Etichetă: armata

Noul rechizitoriu în „dosarul revoluției”

Ministerul Public a prezentat, pe saitul său, noul rechizitoriu în „dosarul revoluției” (linc), în care au fost inculpați Ion Iliescu, fost președinte al României, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprimministru, și generalul Iosif Rus.

Rechizitoriul inițial din acest proces a fost amplu comentat de mine, într-o serie de articole, întrerupte cînd a apărut problema c0vid:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri

Acum acel rechizitoriu inițial a fost completat în urma cercetărilor pe care ÎCCJ a considerat necesar să fie făcute. ÎCCJ a cerut și eliminarea unor dovezi de la dosar. Cele mai importante dovezi eliminate par să fie declarațiile date inculpații Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu în fața Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, rapoartele întocmite de acea comisie senatorială, sinteza despre revoluție a parchetului militar alcătuită în 1994, punctul de vedere preliminar al SRI despre evenimente, documentarul privind Marele Stat Major din cadrul M.Ap.N., „Cartea revoluției române. Decembrie 1989” de Sergiu Nicolaescu și documentele de arhivă ale Statului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 datate mai 1991 cu referire la acțiunile întreprinse de Direcția de Cercetare a Armatei. Evoluția în instanță a dosarului am prezentat-o în următoarele articole: Citește în continuare „Noul rechizitoriu în „dosarul revoluției””

Dumitru Dincă: Securiști arestați duși la generalul Gușă, erau eliberați, apoi i-am văzut înarmați (video)

Dumitru Dincă, unul din revoluționarii din decembrie 1989 de la București, prezent atît în 21 decembrie în Piața Universității cît și în 22 decembrie, cînd a fost printre cei intrați în clădirea Comitetului Central, povestește în 1990 despre revoluție dar și despre evenimentele anului 1990 (manifestațiile din 12 ianuarie, 28 ianuarie, contramanifestațiile feseniste).

Transcriere înregistrare: Citește în continuare „Dumitru Dincă: Securiști arestați duși la generalul Gușă, erau eliberați, apoi i-am văzut înarmați (video)”

Timișoara, 22 decembrie 1989. Piața Operei (video)

O filmare pe care încă n-o pusesem pe blog (pe canalul meu youtube am pus-o din 1 decembrie 2020) din Piața Operei, din 22 decembrie 1989. Sînt și filmări din interiorul clădirii Operei, unde se constituise comitetul revoluționar Frontul Democratic Român. Un reprezentant al armatei vorbește mulțimii. La un moment dat, Radu Bălan, care era atunci prim-secretarul PCR Timiș, scrie ceva (dă autografe?) pe buletinele de identitate pe buletinele de identitate ale revoluționarilor din jur. Mulțimea din piață cîntă „Deșteaptă-te române!” (care avea să devină noul imn al României), dar și „Internaționala”.

Conform orei indicată pe casetă, filmarea începe de la ora 13,21, adică după ce Ceaușescu fugise deja din sediul Comitetului Central PCR. Citește în continuare „Timișoara, 22 decembrie 1989. Piața Operei (video)”

Generalul Gheorghe Popescu, proaspăt numit la comanda garnizoanei Timișoara, face apel către populație

În „Luptătorul Bănățean” din 28 decembrie 1989 apare articolul „Armata e cu noi” iscălit de generalul Gheorghe Popescu, proaspăt numit la comanda garnizoanei Timișoara. Gheorghe Popescu era din lotul de generali reactivați de către noul ministru Nicolae Militaru. De precizat că după numirea lui Gheorghe Popescu în funcția de comandant al garnizoanei n-au mai fost morți în luptele cu „teroriștii” din oraș (Coca Ioachim, angajat civil la o unitate militară, care s-a sinucis în 30 decembrie, nu cred că poate fi considerat mort al revoluției).

Armata e cu noi!

Din partea comandantului garnizoanei, general maior Gheorghe Popescu Citește în continuare „Generalul Gheorghe Popescu, proaspăt numit la comanda garnizoanei Timișoara, face apel către populație”

Stagiul militar la TR, în România comunistă

Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, în care, printre altele, m-am referit și la starea jalnică a armatei române în 1989, element care a contribuit la izbînda revoluției și pe care am mizat de la bun început
Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, în care, printre altele, m-am referit și la starea jalnică a armatei române în 1989, element care a contribuit la izbînda revoluției și pe care am mizat de la bun început

Pentru cititorii mai tineri, care nu cunosc situația din armata Republicii Socialiste România (cînd stagiul militar era obligatoriu), dar și pentru cei mai bătrîni, care și-au făcut stagiul militar înainte de sfîrșitul anilor ’80, deci nu cunosc situația din armată de la sfîrșitul acestor ani, singura situație relevantă pentru evenimentele din 1989, povestesc cîteva crîmpeie din propria mea experiență din timpul stagiului militar.

Mi-am făcut stagiul militar la infanterie, la Caransebeș, în anii 1986-1987. Fiindcă intrasem la facultate, am făcut stagiul militar la „termen redus” (TR), adică doar 9 luni, nu 1 an și 4 luni cît făceau ceilalți tineri. Ăsta era sistemul epocii Ceaușescu – studenții făceau cătănie cu termen redus și erau pregătiți ca viitori ofițeri în rezervă.

Contrar miturilor pe care le observ în societate, eu în armată n-am învățat disciplina, ci din contră, cum să tragi chiulul. Pentru a fi exacți, precizez că la TR-iști debandada era mai mare decît la ceilalți trupeți, unde militarii de ciclul doi păstrau disciplina la ăia de ciclul unu. La noi, după-masa cînd plecau ofițerii, rămîneam conduși de un TR-ist de-al nostru numit SSC (sergent de serviciu pe companie, dar prin rotație toți ajungeam în poziția asta, nu trebuia să ai grad de sergent), care știa că trebuie să acopere neregulile.

După perioada de început, cînd eram mai sfios și încă nu pricepusem cum merg treburile, aveam obiceiul ca sîmbătă după masă (după ce se sfîrșise programul de instrucție; în perioada socialistă sîmbăta era zi lucrătoare) să sar gardul unității și să plec acasă la Timișoara (2 ore cu trenul personal, 1 oră și un sfert cu rapidul). Mă întorceam, tot prin săritul gardului, în noaptea de duminică spre luni. Nu îndrăzneau ofițerii să raporteze că au asemenea probleme, că n-ar mai fi primit calificative de „foarte bine”, cu avansările aferente. Iar comandantul suprem poruncise ca întreaga armată să arate capacitate de „foarte bine”. Ca să primești învoire legală trebuia să dai șpagă, dar pînă la urmă ajungeai la concluzia că nu merită, ieși mai bine cu săritul gardului. Citește în continuare „Stagiul militar la TR, în România comunistă”

Valentin Zaschievici, agentul SRI de la „Jurnalul Naţional” şi dezinformările sale despre revoluţia din 1989

Actualizare 2 mai 2018: Lincul către articolul lui Tiberiu Lovin nu mai funcționa și l-am înlocuit cu copie a articolului de pe saitul web.archive.org de arhivare a internetului.

Valentin Zaschievici, unul din cei 4 redactori şefi ai „Jurnalului Naţional”, a fost concediat după ce s-a aflat că era agent SRI infiltrat în redacţie, anunţă Tiberiu Lovin pe saitul reporter virtual (linc). Trustul „Intact” care editează „Jurnalul Naţional” şi-a exprimat părerea, într-un comunicat, că „fenomenul infiltrării instituţiilor media din România de către Serviciile secrete pare să fi dobîndit o amploare semnificativă în ultimii opt ani„.

Între documentele SRI care au ieşit la iveală cu prilejul acestui scandal, remarc pe saitul ziuanews, în cadrul articolului „SRI spionează Jurnalul Naţional” (linc) şi unul în care „Teodorescu Sofia” (numele de cod care i se atribuie lui Valentin Zaschievici) „menţionează şi practica, relativ frecventă, în care directorul ziarului, sau alt membru al conducerii, dirijează direct un anumit ziarist pentru publicarea de articole cu temă şi tentă impuse”. Este exact ceea ce s-a întîmplat în campania legată de „adevărul despre revoluţie” iniţiată în 2004 de acest ziar, campanie care a determinat apariţia cărţii mele „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (linc). În cartea respectivă am polemizat şi cu Valentin Zaschievici. Consider folositor să readuc în atenţie acea polemică, în contextul informaţiilor despre statutul de agent SRI a domnului ziarist.

Jurnalul Naţional îl apără pe criminalul Coman

În „Jurnalul Naţional” din 18 octombrie 2004 e prezentată revoluţia din 1989 în varianta Ion Coman (Valentin Zaschevici – „Vasile Milea a condus personal represiunea” – linc). Firesc pentru un ziar ca Jurnalul Naţional, care şi-a propus rescrierea istoriei revoluţiei în folosul criminalilor din decembrie 1989. Ion Coman a fost şeful reprimării revoluţiei din Timişoara, lucru stabilit de 12 judecători ai Curţii Supreme (3 la primă instanţă, 9 la recurs). Citește în continuare „Valentin Zaschievici, agentul SRI de la „Jurnalul Naţional” şi dezinformările sale despre revoluţia din 1989″

Generalul Bădălan – condamnare definitivă

Generalul Eugen Bădălan, fost şef al Statului Major General al armatei române şi deputat PDL de Brăila a fost condamnat definitiv la 4 ani închisoare cu suspendare şi 9 ani termen de încercare, anunţă hotnews (linc).

Condamnarea a fost dată pentru abuz în serviciu împotriva intereselor publice, fiind vorba de o afacere în care armata a predat tehnică militară casată către firma Tofan, în schimbul unor cauciucuri. Tehnica militară a fost subevaluată, iar cauciucurile supraevaluate, rezultînd un prejudiciu de peste 1 milion de euro, au stabilit judecătorii. Citește în continuare „Generalul Bădălan – condamnare definitivă”

Generalul Mircea Chelaru: „Titlul de revoluţionar este incompatibil cu calitatea de militar sub jurămînt… Nu am avut armate revoluţionare, forţe rebele, grupări paramilitare care l-au răsturnat pe Ceauşescu”

Într-o scrisoare deschisă adresată domnului secretar de stat George Costin, domnul general în rezervă Mircea Chelaru, fost şef al Statului Major General, susţine eliminarea militarilor din rîndul beneficiarilor legii 341/2004, susţinînd că aceştia au fost recompensaţi pentru faptele din decembrie 1989 în cadrul sistemului militar. Scrisoarea a fost publicată pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” (linc) şi o reproduc şi eu. Scrisoarea conţine observaţii cu privire la situaţia în care s-a aflat armata română în decembrie 1989, dar şi nişte propuneri neavenite, după părerea mea, prin care asociaţiilor de revoluţionari li s-ar trasa noi sarcini prin lege. Politicienii ar trebui să înţeleagă că asociaţiile de revoluţionari sînt organizaţii NEguvernamentale, deci nu trebuie să li se traseze sarcini de către guvernanţi, şi nici nu trebuie să fie mituite de guvernanţi prin avantaje precum sedii gratuite sau alocare de fonduri. Există instituţii ale statului – SSPR, CPRD, Parchet – care pot verifica dosarele revoluţionarilor şi lua măsuri de eliminare a impostorilor. Aceste instituţii nu trebuie să-şi paseze responsabilitatea către asociaţiile de revoluţionari.

Excelenţei sale domnului George Costin
secretar de stat
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor

Scrisoare deschisă
din partea generalului (r) doctor Mircea Chelaru, fost şef al Statului Major General şi participant nemijlocit la acţiunile cu caracter militar din perioada decembrie 1989 – martie 1990

Problema: calitatea de revoluţionar atribuită cadrelor militare din Sistemul Apărării Naţionale Citește în continuare „Generalul Mircea Chelaru: „Titlul de revoluţionar este incompatibil cu calitatea de militar sub jurămînt… Nu am avut armate revoluţionare, forţe rebele, grupări paramilitare care l-au răsturnat pe Ceauşescu””

Obiectiv al teroriştilor: „să dezbine unitatea dintre armată şi popor”

Ianuarie 1990. În Timişoara circulă zvonuri că armata a fost şi ea implicată în reprimarea revoluţiei. „Renaşterea Bănăţeană” din 14 ianuarie 1990 publică un articol în care aminteşte „filele de vitejie” ale armatei în lupta împotriva teroriştilor, pentru salvarea revoluţiei. Ce urmăreau teroriştii? Printre altele, „să dezbine unitatea dintre armată şi popor”. La relatarea unei asemenea lupte ni se spune chiar că „inamicul a fost capturat”. Redau mai jos articolul maiorului Ion Luchian:

File de vitejie din zilele revoluţiei
Armata îşi face datoria!

S-au transmis în toată presa scrisă şi vorbită a României libere, s-au auzit în aceste zile fierbinţi lozinci, lozinci ale libertăţii şi revoluţiei, lozinci ale descătuşării.

Printre acestea a existat o lozincă pe cît de spontană, pe atît de încurajatoare, nuanţată de speranţă şi împlinire, ca un strigăt de uşurare, care a străbătut îndelung mulţimile: ARMATA E CU NOI! Fraţilor, armata este alături de noi! Cu armata, revoluţia va birui!

Spicuim, la întîmplare, impresii ale martorilor oculari: fraternizare, tancurile veghează, armata îşi face datoria patriotică faţă de popor, armata nu se dezminte!…

***

Într-unul din punctele fierbinţi ale municipiului – Spitalul Judeţean – se afla la datorie subunitatea comandată de lt. maj. Dumitru Radu.

Sîmbătă 23 decembrie, între orele 14 şi 15, au fost atacate de terorişti Staţia de salvare, punctul de alimentare cu oxigen, depozitul de sînge şi medicamente.

Bandiţii au deschis focul de pe blocurile vecine, din apartamentele unui cămin de nefamilişti şi din grădiniţa de copii, cu scopul de a lovi personalul medical, militarii ce asigurau paza acestor importante obiective.

În aceste împrejurări am deschis focul pentru a nu permite dezvoltarea intenţiilor acestor mercenari şi a asigura îngrijirrea răniţilor, cele necesare asistenţei medicale. Curaj şi spirit de sacrificiu au dovedit toţi militarii, îndeosebi sold. Talpiş Dorel, sold. Suroiu Valentin, plt. maj. Belciug Ştefan… Citește în continuare „Obiectiv al teroriştilor: „să dezbine unitatea dintre armată şi popor””