Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

New York Times despre moartea lui Marin Ceaușescu martie 12, 2018


Ziarul „New York Times” din 29 decembrie 1989 relatează despre sinuciderea lui Marin Ceaușescu, fratele dictatorului. Redau acest articol.

Rubedeniile lui Ceaușescu
Fratele conducătorului înlăturat moare la Viena, se spune că prin sinucidere
de Alan Cowell
special pentru New York Times

Viena, 28 decembrie. Fratele mai mare al fostului președinte al României Nicolae Ceaușescu a fost găsit spînzurat în beciul biroului său de la Viena. Se pare că s-a sinucis, au spus funcționari ai poliției.

Trupul fratelui, Marin Ceaușescu, a fost scos din Misiunea Comercială Română pe o brancardă, acoperit cu o pătură. Funcționari austrieci au spus că s-a dispus o autopsie.

Moartea lui Marin Ceaușescu, care avea 73 de ani și conducea misiunea comercială de 16 ani, coincide cu relatări din România despre arestarea a mai multor membri ai familiei Ceaușescu.

Agenția de presă românească Agerpres a spus că Elena Bărbulescu, sora lui Nicolae, a fost arestată împreună cu fiul ei Emil și o cumnată a fostului președinte care a fost executat luni împreună cu soția sa Elena. Agenția de presă a spus că sora, inspector școlar și fostă profesoară de istorie, avea la ea cecuri și bani peșin valorînd aproximativ 65000 de dolari. Nu sînt disponibile alte amănunte.

Fiul și fiica reținuți

În timp ce noii conducători ai țării acționează împotriva familiei, doi dintre copii, un fiu, Nicu, și o fiică, Zoia, au fost reținuți și arătați la televiziune sub arest. Nu a fost făcut cunoscut locul unde se află al doilea fiu, Valentin, despre care se crede că a fost adoptat în timpul secetei din 1946 de la niște țărani moldoveni care nu puteau să-l crească.

Ziarele austriece și diplomații apuseni spun că se crede că noua conducere ar fi dorit să-l convoace pe Marin Ceaușescu înapoi la București pentru a răspunde la acuzațiile că și-a folosit poziția de aici pentru a transfera clandestin bani pentru Ceaușești în băncile elvețiene.

Într-o judecată tainică de 2 ore înaintea execuției sale, Nicolae Ceaușescu a fost acuzat că a delapidat milioane de dolari din fondurile statului.

„Să-l lăsăm pe Ceaușescu să ne spună ceva despre conturile sale din băncile elvețiene”, a spus un procuror neidentificat la proces. „Nu există nici un cont. Ești un provocator”, este citat fostul președinte că ar fi zis. (more…)

 

Israel, singura ţară în care se pomeneau şi lucruri bune despre Ceauşescu după 22 decembrie 1989 (New York Times din 29 decembrie 1989) noiembrie 9, 2009


TL26dec89

„Tineretul Liber” din 26 decembrie 1989 anunţă că autorităţile din Iran sprijină FSN-ul

După răsturnarea lui Ceauşescu, cei mai apropiaţi prieteni ai acestuia se apucaseră să-l înfiereze. Colaboratorii săi apropiaţi, inclusiv cei care aprobaseră măsurile de reprimare a revoluţiei, nu-l mai scoteau din „tiran” şi „odios”, ministrul de interne Tudor Postelnicu mărturisea că „a fost un dobitoc” ascultîndu-l. Fostul său tovarăş de joacă (linc) pusese la cale omorîrea sa iar ziarele îi scriau numele cu literă mică. Pe plan internaţional guvernele se întreceau în a felicita poporul român care scăpase de odioasa dictatură. Chiar şi autorităţile iraniene, care se întîlniseră cu Ceauşescu cu cîteva zile înainte, se arătau alături de noua orientare politică a României.

În acest climat de condamnare aproape generală a lui Ceauşescu, într-o singură ţară se auzeau glasuri disonante: în Israel. Shimon Peres, actual preşedinte al Israelului şi laureat, în 1994, al premiului Nobel pentru pace, pe atunci viceprim-ministru, a subliniat public unele merite ale lui Ceauşescu într-o vreme cînd nimeni nu se mai ocupa de aşa ceva. Acelaşi lucru l-a făcut şi un demnitar din partidul Likud, formaţiune aparţinînd primministrului Iţac Şamir (Itzhak Shamir). Despre aceasta a scris New York Times din 29 decembrie 1989. Cred că este interesant să reamintesc aceste aspecte, azi cînd circulă teorii conspiraţioniste despre implicarea Mossadului în răsturnarea lui Ceauşescu, cît şi despre implicarea arabilor în apărarea acestuia. Teoriile implicării arabilor în apărarea lui Ceauşescu au fost lansate de FSN chiar în perioada aşa-ziselor lupte cu teroriştii, cînd era nevoie să se ofere gloatei o explicaţie a apariţiei acestora, dar au şi azi adepţi care conspectează conştiincios dezinformările acelor zile (vezi aici şi aici). Ce motivaţie ar fi avut arabii să-şi rişte viaţa de dragul lui Ceauşescu (nu e vorba aici doar de o simpatie generală faţă de acesta) e greu de înţeles, în condiţiile în care politica sa nu a fost chiar atît de pro-arabă precum se pretinde recent (cel puţin, după aprecierea lui Shimon Peres). De altfel, numărul total al palestinienilor care făceau pregătire militară în România în decembrie 1989 este de opt, după cum a scris „Jurnalul Naţional” din 15 septembrie 2009 (linc). E greu de crezut că cei opt s-au gîndit să opună rezistenţă armată unor transformări politice care nu îi priveau în mod direct. Alţi arabi aflaţi în România erau studenţi la medicină sau alte specializări civile, cărora autorităţile ceauşiste nu le dădeau voie să poarte arme. (more…)