Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Dumitru Mazilu în „Le Monde”: S-a pretins că a avut loc o concurență între președintele Iliescu și mine, dar asta e fals… Nu putem scoate în afara legii nici un partid, nici Partidul Comunist nici altele Ianuarie 3, 2018


Ziarul francez „Le Monde” din 18 ianuarie 1990 a publicat un interviu cu Dumitru Mazilu, vicepreședinte al CFSN. Redau și pentru cititorii acestui sait acel interviu, în tălmăcire proprie. Cu litere cursive, între paranteze drepte, comentarii și explicații ale mele.

România: Amînarea alegerilor generale
Un interviu cu numărul doi al Consiliului Frontului Salvării Naționale
Domnul Mazilu explică criza din sînul noii puteri (more…)

 

„Le Monde” din 16 ianuarie 1990 despre divergențele din CFSN Decembrie 4, 2017


După mitingul din 12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu (linc), ziarul francez „Le Monde” relatează, în numărul din 16 ianuarie 1990, despre divergențele apărute în interiorul Consiliului Frontului Salvării Naționale. Redau acest articol, în tălmăcire proprie.

România: răzgîndiri, atacuri la persoană
Divergențele cresc în sînul Consiliului Frontului Salvării Naționale
(more…)

 

12 ianuarie 1990 – cînd s-a clătinat puterea FSN. Darie Novăceanu: „Timp de șase ore, Piața Victoriei a devenit piața rușinii și profanării” Octombrie 30, 2017


12 ianuarie 1990, decretată zi de doliu în amintirea mucenicilor revoluției, a fost ziua în care puterea FSN s-a clătinat. Doliul național a fost prilejul adunării unor mari mulțimi de oameni care să discute despre revoluție. Inevitabil, în discuții s-a ajuns și la întrebări legate despre ce s-a întîmplat în acele zile și nedumeririle apărute cu pivire la teroriști și la cei care au preluat puterea. De aici o parte a mulțimii venită pentru comemorarea victimelor revoluției s-a transformat în mulțime protestatară. Despre cele întîmplate în 12 ianuarie 1990 am scris deja pe acest blog, pe baza relatărilor din presa momentului:
– 12 ianuarie 1990 – înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş
– 12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– Ziarul „Adevărul”, după mitingul din 12 ianuarie 1990: „Revoluţia are nevoie de calm!”

Prezint acum articolul redactorului șef al ziarului „Adevărul”, Darie Novăceanu, despre mitingul din 12 ianuarie 1990, articol publicat în ziarul din 14 ianuarie 1990. Articolul urmează linia ziarului de calmare a spiritelor și susținere a FSN. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Să fim lucizi: Tiranul e mort!

Între euforie și luciditate, adunarea din Piața Victoriei a introdus pentru cîteva ore, nu numai în acest spațiu, ci în toată țara, anarhia, lichelismul și vînătoarea de capete. N-a fost un miting, nici o manifestație, cum cu multă eroare se mai susține. Aceasta presupuns ordine, atitudine politică limpede, platformă sau listă de revendicări la fel de limpezi și, neapărat, reprezentanți onești. Așa ceva n-a existat în Piața Victoriei. A fost doar o adunare, mă tem că nu chiar spontană; o înghesuială perfectă, stăpînită de geometria imundă a haosului, capabilă să pună în pericol destinul fragil al libertății abia cîștigate.

Nimic mai inoportun în ziua cînd patria și-a coborît drapelele în bernă și s-a rugat în toate bisericile ei, cinstind memoria eroilor care i-au adus această libertate încă fragilă.

Timp de șase ore, Piața Victoriei a devenit piața rușinii și profanării: multe din lozincile care s-au rostit țîșneau direct din gîtul sticlelor cu băuturi alcoolice. Unele erau îndreptățite, altele numai explicabile. Și înclin să cred că, poate, era bine ca Frontul Salvării Naționale să nu fi apărut deloc în fața acestei înghesuieli. Pentru că, dincolo de aceste lozinci, lucrul cel mai neadevărat și mai fără temei n-a venit din masă, ci de la Front, de la singurul microfon în stare de funcționare: „Noi sîntem poporul!”, a strigat Dumitru Mazilu, reprezentant al Frontului [vicepreședinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale în acel moment; în 12 ianuarie 1990 o parte din mulțime a cerut „jos Iliescu” și părea să sprijine preluarea puterii de Dumitru Mazilu], în momentul în care un gunoi cu aspirații politico-artistice cerea îndepărtarea din Front a unui alt reprezentant, absolut reprezentativ pentru acest Front [bănuiesc că se referă aici la momentul cînd s-a cerut îndepărtarea lui Ion Iliescu]. Dumnezeule! Vocea care a rostit acest neadevăr tragic, repetîndu-l de cîteva ori pentru ca cei fără discernămînt să și-l însușească și certifice, ar trebui să tacă pentru mult timp, să facă penitență și să ceară iertare poporului român. Pentru că poporul nu se afla în piață decît ca noțiune și n-a fost reprezentat în acest spațiu decît prin prezența celor cinstiți și demni față de ei înșiși. Nimeni în această țară nu mai are dreptul să confiște poporul în folosul său personal. Ajunge că timp de douăzeci și cinci de ani a stat confiscat de tiranul care a făcut ce a vrut într-o țară la fel de confiscată și ea, cu toate nopțile și zilele ei. Tiranul e mort. Nu mai vrem alt tiran! (more…)

 

Ziarul „Adevărul”, după mitingul din 12 ianuarie 1990: „Revoluţia are nevoie de calm!” Octombrie 12, 2015


Bunea_Adev140190În 12 ianuarie 1990 a fost a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu, după cum am explicat deja pe acest blog (linc). La Timişoara, schimbarea conducerii fusese realizată (linc). Imediat după mitingul din 12 ianuarie 1990, ziarul „Adevărul” se alătură eforturilor FSN de calmare a populaţiei, de a o convinge să renunţe să mai facă tot felul de mitinguri. Exemplific acest lucru prin articolul lui Mircea Bunea – „Fără violenţă!” apărut în „Adevărul” din 14 ianuarie 1990. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Fără violenţă!

Vineri seara în parcajul de lîngă Palatul telefoanelor din bucureşti mai puteau fi văzute automobile cu caroseriile calcinate şi ciuruite de gloanţe. [Referitor la evenimentele de la Palatul Telefoanelor, vedeţi pe acest blog cercetările parchetului:
– Bucureşti. Palatul Telefoanelor (1)
– Bucureşti. Palatul Telefoanelor (2)
– Bucureşti. Palatul Telefoanelor (3). Moartea actorului Horia Căciulescu]

Pe Calea Victoriei mai erau mormane de moloz. Pereţii clădirilor din jurul fostului C.C. mai rînjeau ştirb şi hîd prin bezna ferestrelor de la care s-a tras în demonstranţi. [A se vedea pe acest blog cercetările parchetului cu privire la evenimentele din jurul fostului C.C.:
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (1)
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (2)
– Bucureşti. Moartea lui Jean Luis Calderon
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (3)
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (4)
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (5)
– Bucureşti. Un securist rătăcit în CC]

Piaţa Palatului gemea de lumea care aprindea lumînări în amintirea celor jertfiţi strigînd „fără violenţă!” în încleştarea cu josnicia, ura şi cruzimea ceauşiste. Micile făclii menite să lumineze simţirea întreagă a covîrşitoarelor pierderi suferite pîlpîiau a reculagere. Părea că unda aceleiaşi cucernice emoţii îi copleşise pe toţi. (more…)

 

Întrebări pentru Dumitru Mazilu, în ianuarie 1990 Mai 3, 2012


În decembrie 1989, principalul concurent a lui Ion Iliescu pentru preluarea conducerii statului a fost Dumitru Mazilu. Cunoscut ca fiind semnatar al unui document critic la adresa regimului Ceauşescu (un raport depus la ONU), ovaţionat de mulţime, nominalizat de unii dintre cei care au luat cuvîntul ca unul din cei care trebuie incluşi în conducerea provizorie (Virgil Măgheruşan: „În conducerea provizorie trebuie să avem oameni siguri, care au suferit: Corneliu Mănescu, Mazilu” – linc), Dumitru Mazilu şi-a creat în sediul CC propriul său centru de putere şi grup de susţinere dintre revoluţionari. Prin cuvîntarea pe care a ţinut-o în faţa mulţimii s-a arătat dornic să rupă complet cu trecutul comunist („Ţara noastră n-a fost niciodată comunistă” – linc; Să se dea la o parte marxism-leninismul – linc), spre deosebire de Ion Iliescu care vorbise despre întinarea numelui Partidului Comunist şi a celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului (linc). Pînă la urmă Ion Iliescu l-a cooptat pe Dumitru Mazilu în CFSN, oferindu-i funcţia de vicepreşedinte. O anumită nemulţumire a domnului Mazilu că a fost pus pe locul doi cred că a existat, şi s-a manifestat în 12 ianuarie 1990.

12 ianuarie 1990 fusese declarată zi de doliu naţional în amintirea victimelor revoluţiei. Prilej pentru multe persoane de a se aduna în centrul oraşelor, mai ales acolo unde existaseră victime la revoluţie, şi a discuta despre evenimentele respective. Prilej pentru a se cristaliza nedumeririle legate de noua conducere, despre faptul că teroriştii care se credea că sînt arestaţi cu miile au cam dispărut, despre unele dezinformări ale noii conduceri (de pildă cea legată de numărul morţilor), despre prezenţa în cercurile puterii a unor acoliţi ai regimului Ceauşescu (Petre Mihai Băcanu remarca un asemenea caz chiar în ziua respectivă – linc). De aici s-a ajuns la manifestaţii de protest în principalele două oraşe ale revoluţiei – Timişoara şi Bucureşti. Mazilu a fost prezent în acea zi la Timişoara, şi a aflat despre manifestaţia care l-a înlăturat de la conducerea judeţului pe Lorin Fortuna (linc), iar seara s-a întors cu avionul la Bucureşti, unde se desfăşura altă manifestaţie de protest. Cu acest prilej, Mazilu a sprijinit la un moment dat protestele. Ulterior şi-a cerut scuze la TVR pentru atitudinea lui, dar asta nu l-a scutit de vehemente atacuri în presă, printre cere şi cel venit din partea locotenent-colonelului Petre Muşină din Piatra Neamţ, publicat în „Adevărul” din 14 ianuarie 1990. Reproduc acest articol:

Răspundeţi la întrebări! (more…)

 

12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu Aprilie 19, 2012


Dacă în 26 decembrie 1989 a avut loc prima încercare de răsturnare a guvernării FSN (linc), în 12 ianuarie 1990 a fost a doua încercare. Era zi de doliu naţional, cînd populaţia s-a adunat să cinstească amintirea victimelor revoluţiei, iar întrebările fără răspuns despre cele întîmplate în revoluţie, informaţiile care răsuflaseră despre faptul că bănuiţii de „terorism” au fost în mare parte eliberaţi şi prezenţa în noua conducere a multor activişti ai fostului regim au creat o stare de nemulţumire care a generat manifestaţii de protest în principalele două oraşe ale revoluţiei – Timişoara şi Bucureşti. La Timişoara mitingul a dus la înlăturarea domnului Fortuna de la conducerea judeţului (linc), iar la Bucureşti, pentru potolirea mulţimii care strigase şi „jos Iliescu!”, conducerea CFSN a trebuit să anunţe scoaterea în afara legii a partidului comunist şi să anuleze propriul decret prin care abolea pedeapsa cu moartea (mulţimea simţea că se doreşte scăparea vinovaţilor de crimele din decembrie 1989). S-a făgăduit un referendum pentru 28 ianuarie legat de pedeapsa cu moartea, dar acest referendum n-a mai avut loc. După ce s-a văzut scăpată de presiunea mulţimii, conducerea CFSN a anulat referendumul. Independent de ce am crede despre oportunitatea pedepsei cu moartea, a fost un moment psihologic important, fiindcă poporul român a fost minţit pentru prima oară pe faţă de noii conducători.

Reproduc relatarea despre mitingul din 12 ianuarie 1990 publicată de „Adevărul” din 13 ianuarie.

Mitingul din Piaţa Victoriei (more…)

 

12 ianuarie 1990 – înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş Ianuarie 12, 2009


În 12 ianuarie 1990 fusese declarată zi de doliu naţional în amintirea victimelor revoluţiei. Prilej pentru adunarea unor mari mulţimi şi pentru discuţii despre evoluţia României după revoluţie, despre „cine a tras în noi” şi despre nemulţumirile acumulate pînă atunci.

Condiţii asemănătoare generează rezultate asemănătoare. În oraşele Bucureşti şi Timişoara din mulţimea adunată pentru comemorarea victimelor revoluţiei s-au format grupuri de protestatari care au cerut schimbarea conducerii politice. Dacă la Bucureşti acţiunea a eşuat, la Timişoara ea a izbutit, Lorin Fortuna care conducea judeţul după revoluţie fiind silit să-şi dea demisia. Dl. Fortuna plătea şi pentru adeziunea FDR la FSN pe care o anunţase după 22 decembrie 1989, asupra lui răsfrîngîndu-se şi nemulţumirile la adresa conducerii centrale a ţării.

Un scurt remember din presa vremii:

demisie_Fortuna

„Renaşterea Bănăţeană” din 13 ianuarie 1990 scrie sub titlul „Pentru o democraţie reală. O nouă demonstraţie la Timişoara”: „Ieri seară, în faţa Consiliului judeţean Timiş al Frontului Salvării Naţionale a avut loc o demonstraţie paşnică, la care participanţii au scandat: ‘Jos cu comuniştii!’, ‘Jos cu Fortuna şi-a lui clică!’, ‘Jos cu Rădulescu!’ [un nomenclaturist PCR care fusese promovat în conducerea judeţului după revoluţie – nota mea], ‘Jos cenzura!’, ‘Vrem alegeri libere!’ etc. Încercînd să vorbească mulţimii în mai multe rînduri, dl. Lorin Fortuna, preşedintele Consiliului judeţean al FSN, a fost huiduit, demonstranţii nedorind să intre în dialog (…) Urmare a dorinţei manifestanţilor, precum şi a unui număr mare de locuitori ai judeţului Timiş, dl. Lorin Fortuna a demisionat!”.

Generalul maior Gheorghe Popescu (fost rezervist, reactivat după revoluţie), comandantul garnizoanei Timişoara, anunţă cu acest prilej că se vor desfăşura noi alegeri pentru conducerea consiliilor FSN atît la nivel de întreprindere cît şi la nivel de judeţ: „Ţinînd seama de nemulţumirile ce s-au manifestat cu privire la alegerile organelor Frontului Salvării Naţionale din instituţii, din întreprinderi, unităţi industriale şi agricole, care nu au respectat principiile democratice, începînd din data de 13 ianuarie a.c. şi pînă în data de 17 ianuarie a.c. va avea loc completarea acestor organe conform voinţei majorităţii colectivelor de muncă. Acolo unde se consideră necesar se vor organiza noi alegeri. Cu acest prilej se va alege şi un număr de 3-5 delegaţi pentru Conferinţa judeţeană a Frontului Salvării Naţionale, în care se va alege Consiliul Judeţean al acestui Front”.

precizari_CJFSN_RB14ian90

În „Renaşterea Bănăţeană” din 14 ianuarie 1990 Consiliul Judeţean al Frontului Salvării Naţionale face nişte precizări: „În urma consultărilor, atît cu mulţimea aflată în faţa sediului judeţean cît şi cu membri consiliului prezenţi în clădire, domnul general maior Gheorghe Popescu a fost investit ca, împreună cu un grup de ofiţeri din garnizoana Timişoara, să asigure coordonarea desfăşurării în ordine şi linişte a alegerilor comitetelor şi consiliilor Frontului Salvării Naţionale din întreprinderi, instituţii şi localităţi (…) În legătură cu unele zvonuri privind preluarea puterii de către armată în Timişoara, Consiliul Frontului Salvării Naţionale precizează că este vorba de un interimat şi că armata nu doreşte sub nici o formă să preia puterea”.

În 16 ianuarie 1990, „Renaşterea Bănăţeană” publică nişte reguli pentru desfăşurarea noilor alegeri.

alegeri_RB16ian90

În „Renaşterea Bănăţeană” din 20 ianuarie 1990 apare un comunicat al comisiei electorale constituită pentru organizarea alegerilor, semnat de preşedinte Corneliu Ritt şi secretar Vasile Onofrei. În comunicat se dă lista a 48 de întreprinderi şi instituţii (majoritatea din Timişoara) care au constituit Comisia electorală: Î.M.T. [Întreprinderea Mecanică Timişoara], Electrotimiş, Spumotim, Institutul Agronomic, Detergenţi, ELBA, Institutul Politehnic, 1 Iunie, Solventul, I.A.E.M. [Întreprinderea de Aparate Electrice de Măsurat], I.J.T.L. [Întreprinderea Judeţeană de Transport Local], Fabrica de ciorapi, Fabrica de ţigarete, Industria Lînii, Victoria – Guban, Garofiţa, IPROTIM, Electrometal, I.A.T. [Întreprinderea de Autoturisme], I.M.A.I.A., Confecţii Bega, IMCT, ITC Memorii, UJCOOP, Direcţia apelor, Dermatina, 6 Martie, Banatim, Regionala Căi Ferate, Fabrica de zahăr, I.R.P. [Întreprinderea Română de Piele], I.A.S. Timişoara, TAGCMT, Colegiul de avocaţi, Întreprinderea de piele şi mănuşi, Calapoade Lugoj, CIUMMR [institut de proiectare pentru maşini de ridicat – actualul PROMPT], IOT [Întreprinderea Optică], IPL [Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului], Întreprinderea Poligrafică, ICPGA, Pencoop, Kandia, Uniunea Artiştilor Plastici, IRA [Întreprinderea de Reparaţii Auto], ILF, ITT [Întreprinderea Textilă Timişoara], Modern.
comisia_electorala1_RB20ian90
comisia_electorala2_RB20ian90

Activitatea noii comisii a fost contestată. În „Renaşterea Bănăţeană” din 21 ianuarie 1990 Consiliul Judeţean FSN declară comisia electorală ca nelegitimă, „autoformată” şi „autoinvestită”, un comunicat în acelaşi sens dîndu-l şi consiliul municipal FSN.

contestarea_comisiei_electorale_RB21ian90

În acelaşi număr de ziar Consiliul Judeţean FSN publică un comunicat din care citez: „Întrucît cotidianul Renaşterea Bănăţeană îşi menţine şi pe mai departe statutul ambiguu, publicînd numeroase articole cu caracter destabilizator, culminînd cu acreditarea publicării unui Comunicat al unei anume Comisii electorale autoînfiinţate şi provocînd astfel un şir intolerabil de confuzii, Comitetul judeţean al FSN a decis convocarea întregului personal redacţional la o întîlnire de analiză”.

ComunicatCJSN_RB21ian90

Pînă la urmă alegerile convocate de comisia electorală se vor ţine totuşi, iar la scurt timp conducerea judeţului şi oraşului va fi iar revizuită ca urmarea a înfiinţării CPUN-urilor, decise pe plan naţional. Timişoara a fost singurul oraş din ţară unde în ianuarie 1990 s-au desfăşurat alegeri, liderii emanaţi de revoluţie fiind în mare parte schimbaţi.