Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

12 ianuarie 1990 – cînd s-a clătinat puterea FSN. Darie Novăceanu: „Timp de șase ore, Piața Victoriei a devenit piața rușinii și profanării” Octombrie 30, 2017


12 ianuarie 1990, decretată zi de doliu în amintirea mucenicilor revoluției, a fost ziua în care puterea FSN s-a clătinat. Doliul național a fost prilejul adunării unor mari mulțimi de oameni care să discute despre revoluție. Inevitabil, în discuții s-a ajuns și la întrebări legate despre ce s-a întîmplat în acele zile și nedumeririle apărute cu pivire la teroriști și la cei care au preluat puterea. De aici o parte a mulțimii venită pentru comemorarea victimelor revoluției s-a transformat în mulțime protestatară. Despre cele întîmplate în 12 ianuarie 1990 am scris deja pe acest blog, pe baza relatărilor din presa momentului:
– 12 ianuarie 1990 – înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş
– 12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– Ziarul „Adevărul”, după mitingul din 12 ianuarie 1990: „Revoluţia are nevoie de calm!”

Prezint acum articolul redactorului șef al ziarului „Adevărul”, Darie Novăceanu, despre mitingul din 12 ianuarie 1990, articol publicat în ziarul din 14 ianuarie 1990. Articolul urmează linia ziarului de calmare a spiritelor și susținere a FSN. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Să fim lucizi: Tiranul e mort!

Între euforie și luciditate, adunarea din Piața Victoriei a introdus pentru cîteva ore, nu numai în acest spațiu, ci în toată țara, anarhia, lichelismul și vînătoarea de capete. N-a fost un miting, nici o manifestație, cum cu multă eroare se mai susține. Aceasta presupuns ordine, atitudine politică limpede, platformă sau listă de revendicări la fel de limpezi și, neapărat, reprezentanți onești. Așa ceva n-a existat în Piața Victoriei. A fost doar o adunare, mă tem că nu chiar spontană; o înghesuială perfectă, stăpînită de geometria imundă a haosului, capabilă să pună în pericol destinul fragil al libertății abia cîștigate.

Nimic mai inoportun în ziua cînd patria și-a coborît drapelele în bernă și s-a rugat în toate bisericile ei, cinstind memoria eroilor care i-au adus această libertate încă fragilă.

Timp de șase ore, Piața Victoriei a devenit piața rușinii și profanării: multe din lozincile care s-au rostit țîșneau direct din gîtul sticlelor cu băuturi alcoolice. Unele erau îndreptățite, altele numai explicabile. Și înclin să cred că, poate, era bine ca Frontul Salvării Naționale să nu fi apărut deloc în fața acestei înghesuieli. Pentru că, dincolo de aceste lozinci, lucrul cel mai neadevărat și mai fără temei n-a venit din masă, ci de la Front, de la singurul microfon în stare de funcționare: „Noi sîntem poporul!”, a strigat Dumitru Mazilu, reprezentant al Frontului [vicepreședinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale în acel moment; în 12 ianuarie 1990 o parte din mulțime a cerut „jos Iliescu” și părea să sprijine preluarea puterii de Dumitru Mazilu], în momentul în care un gunoi cu aspirații politico-artistice cerea îndepărtarea din Front a unui alt reprezentant, absolut reprezentativ pentru acest Front [bănuiesc că se referă aici la momentul cînd s-a cerut îndepărtarea lui Ion Iliescu]. Dumnezeule! Vocea care a rostit acest neadevăr tragic, repetîndu-l de cîteva ori pentru ca cei fără discernămînt să și-l însușească și certifice, ar trebui să tacă pentru mult timp, să facă penitență și să ceară iertare poporului român. Pentru că poporul nu se afla în piață decît ca noțiune și n-a fost reprezentat în acest spațiu decît prin prezența celor cinstiți și demni față de ei înșiși. Nimeni în această țară nu mai are dreptul să confiște poporul în folosul său personal. Ajunge că timp de douăzeci și cinci de ani a stat confiscat de tiranul care a făcut ce a vrut într-o țară la fel de confiscată și ea, cu toate nopțile și zilele ei. Tiranul e mort. Nu mai vrem alt tiran! (more…)

 

Motru 1981 – o revoltă uitată de guvernanți. Pe cînd includerea acesteia în legea 341/2004? „Minerii din Motru au înscris una din cele mai mărețe fapte eroice” Octombrie 25, 2017


Tendința guvernanților noștri de a extinde legea 341/2004, pentru a da drepturi altor categorii de revoltați împotriva regimului comunist în paralel cu micșorarea drepturilor acordate revoluționarilor din 1989, s-a concretizat în includerea în lege a unor capitole speciale pentru noiembriștii brașoveni din 1987 și pentru participanții la revolta din 1977 a minerilor din Valea Jiului.

Pe acest blog am criticat deseori acordarea de certificate de revoluționar unor persoane care nu se încadrează în prevederile legale. Deși normele de aplicare ale legii spun limpede că titlul de „luptător în revoluție remarcat prin fapte deosebite” se atribuie persoanelor care s-au desprins din rîndul participanţilor şi au avut un rol deosebit, prin contribuţia decisivă, la victoria Revoluţiei, remarcîndu-se prin fapte deosebite în care şi-au pus viaţa în pericol (art. 5 din HG 1412/2004), în destule cazuri acest titlu s-a dat unor simpli participanți care n-au avut fapte prin care să-și pună viața în pericol. Principiul inițial al legii – că de recunoștiința națiunii exprimată prin niște drepturi materiale sînt vrednici doar cei care și-au pus viața în primejdie pentru țară – s-a diluat în aplicarea ei practică pînă la ideea că toți cei care au protestat împotriva comunismului trebuie recompensați material. (more…)

 

SSRMLÎRC anunță programul de primire a cererilor pentru recunoașterea calității de grevist miner din Valea Jiului 1977 Octombrie 23, 2017


După cum am mai arătat pe acest blog (linc), prin legea 199/2016 s-a modificat legea 341/2004 care era inițial a revoluționarilor, introducîndu-se în ea un capitol prin care se acordă drepturi, similare cu ale luptătorilor în revoluție „cu rol determinant”, pentru persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești din Valea Jiului, din 1977, cît și pentru soții/soțiile și copiii acestora, dacă, în urma revoltei, aceștia au fost strămutați din localitate alături de soț sau părinte, cu participarea ori sub supravegherea securității.

Noul secretar de stat la SSRMLÎRC, Sorin Vintilă Meșter, a anunțat pe saitul instituției (linc) programul de primire a cererilor pentru recunoașterea calității de revoltat din Valea Jiului din 1977 ori de membru de familie al acestuia cît și formularul de cerere care trebuie completat (pe care-l prezint și eu alăturat). Cererile se depun pînă în 9 noiembrie 2017 la sediul SSRMLÎRC, în zilele de marți, miercuri sau joi ale săptămînii.

Cei care obțin recunoașterea calității de „persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste din Valea Jiului – Lupeni – august 1977” vor avea drept la o indemnizație lunară din bugetul statului. Conform legii recunoașterea respectivei calități se face dacă persoana respectivă, în urma acțiunilor securității, a fost condamnată la închisoare ori strămutată în altă localitate, iar în cazul membrilor de familie, să fi fost și ei strămutați. (more…)

 

Conferința despre Afacerile Mondiale de la Boulder, 1999, la care am ținut o prelegere despre revoluția română Octombrie 20, 2017


În fața Universității din Boulder erau instalate steagurile țărilor din care veniseră invitați la Conferință. Aici sînt eu lîngă tricolorul românesc cu stema decupată, care fusese instalat acolo în cinstea mea, singurul invitat din România la conferință

Universitatea statului american Colorado din orașul Boulder organizează în fiecare an, începînd din 1948, o conferință despre afacerile mondiale (linc), la care participă invitați din întreaga lume. În 1999, la aniversarea a 10 ani de la evenimentele din 1989 din Estul Europei, am fost invitat și eu acolo să țin o prelegere despre revoluția română. Era a 51-a conferință despre afacerile mondiale organizată de Universitatea din Boulder.

În broșura de prezentare a conferinței sînt amintite nume celebre ale persoanelor care participaseră anterior la acest eveniment care avea deja peste o jumătate de veac, deci putea fi considerat tradițional (continuă și azi). Printre acestea: Henry Kissinger, Eleanor Roosvelt, Yitzhak Rabin, Andrei Codrescu, Ted Turner. La ediția din 1999 era invitat printre alții Samuel Huntington, care are și o carte tradusă în română (linc).

Subiectele discutate la conferință sînt variate, acoperind probleme legate de politică, știință, mijloacele de informare în masă, condiția umană, afaceri internaționale, economie, mediul înconjurător, cultură, artă, sociologie. În cele cîteva zile în care are loc conferința sînt programate simultan, în săli diferite aparținînd Universității, discuții diferite. La un anumit moment al zilei erau programate mai multe discuții, deci e imposibil pentru cineva să urmărească toate discuțiile. Spre exemplu, discuția despre revoluția română a fost programată pentru 8 aprilie 1999 între orele 15,30-17,00, dar exact în același interval orar fuseseră programate alte 6 discuții (bineînțeles, în alte săli) și existau alte 2 evenimente care se suprapuneau parțial cu intervalul de timp al prelegerii mele. Deci era o concurență între evenimente simultane, publicul avînd de unde alege. De la un stand al universității se puteau cumpăra ulterior casete audio cu înregistrarea discuțiilor care avuseseră loc. (more…)

 

Drept la replică refuzat de revista „22”. Atunci cînd domnul Hodor nu se referă strict la documente săvîrșește unele inexactități Octombrie 18, 2017


În urma articolului „Adio, bătrîne asasin” (linc) a lui Mădălin Hodor, publicat în revista „22”, articol în care sînt pomenit, am cerut revistei „22” un drept la replică. Am făcut aceasta după ce am văzut că revista a acordat drept la replică lui Grigore Cartianu (linc). Cererea de drept la replică am trimis-o prin e-mail în 5 octombrie. Pînă azi văd că nu s-a publicat. Se pare că pentru revista „22” numai Grigore Cartianu merită drept la replică.

Public acum aici dreptul de replică trimis către revista „22”. (more…)

 

Ion Iofciu și Romulus Cristea, consilieri onorifici la SSRMLÎRC Octombrie 16, 2017


Proaspăt numitul secretar de stat al Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist (SSRMLÎRC), domnul Sorin Vintilă Meșter, a publicat pe saitul instituției două ordine prin care îi numește pe Ion Iofciu (linc), respectiv pe Romulus Cristea (linc) în funcții de consilieri onorifici (din cuvîntul onorific înțeleg că nu vor fi salarizați).

Amîndoi sînt revoluționari din București. (more…)

 

Dan Turturică și Iulian Vlad, omul care a înfrînt „frontul pro-rus” Octombrie 12, 2017


Dan Turturică publică pe saitul digi24 articolul „Monstruoasa minciună pe care s-a clădit cultul lui Iulian Vlad” (linc).

Încă din titlu vedem cît sînt de anticomuniști Turturică și Digi24 care-i publică opiniile. Urmează o serie de observații despre abuzurile securității prin care se cîștigă credibilitate la publicul anticomunist. Iar apoi ni se spune:

Iulian Vlad este văzut de mulți dintre subalternii săi ca omul care a vrut să blocheze forțele pro-KGB, conduse de Ion Iliescu, să preia conducerea României după executarea lui Ceaușescu. Și care a eșuat, plătind pentru gestul său patriotic cu ani de închisoare și cu marginalizarea, în timp ce alți stîlpi ai sistemului ceaușist au revenit rapid în prim plan.

După toate aparențele, există argumente serioase în sprijinul acestei teorii. Mai mult, se pare că înfrîngerea frontului pro-rus care a acaparat statul începînd cu ianuarie 1990 și chiar joncțiunea ulterioară dintre serviciile de informații românești și cele occidentale ar fi beneficat de sprijinul său direct.

E foarte posibil să fie așa.

(more…)