Cazul Trosca și implicarea lui Victor Stănculescu

Actualizare 24 decembrie 2020: Înlocuire filmare pusă ca privată de youtube pe motiv că ar încălca standardele comunității glorificînd violența cu aceeași filmare pusă pe platforma video bitchute.

Despre cazul echipei de uslași conduși de Gheorghe Trosca, omorîți lîngă M.Ap.N., am scris în repetate rînduri pe acest blog.

Sînt la modă în presa dîmbovițeană teoriile conform cărora răposatul general Militaru ar fi pus la cale măcelul uslașilor, chipurile ca să se răzbune pe Trosca care i-ar fi deconspirat înainte de 1989 activitatea în slujba KGB. Nici o dovadă în acest sens nu a fost adusă, dar de la Goebbells încoace se știe: orice minciună, dacă este repetată de un număr suficient de mare de ori, devine adevăr. Cererea mea de a se da publicității dosarul de securitate al generalului Militaru a rămas fără urmări.

Pentru reconstituirea cazului uslașilor, de folos este declarația șefului USLA de la acea vreme, colonelul Gheorghe Ardeleanu. Acesta a murit în 1993, dar înainte de a muri a dat un interviu Angelei Băcescu, pe care dînsa l-a publicat în cartea “România ’89. Din nou în calea năvălirilor barbare”, ed. “Zalmoxis”, Cluj-Napoca, 1994.

Teodor Mărieş, probabil candidat la Timişoara pentru alegerile parlamentare din decembrie

În februarie 1992 revista „Europa” condusă de Ilie Neacşu îi făcea reclamă domnului Teodor Mărieş

Filiala Forţa Civică din judeţul Timiş, componentă a Alianţei România Dreaptă, îl propune pe Teodor Mărieş, preşedintele asociaţiei „21 Decembrie” din Bucureşti, candidat pentru alegerile parlamentare din decembrie 2012, se anuţă într-un comunicat pe saitul filialei (linc).

Domnul Mărieş are calitatea de vicepreşedinte pe plan naţional al partidului Forţa Civică, condus de Mihai Răzvan Ungureanu.

Ştirea este prezentată şi pe saitul asociaţiei „21 Decembrie”, unde este dat şi un comunicat al societăţii Timişoara de susţinere a candidaturii lui Mărieş (linc). Deduc de aici că e aproape sigur că în decembrie domnul Mărieş va figura pe listele de candidaţi din judeţul Timiş ale Alianţei România Dreaptă (unde Forţa Civică va avea doi reprezentanţi). Rămîne de văzut dacă la deputaţi sau la senatori.

Domnul Mărieş nu este nou în politică. În 1992 dînsul a candidat pentru funcţia de primar al sectorului 6 Bucureşti din partea alianţei „Opoziţia Democratică Unită”, fără să obţină însă rezultate notabile. De pe saitul domnului Richard Andrew Hall (linc) am preluat facsimilul articolului „Flash electoral” din revista „Europa” nr. 61 din februarie 1992, în care este prezentată candidatura lui Teodor Mărieş. Revista „Europa”, condusă de Ilie Neacşu (devenit apoi parlamentar PRM, ulterior s-a certat cu Vadim Tudor) şi avînd ca principală investigatoare a revoluţiei din decembrie 1989 pe Angela Băcescu, era de orientare comunistă, luînd apărarea tuturor demnitarilor comunişti arestaţi pentru implicare în reprimarea revoluţiei. În mod ciudat această revistă l-a simpatizat totuşi pe domnul Mărieş, căruia cu alt prilej i-a luat şi un interviu (linc). Reproduc acel articol:

Flash electoral

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (V). Recapitularea dovezilor

În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall – „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
– Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
– O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
– „Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revoluţia de la Timişoara
– Întrebări despre tratarea cazului Tokes de către regim
– Recapitularea dovezilor – fragmentul prezentat acum
– Ceauşescu pleacă în Iran
– 18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
– 20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
– Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
– Cine a aruncat “petarda”?
– Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
– Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
– Ceauşeştii în timpul fugii
– Concluzii

Recapitularea dovezilor

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu (III). „Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara

În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall – „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
– Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
– O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
– „Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara – fragmentul prezentat acum
– Ceauşescu pleacă în Iran
– 18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
– 20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
– Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
– Cine a aruncat “petarda”?
– Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
– Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
– Ceauşeştii în timpul fugii
– Concluzii

„Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara

Roşeţ de la Caransebeş, martorul care confirmă invazia turiştilor sovietici din 1989

„În faţa Comisiei Senatoriale [de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989], Iulian Vlad, şeful Securităţii în 1989, povestea un incident petrecut la Caransebeş, în zilele Revoluţiei: „La căpitanul Ruşeţ, şef de miliţie la Caransebeş, au venit în acele zile trei cetăţeni sovietici cu o maşină. Au spus că au lovit-o şi că le trebuie hîrtie, ca să poată circula. Cei de acolo au încercat să le mai ceară explicaţii, iar unul dintre sovietici le-a spus: «Hai, colega, că sîntem şi noi militari, ca dumneata!»”, explicau Mihai Voinea şi Cristian Delcea în articolul „Adevărul redeschide dosarele revoluţiei: Turiştii sovietici de la Valea Rea” (linc) de pe saitul adevarul.ro din 28 februarie 2010.

Declaraţia lui Ruşeţ, preluată indirect prin Iulian Vlad, este considerată de ziarul „Adevărul” una din dovezile privind invazia de turişti sovietici care ar fi năvălit România în decembrie 1989, şi care nu erau simpli turişti ci agenţi KGB. Dovada – chiar unul dintre ei i-ar fi spus lui Ruşeţ că e militar.

Cine este acest domn Ruşeţ? O aflăm din revista „Europa” nr. 20/1991, revistă care lua apărarea absolut tuturor celor care, în prima parte a anilor ’90, erau arestaţi pentru participare la crimele din decembrie 1989. Şeful acestei reviste – Ilie Neacşu – a devenit mai apoi parlamentar PRM. Alături de „România Mare”, revista „Europa” era cunoscută pentru simpatiile făţişe pentru regimul Ceauşescu şi pentru toţi slujitorii acestuia, indiferent dacă sînt din securitate, armată sau nomenclatura de partid.

„Dau publicităţii scrisoarea ofiţerului Roşeţ Gheorghe, fost şef al Miliţiei oraşului Caransebeş, în prezent arestat, purtat prin tribunale împreună cu subordonaţii săi. Nu fac nici un fel de precizare. Îmi fac însă datoria de credinţă faţă de profesia de ziarist, pusă în slujba adevărului şi a poporului român”, scria Angela Băcescu, redactoare la revista „Europa”. Hai să dăm şi noi publicităţii această scrisoare.

Scrisoare către poporul român din penitenciarul din Timişoara
Ziua cea mai neagră a oamenilor de la organele M.I. din Caransebeş

Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)

Din revista „Europa”, publicaţie apropiată fostei securităţi, am găsit un interviu interesant acordat de Teodor Mărieş (actual preşedinte al asociaţiei „21 Decembrie”) reporteriţei Angela Băcescu. Cu prilejul aniversării evenimentelor din 13 iunie 1990, cred că e folositor să readuc în atenţie acest interviu, în care e vorba şi de ziua de 13 iunie 1990. În urma acelor evenimente, domnul Teodor Mărieş a fost osîndit la 1 an de zile cu suspendare, fiind considerat unul din vinovaţii de tulburarea ordinii în acea zi. De precizat că, în ciuda a ceea ce se înţelege din recenta hotărîre a CEDO (linc), la acea vreme Mărieş nu era membru în asociaţia „21 Decembrie” ci conducea o altă organizaţie care fusese prezentă în mişcarea din Piaţa Universităţii – Alianţa Poporului. Comentariile mele au fost inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte. Precizez că prima parte a interviului dat de Teodor Mărieş doamnei Angela Băcescu nu o am (colecţia mea de revista „Europa” nu e completă), dar cred că e cea prezentată de domnul Richard Andrew Hall aici (linc).

Revista „Zig-Zag”, iniţiatoarea campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei

Printre numele vehiculate recent ca posibili directori ai Televiziunii Române se numără şi Ion Cristoiu (linc). În 1994, în cartea mea „Falsificatorii istoriei” îl numeam pe Cristoiu „vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”, ca urmare a activităţii sale desfăşurate la începutul anilor ’90 în calitate de director al revistei „Zig-Zag”, iar mai apoi în „Expres Magazin”. În contextul actualei propuneri a lui Cristoiu ca şef al TVR (deşi acesta pare că se codeşte – linc), cred folositor să reproduc articolul meu mai vechi, din cartea „Falsificatorii istoriei”, intitulat „Revista Zig-Zag – iniţiatoarea campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”. Comentariile mele actuale sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

5 ianuarie 1990: Maiorul Mihai Floca începe reabilitarea USLA

Domnul Richard Andrew Hall, pe blogul dînsului, semnalează articolul „Crimă?” publicat în „Armata poporului” din 6 iunie 1990 (linc), articol semnat de maiorul Mihai Floca şi în care se pune la îndoială comportamentul USLA în timpul incidentului de la Ministerul Apărării Naţionale, în care au fost ucişi mai mulţi uslaşi, printre care Gheorghe Trosca, presupus implicat în dovedirea ca spion a generalului Militaru (această presupunere nu a fost dovedită, este doar repetată stăruitor în presă, mai recent în ziarul „Adevărul”; acum, după desecretizarea tuturor documentelor legate de revoluţie ar fi cazul să se dea publicităţii dosarele „Corbu” care l-ar fi privit pe fostul ministru Militaru). Uslaşii morţi au fost apoi declaraţi terorişti, leşurile acestora fiind lăsate în stradă pentru a fi batjocorite de trecători. Articolul este o replică la un alt articol, al Angelei Băcescu din revista „Zig-Zag”, unde se lansase ipoteza că uslaşii au fost nevinovaţi, victime ale unui fals război antiterorist. Găsim în articolul lui Mihai Floca unele declaraţii care lasă să se înţeleagă că uslaşii aceia nu era nevinovaţi ci realmente atacaseră sediul M.Ap.N., deci împuşcarea acestora era justificată:

În 1983 Nicolae Militaru îi scrie lui Nicolae Ceauşescu: „În ultimii 25 ani viaţa mea a fost permanent legată de Dumneavoastră”

Revista „Europa” nr. 22 din aprilie 1991, o revistă apropiată de fosta securitate (avea o rubrică despre revoluţie cu titlul „Securitatea raportează judecătorului suprem: Poporul român”), condusă de Ilie Neacşu (devenit mai apoi parlamentar PRM, dar ulterior exclus din partid de Vadim Tudor) şi avînd ca reporter special pe Angela Băcescu, publică un memoriu scris în 17 aprilie 1983 de generalul Nicolae Militaru şi adresat lui Nicolae Ceauşescu. Spre deosebire de actualele comentarii din presă, făcute de ziarişti viteji care-l atacă pe Nicolae Militaru postmortem, la vremea apariţiei articolului din „Europa” Militaru încă trăia şi ar fi putut da o replică. N-am cunoştiinţă ca acesta să fi contestat autenticitatea memoriului prezentat de revista „Europa”.

Richard Andrew Hall: Brandstatter (19). Zidurile se prăbuşesc

A 19-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele optsprezece părţi ale acestei lucrări:
– Mişcări de deschidere
– El complotează, ei complotează, tu complotezi
– Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
– Zvonuri despre un documentar revoluţionar
– Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
– Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
– Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
– Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
– Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
– O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
– Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
– Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
– Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
– Cine ar fi putut ei fi?
– Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist
– Primul val de revizionism franco-german, din 1990
– Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez
– Cîştigarea unei confirmări

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Zidurile se prăbuşesc

Ceea ce se poate susţine totuşi cu destul temei că este cea mai bună relatare despre colapsul comunismului din Estul Europei, „The Walls Came Tumbling Down” (Zidurile se prăbuşesc) de Gale Stokes (New York: Oxford University Press 1993), repetă ca un fapt stabilit o listă de afirmaţii despre judecarea Ceauşeştilor cărora li s-a dat pentru prima oară publicitate de către Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu. Chiar şi atunci cînd Stokes îi citează pe alţii, acele articole sînt ele însele derivate şi argumentaţia lor poate fi urmărită înapoi la Călinescu şi Tismăneanu. Bazat în mare parte pe difuzarea în aprilie 1990 a casetei integrale a judecării şi execuţiei Ceauşeştilor, analize din presa franceză şi afirmaţii ale unor experţi legişti francezi (care, se pare, au tras concluziile doar după vizionarea casetei!), Tismăneanu şi Călinescu au arătat limpede preferinţa lor pentru teoria franceză a evenimentelor într-un articol din 1991. Ei au scris aşadar că judecarea Ceauşeştilor a durat 9 ore dar numai 50 de minute au fost arătate pe casetă, că execuţia cuplului a fost simulată căci Nicolae cel mai probabil a suferit un infarct – „în timpul procesului sau în timpul unei interogări separate, posibil sub tortură” – ceea ce a făcut-o pe Elena să devină isterică, făcînd necesară omorîrea ei pe loc, în „stil gangsteresc” (Stokes, 1993, pag. 292-293, n.118; Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu, “The 1989 Revolution and Romania’s Future” [Revoluţia din 1989 şi viitorul României] în “Problems of Communism” [Problemele comunismului] Vol. 40, No. 1/1991 (aprilie), pag. 45-46, mai ales n. 14). Apoi ei speculează că sinuciderea preşedintelui instanţei din procesul Ceauşescu, judecătorul Gică Popa, în 1 martie 1990 „ar putea fi un act de disperare al unui om esenţial onest” care a trebuit să treacă prin „şarada criminală” a condamnării la moarte a două cadavre.