Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Fiica lui Petre Popescu vrea să modereze emisiuni politice la TVR martie 17, 2009


După cum ne anunţă ziarul „Adevărul”, Oana Popescu, fiica crainicului ceauşist de televiziune Petre Popescu, vrea să devină moderatoare a unei emisiuni politice la TVR.

Între 2005 şi 2007 Oana Popescu a fost membră a Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune, propusă acolo de Partidul Conservator. După aceea, Oana Popescu a fost şef al cancelariei preşedintelui-director general al TVR Alexandru Sassu.

Petre Popescu, fost prezentator al Telejurnalului de vremea lui Ceauşescu, este şi una din vedetele serialului TVR în decembrie 1989 prezentat pe acest blog.

 

Mi-e milă de caghebişti (video) martie 7, 2009


Actualizare 15 decembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube.

Alt fragment din emisiunea cu Viorel Oancea (fost primar al Timişorii, acum politician PDL) de la TV Europa Nova (probabil în decembrie 1997). Discuţiile din această parte a emisiunii sînt despre problema agenturilor străine în revoluţia din Timişoara, prilej pentru mine de a-mi manifesta simţămintele creştineşti de milă faţă de caghebişti.

Urmăreşte şi celălalt fragment al respectivei emisiuni prezentat pe acest blog: Eu şi Viorel Oancea despre cercetările legate de revoluţia din 1989

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Rich Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (8). Concluzii februarie 4, 2009


Ultimul fragment pe care-l prezint pe acest blog din teza de doctorat din 1997 a profesorului american Rich Andrew Hall avînd titlul: „Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Lucrarea respectivă este mai amplă, am prezentat aici doar fragmente din ea.

Pentru republicarea în altă parte a acestei lucrări este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Episoadele anterioare:
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat „petarda”?
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
Ceauşeştii în timpul fugii

Concluzii

În două din ţările est-europene cu cele mai stricte regimuri – Germania de Est şi Cehoslovacia – izbucnirea unor demonstraţii antiguvernamentale fără precedent în toamna lui 1989 a instigat unele persoane din cadrul nomenclaturii de partid şi oferit acestora posibilitatea să înlăture liderii aripii dure a partidului (Erich Honnecker respectiv Milos Jakes). Mai mult, după ce încercările pripite ale forţelor de securitate de a zdrobi aceste demonstraţii au avut un efect de bumerang şi în fapt au catalizat manifestările împotriva regimului politic, aceste instituţii în cea mai mare parte s-au retras pe margine. Reţinerea instituţiilor de ordine publică ale statului de la apărarea agresivă a conducerii de partid şi a regimului comunist a îngăduit într-o primă fază înlăturarea liderilor din aripa dură a regimului, iar apoi colapsul regimului comunist.

Protestul antiguvernamental din România evidenţiază diferenţele esenţiale între caracterul instituţional al regimului [comunist] din România, comparat cu celelalte două regimuri dure. Protestele antiguvernamentale din România nu au putut determina îndepărtarea lui Ceauşescu din poziţia de secretar general al PCR fiindcă Partidul Comunist Român îşi pierduse de mult timp caracterul corporatist. În schimb, membrii C.P.Ex. au susţinut cu obedienţă hotărîrea lui Ceauşescu de a reprima demonstraţiile din Timişoara. Aparatul de stat al securităţii şi armata au participat la apărarea agresivă şi sîngeroasă a regimului la Timişoara. Semnificativ, nici măcar cînd li s-a oferit oportunitatea perfectă, prin absenţa de două zile a lui Ceauşescu datorită vizitei sale în Iran, nomenclaturiştii de partid de rang înalt n-au acţionat pentru a-l înlătura din poziţia de secretar general şi nici securitatea sau armata n-au lansat o lovitură de stat pentru a sfîrşi cu conducerea sa.

Cazul românesc oferă o confirmare a teoriilor lui Theda Skocpol şi Charles Tilly că acţiunea sau inacţiunea statului este cea care joacă un rol critic, catalitic şi deseori neintenţionat în a face o revoluţie posibilă<Theda Skocpol, States and Social Revolutions: A Comparative Analysis of France, Russia, and China (Statele şi revoluţiile sociale. O analiză comparată a Franţei, Rusiei şi Chinei), New York: Cambridge University Press, 1979; Charles Tilly, From Mobilization to Revolution (De la mobilizare la revoluţie), New York: Random House, 1978>. Cuvîntările absurde şi dure ale activiştilor de partid trimişi în fabricile timişorene, retragerea tactică a armatei în cazărmi la Timişoara, tirada televizată a lui Ceauşescu din seara de 20 decembrie şi ideea sa teribil de greşită de a convoca o adunare populară de susţinere în 21 decembrie, asigurînd şi transmisia în direct a acestui eveniment către întreaga naţiune, toate acestea au încurajat populaţia şi au avut o contribuţie fundamentală la căderea regimului.

În sfîrşit, contrar multor relatări, căderea regimului Ceauşescu în 22 decembrie pare să fie nu o urmare a unei conspiraţii sau a mărinimiei securităţii, ci rezultatul unei extinderi bruşte a protestelor şi a deciziilor în mod rezonabil spontane ale comandanţilor militari de nivel mijlociu care au luat iniţiativa cînd au fost confruntaţi cu evenimente care îi depăşeau cu repeziciune. Aceasta a forţat conducerea la nivel înalt a armatei, întîi să îngăduie protestatarilor să treacă nestingheriţi spre centrul oraşului iar apoi să accepte retragerea armatei în cazărmi. Alunecarea armatei spre dezertare a pus securitatea într-o poziţie de neinvidiat şi oarecum neanticipată. Dovezile par să arate că securitatea a fost pur şi simplu depăşită de evenimente, de protestatari şi de comportarea armatei. Evenimentele din România confirmă astfel rolul central pe care D.E.H. Russell îl atribuie dezertării armatei în a face o revoluţie posibilă<D.E.H. Russell, Rebellion, Revolution, and Armed Force (Răscoală, revoluţie şi forţă armată), New York: Academic, 1974>.

 

26 ianuarie – ziua de naştere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu (cîntece omagiale) ianuarie 26, 2009


Înainte de 1989 luna ianuarie era ocupată în întreaga presă cu două aniversări: a Elenei Ceauşescu (7 ianuarie) şi a lui Nicolae Ceauşescu (26 ianuarie). Presa, radioul şi televiziunea se întreceau în a preamări aceste momente istorice. Uneori, cu acest prilej, Ceauşescu dădea cîte o amnistie. În decembrie 1989, cînd eram la puşcărie, mă gîndeam că poate am norocul unei amnistii pe 26 ianuarie, cum s-a întîmplat şi în 1988, după evenimentele din noiembrie 1987 de la Braşov.

Nostalgici există şi astăzi, am ales de pe youtube nişte filmuleţe ale utilizatorului sutra00 cu cîntece ale epocii şi cu nişte imagini şi texte care prezintă realizările epocii Ceauşescu.

Primul film prezintă cîntecul „Partidul, Ceauşescu, România”, care se învăţa pe atunci şi în şcoli.

Versurile cîntecului „Partidul, Ceauşescu, România”:
Din veacuri a luptat această ţară
Şi fiii ei de veacuri au visat
Această minunată primăvară
Pe care o trăim înflăcărat

Noi împlinim tot ce-au visat străbunii
Şi ducem mai departe visul lor
Spre frumuseţea acestei ţări şi-a lumii
Spre fericirea acestui brav popor

Poporul, Ceauşescu, România!
Partidul, Ceauşescu, România!

Avem în fruntea noastră un fiu al ţării
Cel mai iubit şi cel mai ascultat
Ce-n lume pînă în depărtarea zării
E preţuit de oameni şi stimat

Aceste trei cuvinte minunate
Cuvinte demne ca un tricolor
Noi le purtăm în inimă săpate
Spre comunism, spre anii viitori

Poporul, Ceauşescu, România!
Partidul, Ceauşescu, România!

Al doilea film, cu cîntecul Magistrala albastră (e vorba de canalul Dunăre – Marea Neagră). Cîntă Mirabela Dauer şi Dan Spătaru:

Versuri „Magistrala albastră”:
Dunăre, de acum
Porţi spre mare nou drum
Porţi spre mare mîndria
Căci ce fac şi ce spun
E şi drept, e şi bun
Cînd te-nalţi, România!

Împlinind cîte-un vis
Către veacuri deschis
Vis de aur romantic
Nu la stele visînd
Ci aici pe pămînt
Am creat dintr-un gînd

Refren:
Magistrala albastră, drum de ape şi vis
Drum de suflet purtînd
Cîntec fără cuvînt
Drum spre mare deschis
Magistrala albastră, drum de oameni născut
Ce-ţi vorbeşte, să ştii
De prezent, de trecut
Şi de mari ctitorii
Ca un semn că ei sînt
Veşnic pe-acest pămînt
Că au fost şi vor fi

Noi cu pacea-am semnat
Peste tot ce-am durat
La orice temelie
Fără teamă de greu
Noi în numele tău
Construim, Românie!

Din iubire urcînd
Ceruri peste pămînt
Din iubire de ţară
Să ne fie curat
Acest veac minunat
Am gîndit şi-am creat!

Refren

Alt filmuleţ, cu cîntecele: Ceauşescu reales, la al 14-lea congres, „Cutezător fiu al poporului” şi „Stima noastră şi mîndria, Ceauşescu – România”.

Versuri „Ceauşescu reales, la al 14-lea congres”:
Partidul, ţara, poporul
Un singur gînd şi un conducător
Uniţi clădim viitorul
Spre comunism ne avîntăm în zbor
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Sîntem stăpîni azi pe toate
În ţara noastră şi cu toţi luptăm
Să v-aratăm că se poate
Să cutezăm, să vrem şi să visăm
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
E liber, mîndru poporul
Ce-a ridicat atîtea ctitorii
E mîndru şi tricolorul
Acestei minunate Românii
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Partidul este puterea
Ce ne conduce înspre viitor
Partidul este iubirea
Pentru al nostru brav conducător
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres
Ceauşescu reales, la al 14-lea congres

Versuri „Cutezător fiu al poporului”:
Cutezător
Cutezător fiu al poporului

Cîntăm că azi e sărbătoare
E sărbătoarea întregului popor
Cîntăm pe cel ce ne conduce
Pe drum de soare, spre viitor
Partidului iubit şi ţării
Cu drag întreaga viaţă şi-a-nchinat
Stegar al fericirii noastre
(neînţelegibil)

Cutezător fiu al poporului
De drumuri măreţe deschizător
Noi îţi dorim mereu sănătate
Să fii oricînd pentru al tău popor
Cutezător

Cîntăm pe acela care poartă
Istorica făclie din străbuni
Pe Nicolae Ceauşescu
Pe cel mai bun dintre cei mai buni

(neînţelegibil)
Urcînd spre culmile legendelor
Se-nalţă drept (neînţelegibil)
Neobosit făuritor
Cutezător fiu al poporului
Milioane de glasuri, te cîntă în cor
Noi îţi dorim mereu sănătate
Să fii oricînd pentru al tău popor
Cutezător
Cutezător
Cutezător fiu al poporului
Milioane de glasuri, te cîntă în cor
Noi îţi dorim mereu sănătate
Să fii oricînd pentru al tău popor
Cutezător
Întru mulţi ani
Întru mulţi ani, la mulţi ani!
Întru mulţi ani
Întru mulţi ani
Întru mulţi ani!

Următorul film este cu cîntecul „Trăim decenii de împliniri măreţe” şi cu „1 Mai muncitoresc”

Versurile cîntecului „Trăim decenii de împliniri măreţe”:
Din trecut în zbor, rămîi nemuritor
În tot ce-am creat şi ţării noi am dat
Vin, sărbătoresc, pe plaiul românesc
Poporu-ntreg şi ţara în cîntec te slăvesc

Refren:
Trăim decenii de împliniri măreţe
Trăim decenii de muncă şi avînt
Trăim decenii de vis şi frumuseţe
Trăim decenii de înţelept cuvînt
Visăm decenii trăite în demnitate
Visăm decenii de drum spre comunism
Visăm decenii de suveranitate
Visăm decenii de mîndru eroism

Timp biruitor de glorii şi de dor
Noi îţi vom urma cu toţi chemarea ta
Timp de bucurii ai scumpei Românii
Poporu-ntreg şi ţara prin cîntec te-or slăvi

Refren

Alt film cu cîntecul „Trăiască Ceauşescu”

 

TVR 22 decembrie 1989. Dumitru Mazilu la CC (1): Ţara noastră n-a fost niciodată comunistă! (video) decembrie 16, 2008


Actualizare 26 octombrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube şi adăugare trimitere la alte înregistrări.

Prima parte a discursului televizat de la CC a lui Dumitru Mazilu. Se observă poziţia sa ferm anticomunistă („ţara noastră n-a fost niciodată comunistă”) şi apariţia lozincii „România Mare!” (pe care însă nici Mazilu nici mulţimea n-o preia). De remarcat contrastul dintre discursul anticomunist a lui Mazilu şi discursul din studioul TVR din aceeaşi zi, dar ceva mai devreme, a lui Ion Iliescu, care-l acuza pe Ceauşescu că „a întinat numele Partidului Comunist Român şi memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”. Mazilu pare să fi avut şanse serioase să devină conducătorul României în 22 decembrie 1989, a fost foarte bine primit de mulţime, s-a propus apoi de la balconul CC ca Mazilu să devină preşedinte (nu am înregistrarea acestui moment, dar apare în cartea lui Tatulici „Revoluţia română în direct”, pag. 92; scurt timp după această propunere au apărut zvonurile că se trage în Piaţa Palatului, unde era sediul CC; la început au fost doar zvonuri, iar mai apoi a început să se tragă efectiv, dar nu în mulţime; intenţia pare să fi fost de a dispersa mulţimea, nu de a face victime). Pînă la urmă Mazilu va deveni vicepreşedinte al CFSN. În ianuarie 1990 ziarul „România Liberă” va dezvălui că Mazilu a fost ofiţer de securitate, moment din care popularitatea sa scade simţitor. Îşi va da demisia din CFSN în 26 ianuarie 1990 şi va scrie o carte despre 1989 – „Revoluţia furată” (1991), în care-l critică pe Ion Iliescu, acuzîndu-l că a furat revoluţia. A pretins că a fost în 1991 victima unei agresiuni, la Geneva, sugerînd că cei aflaţi la putere în Bucureşti ar fi pus la cale agresiunea. Mai apoi însă s-a împăcat cu Ion Iliescu, acesta numindu-l în 2004 în colegiul naţional al Institutului Revoluţiei Române.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Ion Iliescu: Au întinat numele partidului comunist şi memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară. TVR 22 decembrie 1989 (video)


Ion Iliescu apare la TVR criticînd clica lui Ceauşescu, care „a întinat” „numele Partidului Comunist Român” şi „memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”. Se observă contrastul cu discursul din aceeaşi zi (dar ceva mai tîrziu) a lui Dumitru Mazilu, care spunea că „ţara noastră n-a fost niciodată comunistă”. Voi prezenta şi discursul lui Mazilu pe acest blog.

Transcriere înregistrare:
00:04 Ion Iliescu: Stimaţi tovarăşi şi cetăţeni. Vreau să mai spun cîteva cuvinte în completare la cele ce am spus înainte. Pericolul cel mare care ne paşte acum este ca să se declanşeze anarhia. Deja sînt semnalări că grupuri de cetăţeni dezordonaţi, dezorganizaţi, devastează magazinele, sparg vitrine. Ăsta nu e un semn bun pentru schimbarea, pentru transformările care au loc astăzi în ţară. Trebuie ca poporul să acţioneze ca o forţă ordonată şi organizată. Să se vadă că aici se face ordine, cu contribuţia, cu participarea, cu prezenţa oamenilor muncii. Cu participarea activă a poporului, şi nu a unor conducători care s-au autointitulat conducători, s-au autointitulat aleşi ai poporului, s-au autointitulat comunişti. N-au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific. Au întinat numai, numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară. Dar noi trebuie să ne organizăm, trebuie să asigurăm desfăşurarea normală a lucrurilor. Deci, singurul apel pe care-l fac în momentul de faţă: Pînă vom fi în măsură să prezentăm un program amplu de acţiuni, acţiuni care să vizeze măsuri imediate care în cîteva zile să facă ordine în ţară şi într-o perioadă imediată să asigure îmbunătăţirea vieţii oamenilor, şi desfăşurarea normală pe baze democratice a vieţii sociale, ca şi un program de perspectivă care să ne asigure o dezvoltare aşa cum şi-o doreşte acest popor. Să intrăm în rîndurile civilizat, naţiunilor civilizate ale Europei. Deci, primul apel pe care vreau să-l fac, şi rog pe cei care urmează, este aici reprezentantul Ministerului de Interne, am discutat cu armata, vom mai discuta, şi organele de ordine, şi organele de securitate, dar în primul rînd cetăţenii să se autoorganizeze şi să asigure paza bunurilor publice. Paza tuturor instituţiilor, paza magazinelor, deci tot ce ţine de buna desfăşurare normală a activităţii noastre. Vă mulţumesc şi vom continua să mai dialogăm în cursul zilei de azi.

 

Laszlo Tokes: S-a pretins că au apărut elicoptere şi pe cerul Mineului (video) decembrie 15, 2008


Actualizare 22 decembrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube.

Ultima parte a interviului dat în 2001 de Laszlo Tokes. Cel care pune întrebările în această parte este Traian Orban, preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei. Laszlo Tokes povesteşte despre ziua din 16 decembrie 1989, precizînd că atunci cînd, fiind alături de primarul Moţ la fereastra locuinţei sale, a spus mulţimii să plece, nu era ameninţat în nici un fel (00:45), şi repetînd observaţia că nu se gîndea la răsturnarea regimului Ceauşescu. „Nu am avut ideea să agitez lumea, deoarece încă nici în momentul acela, în orele acelea, nu [mi-]am putut închipui că se poate îndepărta dictatura din fruntea ţării” (01:02). „Eram într-o stare ambivalentă, deoarece, pe de o parte m-a presăltat [?] simţul bun al solidarităţii oamenilor, mai ales a românilor, deoarece chiar din cauza situaţiei noastre minoritare nu mi-am putut închipui că aş putea avea vreun rol în orice schimbare. Dar pe de altă parte m-a înspăimîntat eventualitatea că din cauza acestei proteste eu aş putea fi cauza unei violenţe împotriva mulţimii din faţa bisericii reformate” (02:33). Apoi, Tokes povesteşte şi evacuarea sa. Spune că se pregătea să ţină duminica predica obişnuită şi s-a dus la culcare în jurul orei 2, trezindu-se doar cînd a intrat miliţia. A urcat pe o scară în biserică, dar au fost arestaţi toţi cei care erau cu dînsul (10:51). Deasemeni, se mai vorbeşte despre includerea lui Tokes în CFSN, în 22 decembrie 1989, dumnealui fiind la acea dată în surghiun în satul Mineu. „La Mineu, prin televizor am luat ştirea că am fost inclus împreună cu Domocoş Gheza, cu doamna Doina Cornea, Ana Blandiana, Pleşu, Dinescu, Caramitru, încă cu cîţiva dizidenţi, şi am fost foarte onorat şi ataşat pentru cauza comună” (13:37). „Am fost cu o noapte înspăimîntătoare cînd armata, un grup al armatei a venit de a mă convinge şi a mă conduce la Bucureşti, ore întregi nu m-am lăsat convins deoarece nu am ştiut ce se va alege din aceste împrejurări, peste tot s-a spus că peste tot sînt terorişti, şi pe cerul Mineului a apărut, cel puţin aşa s-a pretins că a apărut un elicopter, au luat lumina, a venit tancuri în apărarea noastră din Zalău, un comandant al armatei a venit să mă convingă că sînt aşteptat, s-a prezentat la Mineu şi a încercat să mă convingă să mă duc la Bucureşti, la şedinţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Peste ore întregi de dispută şi de argumentare şi de convingere m-am lăsat convins şi am pornit cu maşina pînă la Cluj, de acolo cu avionul, cu trenul. În ziua următoare, poate în 28, 29, nu-mi aduc aminte precis, m-am găsit în Piaţa Victoriei la o şedinţă a Frontului Salvării Naţionale în frunte cu Iliescu şi cu cei care au avut rol în prima fază în conducerea ţării. M-au primit tresărindu-se [?] şi elogiindu-mă ca fiind un erou al României, chiar Iliescu m-a îmbrăţişat şi el s-a pronunţat în acest sens” (14:12). „După retragerea doamnei Doina Cornea, cred că şi eu atuncea ar fi trebuit să mă retrag (…) eu încă eram naiv, cred că eram indus în eroare în atîta măsură încît nu mi-am dat seama ce se întîmplă după cortine. Ba chiar, în vizita mea în Statele Unite în februarie-martie, peste tot am făcut o propagandă pozitivă pentru Iliescu, pînă în martie, în neagra martie, în perioada negrii martii a Tîrgu Mureşului cînd deodată mi-am dat seama ce se petrece de fapt în ţară şi atuncea m-am întors împotriva lui Iliescu” (17:06) [se referă la conflictele interetnice româno-maghiare din martie 1990 de la Tîrgu Mureş]. „Vă pot spune că de data aceasta şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România este grav afectată de restauraţia comunistă” (23:32), „În prezent UDMR-ul este nu mai mult şi nu mai puţin decît unul din partidele politice mai bun sau mai răi din România. Nimic deosebit faţă de acestea” (24:43) mai spune Laszlo Tokes.

Părţile interviului din 2001 cu Laszlo Tokes prezentate în acest blog:
1. Discuţii preliminare (14 minute 27 secunde)
2. Biografia lui Laszlo Tokes şi problemele de dinaintea venirii la Timişoara (58 minute 44 secunde)
3. Nu mi-am putut închipui ca preot simplu reformat să lupt pentru eliberarea ţării de dictatură (44 minute 18 secunde)
4. Cum a ajuns în 1989 interviul cu Laszlo Tokes la televiziunea maghiară (12 minute 17 secunde)
5. Moartea lui Erno Ujvarossy – crimă sau sinucidere? Agresiunea din noiembrie 1989 (12 minute 39 secunde)
6. Încercarea securităţii de a-l racola ca informator pe Laszlo Tokes (8 minute 42 secunde)
7. Cum au reacţionat alţii faţă de cazul Tokes (24 minute 34 secunde)
8. Chitanţa de 20000 de lei (6 minute 34 secunde)
9. Arestarea lui Laszlo Tokes şi semidetenţia la Mineu (18 minute 34 secunde)
10. S-a pretins că au apărut elicoptere şi pe cerul Mineului (33 minute 46 secunde – acest episod)

În cartea mea „Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei române: cazul Laszlo Tokes” este publicat interviul cu Laszlo Tokes într-o formă uşor prelucrată. Pentru coerenţă, în varianta din carte s-au eliminat repetiţiile, s-a inversat locul unor replici, s-au eliminat unele întrebări lăsîndu-se doar răspunsurile şi s-au corectat unele greşeli de exprimare în limba română ale interviatului.