marius Mioc dovedeşte că e un investigator ager şi complex. Îşi cerne prin sita obiectivităţii datele şi informaţiile la care puţini au acces. Autorul abordează astfel volumul printr-o tehnică jurnalistică, încercînd să se detaşeze de evenimentele la care a fost actor activ. Culege date şi declaraţii inedite, pe care le pune „cap la cap”, pentru a fi lecturate şi analizate de cititor. (…) Prin „Revoluţia fără mistere” (…) Marius Mioc reuşeşte să reformeze peisajul publicistic tematic şi să aducă un plus istoriei recente.

Liza Kratochwill, în „Memorial 1989” nr. 1/2009, buletin ştiinţific şi de informare editat de Centrul Naţional de Documentare, Cercetare şi Informare Publică despre revoluţia din decembrie 1989, pag. 169

Reacţii la “Libertatea şi politrucii”

„Volumul reprezintă o culegere de articole şi eseuri, primul pe care autorul nu îl consacră exclusiv Revoluţiei din 1989, analizînd viaţa socială şi politică post-decembristă. După cum opina Delia Munteanu, de la Editura Mirton, în prezentarea făcută cărţii, aceasta este una «de referinţă în domeniu şi vine în sprijinul literaturii social-politice». Încă din titlu, Marius Mioc îşi face cunoscută opinia că viaţa politică a României a fost confiscată de politruci, politicieni lipsiţi de orice urmă de responsabilitate în faţa istoriei”.

Amelia Galetar, în „Timişoara” din 10 iulie 2003

„Într-un stil polemic, angrenat într-o actualitate interesantă prin faţetele surprinzătoare pe care le derulează mereu societatea noastră, autorul ne oferă o lectură atrăgătoare şi incitantă”.

Lucian Erwin Bureriu, în „VIP în Banat” din 16-31 iulie 2003

„«Libertatea şi politrucii» doreşte să aducă în atenţia opiniei publice o idee mai veche, anume că viaţa politică românească a fost confiscată de politruci, adică de acei politicieni care se comportă ca pe vremea comunismului: dau ordine şi cred că ştiu totul. Nu scapă de acest calificativ nici politicienii puterii actuale, nici cei ai puterii trecute. Dar politruc înseamnă şi politician care este lipsit de adevarată responsabilitate în faţa destinului ţării, a istoriei, iar Marius Mioc acuză cele mai importante figuri ale politicienilor de astăzi. (…) Marius Mioc este un polemist redutabil şi şi-a exersat acest dar în lucrările sale anterioare, mai ales cele referitoare la adevărul despre revoluţie. Această adevărata obsesie – care îi face cinste autorului fiindcă uitarea se aşterne tot mai profund – se regăseşte şi în paginile de faţă. Eseul «Politicienii şi Revolutia din 1989» este un adevărat studiu cu privire la destinul revoluţionarilor şi al revoluţiei după 1989. Alături de aceste teme ar trebui amintite aici problema Pieţei Universităţii, situaţia românilor din Basarabia, Constituţia României şi autonomia, dezastrul din economia naţională, etc. O carte critică, vie, responsabilă, amară dar niciodată resemnată, «Libertatea si politrucii» mizează pe reacţia societăţii civile şi a dramului de responsabilitate morală care ne-a mai rămas!”.

Delia Munteanu, pe situl Editurii Mirton (comentariu eliminat ulterior de pe situl editurii, cînd cartea n-a mai fost recentă)

Reacţii la “The anticommunist Romanian Revolution of 1989″

„Firesc polemică este însăşi punerea în temă din capitolul inaugural care prezintă istoria României, după cum frazele scurte izbutesc să concentreze o mare cîtime de informaţie, nu odată usturătoare prin semnificaţii. Din aproape în aproape, amploarea dată cîte unui moment devine din ce în ce mai pregnantă: România în anii dictaturii, cazul Laszlo Tokes, revoluţia de la Timişoara, FSN – o problemă spinoasă, care se cere clarificată, nu mai puţin, experienţa personală a revoluţionarului Marius Mioc sînt pagini de «no fiction» care se citesc cu sufletul la gură, asemenea celui din urmă capitol al cărţii, care concentrează, aproape cinematografic, evenimentele petrecute în ex-lagărul comunist european în anul 1989”.

Ildico Achimescu, în „Prima Oră” din 26 noiembrie 2002

„Un scurt şi util compendiu, în limba engleză”.

„Naţiunea română” nr. 1 / ianuarie 2004 (revistă editată de revoluţionarul timişorean Lorin Fortuna)

Reacţii la „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989)”

„Am putea începe prin a spune că Marius Mioc nu este un istoric puturos. Ştiţi ce este un istoric puturos? Un istoric puturos este acela care crede că „după 30 de ani, cînd se vor deschide arhivele, vom putea afla adevărul”. Ei bine, Mioc este un istoric harnic şi, mai mult decît atît: un soldat al adevărului. Fiindcă, cu o acribie întru totul remarcabilă, cel care a participat activ la revoluţia din 1989 a adunat mii de documente, le-a studiat, fişat şi ordonat, în funcţie de adevăr.

„Aşa încît, în acest moment, pe piaţă există încă o carte semnată de Marius Mioc dedicată adevărurilor revoluţiei din 1989. „Procesele Revoluţiei din Timişoara. Documente istorice” sînt adnotate şi comentate de Mioc, într-o carte care a apărut la editura ArtPress. Operă de apostolat, demersul lui Marius Mioc ar trebui, în mod normal, să aibă ecouri. Ecouri care, într-o lume normală, nu ar trebui să fie decît pozitive”.

C. Pătrăşconiu, în „Ziua de Vest” din 4 (8?) august 2004

„Menționăm lucrarea lui Marius Mioc: Procesele Revoluției din Timișoara (1989). Documente istorice, Timișoara, Editura Artpress, 2004. Autorul redă o parte din sentințele, rechizitoriul, recursurile, corespondența diverselor instituții legate de judecarea „Lotului Timișoara”, cu numeroase comentarii pertinente despre diverse aserțiuni pe care inculpații le-au folosit în apărarea lor. Combaterea acestor aserțiuni este făcută, adeseori, folosind alte afirmații pe care cei vizați le făcuseră anterior.

Alexandru Oșca – „Dincolo de rubicon. 1989 – Timișoara – 1990”, editura Sitech, Craiova 2011

Reacţii la „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”

„Editura Marineasa din Timişoara editează zguduitoarea carte scrisă de un participant le Revoluţia din 1989 de la Timişoara din 16-21 decembrie, Marius Mioc.

Încercînd, pe cît posibil, să arate adevărul din punctul participantului efectiv la evenimente, Marius Mioc arată cu suficiente argumente cum unele persoane, sau, şi mai grav, unele publicaţii, încearcă să mistifice acest adevăr, punîndu-se în slujba unor adevărate forţe oculte.

„Jurnalul Naţional” supranumit ziar vertical, se încovoaie cu cinism după cum susţine autorul, lansînd teorii de doi bani, minciuni sau adevăruri spuse doar pe jumătate. (…) Şi tot aşa, din „dezvăluire” în „dezvăluire” susţine Marius Mioc se dă senzaţia că a fost de fapt o altă Revoluţie la Timişoara, cu alţi actori (nu i-am numit pe aceştia eroi) care au urmat un scenariu ce abia după consumarea evenimentelor a fost scris. (…)

Cartea de faţă ne îndreptăţeşte să credem că mai mult adevăr poate să expună un participant autentic la aceste evenimente decît un „hăitaş” nimerit în piaţă, împins de treburi de servici. Dorinţa de a mistifica şi a acoperi unele hibe îl bîntuie mai mult pe hăitaş decît pe cel vînat.

Doar prin asemenea mărturii se poate deschide o fantă de lumină prin zidul gros al mistificării”.

Emilian Marcu, în „Convorbiri Literare” din noiembrie 2005

Reacţii la „Revoluţia din 1989, pe scurt”

“Inginerul timişorean Marius Mioc continuă seria cărţilor sale despre Revoluţia din decembrie 1989 din oraşul de pe Bega, el însuşi arestat în acele zile de coşmar. Noul volum, apărut la Editura „ArtPress”, se intitulează „Revoluţia din 1989, pe scurt” şi întregeşte inspirat celelalte volume scoase sub semnătura sa în anii trecuţi: „Falsificatorii istoriei”, „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, „Revoluţia fără mistere” etc.
Autorul aduce atît fapte, cît şi interpretări noi, după cei 16 ani scurşi de la evenimentul respectiv. El ţine să insereze direct pe copertă o principală observaţie: „Carte publicată în Timişoara. A nu se confunda cu maculatura publicată în Bucureşti”.

Ion Medoia, în „România Liberă” din 22 august 2006

„Marius Mioc este unul din cei mai interesanţi autori de lucrări memorialistice dedicate aproape exclusiv Revoluţiei de la Timişoara. El avertizează în una din contribuţii: ‘A nu se confunda cu maculatura publicată la Bucureşti’, sugerînd exigenţa pe care şi-a impus-o de fiecare dată cînd a scris despre acest subiect”

Alexandru Oşca (coordonator), în „Revoluţia română în Banat”, Editura Sitech, Craiova 2009, pag. 26-27