Linc scurt: https://wp.me/PjejF-3v9
Mai jos este o listă de articole de pe acest blog care conţin declaraţii ale unor martori oculari despre revoluţia din Timişoara. O parte din declaraţii le-am preluat din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (uneori completate cu elemente noi). Nu am inclus în această listă articole care prezintă filme documentare despre revoluţie, care includ uneori declaraţii de martori, respectivele articole putînd fi găsite la pagina Filme documentare despre revoluţie. Deasemeni nu am inclus în listă declaraţii difuzate prin mijloacele de informare în masă în perioada revoluţiei, acestea putînd fi găsite la paginile TVR în decembrie 1989, Mass media străină în 1989 sau Presa românească 1989-1990.
– Cum s-a aflat în lume despre evenimentele de la Timişoara (William Totok)
– Începutul revoluţiei din Timişoara – Oprirea tramvaielor (George Lînă în dialog cu Ion Monoran)
– Au zis să rezistăm, să-i batem pe miliţieni, tot cartierul era în picioare (Eugen Gherga)
– Recunosc, şi nu sînt mîndru deloc, că am fost unul dintre cei care au rostit pentru prima oară numele lui Iliescu (Neculae Bădilescu)
– Cînd era cu Solidarnoşt în Polonia, am ascultat un comentariu la Constantin Nicolae Munteanu, spunea el despre un individ de la o întreprindere care a zis: „Domnule preşedinte, eu pot să vă aduc zece mii de oameni”. Eu în noaptea de 16/17 am vrut să strîng zece mii de oameni (audio) (Sorin Oprea)
– Aveam pistol. La intrarea în Consiliul Județean nu ne-a percheziționat nimeni. Puteam să-l împușc pe Dăscălescu (video) (Sorin Oprea)
– Radu Tinu a bătut revoluționari arestați. Mi-a dat doi pumni. Lui Goldănescu i-a spus că îl împușcă cu mîna lui (video) (Costel Bursuc)
– „Momentul zero” al revoluției: Am strigat „jos Ceaușescu!”. Tăcere mormîntală. Am strigat a 2-a oară. Cîteva glasuri răzlețe au răspuns. A treia oară cînd am strigat jos Ceaușescu a fost descătușarea, au strigat cu toții (Daniel Zăgănescu)
Declaraţii în procesul revoluţiei din Timişoara (audio)
– Maior de securitate însărcinat cu cercetarea penală Gheorghe Sălăjan
1. Generalul Velicu mi-a zis că miliţia cercetează prima dată şi după aia noi
2. Caraşcă cu 2 ofiţeri de miliţie au plecat la Bucureşti să ducă nişte dosare generalului Vlad
3. Consemnarea declaraţiei
4. Întrebările adresate martorului
– Procuror general adjunct al RSR Gheorghe Diaconescu
1. Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale
2. Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (1)
3. Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2)
4. În 15 februarie l-am pus sub acuzare pe generalul Guşă
Interviu din 2001 cu Laszlo Tokes (video):
1. Discuţii preliminare (14 minute 27 secunde)
2. Biografia lui Laszlo Tokes şi problemele de dinaintea venirii la Timişoara (58 minute 44 secunde)
3. Nu mi-am putut închipui ca preot simplu reformat să lupt pentru eliberarea ţării de dictatură (44 minute 18 secunde)
4. Cum a ajuns în 1989 interviul cu Laszlo Tokes la televiziunea maghiară (12 minute 17 secunde)
5. Moartea lui Erno Ujvarossy – crimă sau sinucidere? Agresiunea din noiembrie 1989 (12 minute 39 secunde)
6. Încercarea securităţii de a-l racola ca informator pe Laszlo Tokes (8 minute 42 secunde)
7. Cum au reacţionat alţii faţă de cazul Tokes (24 minute 34 secunde)
8. Chitanţa de 20000 de lei (6 minute 34 secunde)
9. Arestarea lui Laszlo Tokes şi semidetenţia la Mineu (18 minute 34 secunde)
10. S-a pretins că au apărut elicoptere şi pe cerul Mineului (33 minute 46 secunde)
Declaraţii preluate din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”
– Îl vizitam pe Tokes aproape zilnic (Arpad Gazda)
– Frati pi dracu! (Adrian Kali)
– S-au dat 4 paşi înapoi, apoi au tras (Constantin Jinga)
– Profesoraşul care dirija cîntece în Piaţa Operei (Ciprian Cipu despre Ladislau Cziszmarik)
– Fostul deputat şi rănit în revoluţie Vasile Bărbat şi colaborarea sa cu securitatea (Vasile Bărbat)
– Cînd se trăgea, ne ascundeam. Cum se mai liniştea, ne regrupam în stradă (Mihai Ciofu)
– Împuşcături în complexul studenţesc (Silvia Muntean despre Nicolae Ovidiu Muntean)
– Popa ne-a zis: „Dă-l încolo că nu-i mai trebe nimic!” (Avram Gliguţă şi Aurica Iliţoni despre Sorin Leia)
– Manifestanţii dădeau ţigări militarilor (Traian Orban)
– Fiica nu mă mai cunoştea iar băiatul abia m-a recunoscut (Vasile Farcău)
– Asta nu-i moartă, hai s-o luăm! (Mariana Farcău)
– Reţinut pînă în 22 decembrie (Mihai Sandu)
– Ne-a spus că sîntem liberi, apoi am mai fost reţinuţi o zi (Victor Burghelea)
– Arestat de la serviciu (Ioan Geangu)
– Indescriptibila senzaţie de euforie (Alexandru Cuţară)
– Se îngroaşă gluma! Trebuie să iasă ceva! (Gheorghe Ardelean)
– Răniţi împuşcaţi în spital în timpul revoluţiei. Cazul Remus Tăşală (Vasilica Tăşală şi Lucian Simionescu despre Remus Tăşală)
– Un soldat de 1,65-1,70 înălţime, slab, tuns scurt, cu ten albicios şi accent de moldovean (Natalia Belici și Ioan Mădulărescu despre Radian Belici)
– Eu împreună cu cei 3 soldaţi am tras la picioare (Marian Nicu)
– Împuşcat cu tricolorul în mînă (Costel Viorel Hofman)
– În starea de spirit în care mă aflam, nu-mi venea să stau acasă (Ioan Chiorean)
– A luminat cu o lanternă şi apoi a tras (Dorina Aparaschivei despre Valentin Aparaschivei)
– M-am mirat cu cîtă ură vorbea Veverca cu noi (Mihaela Ferkel-Șuteu despre Ștefan Alexandru Ferkel-Șuteu)
– După internarea în spital a mai căpătat două urme de gloanțe (Pătru Ion despre Maria Ion)
– Blocurile erau ticsite de lume (Ştefan Luca)
– Retrageți-vă că trag! (Daniel Mariș și Rozalia Mariș despre Ștefan Mariș)
– Din curtea UTT-ului a ieşit un ofiţer care a tras (Cristian Rusu)
– Mi-am pierdut bicicleta (Liviu Lefter)
– Nu erau destule cătușe pentru acei oameni curați și adevărați (Ion Ghinea)
– Găsită în groapa comună (Virgil Boțoc despre Luminița Boțoc)
– Împușcat din spate (Radu Cheptenariu)
– Împușcat și arestat (Anton Suharu)
– TAB-ul a tras în noi (Iosif Șerban)
Interviuri realizate de TVR în 2014, în cadrul ciclului de emisiuni „Generația 1989 la 25 de ani” (înregistrări video)
– Laszlo Tokes: Aș minți dacă aș spune că am pregătit ceva împotriva regimului Ceaușescu
– Marius Mioc: Am participat la revoluție datorită scîrbei față de regimul Ceaușescu
– Traian Orban: În Timișoara nu s-a ieșit pentru mîncare. S-a ieșit pentru pentru libertate
– Revoluția din Timișoara prin ochii Corinei Untilă
– Lorin Fortuna: S-a declanșat „atacul teroriștilor”, care s-a dovedit a fi însă o acțiune criminală, antirevoluționară, declanșată de o grupare din M. Ap. N. condusă de Victor Atanasie Stănculescu
– Ioan Savu povestind despre revoluția din Timișoara: Am reușit să obțin retragerea armatei în cazărmi
– Adrian Kali: În 1989 România a cîștigat demnitate, care după o săptămînă a pierdut-o
– Liviu Băcana: Evenimentele din ’89 nu sînt doar cele din decembrie
– Titus Suciu despre revoluția din 1989
Blogul lui Marius Mioc 
Bună ziua şi bună să-ţi fie inima, prietene (din Decembrie 1989) Mioc şi felicitări pentru ceea ce este bine făcut pe acest blog!
Intrând direct în subiect, întreb de ce oare, deşi ne cunoaştem, nu mi-ai solicitat şi mie un interviu, privind participarea mea la Evenimentele din Decembrie 1989 şi să-l publici în una din cărţile pe care le-ai scris?!
În cartea electronică ,,Mărturiile unui naiv din Decembrie 1989” de pe http://www.mihaildecean.ro am publicat mărturiile mele sub semnătura lui Iosif Costinaş, pe care de asemenea l-ai cunoscut, după ce în prealabil ele (aceste mărturii despre Revoluţia din Decembrie 1989 de la Timişoara) au fost publicate în ziarul Timişoara, în 4 numere, începând cu nr. 242 al ziarului din 11 decembrie 1991 şi continuând cu numerele din 12, 17 şi 18 din decembrie 1991.
Sub titlu ,,Mărturiile unui naiv corigibil sau singur printre securişti” conţinutul acestei cărţi electronice a apărut şi pe suport de hârtie în decembrie 2006, la Editura Brumar, Timişoara, câteva exemplare ale cărţii fiind donate Asociaţiei Memorialul Revoluţiei din Decembrie 1989, Timişoara, imediat după data apariţiei ei; dacă cercetezi obiectiv cele întâmplate în acele zile istorice de ce nu pomeneşti despre toti aceia care au avut ceva de spus şi chiar au făcut-o, între care, cu modestie, mă număr şi eu?!
Arătam acolo în mărturii, printre altele, ceea ce mai cred şi azi că este foarte important, anume că în Proiectul Proclamaţiei Frontului Democratic Român am introdus trei puncte, scrise de propria-mi mână, respectiv: 1. Demisia lui Nicolae Ceauşescu şi a întreg Comitetului Central al Partidului Comunist Român, 2. Demisia prim ministrului Constantin Dăscălescu şi a Guvernului şi 3. Desfiinţarea Securităţii.
Cele trei puncte introduse de mine în Proiectul Proclamaţiei Frontului Democratic Român (FDR), dar nepublicate, fiind eliminate de Lorin Fortuna, pe cine deranjează atât de mult încât sunt ignorate, oare nu pe perestroikiştii care au modificat şi forma publicată a acestei Proclamaţii – difuzată manifestanţilor în dimineaţa zilei de 21 Decembrie 1989 – modificare operată cu falsa dată de 20 decembrie 1989 în nr. 1 al periodicului ,,Victoria” al FDR, apărut, dar nedatat, în ianuarie 1990?!
Sper, ba chiar te rog, să te apleci şi asupra răspunsurilor la aceste întrebări şi însetat de adevăr, cum te ştiu, să publici aceste răspunsuri; ba mai mult, dacă vei fi contactat de colectivul de scriitori şi universitari timişoreni, care au început de curând treaba la scrierea unei cărţi despre Timişoara în Decembrie 1989, te rog aminţeşte-le şi de spusele mele, că tare mă tem că numai pe tine te vor contacta să le faci mărturii (şi pe mulţi alţii) nu şi pe mine, deşi unii mă cunosc bine, ba chiar aş spune, cu mândrie, că îmi sunt prieteni (altfel decât te simt pe tine)!
Cu tot respectul şi prietenia care ţi se cuvin,
Mihail Decean
Sînt zeci sau sute de persoane participante activ la revoluția din Timișoara pe care nu le-am contactat pentru a-mi da mărturii.
Cînd am început să culeg mărturii, pe care apoi le-am publicat în cartea „Revoluția din Timișoara așa cum a fost”, am căutat mai ales mărturii ale răniților, arestaților, rudelor și prietenilor celor uciși în revoluție, după cum e și subtitlul cărții. Pentru că, pînă atunci, anume mărturiile acestor categorii cam lipseau din dezbaterile publice despre revoluție. Securiștii, activiștii PCR apăreau în presă să vorbească despre revoluție (ei apar și azi), deasemenea apăruseră și mărturii ale celor din balconul Operei, inclusiv mărturia dumneavoastră. De altfel, chiar îmi propusesem să public mărturii noi, nu mărturii ale persoanelor care deja dăduseră declarații pentru alte cărți (Titus Suciu, de pildă, a scos niște cărți cu mărturii ale celor din balconul Operei; să public într-o carte a mea mărturii care deja au fost publicate în alte cărți ar fi scăzut valoarea cărții). Chiar și dintre răniții în revoluție, pe unii nu i-am mai căutat pentru simplul motiv că deja aveam mărturii pentru zona în care fuseseră împușcați, ori o mărturie în plus doar ar fi repetat în linii mari ceea ce deja spuseseră ceilalți. De pildă, pentru zona Calea Girocului mai aveam nume și adrese de răniți, dar fiindcă deja strînsesem destule declarații pentru acea zonă nu am mai căutat altele. Scopul cărții era să ofere cititorului o imagine despre ce s-a întîmplat în revoluția din Timișoara, în toate zonele cu evenimente importante, nu neapărat să stabilească o ierarhie a celor care „merită” să fie incluși în asemenea carte.
Era in decembrie in dirext TVR1 era cumplit ascultam in direct doleantele militarilor referitor la cuplul ceausist, dintr-o data o mina de foc s-a deschis cu explozie intr-un minut de deruta nu se cunoaste daca a fost programat, ascultam relatarile in direct din cabina releu, era exasperant se aclama, totul dintr-o data in trei zile dunarene nationale succesive viitorul copiilor muncitorilor grevistii, mai rau ca-n Alba Iulia nu era, dupa tragedie se circula in Alba se aratau urme de gloante, lumea o luase razna rau dar credea ca cerul s-a inseninat odata cu disparitia fostului regim, ne-am reintors la scoala, totul a decurs cum era pronosticat in 1990, dupa sangele din zapada postdecembrista..chiar oameni de valoare care astazi socialisti au luat pasul comitatului strain, erau oameni de aur care au crezut in sufletul lor in norma lucrativa…ce poti stii am scapat de-o teroare greu de depistat aceea a unui intuneric pe care numai lumina unei noi reforme o pot numii revolutia de cristal.Sa fiim cu bine.
Domnule Mioc, a-ți făcut o treabă enorm de bună adunând și publicând materiale despre 89, dar văd că nu vă place și nu vreți să ascultați și punctul de vedere a altor persoane ce AU PARTICIPAT EFECTIV la evenimentele din 89.
Domnul Berenger are perfectă dreptate cu „acei tineri atletici și identici”!
Eu nu numai că i-am întâlnit, dar am încercat și să vorbesc cu ei (în seara de 22 decenbrie 89); doar că „nu vă înțeleg” după cum mi-a explicat maiorul ce le dădea instrucțiuni (într-o limbă necunoscută mie), în curtea Comenduirii Garnizoanei Timișoara, maior pe care îl cunoșteam foarte bine de la colnelul Zeca.
Este ciudat că refuzați dialogul constructiv pe o temă așa importantă!