Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Duba cu arestaţi din 22 decembrie 1989 octombrie 5, 2015


IMG_0320_ordinNuta_dubaÎn cărţile în care mi-am povestit propria implicare în revoluţie („Falsificatorii istoriei”, „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, iar mai recent în Revoluţia română explicată pentru to(n)ţi – linc şi „Libertate te iubim, ori învingem ori murim!” – linc) am arătat că în 22 decembrie 1989 am evadat dintr-o dubă de miliţie care se îndrepta spre marginea oraşului. În revista „Expres”, domnul lt-col. Petre Izdrescu, şeful Procuraturii Militare Timiş, explica: „În 22 decembrie 1989 Macri a transmis prin brigada de grăniceri ordinul ca unitatea din Foeni, localitate aflată la graniţa cu Iugoslavia, să fie prevenită despre sosirea unei dube cu 16 persoane, care trebuie lăsate să treacă granţia. Cine erau aceste 16 persoane? În data de 20 decembrie, sub presiunea maselor, fuseseră eliberaţi arestaţii, cu excepţia acestora şaisprezece, pe care generalul Macri, conform planului elaborat anterior împreună cu dictatoarea, îi destinase aruncării peste graniţă, pentru ca ulterior dispariţiile de persoană (să ne amintim de cadavrele incinerate despre care lumea nu ştia încă nimic) să poată fi trecute pe lista celor fugiţi (…) Contrar ordinului primit, grănicerii au întărit paza, decişi să nu permită nimănui, în acele zile tulburi, să treacă. Duba nici n-a mai ajuns la Foeni, subofiţerii susţin că ei au eliberat pe drum arestaţii, iar aceştia spun că ei au sărit din autodubă” (Brînduşa Armanca – „Schimbarea măştilor a fost meseria lor de o viaţă”, interviu cu procurorul şef al procuraturii Militare Timiş, în revista „Expres” din 13 aprilie 1990). (more…)

 

CEDO stabilește despăgubiri pentru luptători în revoluție nerăniți și nereținuți noiembrie 10, 2014


BOSNIGEANU01În 4 noiembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat verdictul în cauza Bosnigeanu și alții împotriva României (linc). E vorba de reclamațiile a 34 de persoane care nu aveau calitatea de răniți, reținuți ori rude ale celor uciși la revoluție (în conferința de presă a asociației „21 Decembrie” din București – linc, domnul Mărieș spune că sînt 31 de persoane cu titlul de luptător remarcat în revoluție și alți 3 revoluționari fără certificat) și cărora CEDO le-a acordat despăgubiri de cîte 1350 euro pentru fiecare (ei ceruseră între 30000 și 500000 euro).

Cele 34 de cazuri fuseseră conexate într-un singur dosar pe criteriul ca să fie vorba doar de cererile unor persoane care nu sînt în categoriile urmași ai celor decedați, răniți sau reținuți în revoluție. Domnul Teodor Mărieș, președintele asociației „21 Decembrie”, a spus la conferința de presă sus-pomenită că în total au fost 112 reclamații la CEDO, restul (pentru care CEDO încă n-a dat hotărîre, dar va urma) fiind urmași, reținuți, răniți.

Pînă acum CEDO pronunțase deja condamnări ale României pentru ineficiența anchetei legate de decembrie 1989, dar numai în cazuri cu reclamanți răniți sau rude ale celor uciși în acea perioadă:
Cauza Șandru și alții împotriva României (linc)
Cauza Acatrinei și alții împotriva României (linc)
Cauza Asociația 21 Decembrie și alții împotriva României (linc)

„Pentru prima dată, luptătorii de la Revoluția din decembrie 1989 care nu au fost reținuți sau răniți sînt recunoscuți ca victime, motivul fiind acela că evenimentele tragice la care au participat au avut un puternic impact emoțional și psihic negativ asupra lor, lucru confirmat de expertizele individuale depuse la dosar”, consemnează Agerpres (linc) declarația domnului Teodor Mărieș, președintele asociației „21 Decembrie”.

Totuși, din textul hotărîrii CEDO vedem că despăgubirile s-au acordat nu pentru calitatea de victime ale revoluției, ci pentru calitatea de victime ale sistemului judiciar românesc care nu le-a rezolvat cererile într-un răstimp rezonabil. În ceea ce privește puternicul impact emoțional și psihic suferit de reclamanți, CEDO spune că expertizele de la dosar nu-l dovedesc și respinge acea parte din pretențiile reclamanților. În perioada septembrie – noiembrie 2008 acești luptători în revoluție care nu fac parte dintre cei răniți sau reținuți, s-au constituit părți civile spunînd că au suferit angoasă și panică ca urmare a participării la manifestațiile din decembrie 1989 care au fost reprimate violent (adică rele tratamente) și resimt și azi stări depresive și de anxietate. Puțin timp după constituirea ca părți civile, în perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009, persoanele respective au depus plîngere la CEDO. Contrar afirmațiilor domnului Mărieș, CEDO nu spune că pretențiile lor ca părți civile sînt întemeiate, ci constată că reclamanții nu au adus nici un certificat medical care să dovedească pretențiile, dar acordă despăgubiri pentru faptul că ancheta a durat mai mult decît s-ar putea considera „răstimp rezonabil” (neexistînd la momentul de față vreo hotărîre a justiției cu privire la temeinicia sau netemeinicia pretențiilor).

De remarcat că și în hotărîrile precedente ale CEDO cu privire la revoluție, tot încălcarea „răstimpului rezonabil” al anchetei a fost motivul principal al condamnării României.

Hotărîrea CEDO în limba franceză e disponibilă pe internet (linc). O dau mai jos în tălmăcire proprie: (more…)

 

Mineriada din iunie 1990. Situaţia juridică. Procesul deschis de Teodor Mărieş iunie 9, 2014


sentintemineriada-1În urma mineriadei din iunie 1990, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin procurorii Vasile Vintilescu şi Marian Gherman, a dat, în 17 iunie 2009, rezoluţie de scoatere de sub urmărire penală a celor cercetaţi în acel dosar, printre care fostul preşedinte Ion Iliescu. Am prezentat acea rezoluţie (linc) pe celălalt sait al meu – documente1989.

Dintr-un document al PÎCCJ aflăm că au existat 7 contestaţii împotriva respectivei rezoluţii. Toate au fost respinse. 6 dintre hotărîrile judecătoreşti de respingere a contestaţiilor le-am prezentat deja pe saitul documente1989 (dau lincurile respective), acum prezint cea de-a 7-a hotărîre, care priveşte contestaţia formulată de Teodor Mărieş, preşedintele asociaţiei „21 Decembrie 1989” din Bucureşti. Contestaţiile legate de rezoluţia parchetului la dosarul mineriadei au fost soluţionate astfel:

1. Sentinţa penală nr. 37 din 18 ianuarie 2010 (linc). Dosar 7440/1/2009. Petent Negru Vasile. Rămasă definitivă prin decizia 468/28.11.2011 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul lui Negru Vasile ca neîntemeiat.

2. Sentinţa penală nr. 1702 din 5 noiembrie 2010 (linc). Dosar 9792/1/2009. Petenţi Cuza Constantin şi Dima Nicolae. Rămasă definitivă prin nerecurare.

3. Sentinţa penală nr. 1953 din 29 noiembrie 2010 (linc). Dosar nr. 4118/1/2010. Petent Enache Mituş Ionel. Rămasă definitivă fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea nr. 202/2010. (more…)

 

Minciunile istoricului Cristian Troncotă. Declaraţia lui Iulian Vlad în procesul revoluţiei de la Timişoara mai 21, 2014


revistaSecu

Cristian Troncotă este un istoric la modă, care apare des în diferite emisiuni televizate (de pildă, în serialul „Moştenirea clandestină” al Monicăi Ghiurco). Pe saitul CNSAS poate fi citită revista „Securitatea” din decembrie 1987 (linc), publicaţie cu circuit închis a fostului Departament al Securităţii Statului, la care colabora cu un articol şi locotenentul major Cristian Troncotă. Avem deci explicaţia faptului că atîta lume din presa dîmboviţeană de astăzi îl consideră pe domnul Troncotă un expert în probleme de istorie recentă a României.

Ce a scris locotenentul major Cristian Troncotă în perioada ceauşistă are mai puţină importanţă. La vremea aceea dumnealui era o persoană prea măruntă şi publicase prea puţin ca să izbutească să se compromită din punct de vedere profesional. Adevărata autocompromitere profesională domnul Troncotă o poate realiza abia acum, în condiţiile libertăţii. (more…)

 

Generalul Oană cîştigă recursul în procesul cu SSPR aprilie 14, 2014


Arătam în 20 martie că, în procesul deschis de generalul Marin Oană cu SSPR avînd ca scop reprimirea de către acesta a certificatului de revoluţionar, instanţa rămăsese în pronunţare (linc). Conform portalului instanţelor (linc), după amînarea din 20 martie, a 2-a amînare în 27 martie şi a 3-a amînare în 3 aprilie, în 10 aprilie s-a dat în sfîrşit verdictul în acest proces. Citez de pe portal:

Sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art.XXIII alin.1-4 din Legea 2/2013. Admite recursul. Modifică în parte sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea. Anulează decizia SSPR de anulare a Certificatului seria LRT-O nr.00002/23.12.2005. Respinge ca neîntemeiat capătul 2 de cerere. Respinge cererile de intervenţie accesorie. Menţine soluţia de respingere a excepţiei lipsei procedurii administrative prealabile. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 10.04.2014.

(more…)

 

Instanța a rămas în pronunțare în procesul generalului Marin Oană cu SSPR martie 20, 2014


Actualizare 21 martie: Conform portalului instanţelor (linc), pronunţarea s-a amînat pentru 27 martie.

Azi 20 martie 2014 s-a desfășurat la Curtea de Apel București ultima ședință în procesul intentat de generalul Marin Oană SSPR-ului, pentru a reprimi certificatul de revoluționar care fusese anulat prin decret prezidențial (linc), la propunerea SSPR.

Am fost prezenți eu, generalul Oană însoțit de avocat și reprezentantul SSPR. Au lipsit CPRD și intervenienta asociația 21 Decembrie din București. (more…)

 

Generalul Oană invocă neconstituţionalitatea art. XXIII alin. 1-4 din Legea 134/2013. Procesul legat de certificatul său de revoluţionar – amînat pentru 20 martie februarie 7, 2014


Ieri 6 februarie 2014 a avut loc un nou soroc în procesul dintre generalul Marin Oană şi SSPR, proces început de Oană după ce certificatul acestuia de revoluţionar fusese anulat de SSPR.

Vezi pe acest blog evoluţia anterioară a procesului:
Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR
Procesul cu Marin Oană: cererea mea de probatoriu a fost respinsă
Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă
Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
Recursul generalului Marin Oană în procesul cu SSPR – amînat pentru 6 februarie 2014
Întîmpinarea mea de la recursul procesului generalului Oană cu SSPR

La şedinţa din 6 februarie s-a prezentat avocatul domnului Oană care a depus o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la art. XXIII alin. 1-4 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti. (more…)