Indescriptibila senzaţie de euforie

Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost redau acum mărturia domnului Alexandru Cuţară, arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele de azi pe care le-am inserat în text.

Născut în 24 februarie 1948 la Bucureşti, domnul Cuţară era în 1989 inginer constructor la ISPE (Institutul de Studii şi Proiectări Energetice). A participat la revoluţie alături de vecinul său de cartier Gheorghe Ciuhandu, care avea să devină apoi primarul Timişorii. După revoluţie domnul Cuţara a fost o perioadă preşedinte al asociaţiei ALTAR (a luptătorilor timişoreni arestaţi în revoluţie). Este totodată autorul unui album bilingv (română-germană) de prezentare a oraşului Timişoara pentru turişti (apărut după revoluţie).

De cîţiva ani urmăream zilnic emisiunile posturilor de radio „Europa Liberă” şi „Vocea Americii”, aşteptînd „să se întîmple ceva”. Mi-era clar că se apropie sfîrşitul lui Ceauşescu.

În seara de sîmbătă, 16 decembrie 1989, fiică-mea s-a întors acasă pe la ora 22,30 şi ne-a spus că în oraş e zarvă mare, lumea se agită, a fost spart sediul Comitetului Judeţean de Partid. Am crezut că revolta recentă de la Braşov se reeditează acum la Timişoara. Mi-am luat paltonul şi am ieşit în stradă. Am luat-o spre staţia de tramvai şi am fost surprins că o mulţime de tramvaie (1,2,6 …) circulau pe linia lui 4, aproape în şir indian [semn că fuseseră deviate de la traseul lor normal, care trecea prin Centru şi Piaţa Maria, lîngă locuinţa lui Laszlo Tokes]. M-am urcat într-un tramvai, am coborît la Continental şi am luat-o spre Consiliu. Am avut un şoc văzînd Consiliul scăldat în lumină şi înconjurat de figurile sinistre ale scutierilor (vedeam pentru prima dată uniformele acelea). M-am speriat puţin, dar m-am gîndit că dacă mă întorc din drum, pot fi suspectat de ceva. Am mers în continuare liniştit, iar la ASCAR am făcut colţul spre Loga. Aveam de gînd să fac un mic ocol şi să mă îndrept spre centru, dar am auzit un vuiet de glasuri dinspre complexul studenţesc. M-am îndreptat într-acolo. Se auzeau tot mai clar lozincile cunoscute („Studenţi, veniţi cu noi”, „Jos Ceauşescu”, „Jos dictatura”, etc.). Am întîlnit demonstranţii şi am continuat cu aceştia traseul. Continuă lectura

Culisele revoluţiei (1). Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată” (video)

Emisiune din decembrie 2003 de la TVR Timişoara despre culisele revoluţiei. Cred (opinie subiectivă) că este una din cele mai alerte emisiuni pe această temă, fiind reprezentate o diversitate de puncte de vedere. O voi prezenta în serial pe acest blog şi recomand cititorilor urmărirea tuturor episoadelor. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei, de unde au intervenit şi alţi invitaţi. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Aniversarea revoluţiei la Timişoara. Invitaţi: Emil Constantinescu, Lech Walesa, Viktor Orban, Laszlo Tokes, Imre Pozsgay ş.a.

Am amintit deja despre sesiunea de comunicări despre revoluţie organizată de Fundaţia Academia Civică, Societatea Timişoara şi Asociaţia Memorialul Revoluţiei, care a început în 10 decembrie şi va continua în 11 decembrie 2009, la casa Adam Muller Gutenbrun. Continuă lectura

Emisiune despre revoluţie din 1997 la Analog TV Timişoara (3). Să ne spună ce au făcut efectiv dînşii în această revoluţie

Un al treilea fragment din emisiunea despre revoluţie difuzată în 1997 de Analog TV Timişoara. Vezi şi primele două fragmente prezentate pe acest blog:
Puţini am fost, mulţi am rămas
În ianuarie ’90 am aflat că numărul celor arestaţi sub acuzaţia de terorism în Timişoara e foarte mic şi atunci am pus afişe în oraş să facem miting

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Emisiune despre revoluţie din 1997 la AnalogTV Timişoara (1). „Puţini au fost, mulţi au rămas”

Prezint fragmente dintr-o emisiune despre revoluţie difuzată de Analog TV Timişoara în anul 1997. Moderator a fost Adrian Adam, invitaţi eu, Traian Orban (preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei), Costel Bursuc (preşedintele Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie – ALTAR) şi Mihai Olteanu (dovedit mai apoi ca fost informator al securităţii – linc).
În acest prim fragment pe care-l prezint este vorba de Legea 42/1990 (în vigoare la acea vreme) şi de ideea unor schimbări la această lege. Unele din ideile pe care le-am enunţat atunci despre schimbarea legii 42 au fost apoi cuprinse în Legea 341/2004, dar au avut grijă comisiile SSPR şi CPRD să nu se aplice.

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Ion Cristoiu şi Jurnalul Naţional continuă dezinformările

Continui, în paralel cu prezentarea lucrării lui Richard Andrew Hall despre filmul „Şah-mat”, prezentarea propriilor mele reacţii din 2004 legate de campania declanşată de „Jurnalul Naţional” odată cu filmul lui Brandstatter. Şi articolul de mai jos a fost publicat în ziarul-ediţie specială „Revoluţia din Timişoara şi minciunile lui Marius Tucă”.

Ion Cristoiu şi Jurnalul Naţional continuă dezinformările

Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei (linc) îşi continuă dezinformările pe tema revoluţiei din 1989 în Jurnalul Naţional din 1 martie 2004 (articolul „Ion Iliescu, agent CIA?” – linc). Polemizînd cu autoarea filmului „Şah-mat” de la TV Arte, Cristoiu emite următoarea minciună: „La 14 ani de la evenimentele din decembrie 1989, nimeni din lume şi din România nu mai susţine că totul a fost spontan”. Continuă lectura

Sorin Oprea: Cînd era cu Solidarnoşt în Polonia, am ascultat un comentariu la Constantin Nicolae Munteanu, spunea el despre un individ de la o întreprindere, care a zis: „domnule preşedinte, eu pot să vă aduc zece mii de oameni”. Eu în noaptea de 16/17 am vrut să strîng zece mii de oameni.

Dacă se pune întrebarea cine este principalul lider al revoluţiei de la Timişoara, cel mai probabil răspuns este Sorin Oprea. Dacă un Lorin Fortuna sau un Ioan Savu s-au afirmat în ziua de 20 decembrie, Sorin Oprea s-a afirmat ca revoluţionar activ atît în 16 decembrie, cînd a condus coloana principală de demonstranţi printr-o bună parte a oraşului, în 17 decembrie cînd a fost rănit superficial de un glonţ la picior (ceea ce nu l-a împiedicat să-şi continue activitatea revoluţionară), cît şi în ziua de 20, cînd a devenit şeful pazei Frontului Democratic Român, avînd şi un pistol mitralieră (în ciclul „Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video” puteţi regăsi unele intervenţii ale lui Sorin Oprea). Numele său e relativ puţin cunoscut în afara Timişorii, în primul rînd datorită neglijării de către presa bucureşteană a evenimentelor din Timişoara imediat după revoluţie (după cum se remarca în punctul 13 al Proclamaţiei de la Timişoara: „Cu excepţia ziarului România Liberă, în presa, radioul şi televiziunea din Bucureşti, evenimentele comentate ca revoluţionare sînt numai cele din 21-22 decembrie”), dar şi fiindcă nu s-a implicat politic după revoluţie. Acum, cînd e la modă pentru presa bucureşteană să caute scenarii şi agenturi străine care au acţionat la Timişoara, relatările participanţilor direcţi precum Oprea nu pot decît să deranjeze, de aceea sînt neglijate. Neglijarea lui Oprea e şi rezultatul faptului că acesta era în 1989 un simplu muncitor, care avea şi cazier. După cum îi explica lui Titus Suciu („Lumea bună a balconului”, editura Almanahul Banatului 1995, pag. 120): „La Banatul era o lege nescrisă: în funcţie de posibilităţi ţi se permitea să-ţi confecţionezi, utilizînd deşeurile, o pereche de pantofi Otter (…) mi-au ieşit puţin cam mari (…) m-am decis să-i vînd”. A fost prins de miliţie cînd a vrut să vîndă pantofii şi condamnat cu executare la locul de muncă. Apoi a mai fost condamnat pentru încercarea de a trece graniţa nelegal, executînd 3 luni de puşcărie şi scăpînd printr-o graţiere colectivă.

Înregistrarea de mai jos face parte din cea a mesei rotunde desfăşurate în 16 decembrie 2006 la sediul ALTAR (asociaţia luptătorilor timişoreni arestaţi în revoluţie), care am prezentat-o deja pe acest blog. Am observat însă că puţină lume face clic pe lincurile pe care le pun în articole (WordPressul îmi dă informaţii de acest fel) – este o comoditate sau o superficialitate a multora din cititorii acestui blog. De aceea, pe ideea că eu trebuie să mă pliez după cerinţele cititorilor şi nu cititorii după cerinţele mele, am extras din înregistrarea acelei mese rotunde partea în care Sorin Oprea povesteşte despre isprăvile sale din 16 decembrie 1989. Ofer mai jos şi o transcriere a înregistrării.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea audio (14 minute 28 secunde)

Transcrierea înregistrării: Continuă lectura

Masă rotundă despre revoluţie la sediul ALTAR, 16 decembrie 2006

În decembrie 2006 la sediul Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie (ALTAR) a avut loc o discuţie despre revoluţia din decembrie 1989, pe care o puteţi urmări mai jos. Continuă lectura