Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

29 ianuarie 1990: „Coposu judecat, pentru ce-a organizat” (video) iunie 1, 2018


Ca reacție la manifestația anti-FSN din 28 ianuarie 1990, în 29 ianuarie 1990 simpatizanții FSN, printre care pentru prima oară veniseră și mineri din Valea Jiului (mineriada din iunie 1990 care e acum anchetată de parchet e de fapt a 3-a mineriadă; a mai fost una în februarie 1990) s-au adunat la o manifestație împotriva partidelor istorice. În filmarea alăturată, pusă pe youtube de Alexandru Căuțiș, este filmată mulțimea adunată cred lîngă sediul PNȚCD, în interiorul sediului fiind conducerea partidului (Corneliu Coposu, Ion Diaconescu) și unii membri ai FSN (Petre Roman, Cazimir Ionescu).

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Arhiva Fundației Transilvania înființată în 1990 de Laszlo Tokes, Miklos Nemeth, Andras Suto și Abraham Dezso – disponibilă pe internet februarie 22, 2018


Prin voința lui Dumnezeu, a ajuns la dispoziția mea arhiva Fundației Transilvania, înființată în 1990 de Laszlo Tokes împreună cu personalități maghiare precum Miklos Nemeth (prim-ministru al Ungariei 1988-1990), Andras Suto (scriitor maghiar din Ardeal), Abraham Dezso (revoluționar maghiar din 1956, figură marcantă a emigrației anticomuniste maghiare după acest an), Sandor Csoori, Geza Szocs și alții. De fapt, am avut la dispoziție arhiva rămasă de la răposatul Abraham Dezso, secretarul general al Fundației, și am fotografiat și scanat tot ce am putut.

Pe alt sait al meu – documente1989.wordpress.com – am pus respectivele documente (linc). Sînt cîteva sute de pagini scanate ori fotografiate. Aproape toate sînt în limba maghiară. Sînt documente contabile (chitanțe, documente bancare, rapoarte, mi se pare că există și un control al fiscului maghiar la această Fundație), corespondență (printre altele, cu politicieni importanți din Ungaria, cum ar fi Viktor Orban sau Gyula Horn) și unele articole de ziar pe care răposatul Abraham Dezso a considerat necesar să le arhiveze lîngă aceste documente. Acum lucrez la o nouă carte legată de Laszlo Tokes. Necunoscînd limba maghiară, am nevoie de ajutor de la cunoscătorii acestei limbi pentru a înțelege ce scrie în aceste documente (și în altele pe care le am). Dacă e cineva dispus să mă ajute să-mi scrie e-mail la marius_mioc@excite.com. În cazul unui volum mai mare de traduceri se poate discuta trecerea persoanei respective ca și coautor al cărții pe care o pregătesc și o plată într-un număr de exemplare ale cărții tipărite. (more…)

 

„Le Monde” din 16 ianuarie 1990 despre divergențele din CFSN decembrie 4, 2017


După mitingul din 12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu (linc), ziarul francez „Le Monde” relatează, în numărul din 16 ianuarie 1990, despre divergențele apărute în interiorul Consiliului Frontului Salvării Naționale. Redau acest articol, în tălmăcire proprie.

România: răzgîndiri, atacuri la persoană
Divergențele cresc în sînul Consiliului Frontului Salvării Naționale
(more…)

 

12 ianuarie 1990 – cînd s-a clătinat puterea FSN. Darie Novăceanu: „Timp de șase ore, Piața Victoriei a devenit piața rușinii și profanării” octombrie 30, 2017


12 ianuarie 1990, decretată zi de doliu în amintirea mucenicilor revoluției, a fost ziua în care puterea FSN s-a clătinat. Doliul național a fost prilejul adunării unor mari mulțimi de oameni care să discute despre revoluție. Inevitabil, în discuții s-a ajuns și la întrebări legate despre ce s-a întîmplat în acele zile și nedumeririle apărute cu pivire la teroriști și la cei care au preluat puterea. De aici o parte a mulțimii venită pentru comemorarea victimelor revoluției s-a transformat în mulțime protestatară. Despre cele întîmplate în 12 ianuarie 1990 am scris deja pe acest blog, pe baza relatărilor din presa momentului:
– 12 ianuarie 1990 – înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş
– 12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– Ziarul „Adevărul”, după mitingul din 12 ianuarie 1990: „Revoluţia are nevoie de calm!”

Prezint acum articolul redactorului șef al ziarului „Adevărul”, Darie Novăceanu, despre mitingul din 12 ianuarie 1990, articol publicat în ziarul din 14 ianuarie 1990. Articolul urmează linia ziarului de calmare a spiritelor și susținere a FSN. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Să fim lucizi: Tiranul e mort!

Între euforie și luciditate, adunarea din Piața Victoriei a introdus pentru cîteva ore, nu numai în acest spațiu, ci în toată țara, anarhia, lichelismul și vînătoarea de capete. N-a fost un miting, nici o manifestație, cum cu multă eroare se mai susține. Aceasta presupuns ordine, atitudine politică limpede, platformă sau listă de revendicări la fel de limpezi și, neapărat, reprezentanți onești. Așa ceva n-a existat în Piața Victoriei. A fost doar o adunare, mă tem că nu chiar spontană; o înghesuială perfectă, stăpînită de geometria imundă a haosului, capabilă să pună în pericol destinul fragil al libertății abia cîștigate.

Nimic mai inoportun în ziua cînd patria și-a coborît drapelele în bernă și s-a rugat în toate bisericile ei, cinstind memoria eroilor care i-au adus această libertate încă fragilă.

Timp de șase ore, Piața Victoriei a devenit piața rușinii și profanării: multe din lozincile care s-au rostit țîșneau direct din gîtul sticlelor cu băuturi alcoolice. Unele erau îndreptățite, altele numai explicabile. Și înclin să cred că, poate, era bine ca Frontul Salvării Naționale să nu fi apărut deloc în fața acestei înghesuieli. Pentru că, dincolo de aceste lozinci, lucrul cel mai neadevărat și mai fără temei n-a venit din masă, ci de la Front, de la singurul microfon în stare de funcționare: „Noi sîntem poporul!”, a strigat Dumitru Mazilu, reprezentant al Frontului [vicepreședinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale în acel moment; în 12 ianuarie 1990 o parte din mulțime a cerut „jos Iliescu” și părea să sprijine preluarea puterii de Dumitru Mazilu], în momentul în care un gunoi cu aspirații politico-artistice cerea îndepărtarea din Front a unui alt reprezentant, absolut reprezentativ pentru acest Front [bănuiesc că se referă aici la momentul cînd s-a cerut îndepărtarea lui Ion Iliescu]. Dumnezeule! Vocea care a rostit acest neadevăr tragic, repetîndu-l de cîteva ori pentru ca cei fără discernămînt să și-l însușească și certifice, ar trebui să tacă pentru mult timp, să facă penitență și să ceară iertare poporului român. Pentru că poporul nu se afla în piață decît ca noțiune și n-a fost reprezentat în acest spațiu decît prin prezența celor cinstiți și demni față de ei înșiși. Nimeni în această țară nu mai are dreptul să confiște poporul în folosul său personal. Ajunge că timp de douăzeci și cinci de ani a stat confiscat de tiranul care a făcut ce a vrut într-o țară la fel de confiscată și ea, cu toate nopțile și zilele ei. Tiranul e mort. Nu mai vrem alt tiran! (more…)

 

Scrisoare insultătoare trimisă lui Laszlo Tokes în 1991 septembrie 6, 2017

Filed under: politica românească — mariusmioc @ 8:01 am
Tags: ,

În arhiva legată de Laszlo Tokes și biserica reformată din România, care mi-a fost donată anul trecut, am găsit și o scrisoare trimisă de un anonim din Viena (Austria), care pretinde că reprezintă națiunea română. Scrisoarea este adresată către „Părințelul blestemat vînzător al neamului și pămîntului românesc – L. Tokeș”, iar la expeditor are trecut „Națiune Romînă – Dacia, 1030 Wien Landstr. 48, Wien – Austria”.

Expeditorul nu știa că după revoluție Laszlo Tokes n-a mai locuit la Timișoara și a trecut la adresa destinatarului Timișoara. Există și ștampila poștei din Timișoara, cu data 26.11.1991. Acolo cineva a cunoscut adresa corectă, a șters peste Timișoara și a scris alături „Oradea, Craiovei nr. 1”, care este adresa episcopiei reformate din Oradea, unde Laszlo Tokes devenise episcop. Plicul a fost redirecționat la Oradea, există și ștampila poștei din Oradea. (more…)

 

Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN trimiși în judecată în dosarul mineriadei din 1990 (video din 13 iunie 1990) iunie 20, 2017


Hop și eu cu întîrziere vă anunț că în 13 iunie 2017 Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis în instanță dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care figurează ca inculpați fostul președinte Ion Iliescu, fostul primministru Petre Roman, fostul viceprimministru Gelu Voican Voiculescu, fostul șef al SRI Virgil Măgureanu, fostul șef al Direcției Procuraturilor Militare Mugurel Florescu, amiral (rez) Emil (Cico) Dumitrescu, Cazemir Benedict Ionescu (fost vicepreședinte CPUN, acum membru în colegiul CNSAS), Adrian Sârbu (șef de cabinet a lui Petre Roman în 1990, apoi fondator al ProTV și Mediafax), Miron Cozma (fost șef al sindicatelor miniere), Matei Drella (șef de sindicat minier), Cornel Plăieș Burlec (ministru adjunct al minelor în 1990), general (rez.) Vasile Dobrinoiu, colonel (rez.) Petre Peter, Alexandru Ghinescu (director la IMGB în 1990).

În mod normal nu ratam știrea asta, dar am avut niște probleme medicale care m-au făcut să suspend pentru o perioadă activitatea pe acest blog.

După cum am arătat într-un articol mai vechi (linc), în dosarul mineriadei din iunie 1990 a existat în 2009 o rezoluţie (linc) de neîncepere a urmăririi penale, care a fost atacată de 7 contestații din partea unor părți vătămate din dosar, toate aceste contestații fiind respinse de ÎCCJ în anii 2010-2011. Ulterior a urmat judecarea la CEDO a cauzei Mocanu și alții împotriva României (linc), și apoi dosarul a fost redeschis. Redeschiderea s-a făcut prin schimbarea încadrării juridice a faptelor la infracțiuni contra umanității, ceea ce a îngăduit eliminarea prescripției ca motiv de încetare a procesului penal. (more…)

 

Scrisoarea fostului episcop reformat Laszlo Papp către Petre Roman, 19 martie 1990. Tokes a luat contact cu „elemente partizane ale naționalismului utopic” septembrie 9, 2016


DSCN5099În 19 martie 1990, fostul episcop reformat de Oradea, Laszlo Papp, îi scria o scrisoare lui Petre Roman. Scrisoarea a fost repartizată la cabinetul viceprimministrului Gelu Voican Voiculescu, și a ajuns și la episcopia reformată din Oradea (unde un oarecare Ferencz Szatmari îi face o tălmăcire în maghiară). În acea perioadă la Tîrgu Mureș aveau loc primele ciocniri interetnice de după revoluție. În conducerea episcopiei reformate exista un vid de putere – Laszlo Papp demisionase, iar Laszlo Tokes avea să fie ales episcop în locul său abia în 9 mai 1990.

Redau scrisoarea și tălmăcirea ei în maghiară pentru cititorii acestui blog. Ea face parte din lotul de documente pe care l-am primit recent și despre care am pomenit (linc). Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

433/II/PR/27.3.90 [se pare că e numărul și data de înregistrare de la Guvernul României]
Cabinet VPM [viceprimministru] G. Voican 28.3.90 [pare să fie data cînd scrisoarea a ajuns la cabinetul lui Gelu Voican Voiculescu]

Domniei sale
Domnului

Petre Roman
Președintele Consiliului de Miniștri

București

Mult Stimate Domnule Președinte

Vă aduc la cunoștiință cu tot respectul următoarele:

(more…)