Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Arderea dosarelor KGB-iștilor. Lista cehoslovacilor omorîți în 1968 ca urmare a invaziei condusă de sovietici iunie 22, 2018


Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”

Din cartea mea „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național” redau un alt capitol, legat de arderea unor dosare la unitatea militară a securității care se ocupa de țările socialiste, motiv pentru care a primit denumirea propagandistică „unitatea anti-KGB” (azi 90% din pensionarii securiști povestesc că anume la „unitatea anti-KGB” au lucrat). Codul penal numește această faptă „distrugere de înscrisuri” dar infracțiunea este deja prescrisă. Sînt convins că în decembrie 1989 nu numai la UM 0110 ci și în multe alte părți s-au distrus înscrisuri în momentul cînd securiștii și-au dat seama că Ceaușescu va cădea. La Timișoara, de pildă, pe lîngă cazul dovedit juridic (linc) al colonelului Ghircoiaș care a distrus înscrisuri cu răniții și morții revoluției de la spitalul județean (instanța l-a condamnat la 4 ani de închisoare dar constată că pedeapsa este grațiată în întregime, condiționat, prin art. 1 din Decretul-Lege nr. 23/1990 – linc), s-au distrus majoritatea declarațiilor luate celor reținuți în revoluție (doar dosarele trimise la București au scăpat). O operațiune de distrugere de dovezi legate de reprimare pare să se fi desfășurat din ordin centralizat, dar „Jurnalul Național” încerca să o prezinte ca o acțiune patriotică și anti-KGB-istă.

Din anumite surse am aflat că în actualele cercetări ale Parchetului din „dosarul revoluției” unii dintre cei audiați au reluat exact teoriile din „Jurnalul Național” pentru a-și justifica infracțiunea de distrugere de înscrisuri săvîrșită. În acest context consider potrivit să reiau cele publicate de mine în 2005 pe acest subiect. La sfîrșitul acestui articol adaug și lista completă a morților cehoslovaci de pe urma invaziei din 1968, publicată de Institutul Ceh pentru Studierea Regimurilor Totalitare. (more…)

 

Cu cine a vorbit generalul Guşă în C.C. cînd a refuzat ajutor străin? (video) ianuarie 5, 2018


În conştiinţa populară românească s-a încetăţenit ideea că în decembrie 1989 generalul Guşă s-a opus intrării trupelor sovietice în România. Ca temei pentru această opinie a fost folosită o înregistrare video din C.C. din timpul revoluţiei în care se vede cum cineva vrea să vorbească cu generalul Guşă la telefon în ruseşte, Guşă spune că nu înţelege, apoi o fată prezentă acolo preia telefonul pentru a face serviciile de tălmaci, iar Guşă îi spune fetei să transmită că nu e nevoie de nici un ajutor. Iată un fragment din emisiunea „Naşul” cu Radu Moraru în care apare înregistrarea video din decembrie 1989 în sediul C.C., unde generalii Ştefan Guşă şi Iulian Vlad coordonau aşa-zisa luptă cu teroriştii. Dacă-mi amintesc bine, primul care a dezvăluit această înregistrare a fost Petre Mihai Băcanu, dar acum ea e prezentată ca dezvăluire a lui Radu Moraru, Grigore Cartianu sau Alex Mihai Stoenescu.

Între minutul 1:56 şi 5:44 este secvenţa înregistrată în C.C. în decembrie 1989. Generalul Guşă pretinde că nu ştie ruseşte dar totuşi ceva ruseşte ştie, că schimbă mai multe replici pe această limbă (poate nu vorbea fluent ori s-a gîndit că vorbitul în ruseşte în faţa revoluţionarilor din C.C. ar fi o gafă). Apoi telefonul este preluat de o fată care se afla în încăpere (o mulţime de revoluţionari se aflau în C.C. în acel moment) care va tălmăci mai departe. (more…)

 

„Jurnalul Național” intră în faliment noiembrie 8, 2017


Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”

Una din principalele oficine de falsificare a istoriei revoluției din 1989, „Jurnalul Național”, a intrat în faliment conform deciziei Tribunalului București (linc).

În 2004 „Jurnalul Național”, sub conducerea lui Marius Tucă, a declanșat o viguroasă campanie de rescriere a istoriei revoluției, cu articole aproape zilnice pe acest subiect. Aceasta m-a determinat să public ziarul-ediție specială „Revoluția din Timișoara și minciunile lui Marius Tucă” (10 martie 2004) iar apoi să scriu cartea „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național”, publicată în 2005. Întreaga campanie se desfășura sub lozinca „vrem adevărul despre revoluție”, lozincă folosită de altfel de toți falsificatorii istoriei.

Campania din „Jurnalul Național” era legată, după părerea mea, de rejudecarea procesului Chițac-Stănculescu care avea loc la acea vreme. Ziarul s-a manifestat consecvent ca un apărător al generalului Stănculescu și ca mijloc de presiune mediatică asupra instanței de judecată pentru a obține achitarea sa, ori după ce aceasta nu s-a produs, eliberarea din închisoare (linc).

Mentorul campaniei publicistice a „Jurnalului Național” a fost fostul informator plătit al securității Alex Mihai Stoenescu (linc). În 2009 acesta și-a mutat locul de acțiune la ziarul „Adevărul” condus pe atunci de Grigore Cartianu, ziar care începuse o nouă campanie despre revoluție, cu aceeași orientare și aceleași scopuri ca și cea din „Jurnalul Național”. Pe acest blog am semnalat prompt preluarea campaniei din „Jurnalul Național” de către ziarul „Adevărul”: Alex Mihai Stoenescu s-a transferat de la „Jurnalul Naţional” la „Adevărul” (linc) (more…)

 

Noua carte a lui Alex Mihai Stoenescu – „Interviuri după revoluție”, în care are și un capitol despre mine aprilie 10, 2017


stoenescuinterviuriAm observat că pe internet apar reclame cu noua carte a lui Alex Mihai Stoenescu cu „mărturii senzaționale despre evenimentele din decembrie 1989”, fiind pomenit în reclame și numele meu, iar apoi am găsit în „Cotidianul” un rezumat al capitolului din carte care mă privește, cu titlul: Marius Mioc: „Nu îi recunosc lui Iliescu vreun merit în răsturnarea lui Ceaușescu” (linc).

Am cerut la „Cotidianul” și un drept la replică legat de o frază care apărea în ziar, drept la replică pe care mi l-a acordat (linc).

Între timp am procurat cartea, iată cîteva comentarii referitoare la capitolul legat de mine, căci n-am timp acum să comentez toată cartea:

În 2004 am schimbat într-adevăr niște scrisori cu Alex Mihai Stoenescu, pe care-l remarcasem ca mentor al campaniei de falsificare a istoriei revoluției din „Jurnalul Național”, campanie care mă determinase să scot un ziar – „Revoluția din Timișoara și minciunile lui Marius Tucă” (Marius Tucă fiind șeful „Jurnalului Național”), ziar pe care l-am trimis și lui Alex Mihai Stoenescu (dacă-mi amintesc bine, l-am trimis și la „Jurnalul Național”, să ajungă și la Marius Tucă). Mai apoi am scos o întreagă carte legată de campania „Jurnalului Național” – „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național” (editura Marineasa, 2005). (more…)

 

Luptătorul anticorupție Sorin Ovidiu Vîntu august 1, 2016


Liviu Mihaiu, cel despre care se spune că a ajuns guvernator al Deltei printr-o mită de 2 milioane de euro, pozat în Deltă alături de Traian Băsescu, Daciana Sîrbu (soția lui Victor Ponta) și Lucian Mîndruță

Liviu Mihaiu, cel despre care se spune că a ajuns guvernator al Deltei Dunării printr-o mită de 2 milioane de euro, pozat în Deltă alături de Traian Băsescu, Daciana Sîrbu (soția lui Victor Ponta) și Lucian Mîndruță. Sursă foto: facebook

Actualizare 3 august 2016: „România Liberă” dă amănunte din dosarul procesului (linc), precizînd: „documentele bancare obținute din Bulgaria din care rezultă că societatea Demera Investments Cipru a transferat la data de 22.10.2008 un milion de euro în contul din Bulgaria deținut de societatea IT Media Productions, de unde a fost ridicat în numerar de Eftime Ionuț Adrian în datele de 28,29 și 30 octombrie 2008. Data la care s-au efectuat operațiunile bancare descrise este apropiată de data la care Mihaiu Liviu a fost numit în funcția de Guvernator al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, respectiv la data de 18.09.2008, prin Hotărîrea nr.1.088/2008 emisă de Guvernul României în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 82/1993.”

Cu alte cuvinte numirea lui Mihaiu în funcția de guvernator a fost ÎNAINTE de ridicarea banilor numerar din bancă (18 septembrie comparativ cu 28-30 octombrie). Cum se poate spune atunci că banii s-au ridicat pentru a obține numirea respectivă? Cronologic, lucrurile nu se leagă.

După ce Alex Mihai Stoenescu ne povestise, în cartea „Interviuri despre revoluție”, despre eroul anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu (linc), aflăm acum o altă ipostază a omului de afaceri: cea de luptător anticorupție. Domnia sa a dezvăluit că fostul președinte al Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu, ar fi primit în 2008 mită 2 milioane de euro (din care 1 milion ar fi fost păstrați de Olteanu) pentru a aranja numirea domnului Liviu Mihaiu în funcția de guvernator al Deltei Dunării. Se sugerează că și fostul primministru Călin Popescu Tăriceanu ar fi primit o parte din bani, deși deocamdată nu există o punere oficială sub acuzare a domniei sale.

Nu cunosc care este adevărul în toată această afacere, dar am o problemă cu faptul că o persoană dovedită inclusiv prin hotărîri judecătorești definitive ca escroc este prezentată în presă ca dezvăluitorul adevărului despre corupția din România. Parcă am discuta despre revoluția din 1989 pentru care dezvăluitorii adevărului, în gîndirea multor jurnaliști de pe malurile Dîmboviței, sînt considerați cei cu condamnări penale pentru fapte săvîrșite în acea perioadă. (more…)

 

Timişoara, 1991: Revista „România Mare” în flăcări septembrie 25, 2015


Ziarul "Timişoara" din 14 martie 1991

Ziarul „Timişoara” din 14 martie 1991

A murit recent Corneliu Vadim Tudor, cel care, profitînd de libertatea adusă de revoluţia din 1989, a înfiinţat revista „România Mare”. Cu privire la revoluţia care i-a dat posibilitatea să ajungă senator şi la un moment dat a avut o şansă să ajungă chiar preşedinte al României, revista lui Vadim Tudor a scris mai ales minciuni, situîndu-se pe poziţia de apărare a criminalilor din decembrie 1989 dintre care o parte erau arestaţi şi judecaţi. În acest scop, revista a susţinut teoriile lui Ceauşescu cu privire la implicarea agenturilor străine la Timişoara, realizînd astfel 2 direcţii de apărare a criminalilor din 1989: pe de o parte se sugera că nu din rîndul forţelor armate române s-a deschis focul asupra manifestanţilor din 1989, ci din rîndul agenţilor străini, deci cei trimişi în judecată sînt nevinovaţi; pe de altă parte se sugera că, chiar dacă s-a deschis focul de către forţe armate române, acţiunea a fost legitimă, căci era vorba de apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale în faţa unei agresiuni străine.

În decembrie 1990, cînd Timişoara era un bastion al rezistenţei anti-FSN în care se desfăşura greva pentru adevărul despre revoluţie (linc), articolul „Timişoara, ruşinea României” apărut în „România Mare” era tras la xerox şi răspîndit sub formă de manifest, pentru a înfuria lumea şi a o determina să participe la grevă. (more…)

 

Liviu Antonesei despre „revoluția” din Iași iunie 16, 2015


Placă memorială montată la Iași. Sursa foto: pagina facebook a lui Liviu AntoneseiPe pagina sa de facebook (linc), scriitorul ieșean Liviu Antonesei a scris în 13 iunie 2015 următorul mesaj despre evenimentele care ar fi avut loc în 14 decembrie 1989 în Iași:

14 Decembrie 1989 ?

De cite ori trec pe straduta 14 Decembrie 1989 sau prin piateta cu acelasi nume, ma apuca o criza de ris din care nu ma pot opri cu una cu doua! De ce? Pentru ca sint probabil singurele locuri de acest fel din lume botezate dupa un eveniment inexistent! Pe placa omagiala din piateta, scrie ca pe 14 12 1989, ora 16, la Iasi, a inceput Revolutia Romana! Mi-e teama sa nu fi ajuns gogorita asta si prin manualele de istorie… In fapt, cu citeva zile inainte de data cu pricina, aparusera manifeste care convocau lumea la o adunare populara impotriva lui Ceausescu. Aceasta n-a avut loc! Decit daca socotim ca au facut-o militienii in surplus, pompierii cu cele doua tunuri de apa sau judocanii de la Dinamoviada cazati la Hotel Traian! Civili erau chiar mai putini decit de obicei. Am ajuns prin urmare sa aniversam ceva ce ar fi putut avea loc! Sigur, principalii vinovati nu sint posibilii revolutionari avortati avant la letre, ci primarul Simirad, care in 1992, a girat aceasta gogoasa… Dar cu patriotismul local nu te pui! Normal ca dupa atita ris, m-am asezat pe o banca sa-mi trag sufletul. Erau si vreo 34 de grade la umbra!

(more…)