Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procurorul Teodor Ungureanu – „Diversiunea” (2). Formaţiuni ale MI au fost atrase în situaţii limită. S-a încercat determinarea luptătorilor MI la deschiderea focului spre a-şi salva vieţile, condiţii în care ar fi fost demascaţi ca terorişti aprilie 3, 2009


Opiniile din articol aparţin autorului, comentariile mele sînt între paranteze drepte. (articol care era la „planificate” în momentul suspendării blogului, a fost publicat în fapt numai după restabilirea blogului)

Vezi şi primul episod din articolul procurorului Teodor Ungureanu

După discuţii mai mult ori mai puţin fructuoase, nucleul de putere agreat de noua conducere a M.Ap.N. şi sprijinit discret de aceasta pe parcursul “negocierilor” din CC , a prezentat o formulă provizorie de guvernare. Evoluţia de moment şi, mai ales cea ulterioară, a raportului real dintre puterea politică şi aceea militară (acaparată exclusiv de M.Ap.N.) indică o certă dependenţă biunivocă între acestea. (more…)

 

TVR 22 decembrie 1989. Mihai Lupoi: Comandantul armatei e generalul Militaru. Ni se transmite că în piaţa centrală din Sibiu e un măcel îngrozitor. General-colonel Militaru a dat ordin ca toate unităţile militare să se retragă în cazărmi (video) februarie 7, 2009


Actualizare 3 iunie 2018: Înlocuire înregistrare de pe youtube, care fusese ștearsă, cu înregistrare de pe vimeo.

Intervenţie a lui Mihail Lupoi la TVR, în 22 decembrie 1989. Explică că la unitatea militară din Boteni s-au luat măsuri ca Ceauşescu să nu poată să fugă din ţară. Anunţă că s-a hotărît ca comandantul armatei să fie generalul Militaru şi că la Sibiu este un măcel îngrozitor. Interesantă şi afirmaţia lui Lupoi că generalul Militaru a dat ordin ca unităţile militare să se retragă în cazărmi. Ulterior acest ordin de retragere în cazărmi avea să fie atribuit şi generalului Stănculescu. Poate şi Stănculescu a dat un asemenea ordin, dar ar fi interesant de stabilit dacă a făcut-o înainte sau după generalul Militaru.

Mihail Lupoi a fost ministru al turismului în guvernul CFSN, a demisionat în februarie 1990. În 2000 a devenit senator PRM, reales în 2004, în 2005 a trecut la PNL.

Transcriere înregistrare:
00:00 Teodor Brateş: [O comunicare] extrem de importantă.
00:01 Mihail Lupoi: Fac o mică întrerupere şi-mi cer scuze. În primul rînd…
00:04 Bărbat: Comunicare importantă.
00:08 Mihail Lupoi: După atîtea veşti proaste şi foarte bune şi extraordinare şi minunate, avem una şi mai minunată. Aici, omenească, de suflet, aici în faţa televiziunii, în acest moment, s-a născut un copil. Probabil că s-a numi Victoria sau Victoriţa sau Victor, ca să semnifice victoria noastră din această zi (bravo!, aplauze, Trăiască!). Sîntem anunţaţi, sîntem anunţaţi de două persoane diferite din Boteni că dictatorul Ceauşescu a coborît dintr-un elicopter alb şi s-a urcat într-o maşină condusă de generalul Neagoe. Se pare că numărul maşinii, este o dacie roşie cu numărul fie 4 B fie 2 B 2646. Se pare că se îndreaptă spre drumul naţional numărul şase. Rog unităţile, vă rog lăsaţi-mă, rog unităţile din jur, Dîmboviţa şi cele limitrofe aeroportului Boteni şi judeţului respectiv să păzească drumurile şi să dovedească maximul de vigilenţă pentru prinderea dictatorului, ca să-l aducem în faţa justiţiei pentru tot ceea ce a făcut timp de 20 şi ceva de ani. Repet: este vorba de o dacie roşie condusă de generalul Neagoe, care poate avea, pentru că nu ştim precis, erau multe numere, două din cele numere au fost 2 B 2646 şi 4 B 2646.
01:16 Bărbat: Locotenent colonel Suciu, comandantul de la Boteni.
01:18 Mihail Lupoi: Comandantul de la Boteni (Bărbat: locotenent colonel Suciu), locotenent colonel Suciu ne raportează (Bărbat: că a luat toate măsurile) că a luat toate măsurile ca dictatorul să nu poată părăsi pe calea aerului România. Elicopterul este sigilat şi oprit la sol. El încearcă să o şteargă din ţară pe drumurile naţionale. Cetăţeni, fiţi vigilenţi! Deasemenea, trebuie să repet apelul pentru că nu am fost suficient de bine înţeles, la populaţie: Fac apel în primul rînd la populaţie să înceteze actele de vandalism. Să se aşeze pe jos, dacă nu mai pot sta în picioare şi au obosit, să nu spargă vitrine, să nu mai creeze panică, şi să, în jurul televiziunii să stea uniţi, să se aşeze şi să fie multă ordine, pentru că ţara ne priveşte, şi de ordinea de care vom da noi dovadă vor da şi cei care ne privesc. Armata, pentru moment, deci ca un interimat, a hotărît ca să preia frînele, deci să fie comandant al armatei pînă la alegerea unui comandant, tovarăşul general-colonel Militaru, sau domnul colonel, general-colonel Militaru. De aceea, rog toate trupele să asculte ordinele acestui general-colonel. De asemenea, avem aici o parte din inventarul casei Ceauşescu. Asemenea inventare…
02:27 Petre Popescu: Şi o casetă luată tot de acolo.
02:28 Mihail Lupoi: Şi o casetă. Asemenea inventare şi lucruri care (neînţelegibil) Comitetul Central, trebuie bine păzite (Teodor Brateş, întinzînd nişte hîrtii: cadourile primite), permiteţi, permiteţi să termin ce am de spus. Aceste asemenea documente, sînt cu sutele, cu miile. Rog cei care se află la Piaţa Palatului, să nu le distrugă, să nu le ia acasă. Nu sînt amintiri, sînt probe, şi aceste probe trebuie folosite de oameni care se pricep să le folosească! Nu le distrugeţi, nu le răspîndiţi! Va dura ani de zile şi altfel nu vom putea judeca acest om. Nu vă închipuiţi ce crime a putut să facă şi ce jaf! Daţi-ne voie să punem judecată să demascăm. Păstraţi ordinea! Nu uitaţi că în aceste momente singura instituţie viabilă şi bine organizată este armata. Aveţi încredere în ea! Aveţi încredere în armată! Ea vă apără şi daţi-i voie să organizeze noua ordine! Pentru că indiferent de cine va fi la putere, ordine şi disciplină trebuie în orice ţară! Nu distrugeţi bunurile, sînt ale noastre! Le-am muncit cu sudoarea noastră şi trebuie să le folosim! Avem ştiri de ultimă oră. Se pare că automobilul, automobilul a fost localizat pe (neînţelegibil). De asemenea, din Sibiu ni se transmite că în piaţa centrală din Sibiu este un măcel îngrozitor. Dacă ştirea se confirmă pe vreo cale, fac apel din nou la comandanţii din Sibiu să fie realişti, să-şi dea seama că dictatorul a şters-o, că vremurile lui s-au terminat. Rog încă o dată să fie lucizi. Comandantul armatei, general-colonel Militaru a dat ordin, şi nu uitaţi că militarii chiar în aceste momente sînt militari şi trebuie să asculte de ordin, a dat ordin ca toate unităţile să se retragă în cazărmi. Cine nu respectă ordinele, chiar în aceste momente, este tot militar şi va suferi rigorile legii. Indiferent cine va face această lege, militarul, în orice ţară, în orice orînduire, în orice epocă, se supune ordinelor comandanţilor direcţi! Deci, nu uitaţi că sînteţi militari şi comandantul vostru actual v-a dat ordin să intraţi în cazărmi! Veţi suferi consecinţele de rigoare! Repet deci apelul generalului-colonel Militaru: reintraţi în cazărmi! Vă mulţumesc.

 

Rich Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (7). Ceauşeştii în timpul fugii ianuarie 31, 2009


Un nou fragment din teza de doctorat din 1997 a profesorului american Rich Andrew Hall avînd titlul: „Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Episoadele anterioare:
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat „petarda”?
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?

Ceauşeştii în timpul fugii

Situaţia din Piaţa Palatului a evoluat atît de rapid că pînă la urmă doar un elicopter a putut ateriza. Generalul Rus, comandantul forţelor aeriene, a fost nevoit să anuleze ordinul dat paraşutiştilor şi a chemat celelalte elicoptere înapoi la bază. Aceasta a fost una din situaţiile în care o mică schimbare în sincronizarea evenimentelor ar fi putut avea urmări uriaşe. Dacă demonstranţii n-ar fi ajuns la acoperişul clădirii CC şi nu s-ar fi apucat să distrugă pista de aterizare, făcînd-o de nefolosit, probabil Stănculescu s-ar fi îmbarcat într-unul din celelalte elicoptere aflate în zbor. Ar fi fost mult mai puţin probabil ca armata să fi ameninţat cu doborîrea oricăruia dintre elicoptere cunoscîndu-se că ministrul apărării în funcţie se află într-unul din acestea<Saucă sugerează această idee în Alexandru Saucă, KGB-ul şi revoluţia română, Editura Miracol, Bucureşti 1994, pag. 82>. Elicopterul care-i ducea pe Ceauşeşti ar fi putut ajunge în baza aeriană bine fortificată de la Boteni. Dacă comandanţii de acolo ar fi ascultat ordinele emise în persoană de comandantul suprem (Ceauşescu) „situaţia s-ar fi complicat enorm”<Saucă, KGB-ul şi revoluţia, pag. 82>.

Dar după cum s-au desfăşurat evenimentele, protestatarii au ajuns pe acoperişul clădirii CC chiar cînd Ceauşeştii se urcau în primul elicopter – gărzile de corp ale lui Ceauşescu de la Direcţia a 5-a au trebuit să-i ţină pe demonstranţi la distanţă ameninţîndu-i cu arma. Mai mulţi martori au auzit-o distinct pe Elena strigîndu-i lui Stănculescu: „Victoraş, ai grijă de copii!”. Conform lui Brucan, Stănculescu era foarte conştient de asta, şi dîndu-şi seama că Ceauşescu era terminat, „a făcut cu eleganţa sa caracteristică o întoarcere bruscă: ‘La stînga împrejur'”<Silviu Brucan, Generaţia irosită, Editura Univers & Calistrat Hogaş, Bucureşti 1992, pag 16. Această discuţie nu apare în versiunea englezească a memoriilor sale, The Wasted Generation>. Brucan sugerează că are deplină încredere că din acel moment, Stănculescu a rupt definitiv cu Ceauşeştii şi a trecut de partea revoluţiei<Ibidem, pag. 16, 220-221>. Saucă descrie lucrurile mai colorat: „E limpede că din clipa în care elicopterul a decolat de pe acoperişul CC-ului, Victor Stănculescu nu mai dădea nici o ceapă degerată pe viaţa cuplului Ceauşescu şi pe clan”<Saucă, KGB-ul şi revoluţia, pag. 82>.

Iniţial s-a presupus că Ceauşeştii se îndreptau spre „o ţară arabă, probabil Libia, de unde puteau conta pe depozitele lor de la băncile elveţiene”<Brucan, The Wasted Generation, pag. 2>. Dar, după cum scrie Silviu Brucan: „presupunerile noastre erau greşite. Ceauşescu nu era omul care să accepte înfrîngerea aşa uşor”<Ibidem>. După o scurtă escală la vila lor de la Snagov, unde Ceauşescu a telefonat frenetic pentru a găsi un loc sigur în ţară şi unde Elena a împachetat patru noi bagaje cu giuvaeruri, haine şi prosoape pentru a le pune în elicopterul deja supraîncărcat, ei au decolat din nou îndreptîndu-se spre Tîrgovişte (de unde Ceauşescu primise cele mai încurajatoare rapoarte). Cînd pilotul elicopterului, locotenent-colonelul Vasile Maluţan, i-a informat pe Nicolae şi Elena că elicopterul a fost reperat de radar şi poate fi doborît în orice moment, Ceauşescu a hotărît că e mai bine să aterizeze<Ibidem, pag. 4>. Gărzile personale ale lui Ceauşescu de la Direcţia a 5-a au oprit apoi o maşină care era în trecere, ameninţînd şoferul cu armele, şi cuplul prezidenţial a încercat să „meargă cu autostopul” pînă la Tîrgovişte. Primul lor şofer, doctorul Nicolae Deca, a declarat că Ceauşeştii „nu s-au gîndit nici o clipă să fugă din ţară”<Nicolae Deca, interviu de Petre Mihai Băcanu, „Ceauşescu nu s-a gîndit să fugă din ţară”, România Liberă 23 decembrie 1993, pag. 15>.

După înserare, Ceauşeştii au ajuns la inspectoratul de miliţie şi securitate de la Tîrgovişte. Conform maiorului de armată Ion Tecu, în orele precedente miliţienii au ţinut cuplul în pădurea din apropiere, pare-se pentru a se hotărî ce să facă cu ei<vezi comentariile lui Tecu în Ion D. Goia şi Petre Barbu, „Ceauşeştii la Tîrgovişte”, Flacăra nr. 51 din 19 decembrie 1990, pag. 9-10>. Cînd au sosit pe neaşteptate la inspectorat, şeful securităţii locale, colonelul Gheorghe Dinu, a acceptat să-i predea detaşamentului de armată care venise să preia controlul clădirii. Brucan descrie astfel acţiunile lui Dinu:

Tipic pentru situaţia din acea după-amiază, comandantul local al securităţii nu se putea hotărî ce să facă. Între timp, radioul şi televiziunea semnalau întregului popor că balanţa se înclina în favoarea revoluţiei. Ofiţerii de securitate au început să părăsească clădirea, şi în curînd toată lumea a plecat<Brucan, The Wasted Generation, pag. 5. Tecu confirmă că între orele 14 şi 17, miliţienii şi securiştii au început să evacueze clădirea inspectoratului, în Goia şi Barbu, “Ceauşeştii la Tîrgovişte”, Flacăra nr. 51 din 19 decembrie 1990, pag. 10>.

Scurtă vreme după ora 6 seara cuplul a fost transportat la garnizoana militară. Maiorul Tecu declară: „Din 22 decembrie, ora 18,20, şi pînă pe 25 decembrie, ora 14,45, cînd a avut loc execuţia, ei n-au mai părăsit acest perimetru al cazărmii”<Goia şi Barbu, “Ceauşeştii la Tîrgovişte”, Flacăra nr. 51 din 19 decembrie 1990, pag. 10>. Între timp, vorbind de la balconul clădirii comitetului central, Ion Iliescu a anunţat unei mulţimi uriaşe că „s-au dat dispoziţii forţelor armate să-l aresteze [pe Ceauşescu]. Avem ştiri că a fost prins în jurul Tîrgoviştelui. Va fi, cînd ştirea va fi confirmată, o s-o facem publică, va fi arestat, supus judecăţii publice”<Revoluţia română în direct, volum editat de TVR în 1990, pag. 85>. Nu mult după aceea, focurile sporadice care apăruseră după înserare vor deveni mai susţinute şi vor izbucni nu numai în Bucureşti, ci în întreaga ţară. Partea a 2-a a revoluţiei – episodul „teroriştilor” – a început.

(Va urma)

 

Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune decembrie 31, 2008


Activitatea de investigare şi aflare a adevărului în legătură cu revoluţia română din decembrie 1989, a constituit şi constituie o preocupare prioritară a organelor Procuraturii. (…)

În zona Televiziunii Române, în investigarea şi cercetarea evenimentelor, pentru stabilirea adevărului, a acţionat un colectiv de procurori şi ofiţeri de poliţie, colectiv ce s-a format în luna ianuarie 1990 şi a fost coordonat de procurorul militar maiorul de justiţie Artur Dumitrescu, în prezent transferat la Ministerul de Interne, şi de procurorul civil Silvestru Boeru, actualmente maior de justiţie, procuror militar în cadrul Direcţiei Procuraturilor Militare.

Munca de investigare s-a desfăşurat pe teren, în incinta şi sediul Televiziunii Române precum şi în perimetrul exterior acestei instituţii.

Sintetizarea materialelor şi audierilor de martori ori suspecţi s-au efectuat la sediul Procuraturii Generale.

Au fost efectuate investigaţii în imobilele din jurul Televiziunii, iar urmele materiale de probă au fost fixate prin fotografiere ori filmări video. De asemenea, au fost audiate persoanele ce locuiesc în aceste imobile în oferirea de detalii privind riposta prin foc asupra sediului Televiziunii Române, exercitat din perimetrul exterior.

Organele procuraturii nu au găsit şi nici nu li s-au predat mijloace de probă de natură a duce la concluzia folosirii unor arme sofisticate ori de diversiune.

Au fost audiate aproximativ 1500 persoane (civili sau militari), începînd cu cadrele militare care au condus operaţiunile de apărare, respectiv colonelul Oană Marin, lt. colonel Croitoru Ilie, general maior (rezervă) Tudor Nicolae, contraamiralul Dumitrescu (Cico). Au fost audiate de asemenea cadre militare şi militari din U.M. 01842 Boteni, unitate care a asigurat în principal apărarea zonei Televiziunii Române.

Au fost identificaţi 62 morţi, cauza principală a morţii fiind plăgi prin împuşcare.

Dintre persoanele suspecte au reţinut atenţia locotenentul colonel Vasiliu de la M[arele] St[at] M[ajor] care, cu un cuţit a intenţionat să-l lovească pe generalul maior (rezervă) Tudor Nicolae, însă l-a rănit grav pe directorul general adjunct al TVR, domnul Traian Puşcaşu. S-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul în cauză deoarece, pe calea unei expertize medico-legale psihiatrice, s-a stabilit că este fără discernămînt. De asemenea, a reţinut atenţia sergentul Duţu Silviu din U.M. 0530 Bucureşti, originar din oraşul Mizil care, cu o armă automată, a tras asupra unui tanc aparţinînd U.M. 01210, pe care se aflau maior Roşca şi plutonier Dobre. Cauza este în curs de cercetare.

Celelalte persoane reţinute ca suspecte în zona TVR au fost eliberate de generalul maior (rezervă) Tudor Nicolae. Parte dintre aceste persoane au fost identificate de către organele procuraturii, stabilindu-se pînă în prezent că nu au comis acte de terorism.

Activitatea de investigare continuă prin identificarea a noi mijloace de probă ca şi de noi martori, ori prin aprofundarea probelor deja existente pentru stabilirea vinovaţilor şi tragerea acestora la răspundere. (…)

Procuror militar
Maior de justiţie Silvestru Boeru

(din nota Procuraturii Generale – colectivul Televiziune, publicată în cartea „Revoluţia română în direct” editată de TVR în 1990 sub coordonarea lui Mihai Tatulici, pag. 331-332)

Referitor la acţiunile „teroriste” împotriva Televiziunii Române, urmăreşte înregistrările video (ordine cronologică):

Brateş: Au pus bombe aici la Televiziune
Lupoi: Armata va trimite blindate pentru apărarea televiziunii. Brateş: Coloane blindate, detaşamente teroriste criminale, se îndreaptă spre televiziune
Ţugui: Spre televiziune înaintează 2000 de terorişti. Ajutaţi-ne, ieşiţi populaţia, să ne apere cineva!
Marinescu: Bombă în subsolul Televiziunii!
Colonelul inginer Colţ explică despre dispozitivul infernal de la TVR
Teroristul Dan Marin prezentat la TVR. Brateş: Televiziunea e în pericol, e încercuită de aceşti bandiţi. Cerem urgent armata să intervină!
Brateş: Din nou televiziunea este atacată. Din nou este în pericol televiziunea
Bubuitul exploziilor, tirurile de arme automate, nu ne-au împiedicat şi nu ne vor împiedica să ne facem cu cinste datoria de gazetari români revoluţionari!

 

28 decembrie 1989 – doborîrea avionului Bucureşti-Belgrad care avea un singur pasager: reporterul englez Ian Parry decembrie 27, 2008


În 28 decembrie 1989 s-a petrecut o catastrofă aviatică ciudată: avionul Bucureşti-Belgrad a fost doborît datorită “impactului cu un obiect dur”, cum a stabilit comisia de anchetă. Au murit cu acel prilej 6 membri ai echipajului şi singurul pasager: reporterul englez de 24 de ani Ian Parry, angajat al ziarului “Sunday Times”, care “făcuse mai multe filme şi fotografii la Comitetul Central PCR în timpul revoluţiei”, după cum aflăm dintr-un articol de Ondine Gherguţ. Articolul respectiv se referă la familia pilotului Valer Jurcovan, care a murit şi el cu acel prilej, familie care pare urmărită de blestem: tatăl pilotului, Cezar Jurcovan, la rîndul său fost pilot, a murit într-un accident de maşină în 1995, după ce primise ameninţări fiindcă investiga moartea fiului său, iar soţia, Doina Jurcovan, stewardesă, a murit într-un alt accident de avion în 1995.

Ciudat în cazul prăbuşirii avionului care-l ducea pe Ian Parry, este faptul că a existat un singur pasager, anume ziaristul care ducea filme din revoluţie. Parcă cineva a avut grijă la aeroport să nu se urce în avion mai multă lume, să nu fie victime inutile. În cinstea ziaristului englez, în Anglia se decernează un premiu pentru fotoreporteri care poartă numele lui Ian Parry. Este un premiu prestigios pentru care se luptă fotoreporteri din întreaga lume.

Cauza prăbuşirii avionului cu Ian Parry este o rachetă trasă de la o unitate militară din Boteni, dar vinovăţiile exacte nu s-au stabilit. Zborul fusese autorizat, iar avionul era pe traseul corect, totuşi a fost doborît. În 28 decembrie 1989, la 3 zile după executarea lui Ceauşescu, chiar şi luptele cu “teroriştii” se mai domoliseră, Ian Parry a fost printre ultimele victime ale revoluţiei române. Chiar dacă ar fi existat bănuieli legate de acel avion, acesta trebuia somat. “Dacă nu răspundea somaţiei, avionul trebuia încadrat de avioane militare şi iar somat. Dacă nu răspundea nici la această somaţie, avionul putea fi doborît doar la ordinul Comandantului Suprem al Forţelor Armate, care la acea oră era Ion Iliescu”, scrie Ondine Gherguţ.

Poate prima investigaţie ziaristică legată de Ian Parry a făcut-o Cristina Paţ în revista “Zig-Zag” nr. 24 din 21 august 1990. Articolul Cristinei Paţ este prezentat în facsimil mai sus.