Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Stagiul militar la TR, în România comunistă Ianuarie 23, 2017

Filed under: Socialism — mariusmioc @ 12:01 am
Tags: , ,

Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, în care, printre altele, m-am referit și la starea jalnică a armatei române în 1989, element care a contribuit la izbînda revoluției și pe care am mizat de la bun început

Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, în care, printre altele, m-am referit și la starea jalnică a armatei române în 1989, element care a contribuit la izbînda revoluției și pe care am mizat de la bun început

Pentru cititorii mai tineri, care nu cunosc situația din armata Republicii Socialiste România (cînd stagiul militar era obligatoriu), dar și pentru cei mai bătrîni, care și-au făcut stagiul militar înainte de sfîrșitul anilor ’80, deci nu cunosc situația din armată de la sfîrșitul acestor ani, singura situație relevantă pentru evenimentele din 1989, povestesc cîteva crîmpeie din propria mea experiență din timpul stagiului militar.

Mi-am făcut stagiul militar la infanterie, la Caransebeș, în anii 1986-1987. Fiindcă intrasem la facultate, am făcut stagiul militar la „termen redus” (TR), adică doar 9 luni, nu 1 an și 4 luni cît făceau ceilalți tineri. Ăsta era sistemul epocii Ceaușescu – studenții făceau cătănie cu termen redus și erau pregătiți ca viitori ofițeri în rezervă.

Contrar miturilor pe care le observ în societate, eu în armată n-am învățat disciplina, ci din contră, cum să tragi chiulul. Pentru a fi exacți, precizez că la TR-iști debandada era mai mare decît la ceilalți trupeți, unde militarii de ciclul doi păstrau disciplina la ăia de ciclul unu. La noi, după-masa cînd plecau ofițerii, rămîneam conduși de un TR-ist de-al nostru numit SSC (sergent de serviciu pe companie, dar prin rotație toți ajungeam în poziția asta, nu trebuia să ai grad de sergent), care știa că trebuie să acopere neregulile.

După perioada de început, cînd eram mai sfios și încă nu pricepusem cum merg treburile, aveam obiceiul ca sîmbătă după masă (după ce se sfîrșise programul de instrucție; în perioada socialistă sîmbăta era zi lucrătoare) să sar gardul unității și să plec acasă la Timișoara (2 ore cu trenul personal, 1 oră și un sfert cu rapidul). Mă întorceam, tot prin săritul gardului, în noaptea de duminică spre luni. Nu îndrăzneau ofițerii să raporteze că au asemenea probleme, că n-ar mai fi primit calificative de „foarte bine”, cu avansările aferente. Iar comandantul suprem poruncise ca întreaga armată să arate capacitate de „foarte bine”. Ca să primești învoire legală trebuia să dai șpagă, dar pînă la urmă ajungeai la concluzia că nu merită, ieși mai bine cu săritul gardului. (more…)

 

Valentin Zaschievici, agentul SRI de la „Jurnalul Naţional” şi dezinformările sale despre revoluţia din 1989 August 17, 2012


Valentin Zaschievici, unul din cei 4 redactori şefi ai „Jurnalului Naţional”, a fost concediat după ce s-a aflat că era agent SRI infiltrat în redacţie, anunţă Tiberiu Lovin pe saitul reporter virtual (linc). Trustul „Intact” care editează „Jurnalul Naţional” şi-a exprimat părerea, într-un comunicat, că „fenomenul infiltrării instituţiilor media din România de către Serviciile secrete pare să fi dobîndit o amploare semnificativă în ultimii opt ani„.

Între documentele SRI care au ieşit la iveală cu prilejul acestui scandal, remarc pe saitul ziuanews, în cadrul articolului „SRI spionează Jurnalul Naţional” (linc) şi unul în care „Teodorescu Sofia” (numele de cod care i se atribuie lui Valentin Zaschievici) „menţionează şi practica, relativ frecventă, în care directorul ziarului, sau alt membru al conducerii, dirijează direct un anumit ziarist pentru publicarea de articole cu temă şi tentă impuse”. Este exact ceea ce s-a întîmplat în campania legată de „adevărul despre revoluţie” iniţiată în 2004 de acest ziar, campanie care a determinat apariţia cărţii mele „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (linc). În cartea respectivă am polemizat şi cu Valentin Zaschievici. Consider folositor să readuc în atenţie acea polemică, în contextul informaţiilor despre statutul de agent SRI a domnului ziarist.

Jurnalul Naţional îl apără pe criminalul Coman

În „Jurnalul Naţional” din 18 octombrie 2004 e prezentată revoluţia din 1989 în varianta Ion Coman (Valentin Zaschevici – „Vasile Milea a condus personal represiunea” – linc). Firesc pentru un ziar ca Jurnalul Naţional, care şi-a propus rescrierea istoriei revoluţiei în folosul criminalilor din decembrie 1989. Ion Coman a fost şeful reprimării revoluţiei din Timişoara, lucru stabilit de 12 judecători ai Curţii Supreme (3 la primă instanţă, 9 la recurs). (more…)

 

Generalul Bădălan – condamnare definitivă Iunie 30, 2012


Generalul Eugen Bădălan, fost şef al Statului Major General al armatei române şi deputat PDL de Brăila a fost condamnat definitiv la 4 ani închisoare cu suspendare şi 9 ani termen de încercare, anunţă hotnews (linc).

Condamnarea a fost dată pentru abuz în serviciu împotriva intereselor publice, fiind vorba de o afacere în care armata a predat tehnică militară casată către firma Tofan, în schimbul unor cauciucuri. Tehnica militară a fost subevaluată, iar cauciucurile supraevaluate, rezultînd un prejudiciu de peste 1 milion de euro, au stabilit judecătorii. (more…)

 

Generalul Mircea Chelaru: „Titlul de revoluţionar este incompatibil cu calitatea de militar sub jurămînt… Nu am avut armate revoluţionare, forţe rebele, grupări paramilitare care l-au răsturnat pe Ceauşescu” Februarie 6, 2012


Într-o scrisoare deschisă adresată domnului secretar de stat George Costin, domnul general în rezervă Mircea Chelaru, fost şef al Statului Major General, susţine eliminarea militarilor din rîndul beneficiarilor legii 341/2004, susţinînd că aceştia au fost recompensaţi pentru faptele din decembrie 1989 în cadrul sistemului militar. Scrisoarea a fost publicată pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” (linc) şi o reproduc şi eu. Scrisoarea conţine observaţii cu privire la situaţia în care s-a aflat armata română în decembrie 1989, dar şi nişte propuneri neavenite, după părerea mea, prin care asociaţiilor de revoluţionari li s-ar trasa noi sarcini prin lege. Politicienii ar trebui să înţeleagă că asociaţiile de revoluţionari sînt organizaţii NEguvernamentale, deci nu trebuie să li se traseze sarcini de către guvernanţi, şi nici nu trebuie să fie mituite de guvernanţi prin avantaje precum sedii gratuite sau alocare de fonduri. Există instituţii ale statului – SSPR, CPRD, Parchet – care pot verifica dosarele revoluţionarilor şi lua măsuri de eliminare a impostorilor. Aceste instituţii nu trebuie să-şi paseze responsabilitatea către asociaţiile de revoluţionari.

Excelenţei sale domnului George Costin
secretar de stat
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor

Scrisoare deschisă
din partea generalului (r) doctor Mircea Chelaru, fost şef al Statului Major General şi participant nemijlocit la acţiunile cu caracter militar din perioada decembrie 1989 – martie 1990

Problema: calitatea de revoluţionar atribuită cadrelor militare din Sistemul Apărării Naţionale (more…)

 

Obiectiv al teroriştilor: „să dezbine unitatea dintre armată şi popor” Ianuarie 31, 2012


Ianuarie 1990. În Timişoara circulă zvonuri că armata a fost şi ea implicată în reprimarea revoluţiei. „Renaşterea Bănăţeană” din 14 ianuarie 1990 publică un articol în care aminteşte „filele de vitejie” ale armatei în lupta împotriva teroriştilor, pentru salvarea revoluţiei. Ce urmăreau teroriştii? Printre altele, „să dezbine unitatea dintre armată şi popor”. La relatarea unei asemenea lupte ni se spune chiar că „inamicul a fost capturat”. Redau mai jos articolul maiorului Ion Luchian:

File de vitejie din zilele revoluţiei
Armata îşi face datoria!

S-au transmis în toată presa scrisă şi vorbită a României libere, s-au auzit în aceste zile fierbinţi lozinci, lozinci ale libertăţii şi revoluţiei, lozinci ale descătuşării.

Printre acestea a existat o lozincă pe cît de spontană, pe atît de încurajatoare, nuanţată de speranţă şi împlinire, ca un strigăt de uşurare, care a străbătut îndelung mulţimile: ARMATA E CU NOI! Fraţilor, armata este alături de noi! Cu armata, revoluţia va birui!

Spicuim, la întîmplare, impresii ale martorilor oculari: fraternizare, tancurile veghează, armata îşi face datoria patriotică faţă de popor, armata nu se dezminte!…

***

Într-unul din punctele fierbinţi ale municipiului – Spitalul Judeţean – se afla la datorie subunitatea comandată de lt. maj. Dumitru Radu.

Sîmbătă 23 decembrie, între orele 14 şi 15, au fost atacate de terorişti Staţia de salvare, punctul de alimentare cu oxigen, depozitul de sînge şi medicamente.

Bandiţii au deschis focul de pe blocurile vecine, din apartamentele unui cămin de nefamilişti şi din grădiniţa de copii, cu scopul de a lovi personalul medical, militarii ce asigurau paza acestor importante obiective.

În aceste împrejurări am deschis focul pentru a nu permite dezvoltarea intenţiilor acestor mercenari şi a asigura îngrijirrea răniţilor, cele necesare asistenţei medicale. Curaj şi spirit de sacrificiu au dovedit toţi militarii, îndeosebi sold. Talpiş Dorel, sold. Suroiu Valentin, plt. maj. Belciug Ştefan… (more…)

 

Terorist, erou martir. O replică a domnului Mihalache şi răspunsul meu Ianuarie 23, 2012


Am prezentat pe acest blog filmul „Terorist, erou martir” (linc), producţie TVR 2011, realizator Cornel Mihalache, împreună cu o recenzie la acesta. Domnul Mihalache a scris o replică la recenzia mea, pe care o reproduc mai jos (am adăugat doar diactriticele, fiindcă mă enervează scrisul fără diacritice), împreună cu un răspuns al meu la replica dînsului.

Drept la replică la Marius Mioc (more…)

 

În unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a TV Liberă Timişoara să „cerceteze” purtarea militarilor în zilele revoluţiei. Cu ce drept? Ianuarie 20, 2012


„Renaşterea Bănăţeană” din 18 ianuarie 1990 publică articolul locotenent-colonelului Alexandru Şelaru „Adevărul despre armată”, prin care se încearcă contestarea participării armatei la represiune. Este un articol ilustrativ pentru tendinţa puterii politice a momentului de a ascunde vinovăţiile din cadrul M.Ap.N. la reprimarea revoluţiei din Timişoara, doi dintre vinovaţi (generalii Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu) fiind pe atunci miniştri în guvernul „revoluţionar”. Reproduc mai jos articolul respectiv. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Adevărul despre armată

Nu mi-am propus să descriu evenimentele aşa cum au fost, nu m-am situat în chiar mijlocul lor, am însă imaginea clară a acestora şi vreau cu tot dinadinsul ca în numele armatei poporului să mă opun prin cele ce urmează celor care vor cu orice preţ să discrediteze cea mai importantă treaptă a revoluţiei române, unică în felul ei, măreaţă şi dramatică deopotrivă, despre care se va scrie mult, dar (se impune!) adevărat şi demn: „ARMATA E CU NOI!”.

Nenumărate mărturii de la faţa locului, multe dintre ele scrise cu sînge, dovedesc fără tăgadă trecerea categorică a armatei de partea revoluţiei.

Or, unii autori, cu acces la mass-media, cunoscători ori nu ai evenimentelor aşa cum au fost ele, înţelegînd libertatea şi democraţia abia cucerite drept posibilitate de a vorbi (oricum?!), se erijează în demascatori şi incriminatori ai unor fapte inexistente!

Aşa se explică relatarea domnului Harald Zimmermann, care semnează articolul „Imposibila horă” din „Renaşterea Bănăţeană” nr. 7 şi care pînă la un loc descrie fidel evenimentele ca apoi să lase loc ambiguităţilor… – Domnule Zimmermann, cine a tras în populaţie, armata?; Subofiţerii şi ofiţerii care, conform spuselor dumneavoastră, au ridicat pe tancuri şi îmbrăţişat copiii minunaţi ai revoluţiei, spunîndu-le: În cine să tragem noi, în voi, copiii noştri?!… Aveţi curajul, dragă domnule Zimmermann (pentru prima dată aveţi şi libertatea neîngrădită de a o face) să demonstraţi că soldaţii, armata, trup din trupul poporului român, armata, care (istoria e martoră!), niciodată în epoca modernă nu a tras în părinţii şi fraţii ei…

Aproximativ în acelaşi timp cu cele relatate, în unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a televiziunii trimisă (sau nu?!) de TV Liberă Timişoara să „cerceteze” purtarea militarilor din această unitate, în zilele fierbinţi ale revoluţiei [Prin Decizia 359/2002 Curtea Supremă a condamnat la închisoare 3 ofiţeri ai unităţii militare din Calea Lipovei vinovaţi de participare la reprimarea revoluţiei: generalul Constantin Rotariu (comandantul unităţii), locotenent-colonel Ion Păun şi căpitan Constantin Gheorghe. Apoi aceştia au fost graţiaţi de preşedintele Ion Iliescu (Decret 727 publicat în Monitorul Oficial 589 din 8 august 2002); în 17 decembrie 1989 în zona Calea Lipovei din Timişoara s-au înregistrat 6 morţi şi 30 de răniţi prin împuşcare]. Întreb: cu ce drept şi în baza căror şi ale cui reclamaţii ne-au supus respectivii unui adevărat rechizitoriu? (more…)