După ce, în 2012, contestația mea împotriva certificatului de revoluționar a lui Ion Iliescu a fost respinsă, acum guvernul cere anularea acestui certificat de revoluționar

În 31 decembrie 2010 (primită la CPRD în ianuarie 2011) am contestat, în răstimpul legal prevăzut de legea 341/2004, certificatul de revoluționar a lui Ion Iliescu: Contestarea certificatului de revoluţionar a lui Ion Iliescu. „Ion Iliescu a subminat puterea de stat a Consiliului Frontului Salvării Naţionale” (linc).

În 19 iunie 2012, Comisia parlamentară a revoluționarilor condusă de senatorul liberal Raymond Luca a respins respectiva contestație: CPRD respinge contestaţia mea legată de Ion Iliescu şi amînă soluţionarea contestaţiilor legate de Gelu Voican Voiculescu şi Constantin Aldescu (linc). Răspunsul venea cu multă întîrziere față de răstimpul legal, dar de remarcat că a binevoit să analizeze contestația, ceea ce nu s-a întîmplat în alte cazuri.

A murit Romulus Cristea, revoluționar din 1989 și ziarist

Romulus Cristea, unul dintre revoluționarii care în decembrie 1989 au pătruns în clădirea C.C. și ziarist cu o bogată activitate („Dreptatea” – ziarul PNȚCD, „Epoca”, „Cotidianul”, „Viitorul”, „România Liberă” – aici a fost cea mai lungă perioadă 1992-2013, „PrintMagazin”, „Agrointel”), totodată autor de cărți despre revoluția din 1989 și despre mișcarea „Piața Universității” din 1990, a murit în 29 aprilie, de un atac de cord. Avea 52 de ani și jumătate.

Pe internet activitatea publicistică a lui Romulus Cristea se poate găsi la:
https://www.facebook.com/romuluscristea
https://romuluscristea.wordpress.com/
http://romulus-cristea.blogspot.com/
http://21decembrie89.blogspot.com/
http://romuluscristea.blogspot.com/
http://rcristea.blogspot.com/
twitter.com/romuluscristea

https://www.youtube.com/romuluscristea
https://www.instagram.com/romulus.cristea/

Mimozele de la asociația „21 Decembrie” se simt ofensate de Moise Guran

După scrisoarea asociației „17 Decembrie” din Timișoara către membrii și simpatizanții USR (linc) au urmat mai multe reacții în societatea românească, o parte dintre ele pomenite deja pe acest blog (linc).

O reacție recentă a venit de la asociația „21 Decembrie” din București (condusă de Teodor Mărieș), care pe pagina ei de facebook a publicat un comunicat al consiliului director cu titlul „În atenția politicianului Moise Guran” (linc). Citez acest comunicat:

Asociația 21 Decembrie 1989 vă solicită Domnule Moise Guran să cereți scuze public pentru inepțiile și insultele aduse memoriei Eroilor, Urmașilor acestora, Răniților, Reținuților și eroismului Luptătorilor din sîngerosul Decembrie 1989.
Pentru a înțelege mai bine solicitarea noastră și pentru a avea punctul de vedere juridic al celei mai înalte instituții de profil din Europa, vă invităm Domnule Moise Guran să studiați multiplele decizii CEDO cu privire la evenimentele din decembrie 1989.
În speranța că solicitarea noastră va fi pe deplin înțeleasă, așteptăm scuzele dumneavoastră, neîntîrziat.
Consiliul Director al Asociației 21 Decembrie 1989.

Nu înțeleg despre ce insulte vorbește asociația „21 Decembrie”. În articolul care a stîrnit controversa, Moise Guran a numit pe cei care au fost uciși la revoluție „anticomuniști cinstiți” (linc).
Aici e diferența între asociația „17 Decembrie” Timișoara și asociația „21 Decembrie” București. Cei din „21 Decembrie” – niște mimoze senzitive care vor să li se ceară scuze, cei din „17 Decembrie” – nu vor nici un fel de scuze fiindcă nu-s chiar așa de sensibili (sensibilitatea huliganilor din 1989 nu trebuie supraestimată), dar sînt revoltați de minciunile lui Guran ori de prostia acestuia, motiv pentru care cer îndepărtarea sa din funcții politice gîndindu-se că pentru patria noastră e îngrijorător să ajungă în funcții în stat persoane mincinoase ori proaste.

Dosarul revoluției: „Au fost trimise în judecată persoane ale căror conduite au fost constatate în intervalul 22-31 decembrie 1989”

Avînd drum prin București, m-am prezentat din proprie inițiativă la Parchetul General, pentru a vedea dacă nu există vreo comunicare pentru mine legată de dosarul revoluției, în care am calitatea de parte vătămată. Știam de la alte persoane, timișoreni răniți sau urmași ai celor decedați în revoluție, că au primit acasă hîrtii precum că s-a încercat să li se comunice niște acte legate de dosar, dar n-au fost găsiți acasă, așa că se pot deplasa la București să-și ridice actele, și dacă nu se prezintă în cîteva zile se consideră actele comunicate. Asta-i ceva tipic la procese penale, am pățit-o și eu în alte cazuri, cînd în loc să mi se pună în cutia poștală ce anume trebuie să mi se comunice, mi se pune o hîrtie că n-am fost găsit acasă și să mă prezint singur la instanță să-mi ridic actele. În unele cazuri știu sigur că eram acasă la momentul respectiv. Poștașul sau cine o fi fost însărcinat cu comunicarea ar fi trebuit doar să sune la interfon, dar n-a făcut-o. S-o fi gîndit omul că dacă mă găsește acasă trebuie să urce pînă la etaj să-mi comunice actele și îi era prea lene pentru așa ceva. Prin urmare a fost mai simplu să pună o hîrtie că nu m-a găsit acasă și să mă duc eu la instanță (în București) să-mi ridic actele.

Cunoscînd procedura standard a Poștei Române (sau a firmei care se ocupă cu comunicarea actelor de la instanțe – nu știu sigur că e Poșta), mă gîndesc: nu mai aștept să-mi vină în cutia poștală hîrtie că nu m-au găsit acasă, ci, fiindcă tot aveam drum la București, merg eu la Parchet să-i întreb dacă au ceva pentru mine. Și aveau comunicarea pe care o pun alăturat, unde adresa mea e trecută greșit – Calea Aradului 15, deși eu niciodată n-am locuit acolo și nici n-am indicat această adresă undeva. Fiindcă adresa era greșită, nu ajunsese la mine nici măcar comunicarea că n-am fost găsit acasă.

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (10). Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 9 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990

7. Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990

SSRMLÎRC discută „probitatea etică” a procurorului general Augustin Lazăr de a se ocupa de „dosarul revoluției”

În contextul trimiterii în judecată a „dosarului revoluției”, pe saitul Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist (SSRMLÎRC) a apărut un comunicat (linc) iscălit de domnul secretar de stat Laurențiu Florian Coca (fost senator PSD 2008-2016) în care, citîndu-se concluzia unor organizații neguvernamentale nenominalizate, se contestă „probitatea etică” a procurorului general Augustin Lazăr pentru a se ocupa de acest dosar. În comunicat se arată că SSRMLÎRC a primit „numeroase solicitări de a-și exprima oficial poziția” în „cazul Lazăr”. Dintre cei care au trimis aceste numeroase solicitări sînt amintite 2 persoane, respectiv profesorul Man Nistor din Tîrgu Mureș și Octav Bjoza, subsecretar de stat la SSRMLÎRC și președinte al asociației foștilor deținuți politici. Este de menționat că a existat o cerere de destituire a lui Augustin Lazăr și de la Teodor Mărieș (linc), președintele asociației „21 Decembrie 1989” din București, dar aceasta nu este menționată în comunicatul SSRMLÎRC. În comunicat se mai amintește că s-au mai primit mesaje de la membri ai Colegiului Consultativ al Revoluționarilor (persoanele din acest colegiu au fost numite prin ordin al secretarului de stat Laurențiu Coca în 13 februarie 2019 – linc), dar formularea este ambiguă, nu este limpede dacă acele mesaje se referă la Augustin Lazăr și dosarul revoluției ori la scopurile generale ale SSRMLÎRC. În final se face un apel „la organele abilitate în vederea cercetării faptelor procurorului Augustin Lazăr” și se dau recomandări Societății Timișoara. Redau în continuare, în întregime, comunicatul respectiv:

Simona Fica despre articolul semnat de ea în care era acuzat Teodor Mărieș (video)

Am pomenit pe acest sait despre acuzațiile aduse în 2008 lui Teodor Mărieș, președintele Asociației „21 Decembrie” din București, cu privire la faptul că ar fi luat șpagă pentru a înlesni obținerea de către unele persoane de certificate de revoluționar. Aceste acuzații au apărut în articolul „Revoluția șpăgii” din ziarul „Ziarul”, iscălit de Simona Fica și Roxana Orcea. A fost apoi reluat și pe alte saituri, cum ar fi civic media (linc) ori portalul revoluției (linc). Am comentat acuzațiile în articolul Calomniază, calomniază, că tot rămîne ceva, sau bîrfele care circulă despre Doru Mărieş (linc).

Recenta numire a lui Teodor Mărieș în Colegiul Național al Institutului Revoluției (linc), mă face să consider oportună amintirea faptului că una din autoarele respectivului articol, Simona Fica, s-a dezis de articol,  într-un interviu postat pe vimeo (un sait asemănător cu youtube dar cu popularitate mai mică). Redau interviul.

Transcriere înregistrare:

Ion Iofciu și Romulus Cristea, consilieri onorifici la SSRMLÎRC

Proaspăt numitul secretar de stat al Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist (SSRMLÎRC), domnul Sorin Vintilă Meșter, a publicat pe saitul instituției două ordine prin care îi numește pe Ion Iofciu (linc), respectiv pe Romulus Cristea (linc) în funcții de consilieri onorifici (din cuvîntul onorific înțeleg că nu vor fi salarizați).

Amîndoi sînt revoluționari din București.

Fostul șef al SSPR George Costin, osîndit la 5 ani de închisoare. Ceilalți inculpați – pedepse cu suspendare. 9.453.390 lei confiscați de stat

Am mai pomenit pe acest blog despre procesul lui George Costin, fost șef al SSPR din perioada guvernului Emil Boc. În 2012 acesta fusese arestat cu mare zarvă mediatică, primise la un moment dat 7 ani închisoare, apoi sentința a fost casată și cauza trimisă la rejudecare. Vezi:
– Secretarul de stat pentru revoluţionari George Costin a fost arestat
– Comunicatul parchetului despre arestarea lui George Costin
– 11 persoane trimise în judecată în dosarul “George Costin”
– Fostul șef al SSPR George Costin, eliberat condiționat din arest
– 7 ani închisoare pentru fostul șef al SSPR George Costin
– Procesul fostului secretar de stat pentru revoluţionari George Costin, trimis la rejudecare

Acum s-a dat sentința la rejudecare, în primă instanță: 5 ani de închisoare pentru George Costin, pedepse cu suspendare pentru ceilalți inculpați, 9453390 lei confiscați de stat. Hotărîrea poate fi atacată cu apel. Cauza are legătură cu problema certificatelor de revoluționar, George Costin încasa bani de la membrii asociației „Metrou” (rebotezată Asociația Revoluționarilor Anticomuniști) pentru a le rezolva problema certificatelor de revoluționar, bani pretinși ca pretinse consultații juridice. Cum se dusese vestea că prin intermediul acestei asociații se poate rezolva preschimbarea certificatelor conform legii 341/2004, asociația „Metrou” devenise cea mai mare asociație de revoluționari din țară, cu filiale într-o mulțime de localități. Faptul îl făcuse pe Raymond Luca, președintele din vremea aceea al CPRD, să afirme că domnul George Costin este „un lider incontestabil” (linc). Teodor Mărieș, președintele asociației „21 Decembrie”, spunea la numirea domnului Costin ca secretar de stat: „avem echipă, avem valoare” (linc).

Amintesc că pe lîngă procesul finalizat recent cu sentința de mai jos, domnul Costin este inculpat și într-un alt proces penal (linc), care are soroc de judecată pe 20 septembrie 2017 la Curtea de Apel Alba Iulia (linc), unde a ajuns după ce cauza a fost strămutată de la Brașov.

Redau de pe portalul instanțelor sentința consemnată la dosar 614/1/2014 (linc).

Marian Munteanu, conducător al mişcării din Piaţa Universităţii din 1990, propus de PNL candidat la primăria Bucureşti

Legitimaţia de membru al asociaţiei „21 Decembrie” a lui Marian Munteanu. Sursă: Saitul acestuia munteanu.ro

Partidul Naţional Liberal l-a propus pe Marian Munteanu, fost conducător al manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, candidat la funcţia de primar al Bucureştiului la următoarele alegeri locale.

După cum explică pe saitul propriu (linc), Marian Munteanu a participat la revoluţia din 1989 fiind şi printre primii membri ai asociaţiei „21 Decembrie” din Bucureşti. Nu a cerut însă certificat de revoluţionar şi nu este implicat în nici un fel în actuala activitate a asociaţiei, despre care afirmă că „a cărei componenţă (şi, mai ales, reprezentare publică) diferă radical de asociaţia constituită în Decembrie 1989”.