Lista rușinii. Instituții de presă care s-au înscris la șpaga de 200 milioane lei pentru propagandă covid

Despre OUG 63/2020 prin care guvernul alocă 200 milioane lei pentru propagandă în problema covid am mai scris: Guvernul liberal finanțează cu 200 milioane lei propaganda covid (linc).

În 26 mai Secretariatul General al Guvernului a publicat un raport preliminar cu privire la cererile de împărțire a acestor bani. Pe saitul guvernului României se anunță (linc):

Raport preliminar OUG nr. 63/2020 privind organizarea și desfășurarea unor campanii de informare publică în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea COVID-19.

Având în vedere numărul mare de solicitări cu documentație incompletă, termenul de depunere va fi prelungit prin act normativ, cu 10 zile, astfel încât să fie posibilă completarea documentației conform prevederilor legale.

RAPORTUL INFORMATIV poate fi accesat aici: .xls

Am descărcat fișierul excel cu firmele care au cerut să fie înscrise în acest program de „informare publică” (de fapt de propagandă în favoarea măsurilor guvernamentale). Sînt acolo televiziuni, radiouri, saituri internet, ziare, unele cu acoperire națională, altele doar regională. Chiar și firme de publicitate care au panouri stradale s-au înscris în acest program.

Dau mai jos lista pomanagiilor de bani de la buget, care în schimbul acestor bani vor susține măsurile legate de covid ale guvernului. Unele dintre instituțiile de presă din listă au publicat și probabil vor mai publica articole/emisiuni în care să explice că cei care contestă măsurile guvernamentale sînt mercenari plătiți de agenturili străine. De menționat că unele firme dețin mai multe instituții de presă, chiar din tagme diferite (televiziuni naționale, televiziuni regionale, radiouri naționale, radiouri regionale, publicații tipărite, saituri internet) și atunci s-au înscris de mai multe ori pe listă, pentru fiecare din mijloacele de informare în masă pe care le dețin. De pildă, firma RCS&RDS SA s-a înscris pe listă cu 4 televiziuni naționale, 2 radiouri naționale și 2 saituri internet (și o altă firmă de la aceeași adresă are a 5-a televiziune națională), „Adevărul Holding” s-a înscris cu 8 saituri internet și 10 publicații tipărite, firma Prestige MediaPHG SRL s-a înscris cu 46 de saituri internet, Stil Media SRL din Suceava s-a înscris cu 8 radiouri regionale. Continuă lectura

Laszlo Tokes cîștigă în apel procesul cu Filip Teodorescu și Ioan Talpeș. Curtea de Apel București consideră calomnie afirmația că ar fi fost spion maghiar

Istvan Geczi, cetăţean al Ungariei care în 1989 i-a adus lui Laszlo Tokes 20000 lei din partea susţinătorilor săi. Foto din 1990

În 6 decembrie 2019 Curtea de Apel București a dat verdictul în procesul început de Laszlo Tokes în 2014 împotriva fostului ofițer de securitate și SRI Filip Teodorescu, a fostului consilier al președintelui Ion Iliescu, Ioan Talpeș, a ziaristului Mihai Gâdea și a postului Antena 3, în care se plîngea că a fost ponegrit prin faptul că, într-o emisiune de la Antena 3, Talpeș și Teodorescu au spus despre el că a fost spion maghiar.

Totul se bizuia pe faptul că în 1989 domnul Tokes a primit suma de 20000 de lei din Ungaria. Unul dintre cetățenii maghiari care au adus banii, Istvan Geczi (prezentat de ziarul „Magyar Nemzet” din 23 octombrie 1989 ca preot reformat care trăiește în comitatul Haidu-Bihor) a fost găsit la graniță cu chitanța care atesta primirea banilor asupra sa.

Subiectul l-am mai tratat și încă din 2015 am dat fotografia lui Istvan Geczi:
Astăzi la Tribunalul Bucureşti: proces deschis de Laszlo Tokes împotriva lui Filip Teodorescu, Ioan Talpeş, Mihai Gâdea şi TV Antena 3
Laszlo Tokes pierde la prima instanţă procesul cu Filip Teodorescu, Ioan Talpeş, Mihai Gâdea şi Antena 3 Continuă lectura

„Jurnalul Național” continuă să apară sub o denumire ușor schimbată

Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”

Am anunțat pe acest blog că publicația „Jurnalul Național”, care în 2004 a inițiat o campanie de falsificare a istoriei revoluției (desfășurată, bineînțeles, sub lozinca „vrem adevărul despre revoluție”), ceea ce m-a determinat pe mine să public în 2005 cartea „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național”, a intrat în faliment (linc).

După cum citesc însă pe hotnews (linc), după ce firma Intact Publishing care edita „Jurnalul Național” a intrat în faliment, tipărirea ziarului a fost preluată de Antena 3, care continuă publicarea ziarului cu un nume ușor schimbat – adică în loc de „Jurnalul Național”, „Jurnalul – cotidian național”. Deasemenea, se face precizarea „serie nouă” și numerotarea a reînceput de la 1, în paranteză apărînd însă și numerotarea inițială.

„Jurnalul Național” are 24 de ani vechime.

Saitul publicației funcționează în continuare.

Vorba cîntecului: Jeana nu e moartă, Jeana se transformă!

Mai citește: Continuă lectura

Laszlo Tokes pierde la prima instanţă procesul cu Filip Teodorescu, Ioan Talpeş, Mihai Gâdea şi Antena 3

Istvan Geczi, cetăţean al Ungariei care în 1989 i-a adus lui Laszlo Tokes 20000 lei din partea susţinătorilor săi. Foto din 1990

Istvan Geczi, cetăţean al Ungariei care în 1989 i-a adus lui Laszlo Tokes 20000 lei din partea susţinătorilor săi. Fotografie din anul 1990

În 25 martie 2016 Tribunalul Bucureşti a dat verdictul în cauza 34444/3/2014 (linc), în care Laszlo Tokes ceruse despăgubiri pentru daune morale de la Filip Teodorescu (fost colonel de securitate), Ioan Talpeş (fost consilier a lui Ion Iliescu), Mihai Gâdea şi televiziunea Antena 3, în urma unei emisiuni la acel post TV în care Tokes era numit trădător de ţară şi agent al serviciilor secrete maghiare. Tribunalul  respins cererea lui Tokes şi l-a obligat pe acesta la plata a 800 lei cheltuieli de judecată către Filip Teodorescu (onorariul avocatului acestuia). Sentinţa poate fi atacată cu apel (ceea ce, după cum îl cunosc eu pe Tokes, o va face).

În emisiune a fost prezentată chitanţa de 20000 lei pe care Tokes o semnase în 1989 după ce primise banii respectivi de la nişte cetăţeni ai Ungariei. Chitanţa nu era ceva nou, mai fusese prezentată cu multe alte prilejuri (inclusiv în cartea mea „Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei române: cazul Laszlo Tokes”, tipărită în 2002, ori pe acest blog). Laszlo Tokes a recunoscut că a primit banii respectivi (inclusiv într-un interviu înregistrat cu mine care e disponibil pe youtube – linc). Chiar şi la conferinţa de presă în care anunţa că va da în judecată pe cei care l-ar fi ponegrit în acea emisiune, Tokes a recunoscut primirea banilor, contestînd doar motivaţia primirii (linc). Continuă lectura

Astăzi la Tribunalul Bucureşti: proces deschis de Laszlo Tokes împotriva lui Filip Teodorescu, Ioan Talpeş, Mihai Gâdea şi TV Antena 3

chit20000Portalul instanţelor arată că în 2 decembrie, la Tribunalul Bucureşti este şedinţă de judecată în dosar 34444/3/2015 2014 (linc) în care reclamant este Laszlo Tokes iar pîrîţi sînt Filip Teodorescu (fost colonel de securitate), Ioan Talpeş (fost consilier al fostului preşedinte Ion Iliescu), Mihai Gâdea (jurnalist la Antena 3) şi postul TV Antena 3, pentru „acţiune în răspundere civilă delictuală”.

Este vorba despre procesul pe care domnul Tokes îl anunţa anul trecut într-o conferinţă de presă pomenită şi de Mediafax (linc), urmare a unei emisiuni de la Antena 3 în care Laszlo Tokes era numit „trădător de ţară” şi s-a prezentat o chitanţă iscălită de Laszlo Tokes în 1989 în care recunoştea primirea sumei de 20000 de lei de la nişte cetăţeni maghiari. Continuă lectura

Victor Stănculescu, invitatul lui Băsescu la recepţia dedicată Zilei de 1 Decembrie

Cotroceni, 1 decembrie 2014. Deputatul Partidului Mişcarea Populară Edmond Tălmăcean alături de Victor Stănculescu. Sursă foto facebook

Cotroceni, 1 decembrie 2014. Deputatul Partidului Mişcarea Populară Edmond Tălmăcean alături de Victor Stănculescu. Sursă foto facebook

Fostul general Victor Atanasie Stănculescu a fost invitat la recepţia dedicată zilei naţionale organizată de Preşedinţia României, arată Antena 3 (linc).

În cadrul emisiunii „Sinteza Zilei”, Mihai Gâdea arată că deputatul PMP Edmond Tălmăcean a postat pe pagina sa de facebook (linc) mai multe fotografii luate cu prilejul recepţiei organizată de Preşedinţie de 1 Decembrie. Într-una din fotografii Tălmăcean apare împreună cu fostul general (degradat) Stănculescu.

Trustul de presă din care face parte Antena 3 a ţinut mereu partea generalului Stănculescu în perioada cînd se desfăşura procesul acestuia, cît şi mai apoi, cînd nădăjduia la o graţiere (pe care Băsescu n-a dat-o, Stănculescu a ieşit din închisoare pentru bună purtare, după ispăşirea unei treimi din pedeapsă). Acum foloseşte însă invitarea lui Stănculescu la Cotroceni pentru a lovi în adversarul tradiţional al trustului Intact, Traian Băsescu. Şi bine face.

Nu ştiu dacă Băsescu personal l-a invitat pe Stănculescu la recepţia de la Cotroceni, ori vreun consilier al său, dar un preşedinte e răspunzător şi pentru ce fac consilierii cărora le deleagă sarcini. La trustul Procter & Gamble, unde am lucrat o perioadă, ni se spunea nouă celor cu funcţii manageriale că „poţi delega sarcini, nu responsabilităţi”. Continuă lectura

Robert Turcescu, omul care voia să dea M.Ap.N. în judecată pentru că a fost avansat ofițer, e locotenent-colonel sub acoperire. „Glonțul, nemernicilor!”, articol al său din 2012, cînd i s-a atribuit în presă gradul de colonel

Actualizare 16 iunie 2019: Înlocuire linc către articol de pe saitul reportervirtual, care nu mai funcționa, cu copia articolului de pe web.archive.org

Robert Turcescu, cunoscut ziarist bucureștean, a mărturisit că este ofițer acoperit la o emisiune de la B1TV (linc). Gradul pe care îl are Turcescu este de locotenent-colonel. „Da, am fost lt.-colonel sub acoperire”, ar fi scris Turcescu pe blogul propriu, afirmă saitul hotnews (linc), blogul domnului Turcescu fiind pe moment inaccesibil.

Faptul că Robert Turcescu e ofițer a fost dezvăluit încă din 2012, dar a fost vehement dezmințit la acea vreme de domnul Turcescu. „Turcescu amenință M.Ap.N. cu instanța” (linc) suna o știre din 2012 în care citim: Continuă lectura

Reportaj la Antena 3 despre avionul Tarom Bucureşti-Belgrad prăbuşit în 28 decembrie 1989

În aprilie 2013 postul de televiziune Antena 3 a transmis un reportaj despre avionul Bucureşti-Belgrad care s-a prăbuşit în 28 decembrie 1989. Este un subiect pe care l-am tratat încă din 2008 pe acest blog, în articolul „28 decembrie 1989 – doborîrea avionului Bucureşti-Belgrad care avea un singur pasager: reporterul englez Ian Parry” (linc). E vorba de întîmplarea în care a murit ziaristul englez Ian Parry, care avea la el materiale filmate în timpul revoluţiei române.

Este îmbucurător că Antena 3 a difuzat reportaj despre acest caz, dar e de remarcat şi tupeul jurnaliştilor acestui post care pretind că despre acest accident „pînă astăzi [adică pînă la transmiterea reportajului Antena 3] nu s-a vorbit niciodată public” (minutul 0:38 al reportajului). Ruşinică domnilor ziarişti bucureşteni. Poate aţi descoperit voi mersul pe jos şi apa caldă, dar cazul ăsta sigur nu. Ar fi trebuit să pomeniţi că s-au mai referit şi alţii la acest caz. Puteaţi s-o amintiţi măcar pe Cristina Paţ, care se pare că a fost prima care a scris în presă despre accidentul aviatic şi îndoielile legate de acesta, încă din 1990.

Mai jos dau lincurile la reportajul Antenei 3, care aduce şi unele elemente suplimentare faţă de ceea ce am scris în articolul menţionat.

TAROM Flight crash during in the Romanian Revolution (1) de alexandru2006

TAROM Flight crash during in the Romanian Revolution (2) de alexandru2006 Continuă lectura

Procesul Chiţac-Stănculescu şi mercenariatul jurnalistic

Odată cu pronunţarea hotărîrii judecătoreşti în procesul Chiţac-Stănculescu, o parte a mass-mediei, care de 19 ani dezinformează în problema revoluţiei române, şi-a reluat cu intensitate dezinformările.

De pildă, într-un comentariu de Bogdan Pitaru de la Antena 3 citim: “În cazul generalului Stănculescu, justiţia română s-a perpelit 18 ani în decizii îndoielnice, menite să arunce procesul acestuia în derizoriu. Generalul a fost, pe rând, condamnat, graţiat, trimis la psihiatru şi, într-un final, încarcerat”. Informaţii false şi tendenţioase. Stănculescu nu a fost niciodată graţiat, trimiterea la psihiatru este o cerinţă a Codului de procedură penală în cazurile de omor, nu o toană a judecătorilor, iar deciziile justiţiei în cazul Stănculescu s-au perpelit atîta vreme doar datorită sprijinului politic pe care Stănculescu l-a avut (şi încă îl are) din partea fostului preşedinte Ion Iliescu. Deşi exista o propunere de începere a urmăririi penale a generalilor Stănculescu şi Chiţac încă din 1990, din partea unei comisii care anchetase evenimentele din Timişoara, parchetul nu a făcut asta decît în 1997, după ce Iliescu pierduse alegerile. Bogdan Pitaru nu spune cine este vinovat de prelungirea procesului. Generalul Stănculescu însuşi, personal sau prin avocaţii săi, a folosit toate tertipurile posibile pentru prelungirea procesului. De pildă, deşi fusese examinat psihiatric, a pretins că examinarea nu e valabilă fiindcă nu s-a făcut cu internare, cerînd pe acest motiv rejudecarea procesului. În mod normal procesul Chiţac-Stănculescu era încheiat în 2000, cînd se respinsese recursul celor doi generali şi se dăduse prima hotărîre „definitivă şi irevocabilă”. Doar împrejurarea că Ion Iliescu a ajuns la putere şi a numit un procuror general care a promovat recursul în anulare în acest caz a făcut ca procesul să se prelungească atît. Cei doi generali nu se pot considera însă nedreptăţiţi de prelungirea procesului, cîtă vreme ei înşişi au făcut memorii pentru promovarea acelui recurs în anulare. Toate cele 4 complete de judecată care au examinat cauza i-au găsit vinovaţi, iar completul de la recursul în anulare trimisese cauza la rejudecare.

“Aşa cum doar mareşalul Antonescu nu poate fi singurul vinovat pentru deciziile României din al doilea război mondial, aşa nici generalul Stănculescu nu poate fi unicul responsabil pentru dramele din timpul Revoluţiei române”, mai scrie Bogdan Pitaru.

Lăsînd la o parte comparaţia trasă de păr între un general comunist şi un mareşal anticomunist, observăm manipularea opiniei publice prin inducerea ideii că justiţia l-ar fi considerat pe generalul Stănculescu drept unic vinovat de dramele revoluţiei române. Nimic mai fals. Lăsînd la o parte celelalte oraşe, referindu-ne doar la Timişoara, încă din 1990 au fost trimise în judecată 25 de persoane pentru participare la reprimarea revoluţiei. După 6 ani de procese, din cei 25 de inculpaţi 9 au fost condamnaţi (Ion Coman, Ilie Matei, Cornel Pacoste, Ion Popescu, Traian Sima, Ion Deheleanu, Ion Corpodeanu, Iosif Veverca, Nicolae Ghircoiaş – la acesta din urmă s-a constatat că pedeapsa a fost graţiată), în 2 cazuri (Radu Bălan şi Emil Macri) a intervenit decesul inculpaţilor, în alte 9 cazuri s-a constatat că fapta a fost amnistiată (Valentin Ciucă, Ion Baciu, Gheorghe Avram, Laurenţiu Preda, Eugen Mişea, Tiberiu Grui, Eugen Peptan, Gheorghe Ganciu, Emilian Zamfir Iosef), iar în 5 cazuri (Filip Teodorescu, Gabriel Anastasiu, Gheorghe Atudoroaie, Tinu Radu, Viorel Bucur) s-a pronunţat achitare. Pe lîngă acest proces de amploare, au mai fost condamnaţi în procese separate: plutonierul major de miliţie Vasile Bandula (pentru împuşcarea lui Vasile Moldovan), căpitanul de miliţie Traian Cozma (pentru falsificare de buletine de identitate pentru generalii Constantin Nuţă, Mihalea Velicu, Emil Macri şi coloneii Nicolae Ghircoiaş şi Ion Deheleanu; s-a constatat însă că infracţiunea e graţiată), iar în cazul locotenentului Florin Dragomir s-a constatat că fapta de purtare abuzivă a fost amnistiată. Toţi aceşti inculpaţi erau din miliţie, securitate sau activul de partid. Cîtă vreme a fost Ion Iliescu preşedinte, nimeni din armată nu a fost tras la răspundere pentru crimele de la Timişoara. Populaţia oraşului observase însă că şi armata deschisese focul, fapt recunoscut de altfel şi de generalul Stănculescu. Abia după pierderea puterii de Ion Iliescu în 1996, justiţia a putut să se atingă şi de cadre ale M.Ap.N. care se făcuseră vinovate de crime în Timişoara. Au mai fost astfel condamnaţi generalul Constantin Rotariu, locotenent-colonel Ion Păun şi căpitan Constantin Gheorghe, toţi aceştia fiind graţiaţi imediat după condamnare de preşedintele Ion Iliescu. A mai fost condamnat de asemeni căpitan Ilie Andreoiu, pentru împuşcarea a 3 persoane. După toate aceste procese, faptul că se pretinde că Stănculescu ar fi fost singurul găsit responsabil de dramele revoluţiei este doar o expresie a fenomenului de mercenariat care există în jurnalistica românească.

Stănculescu pare să fi fost la Timişoara om de încredere a lui Ceauşescu. A fost numit de acesta comandant militar al oraşului în data de 20 decembrie (cînd n-au mai fost morţi ci un singur rănit) iar în 22 decembrie tot Ceauşescu l-a numit ministru al apărării naţionale, după sinuciderea lui Milea. Dictatorul avea o deosebită încredere în cel care avea să-i organizeze execuţia.