Mircea Diaconu, despre participarea sa la revoluție: Pe domnul (Ion) Iliescu l-a adus Dumitru Iliescu… Diaconu plecase la teatru pentru că aveam spectacole… Am fost vicepreședinte al Alianței Civice (video)

Domnul Mircea Diaconu (actual candidat la președinția României) a dat, într-o filmare pusă pe facebook și youtube, explicații legate de participarea sa la revoluție și implicarea sa civică din anul 1990. Reproduc filmarea și pentru cititorii mei.

Vezi pe acest blog filmări din revoluția bucureșteană în care apare și Mircea Diaconu:
– Demisia lui Dăscălescu. 22 decembrie 1989
– Ilie Verdeţ în 22 decembrie 1989
– În clădirea CC al PCR, 22 decembrie 1989. Dăscălescu: La Timișoara am eliberat deținuții. Cetățean: Dacă în această anarhie nu se face ordine va fi lovitură de stat militară

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Europarlamentare. Teodor Mărieș a părăsit Forța Civică în favoarea ecologiștilor

În trecut am mai publicat analize ale candidaților în alegeri, văzuți strict prin prisma legăturii lor cu subiectul principal de dezbatere al acestui sait, revoluția din 1989:
Candidaţi la alegerile parlamentare, văzuţi din punctul de vedere al revoluţiei din 1989
Candidaţi la alegerile parlamentare, văzuţi din punctul de vedere al revoluţiei din 1989 (2)

M-am gîndit să fac o analiză asemănătoare și cu privire la candidații actualelor alegeri pentru parlamentul european. Continuă lectura

Un moment istoric aproape uitat: greva din decembrie 1990 de la Timişoara, în care se cerea adevărul despre revoluţie

FDAT1În decembrie 1990 a avut loc la Timişoara un eveniment istoric aproape uitat astăzi: unele fabrici din oraş au intrat în grevă, cerînd, fapt unic în istoria României, nu măriri de salariu ci adevărul despre revoluţie. Un lucru care pare ciudat astăzi, dar era în spiritul punctului 9 al Proclamaţiei de la Timişoara (linc): „Timişoara nu a făcut revoluţie pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale”. Reamintesc că la acea vreme aproape toate fabricile erau proprietate de stat.

Iniţial începuse o grevă studenţească, organizată în toată ţara de Liga Studenţilor condusă de Marian Munteanu. Singurul loc în care muncitorii s-au alăturat studenţilor a fost Timişoara. Faptul a fost în mare parte ignorat de restul ţării. Televiziunea Română, aflată sub control FSN, nu pomenea despre greva de la Timişoara decît după ora 12 noaptea. Alte televiziuni nu existau la vremea respectivă. În aceste condiţii greva a fost un eşec, FSN menţinîndu-se la putere. Tensiunea care exista în Timişoara la acea vreme e dovedită de fapte precum fugărirea deputatului FSN Claudiu Iordache (actualul director al Institutului Revoluţiei Române) pe străzile oraşului, de către cetăţeni care-l considerau trădător al revoluţiei pentru că aderase la FSN. Respectiva experienţă l-a determinat pe domnul Iordache să ia în parlament cîteva atitudini în care cerea deconspirarea securităţii şi i-a creat o oarecare faimă de dizident în cadrul FSN.

Redau un manifest din perioada grevelor timişorene distribuit de Comitetul Civic Timişoara, care cuprindea Forumul Democrat Antitotalitar Timiş, Alianţa Civică şi Federaţia Timişoara a Sindicatelor. Aceste organizaţii sprijineau greva şi prin manifestul respectiv doreau să întreţină nemulţumirea populaţiei faţă de conducerea politică FSN-istă, pentru a încuraja participarea la grevă. Cu aceleaşi scopuri, pe versoul manifestului era reprodus un articol care apăruse în săptămînalul „România Mare” sub genericul „Timişoara, ruşinea României”. Întreg manifestul este xeroxat în condiţii destul de proaste, cum erau multe xeroxuri în anul 1990. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

Protest

Forumul Democrat Antitotalitar Timiş împreună cu Alianţa Civică şi Federaţia Timişoara a Sindicatelor îşi manifestă protestul faţă de cele cuprinse în articolele „Timişoara, ruşinea României”, „Huliganii”, „Stimate d-le primar al oraşului de pe Bega”, „Societatea Timişoara, un viespar”, „La închiderea ediţiei”, „Judeţul Timiş, condus de o cîrpă” din publicaţia de scandal „România Mare”.

Protestăm împotriva următoarelor idei cuprinse în aceste articole: Continuă lectura

Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (6). Vatra Civică

Continui publicarea, în serial, a studiului lui Marian Munteanu, fost conducător al manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, cu privire la revoluţia română. Studiul a fost publicat iniţial în ziarul “Ziua”, în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002.

Vezi episoadele anterioare:
Insurecţia naţională
Restauraţia sistemului democratic
Pseudo-miturile. „Revoluţionarismul conspirativ” şi dizidenţa”
Pseudo-elita
Traseul postdecembrist al restauraţiei. Elemente generale

Traseul postdecembrist al restauraţiei. Vatra civică Continuă lectura

Subminătorul puterii de stat, lt-col. Silviu Popescu, cere pensie statului român şi ar dori să candideze la preşedinţia României

document prezentat de domnul Popescu pe blogul propriu, din care rezultă vechimea în muncă realizată de dumnealui în România

Domnul locotenent-colonel Silviu Popescu fondator în decembrie 1989 al Grupului de Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei (linc), care a fost un precursor al Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), trecut în rezervă în noiembrie 1990 de către ministrul Stănculescu, a deschis o acţiune în faţa instanţelor din România pentru a primi pensie din partea statului român.

În urma mineriadei din septembrie 1991, domnul Popescu, pe atunci membru în conducerea Alianţei Civice Bucureşti, a fost condamnat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru „participaţie improprie la subminarea puterii de stat”. Domnia sa este astfel, după Miron Cozma, cel de-al doilea subminător al puterii de stat recunoscut oficial în neamul românesc. Neîncrezător în justiţie, domnul Popescu nici nu a participat la procesul penal care i-a fost intentat, ci a părăsit ţara. La un moment dat fusese dat în urmărire generală prin Interpol şi se afla pe pagina de internet a poliţiei române la rubrica „most wanted” – cei mai căutaţi infractori (linc).

În prezent domnul Popescu este pensionar, dar statul austriac nu-i recunoaşte perioada lucrată în România. Primeşte o pensie calculată doar pentru perioada de după 1991, în care a muncit în Austria. Continuă lectura

Cîteva păreri despre infracţiunea de subminare a puterii de stat

În istoria României, după cîte ştiu, există doar două persoane care au fost condamnate pentru infracţiunea de subminare a puterii de stat – Miron Cozma, fostul conducător al sindicatelor minereşti şi Silviu Popescu, locotenent-colonel în rezervă, fost membru CADA şi al conducerii Alianţei Civice (filiala Bucureşti). Ca urmare a mineriadei din 1991, care a răsturnat guvernul Petre Roman, cei doi au fost osîndiţi la închisoare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încadrarea juridică pe care această instanţă a dat-o faptelor fiind de „subminare a puterii de stat”, ceea ce a şi avut ca urmare o pedeapsă mult mai mare decît pentru alte încadrări juridice. Singurul care a ispăşit pedeapsa este Miron Cozma (pînă la graţiere), cel de-al doilea a părăsit ţara evitînd astfel închisoarea. Continuă lectura

„Căpuşele revoluţiei” la N24 TV (1). Dumitru Dincă îl acuză pe George Costin (video)

Emisiune la N24TV despre „căpuşele revoluţiei”. Moderator: Doru Braia. Invitaţi Puiu Nicolae Fesan (secretar de stat la SSPR) şi Dumitru Dincă. Mai jos, transcrierea cîtorva replici din emisiune cu comentariile mele cu litere cursive între paranteze drepte.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
02:04 Doru Braia: Domnule Fesan, mi-aţi spus că au apărut o sumedenie de duplicate, deci, respectiv, 800 din 3008 duplicate, sau mă înşel eu? Ce înseamnă acest termen de duplicat? Cum adică duplicat?

02:21 Puiu Nicolae Fesan: Duplicatele au apărut în anul 2002 cînd domnul Iordan Rădulescu era secretar de stat iar subsecretar de stat era domnul George Costin, preşedintele asociaţiei „Metrou 23 decembrie”. (Braia: Actualmente preşedintele asociaţiei „Metrou”) Da. Era şi atunci, este şi acuma.

02:37 Doru Braia: Domnia sa mi se pare că deţine şi funcţia de preşedinte al Blocului Naţional al Revoluţionarilor?

02:44 Puiu Nicolae Fesan: Este ceva în conducerea Blocului Naţional al Revoluţionarilor, ei încă nu şi-au definitivat conducerea.

[În presă George Costin semna cu titulatura „preşedinte executiv” al Blocului Naţional al Revoluţionarilor]

02:51 Doru Braia: Dînsul a fost la un moment dat subsecretar de stat. Ce perioadă, în ce ani? (Fesan: 2000 – 2002). 2000-2002? Păi cum, un membru marcant al Partidului Democrat putea să guverneze împreună cu PSD-ul?

03:06 Puiu Nicolae Fesan: Păi dînsul atunci era membru al Partidului Social-Democrat. (Braia: Şi acum e la PD?) Eu nu ştiu. (…)

04:30 Puiu Nicolae Fesan: În anul 2001, această gazetă, o publicaţie naţională a asociaţiei „21 decembrie ’89” din Bucureşti publică „Fabrica de revoluţionari”. Şi spune: „Fabrica de revoluţionari nu şi-a închis porţile, ea funcţionează în continuare cu mult mai mult spor. Sistemul de acordare frauduloasă a certificatelor de revoluţionar a fost demascat de mai mulţi colaboratori ai domnului George Costin”. Deci vreau să vă spun că ziarul există, nu eu l-am inventat, asociaţia „21 Decembrie” l-a scos. (…)

[Este vorba de revista „21 Decembrie” editată de Asociaţia „21 Decembrie” din Bucureşti în perioada cînd era condusă de Constantin Calancea. Acum asociaţia e condusă de Teodor Mărieş care are relaţii bune cu George Costin şi organizează împreună acţiuni pentru aflarea adevărului despre revoluţie]

05:16 Doru Braia: Dar la asociaţia asta „Metrou” sînt 7000 de înscrişi? (Fesan: Atîţi membri. 7000 de oameni). 7000? Doar de la metrou? Avea metroul atîţia salariaţi?

05:30 Puiu Nicolae Fesan: Sînt şi de la Fieni, de la Pucioasa, şi de la toată platforma de acolo de unde era IMGB-ul.

05:38 Doru Braia: IMGB-ul care aplauda pe mineri? Au şi ei merite în revoluţie?

[Or fi aplaudat cei de la IMGB pe mineri, dar George Costin apare acum, alături de Sorin Ilieşiu de la Alianţa Civică, Vladimir Tismăneanu de la Comisia Prezidenţială de Analiză a Dictaturii Comuniste şi Teodor Mărieş de la Asociaţia „21 Decembrie” ca semnatar al unui apel care cere interdicţia de a ocupa funcţii publice pentru cei vinovaţi de „fratricidul din iunie 1990”]

05:44 Puiu Nicolae Fesan: Sînt persoane care consideră că au merite deosebite în revoluţie, care, deocamdată foarte puţini dintre dînşii au primit certificatul de luptător cu merite deosebite în revoluţie, şi urmează ca dînşii să vină la discuţii, pe rînd săptămînile viitoare pentru a vedea exact ce facem cu acele duplicate şi ce facem cu gărzile patriotice, pentru că gărzile patriotice, conform unui decret dat, 178 mi se pare, dat din 17 decembrie 1989, gărzile patriotice au fost înarmate, şi o parte din gărzile patriotice au luptat împotriva revoluţiei, şi atunci normal că n-au ce căuta între noi. Dar nu ştiu dacă şi dînşii sînt.

[Problema aceasta, că foarte puţini dintre membrii asociaţiei „Metrou” au primit – de fapt Fesan se referă la preschimbare – certificatul de luptător cu merite deosebite, e pe cale să o rezolve tot Fesan, care, în discursul de la congresul BNR de anul acesta, prezentat deja pe acest blog, spunea că „o asociaţie care are aproape 7000 de oameni trebuie tratată ca atare” şi critica pe foştii secretari de stat ai SSPR care au marginalizat această asociaţie]

06:30 Doru Braia: În cunoştiinţa mea este că cel puţin în marile centre, Timişoara, Cluj, Bucureşti, au fost înarmate detaşamente ale gărzilor patriotice care au fost asmuţite pur şi simplu împotriva revoluţionarilor. Nu-i aşa?

06:44 Dumitru Dincă: Da, aşa este. Mai mult decît atît, există informaţii că în data de 22 decembrie, cînd oamenii îşi dădeau sufletul şi voiau să iasă toţi în stradă, nu vorbim de 21, vorbim de 22, uşile de la secţiile IMGB-ului, precum şi porţile, au fost sudate. La acea dată factorii de răspundere din IMGB erau, în ordine: directorul general, secretarul de partid care era şi comandantul gărzilor patriotice şi domnul Costin George care era şeful statului major al gărzilor patriotice din IMGB. Deci, iată cum, un personaj macabru, după părerea mea…

07:49 Doru Braia: Sugeraţi că domnul Costin ar fi co-sudat împreună cu ceilalţi enumeraţi?

07:54 Dumitru Dincă: Ei erau cei trei factori de răspundere din IMGB care au dat dispoziţie să se sudeze acele porţi şi uşile secţiilor. Cu toate acestea, am foarte mare stimă şi foarte mult respect pentru cei aproximativ 40-50 de salariaţi de la IMGB, care au rupt, la propriu au rupt porţile IMGB-ului şi au ieşit la revoluţie.

08:27 Doru Braia: La foarte scurt timp după aia, două sau trei luni, s-a născut, cutremurătorul în odioşenia lui, slogan „IMGB face ordine” şi oameni nevinovaţi au fost ciomăgiţi pînă la inconştienţă de aceeaşi muncitori de la IMGB. Iar cei ciomăgiţi nu erau academicieni, erau tot muncitori.

08:52 Dumitru Dincă: Dacă stăm să ne gîndim, în toată povestea asta au contribuţie şi cei care conduceau IMGB-ul în 22 decembrie, cînd nu au trecut de partea revoluţiei. Ei au trecut de partea revoluţiei în 23 decembrie, formal. Pentru că nu mai aveau ce să mai facă, ştiau despre ce este vorba, şi atunci s-a petrecut şi la ei o schimbare. Însă, cu următoarea precizare: domnul Costin George nu a părăsit nici o clipă IMGB-ul. (Braia: De unde ştiţi?) Pentru că a declarat-o şi el, şi sînt foarte mulţi salariaţi de la IMGB care susţin acest lucru.

09:39 Doru Braia: O fi rămas omul să apere uzina de aşa-numiţii terorişti.

09:42 Dumitru Dincă: Da. Teroriştii, în 21 şi 22 eram noi, cei care luptam împotriva dictaturii şi împotriva comunismului, iar pe 23 a schimbat macazul, cum bine ştiţi.

10:00 Doru Braia: Toţi au schimbat macazul. Toţi şefii, şefuleţii, evidenţiaţii în întrecerea socialistă, toţi au schimbat macazul pe 23. Pe 21 stăteau ca potîrnichile.

(va urma)

Blocul Naţional al Revoluţionarilor – Iliescu reales la al enşpelea congres

Amintiri din 2006:

„Gîndul” din 4 martie 2006: „Huo! Trădătorul!” Strînşi ieri la Braşov, într-un congres extraordinar al Blocului Naţional al Revoluţionarilor, posesorii de patalamale de revoluţionari au ţinut să-l „felicite” şi ei pe cel care i-a brevetat pe banda rulantă drept „luptători cu merite deosebite” în decembrie `89 şi le-a fost ani de zile preşedinte de onoare. După care, odată stins corul huiduielilor, Ion Iliescu a avut parte şi de o „reexcludere” din rîndurile BNR-ului condus de fostul său curtezan Dorin Lazar Maior, măsura aplicată, tot „în lipsă”, şi lui Dan Iosif şi Emil Cuteanu.

„Cotidianul” din 3 martie 2006: „Congresul Blocului Naţional al Revoluţionarilor (BNR), întrunit ieri la Braşov, l-a demis din funcţia de preşedinte de onoare pe fostul preşedinte Ion Iliescu. Revoluţionarii sînt nemulţumiţi că nici acum nu s-a aflat adevărul despre Revoluţia din 1989. Prim-vicepreşedintele BNR, George Costin, a afirmat că toate protocoalele încheiate între reprezentanţii Blocului şi foştii preşedinţi de onoare – Ion Iliescu şi Petre Roman – au avut un singur scop: aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989. „Nici unul dintre ei nu şi-a respectat promisiunile, doar au acceptat onorurile în mod sistematic”, a spus George Costin. Iliescu a aflat această veste de la ziariştii prezenţi la biroul său, unde şi-a aniversat ziua de naştere. El şi-a exprimat mirarea că BNR l-a gratificat de-a lungul anilor cu diplome de onoare, iar acum anunţă un asemenea demers. „Sînt oameni neserioşi, nici nu-i iau în seamă”, a afirmat Ion Iliescu.

În decembrie 2006, şeful BNR Dorin Lazăr Maior (fost deputat PRM trecut apoi la PSD) a ajuns în arest fiind acuzat de şantaj. Acuzaţiile respective sînt explicate mai amănunţit într-un articol din „Gardianul” din 25 ianuarie 2007: Procurorii Serviciului Teritorial Anticorupţie Braşov au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a fostului deputat Dorin Lazăr Maior, preşedintele UNORD ‘89, sub acuzaţia de şantaj. (…) Potrivit procurorilor, din probele administrate în cauză a rezultat că, în perioada noiembrie – decembrie 2006, fostul deputat Dorin Lazăr Maior (preşedintele UNORD ‘89 şi al Asociaţiei Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor din Decembrie 1989) şi Ovidiu Tition, ajutaţi de Florina Aprofirei, ar fi exercitat acte de constrîngere constînd în violenţe sau ameninţări cu darea în vileag a unor fapte comise în legatură cu acordarea nelegală a unor credite de către Romexterra Bank – Sucursala Braşov, asupra părţilor vătămate în scopul dobîndirii, în mod injust, a sumei de 2.000.000 RON (aproximativ 600.000 de euro). Dorin Lazăr Maior şi Ovidiu Tition au fost reţinuţi în data de 28 decembrie 2006, iar Judecătoria Braşov a emis pe numele lor mandate de arestare preventivă pentru 29 de zile. Dorin Lazăr Maior a fost deputat PRM si PSD, în mandatul 2000-2004.

Eliberarea lui Maior din arest s-a făcut în mai 2007, urmînd ca acesta să fie judecat în libertate „cu condiţia să nu se apropie de denunţători”.

În 2007, BNR continua să fie prezentat de presa bucureşteană deontoloagă şi anticomunistă ca o organizaţie anti-Iliescu.

„Evenimentul Zilei” din 13 august 2007: Alianţa Civică, Asociaţia 21 decembrie 1989, Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990 şi Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989 au transmis sîmbătă o scrisoare deschisă social-democraţilor, în care le atrage atenţia că „este foarte grav să ai un preşedinte de onoare urmărit penal”. Demersul vine după ce PSD a calificat drept „talibanism politic” cererea unor ONG-uri de a-l exclude pe fostul preşedinte din viaţa politică, după publicarea rechizitoriului în dosarul mineriadei. „Stimaţi membri PSD, crimele de-acum 17 ani, nejudecate încă, sînt de-o gravitate extremă pentru istoria României. Membrii PSD pot şi trebuie să-şi dorească aflarea adevărului”, se arată în scrisoarea deschisă.

Totul n-a fost însă decît un balon de săpun creat de presă. În actele de la Judecătorie, funcţia de preşedinte de onoare a lui Ion Iliescu n-a fost niciodată anulată. Pe 5 septembrie 2008, cînd a avut loc Congresul BNR, balonul de săpun s-a spart.

„Telegraf” (Constanţa) din 6 septembrie 2008: Membrii Blocului Naţional al Revoluţionarilor 1989 (BNR) l-au ales preşedinte, în unanimitate, în cadrul Congresului Extraordinar, pe Dorin Lazăr Maior. Acesta a fost, din 1989 şi pînă în prezent preşedinte executiv al BNR şi a declarat că, prin acest congres, revoluţionarii îşi doresc să “salveze de atacurile unora ideea de revoluţie”. “Ion Iliescu este singurul care susţine ideea de revoluţie, de aceea l-am reales, în unanimitate, în funcţia de preşedinte de onoare”, a spus Maior. Preşedintele BNR a mai afirmat că va cere instituţiilor fundamentale ale statului să sprijine acţiunile şi demersurile organizaţiei, “pentru aflarea adevărului istoric despre revoluţia anticomunistă română din decembrie 1989”.

Îmi place chestia cu Dorin Lazăr Maior preşedinte executiv al BNR încă din 1989. Te pomeneşti că BNR-ul o fi fost înregistrat la judecătorie încă de pe vremea lui Ceauşescu. Cuvintele ritualice cu adevărul despre revoluţie sînt bune în orice situaţie, cînd e vorba de înjurarea lui Iliescu sau de (re)alegerea acestuia ca preşedinte de onoare.

Între timp, BNR-iştii au aflat de la PSD-işti cum este să ai un preşedinte de onoare urmărit penal, şi au ajuns la concluzia că este plăcut. Iar Iliescu şi-a călcat pe inimă şi a acceptat să ia în seamă BNR-ul, mai ales dacă BNR se scutură de „influenţele parazitare” (fac aici precizarea: paraziţi ca mine n-au fost niciodată membri BNR).

Chiar şi fostul preşedinte, actualul cadavru politic Emil Constantinescu, a fost prezent la Congresul BNR. Nu numai presa, ci şi clasa politică este dispusă să accepte Blocul Naţional al Revoluţionarilor ca unică organizaţie legitimă a revoluţionarilor. Inclusiv politicienilor anti-neo-cripto-comunişti le convine situaţia, căci n-au nevoie de concurenţă pe segmentul anti-neo-cripto-comunist al politicii. Există destule organizaţii de revoluţionari care nu fac parte din BNR, destui revoluţionari care nu au participat în nici un fel la BNR, dar faptul e trecut sub tăcere.

Organizaţii ale societăţii civile chipurile adversare ale lui Ion Iliescu, precum Grupul de Dialog Social şi Alianţa Civică, au colaborat intens cu Blocul Naţional al Revoluţionarilor. Iată de pildă, în „Ziua” din 31 iulie 2008, ce pact frumos despre „statul de drept” ni se propunea! Or fi fost naivi GDS-ul şi Alianţa Civică, nu ştiau ce hram poartă BNR? Nu, căci cel puţin din 16 iulie 2008 se ştia că „revoluţionarii lui Dorin Lazăr Maior îl vor susţine nemijlocit pe Ion Iliescu”.

Visul de consens a lui Ion Iliescu din 1990 este pe cale să se realizeze. Nu m-aş mira să-l văd pe Iliescu, în calitatea sa de preşedinte de onoare al BNR, întocmind un apel în care să se ceară energic instituţiilor statului aflarea adevărului despre revoluţia din 1989, iar elita civică din GDS şi Alianţa Civică iscălind apelul alături de Ion Iliescu. Că doar principiile din apel contează, nu persoanele care-l iscălesc, n-aşa?

Dorin Lazăr Maior, care a fost preşedinte al BNR şi cînd se discuta excluderea propagandistică (căci reală n-a fost niciodată) a lui Ion Iliescu, cît şi acum cînd Ion Iliescu a fost reales în unanimitate preşedinte de onoare (totul se face cu unanimitate, şi excluderea şi alegerea ca preşedinte de onoare) a fost parlamentar PRM. Apoi a trecut la PSD, iar acum e în căutare de colegi pentru viitoarele alegeri. Am însă mari îndoieli că partidul care-l va accepta pe Maior pe listă va cîştiga ceva din asta. Presa poate fi interesată de baloane de săpun, alegătorii nu.

Pentru cei interesaţi, discuţii despre Blocul Naţional al Revoluţionarilor şi evoluţia sa din 2006 pînă azi pot fi citite şi pe forumul revoluţiei.