Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat iunie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din Timișoara. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu

În acest fragment de rechizitoriu se preia, cu autoritate de lucru judecat, constatările din 2 procese legate de revoluția din Timișoara: „Procesul celor 25” (inculpat principal Ion Coman) – început în 1990, ș procesul Chițac-Stănculescu, început în 1997, după ce Ion Iliescu pierduse puterea politică. Există și alte procese ale revoluției din Timișoara care cred că ar fi trebuit amintite ca autoritate de lucru judecat: procesul Calea Lipovei, în care au fost condamnați generalul Constantin Rotariu. locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe pentru morții și răniții din 17 decembrie 1989 din zona Calea Lipovei din Timișoara – proces care întărește faptul că Ministerul Apărării Naționale s-a implicat în reprimare (Decizia 359/2002 a Curții Supreme de Justiție), dar și alte procese mai mici, cum ar fi cel al milițianului Vasile Bandula, condamnat pentru rănirea prin împușcare a lui Vasile Moldovan, în 18 decembrie 1989, în Piața Badea Cîrțan din Timișoara (Sentinţa nr. 1 din 28 septembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara şi Decizia nr. 16 din 14 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti) – care întărește ideea că Ministerul de Interne s-a implicat în reprimare, fiindcă mai nou și implicarea Minsiterului de Interne e pusă la îndoială.

Parchetul observă corect că în prima fază nimeni din M.Ap.N. nu a fost inculpat. A fost tactica regimului Iliescu, în conducerea căruia făceau parte Victor Stănculescu (membru CFSN, ministru și membru în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”), Mihai Chițac (ministru) și Ștefan Gușă (membru CFSN și, conform lui Ion Iliescu – vezi „Ion Iliescu explică componența nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) și „Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componența nominală a Consiliului Militar Superior” (linc), membru și în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”, afirmație care se coroborează cu filmări din CC care-l arată pe Gușă dînd ordine legate de această luptă și cu declarații de martori), să ascundă implicarea M.Ap.N. în represiune. Declararea generalului Milea ca erou a fost parte din strategia FSN de falsificare a istoriei.

Ceea ce Parchetul nu spune este că FSN a încercat să evite tragerea la răspundere nu numai a celor din M.Ap.N. ci și a celor din securitate. În contextul anului 1990, cînd lumea era furioasă datorită morților de la revoluție, a fost imposibil pentru FSN să nu accepte deschiderea unor procese și prezentarea în fața publicului a unor inculpați. Au fost aleși mai ales inculpați din miliție, securitate și partid și doar ca excepție s-a acceptat deschiderea unui proces împotriva cuiva din M.Ap.N. (plutonierul Pavel Dumitru din Lugoj – linc, care a ajuns inculpat poate și datorită gradului mic pe care-l avea și faptului că în cazul său s-a putut susține că a tras din proprie inițiativă, fără ordin direct; dar chiar și în acest caz s-au făcut eforturi pentru a se obține o pedeapsă cît mai mică, promovîndu-se inclusiv un recurs în anulare). Dar FSN a ocrotit pe toți cei implicați în reprimarea revoluției. Am arătat acest aspect în articolul Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara (linc), dar el reiese și din numeroasele grațieri făcute de inculpatul Ion Iliescu (procesul Calea Lipovei, procesul C.P.Ex.). Aceste grațieri nici măcar nu sînt amintite în rechizitoriul Parchetului. Probabil fiindcă grațierea este o prerogativă legală a președintelui și nu poate fi încadrată la „crime împotriva umanității”, dar aceste grațieri snt o dovadă, fie și indirectă, în favoarea uneia din tezele rechizitoriului, anume existența unei înțelegeri între vărfuri decizionale ale M.Ap.N. și noua conducere politică a țării.

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu.

III. Timişoara – autoritate de lucru judecat (more…)

 

Klaus Iohannis numește 6 noi membri în conducerea Institutului Revoluției Române octombrie 13, 2018


Actualizare 13 octombrie 2018: Informații mai exacte despre Nicoleta Lorena Giurcanu (obținute prin verificări suplimentare și de pe facebook).

Vineri 12 octombrie, președintele Klaus Iohannis a iscălit un decret prin care a numit 6 noi membri în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române. Anunțul a fost făcut pe saitul Președinției (linc).

Cei numiți sînt: (more…)

 

Lămuriri despre împrejurările arestării fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu în 1985 mai 14, 2018


În „Dicționarul General al Revoluției Române” (linc) editat de Institutul Revoluției Române în 2010 (autori Gheorghe Sbârnă și Valentin Marin, cuvînt înainte Claudiu Iordache), la pagina 710 este prezentat și Gelu Voican Voiculescu. Se scrie despre acesta: „A fost deținut politic (închis 3 luni în 1970, arestat o zi în 1977 și închis un an și jumătate în perioada 1985-1986)”. Din cîte cunosc, la Institutul Revoluției se dorește editarea unei noi ediții a acestui Dicționar în care să se corecteze greșelile din ediția veche. Între timp, și conducerea Institutului s-a schimbat, domnul Voiculescu devenind directorul general al acestuia. În noua sa calitate de director, nădăjduiesc să vegheze și la corectarea celor publicate de IRRD despre domnia sa, astfel încît acest institut să slujească adevărului istoric.

Pentru a ajuta Institutul Revoluției la corectarea „Dicționarului General al Revoluției Române” în ceea ce privește directorul său, încerc să sintetizez situația în care se afla Gelu Voican Voiculescu în 1985, în toată complexitatea sa, pe baza dosarului său de la CNSAS la care am avut acces datorită procesului pe care l-am deschis pentru lămurirea relațiilor cu securitatea a domniei sale. Pe acest blog deja au fost prezentate mai multe materiale din dosarul CNSAS al domnului Voiculescu. Dosarul e voluminos, în cadrul procesului am primit copii după filele acestuia dar cu anonimizarea unor nume din dosar. Din documentele cu nume șterse e destul de greu să înțelegi despre ce era vorba, dar am izbutit să procur și copii fără anonimizare, care mi-au îngăduit o înțelegere mai bună a situației fostului viceprimministru FSN și actual director IRRD. Cum domnia sa a ajuns recent și urmărit pentru crime împotriva umanității în dosarul revoluției (linc), interesul public pentru cunoașterea cît mai exactă a biografiei domnului Voiculescu este crescut.

Între 6 mai și 22 iulie 1970 (deci 2 luni și 16 zile, nu 3 luni) Gelu Voican Voiculescu a fost reținut pentru încercare de trecere ilegală a graniței ungaro-austriece și presupusă trădare prin transmitere de secrete. A fost eliberat fiindcă codul penal pedepsea numai trecerea ilegală a graniței române, nu și a altor state și totodată, documentele care se aflau la el legate de industria petrolieră românească, nu aveau caracter de secret de stat, cum s-a crezut inițial. Caracterul politic al reținerii domnului Voiculescu în 1970 a fost recunoscut după revoluție, în temeiul legii 221/2009, de către Tribunalul București (Sentința 2219 din 21.12.2011, păstrată și de Curtea de Apel București). (more…)

 

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției martie 31, 2018


Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în loc pe Gelu Voican Voiculescu. Domnul Claudiu Iordache anunță pe blogul propriu (linc): (more…)

 

Un atac la adresa libertății de exprimare: Propunerea unei legi de incriminare a negării revoluției din 1989 decembrie 23, 2016


Domnul Adrian Niculescu, membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române (linc), totodată conferențiar la Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (S.N.S.P.A.), lansează în revista „22” un apel către noul parlament al României (linc) în care cere o lege care să condamne negarea revoluției din 1989 după modelul legilor care interzic negarea holocaustului și a genocidului împotriva armenilor. Redau respectivul apel: (more…)

 

Emisiune din 1992 despre revoluție, cu Lorin Fortuna. Dumitru Dincă: Zecile de mii de oameni aduși la mitingul lui Ceaușescu au mers liniștiți către casă, îmi spuneau că sînt nebun. Iosif Dan: Pe baricadă au fost 100 de tineri… Paul Negruți ne-a spus deschideți ușa că a venit guvernul. Care guvern? Guvernul condus de Ion Iliescu. Petre Roman: (în 21 decembrie) doi tineri din Timișoara ne-au vorbit despre Timișoara (video) noiembrie 28, 2016


Actualizare 28 noiembrie ora 11,08: Lorin Fortuna va fi înmormîntat mîine 29 noiembrie 2016, ora 14, în cimitirul din Calea Lipovei.

Să ne amintim de recent dispărutul Lorin Fortuna vizionînd o emisiune TVR din 1992 în care apare și acesta. Emisiunea a fost pusă pe youtube de utilizatorul „luminaalba”, care observ că a pus pe youtube multe alte înregistrări video cu Lorin Fortuna. Emisiunea nu este prezentată în întregime. Moderatorul emisiunii a fost Mihai Tatulici. Iau cuvîntul în emisiune, în afara moderatorului (în ordine): Claudiu Iordache, Lorin Fortuna, ?, Dumitru Dincă, Dan Iosif, Petre Roman, Florin Filipoiu, Nicolae Militaru, Nicolae Dide, Adrian Nicolae, Alexandru Mironov, Zainea?, Teodor Brateș.

(more…)

 

Interviu cu generalul Viorel Oancea în „Observatorul Militar”. Am auzit că Ceaușescu a fugit. Rotariu a strigat „Închideți tot, că au intrat teroriștii pe frecvență!” septembrie 30, 2016


obsmil04032015_1
obsmil04032015_2
Generalul Viorel Oancea, maior în decembrie 1989, este primul ofițer român care a vorbit de la balconul Operei din Timișoara, asigurînd protestatarii că este alături de ei. Faptul se întîmpla în dimineața de 22 decembrie 1989, cînd Ceaușescu era încă la putere. Despre acele întîmplări povestește într-un interviu în „Observatorul Militar” din 4 martie 2015, acordat locotenent-colonelului Cristian Dumitrașcu. Reproduc aici respectivul interviu. Am inserat niște comentarii ale mele cu litere cursive, între paranteze drepte.

Din fericire, regimul s-a schimbat, și mă bucur că s-a întîmplat asta, fiindcă dacă nu era așa, nici eu nu mai eram acum în fața dumneavoastră! (more…)