Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

August 1989 în RSS Moldovenească: rezistenţa rusofonilor la schimbare august 29, 2012


Evenimentele anului 1989 din RSS Moldovenească nu pot fi înţelese fără a cunoaşte poziţia populaţiei rusofone. Prin rusofoni se înţeleg nu numai etnicii ruşi din republică, ci şi ucrainenii, găgăujii, bulgarii şi chiar unii moldoveni care aveau obişnuinţa de a comunica în limba rusă, aceasta fiind limba pe care o cunoşteau cel mai bine şi de care se simţeau cel mai legaţi sufleteşte. Precizez că în RSS Moldovenească învăţămîntul se desfăşura fie în limba „moldovenească”, fie în limba rusă. Ucrainenii, bulgarii, găgăujii din republică aproape toţi urmau şcoli ruseşti, ceea ce îi făcea să se considere rusofoni. Tot şcoli ruseşti urmau şi destui moldoveni, mai ales la oraşe, limba rusă fiind considerată limba principală a vieţii economice şi sociale.

Cînd se apropia sesiunea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti care urma să ia în discuţie proiectele de legi despre limba oficială şi revenirea la grafia latină, rusofonii, care erau concentraţi mai ales la oraşe (colonizarea sovietică a atins doar în mică măsură satele), au declanşat greve de protest, pentru a împiedica adoptarea legilor sau pentru a forţa declararea limbii ruse ca limbă oficială alături de „moldovenească”. În general, rusofonii s-au împotrivit acelor aspecte ale legilor propuse care condiţionau ajungerea în anumite funcţii de conducere de cunoaşterea limbii „moldoveneşti”.

Redau rubrica „De joi pînă joi” apărută în săptămînalul „Literatura şi Arta” din 24 august 1989, unde sînt trei articole de Alecu Reniţă care descriu rezistenţa populaţiei rusofone din RSS Moldovenească faţă de schimbările cerute de mişcarea de renaştere naţională a moldovenilor.

Sabotajul organizat, de ce este tolerat

Grevele preventive ce au avut loc la Tiraspol, Tighina (Bender), Rîbniţa nu pot fi calificate altfel decît făţişe şi bine diriguite acte de sabotaj, organizate cu intenţia de a intimida completamente situaţia politică din RSSM. Ce se ascunde sub paravanul sabotajului? Nimic altceva decît dorinţa unui grup minoritar extremist de a menţine neatinsă, cu orice preţ, politica naţională ţarist-stalinist-brejnevistă, de a-l lipsi pe un întreg popor de drepturile elementare la o existenţă normală, civilizată. Condamnarea grevelor preventive de către Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM credem că e un prim pas în direcţia demascării instigatorilor la sabotaj deschis, o tentativă de a pătrunde în cabinetele tainice, acolo unde se uneltesc şi se pun la cale lucruri murdare nu numai împotriva moldovenilor, dar şi a ruşilor. Şi poate, în primul rînd, al ruşilor, căci, la drept vorbind, interfrontiştii [Interfront = mişcare politică a populaţiei rusofone din RSS Moldovenească, care lupta împotriva „naţionalismului” moldovenesc] prin declaraţiile şi acţiunile lor iresponsabile aduc enorme prejudicii Rusiei, faţă de care ei sînt la fel de străini ca şi faţă de Moldova. (more…)

 

31 August 1989 – adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească august 30, 2009


Legea despre trecerea la alfabetul latin, publicată în "Tinerimea Moldovei" din 6 septembrie 1989

Legea despre trecerea la alfabetul latin („Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989)

După „Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe. Discuţiile din Sovietul Suprem au avut loc într-o atmosferă tensionată. Încă din 16 august începuseră greve ale muncitorimii rusofone împotriva decretării limbii „moldoveneşti” ca limbă de stat, cerîndu-se acordarea aceluiaşi statut şi limbii ruse. Conform informării făcute de Mircea Snegur în plenul Sovietului Suprem, 116 întreprinderi, cu un efectiv de 80000 de muncitori, intraseră în grevă („Tinerimea Moldovei” din 1 septembrie 1989). Probabil, această intrare în grevă a rusofonilor a contribuit la mobilizarea mai bună a moldovenilor, care au venit în număr mare la „Marea Adunare Naţională”.

Grevele se declanşaseră în practic toate oraşele mai mari ale republicii: Chişinău, Tiraspol, Bender (Tighina), Bălţi, Rîbniţa, Comrat. După unele afirmaţii din presa de limbă moldovenească la care am avut acces (la presa de limbă rusă din Republica Moldova n-am fost abonat în acea vreme, deci relatarea mea suferă din punct de vedere al obiectivităţii din această pricină), dar şi din spusele lui Mircea Snegur în suspomenita informare făcută Sovietului Suprem, în unele cazuri muncitorii erau siliţi să intre în grevă de direcţia fabricilor, alcătuită în mare parte din rusofoni (efect al politicii de cadre sovietice). „Muncitorii unui şir de întreprinderi, bunăoară, de la fabrica de elemente de beton armat (Bender), de la uzina Mezon (Chişinău), de la asociaţia Bendertrans şi de la alte întreprinderi se adresează cu indignare Prezidiului Sovietului Suprem în legătură cu faptul că conducătorii întreprinderilor îi îndeamnă la greve, împiedică exercitarea funcţiilor lor de producţie”, spunea Mircea Snegur, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, criticînd în cuvîntarea sa şi ziarul „Pravda”, pentru „reflectarea insuficient de obiectivă (…) a evenimentelor care au loc în republica noastră”. (more…)