Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Bust pentru fostul mitropolit al Banatului, Nicolae Corneanu, în parcul Central din Timișoara. Amintiri despre ce a făcut în timpul revoluției și despre colaborarea sa cu securitatea octombrie 2, 2019


Mesajul mitropolitului Corneanu scris de la Istanbul în 17 decembrie 1989 către una din maicile de la reședința mitropolitană

În parcul Central din Timișoara, unde sînt expuse mai multe busturi ale unor personalități ale orașului, s-a instalat recent și un bust al răposatului mitropolit ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu, anunță Andreea Miron pe saitul observatordetimis.ro (linc).

Fiindcă există diferite bîrfe despre ce ar fi făcut mitropolitul Corneanu în timpul revoluției (printre altele, circulă zvonul că ar fi poruncit închiderea porților catedralei în fața revoluționarilor care au vrut să se ascundă de gloanțe), e cazul să lămurim acest aspect: În timpul revoluției, domnul Nicolae Corneanu a fost plecat în Turcia, la Istanbul (Constantinopol sau Țarigrad, cum mai e numit orașul) la o întrunire ortodoxă, la Patriarhia Ecumenică.

Acest lucru este dovedit de o ilustrată pe care mitropolitul Corneanu a scris-o în 17 decembrie 1989 în Istanbul, către doamna Patricia Codău, una din maicile care locuiau la reședința mitropolitană. Ștampila poștei turcești pe ilustrată este din 19 decembrie 1989. Am avut prilejul să văd personal acea ilustrată în 2018 (la una din acțiunile legate de aniversarea revoluției). Am fotografiat ilustrata și prezint acum poza și cititorilor, pentru ca măcar acest subiect să nu mai fie considerat o „enigmă” a revoluției.

Așadar, domnul Nicolae Corneanu nu a participat în nici un fel la revoluția din Timișoara, și nici nu era în oraș cînd aceasta a izbucnit. Data exactă cînd domnia sa s-a întors la Timișoara nu o cunosc, dar în 17 decembrie 1989, cînd s-a deschis focul asupra revoluționarilor timișoreni, domnia sa era la mii de chilometri distanță. (more…)

 

Decizia ÎCCJ din procesul legat de lămurirea colaborării cu securitatea a lui Gelu Voican Voiculescu. „Nu se poate trage concluzia că practicarea yoga, cît și deținerea și schimbul de literatură ocultă sau ezoterică ar fi constituit activități sau atitudini îndreptate împotriva regimului totalitar comunist” … (a existat) „o stratagemă a intimatului-pîrît față de organele fostei Securități … a încercat să le dezinformeze și să devieze cursul cercetărilor” aprilie 25, 2019


Am relatat pe acest blog (linc) că în 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea ca fostul viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu să fie declarat colaborator al securității. Am rămas dator cititorilor cu prezentarea motivării deciziei. Cu destulă întîrziere am primit-o, căci ÎCCJ nu mi-a trimis-o iar eu n-am avut drum la București s-o ridic. Cînd am fost o dată la București, la arhiva Curții de Apel nu aveau hotărîrea, fiindcă procesul fiind început din 2010 a fost calificat ca „arhivă veche” și dus undeva în Ilfov, la o firmă de arhivare care ține arhiva Curții de Apel București. Așa că numai cu programare se pot obține date din dosarele respective. Pînă la urmă am dobîndit totuși hotărîrea ÎCCJ, pe care o prezint acum cititorilor în întregime, fiind de folos pentru înțelegerea activității fostului viceprimministru, acum director al Institutului Revoluției Române și recent acuzat de crime împotriva umanității în „dosarul revoluției”.

Amintesc că pe acest blog am scris pe larg despre respectivul proces, în care am fost reclamant, alături de Gregorian Bivolaru, conducătorul mișcării yoghine MISA, pîrîți fiind Gelu Voican Voiculescu și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Vezi articolele anterioare: (more…)

 

Lămuriri despre împrejurările arestării fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu în 1985 mai 14, 2018


În „Dicționarul General al Revoluției Române” (linc) editat de Institutul Revoluției Române în 2010 (autori Gheorghe Sbârnă și Valentin Marin, cuvînt înainte Claudiu Iordache), la pagina 710 este prezentat și Gelu Voican Voiculescu. Se scrie despre acesta: „A fost deținut politic (închis 3 luni în 1970, arestat o zi în 1977 și închis un an și jumătate în perioada 1985-1986)”. Din cîte cunosc, la Institutul Revoluției se dorește editarea unei noi ediții a acestui Dicționar în care să se corecteze greșelile din ediția veche. Între timp, și conducerea Institutului s-a schimbat, domnul Voiculescu devenind directorul general al acestuia. În noua sa calitate de director, nădăjduiesc să vegheze și la corectarea celor publicate de IRRD despre domnia sa, astfel încît acest institut să slujească adevărului istoric.

Pentru a ajuta Institutul Revoluției la corectarea „Dicționarului General al Revoluției Române” în ceea ce privește directorul său, încerc să sintetizez situația în care se afla Gelu Voican Voiculescu în 1985, în toată complexitatea sa, pe baza dosarului său de la CNSAS la care am avut acces datorită procesului pe care l-am deschis pentru lămurirea relațiilor cu securitatea a domniei sale. Pe acest blog deja au fost prezentate mai multe materiale din dosarul CNSAS al domnului Voiculescu. Dosarul e voluminos, în cadrul procesului am primit copii după filele acestuia dar cu anonimizarea unor nume din dosar. Din documentele cu nume șterse e destul de greu să înțelegi despre ce era vorba, dar am izbutit să procur și copii fără anonimizare, care mi-au îngăduit o înțelegere mai bună a situației fostului viceprimministru FSN și actual director IRRD. Cum domnia sa a ajuns recent și urmărit pentru crime împotriva umanității în dosarul revoluției (linc), interesul public pentru cunoașterea cît mai exactă a biografiei domnului Voiculescu este crescut.

Între 6 mai și 22 iulie 1970 (deci 2 luni și 16 zile, nu 3 luni) Gelu Voican Voiculescu a fost reținut pentru încercare de trecere ilegală a graniței ungaro-austriece și presupusă trădare prin transmitere de secrete. A fost eliberat fiindcă codul penal pedepsea numai trecerea ilegală a graniței române, nu și a altor state și totodată, documentele care se aflau la el legate de industria petrolieră românească, nu aveau caracter de secret de stat, cum s-a crezut inițial. Caracterul politic al reținerii domnului Voiculescu în 1970 a fost recunoscut după revoluție, în temeiul legii 221/2009, de către Tribunalul București (Sentința 2219 din 21.12.2011, păstrată și de Curtea de Apel București). (more…)

 

Președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, și relațiile sale cu Securitatea aprilie 13, 2018


În revista „22” domnul Mădălin Hodor publică articolul „Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu și Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor securității” (linc), în care dezvăluie un document găsit în arhiva CNSAS, anume un „tabel cuprinzînd colaboratorii care sînt în legătura unității noastre” aparținînd UM 0255, unitate din cadrul securității care se ocupa de urmărirea emigrației românești.

În tabel apar nume cunoscute, precum proaspăt alesul președinte al Academiei Ioan Aurel Pop, ziaristul Cornel Nistorescu (care conduce acum „Cotidianul”, unde popularizează scrierile lui Alex Mihai Stoenescu – se pare că se aplică principiul „dacă cineva e fost colaborator al securității, nu contează cîte dovezi ale incompetenței sale există, el trebuie promovat”), colegii domnului Hodor din Consiliul Științific al Institutului Revoluției (linc) Ioan Chiper și Dan Berindei, foști parlamentari precum Ion Coja sau Ștefan Cazimir și mulți alții.

Este bine venit demersul domnului Hodor de a scoate la iveală diferite documente din arhiva CNSAS, totuși interpretarea lor nu trebuie făcută grăbit. Prezența numelui președintelui Academiei într-o listă a Securității cu 200 de persoane nu este o dovadă că acesta a colaborat cu Securitatea.

În 2009 CNSAS l-a verificat pe domnul Ioan Aurel Pop, și a concluzionat, prin Adeverința nr. 2689, disponibilă pe saitul instituției (linc): „Nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securității, în sensul legii, cu privire la domnul POP Ioan Aurel”. (more…)

 

Gelu Voican Voiculescu, în audiență la Ilie Ceaușescu ianuarie 15, 2018


Continui prezentarea de documente din dosarul de la CNSAS al fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu cu o notă de analiză a securității din 3 noiembrie 1980. Copiile primite de mine de la CNSAS, în 2 tranșe (12 kg + 3,8 kg) au numele anonimizate și nu poți înțelege mare lucru din ele, dar acum prezint documente necenzurate, dintre cele pe care am izbutit să le procur. În dosarul instanței documentele sînt necenzurate. Am fost o zi la București special să pot studia dosarul necenzurat, dar în cele 4 ore de program cu publicul de la arhivă n-am putut să citesc toate cele aproape 16 kg de hîrtii. Cît am apucat să mă uit în dosarul necenzurat, n-am văzut niciunde numele lui Ion Iliescu ori al altor personaje care în 1989 au preluat conducerea României, însă apare menționarea unei audiențe pe care Gelu Voican Voiculescu a cerut-o lui Ilie Ceaușescu (fratele dictatorului). Redau acest document. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

MINISTERUL DE INTERNE                        STRICT SECRET
DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI   Exemplar unic
Direcția a II-a
Nr. 232/MC/001704 din 3 noiembrie 1980

SE APROBĂ
[semnătură indescifrabilă]

NOTĂ DE ANALIZĂ

în D.U.I. [dosarul de urmărire informativă] „CĂLUGĂRUL”

Dosarul de urmărire informativă CĂLUGĂRUL a fost deschis la 17 mai 1977 de către I.M.B. – Securitate, asupra numitului VOICULESCU GELU VOICAN, cunoscut cu intenții de evaziune [plecare ilegală din țară], nemulțumit și protestatar, încercînd în 1978 să intre în legătură cu Paul Goma. Acțiunea a fost preluată de către Direcția II-a, la 12.XII.1978, urmărindu-se cunoașterea activității desfășurate de cel în cauză, punîndu-se accent permanent pe influențarea pozitivă a sa.

Au fost îndeplinite toate sarcinile prevăzute în analiza anterioară cu excepția introducerii de mijloace T.O. la domiciliul concubinei sale VOICU SANDA, unde obiectivul locuiește permanent.

În luna mai 1980 Tribunalul sectorului 6 a desfăcut căsătoria obiectivului de soția sa BALECA CONSTANȚA, iar în prezent aceasta urmărește să obțină o parte din banii investiți în apartamentul proprietate personală. (more…)

 

Drept la replică refuzat de revista „22”. Atunci cînd domnul Hodor nu se referă strict la documente săvîrșește unele inexactități octombrie 18, 2017


În urma articolului „Adio, bătrîne asasin” (linc) a lui Mădălin Hodor, publicat în revista „22”, articol în care sînt pomenit, am cerut revistei „22” un drept la replică. Am făcut aceasta după ce am văzut că revista a acordat drept la replică lui Grigore Cartianu (linc). Cererea de drept la replică am trimis-o prin e-mail în 5 octombrie. Pînă azi văd că nu s-a publicat. Se pare că pentru revista „22” numai Grigore Cartianu merită drept la replică.

Public acum aici dreptul de replică trimis către revista „22”. (more…)

 

Mădălin Hodor: În agenda de serviciu a generalului Ștefan Alexie sînt notate ordinele generalului Iulian Vlad. După ședința C.P.Ex. acesta a ordonat „Se lichidează radical!”… La Timișoara trebuie „să se facă liniște într-o oră” octombrie 5, 2017


Istoricul Mădălin Hodor, consilier superior în cadrul Direcției de Investigații a CNSAS, publică în revista „22” articolul „Adio, bătrîne asasin!” (linc) consacrat recent răposatului Iulian Vlad, fost șef al Securității Statului. În acest articol domnul Hodor face dezvăluiri interesante cu privire la ordinele date în timpul revoluției de generalul Vlad, consemnate în agenda personală a generalului Ștefan Alexie, membru în conducerea Departamentului Securității Statului. Citez din articolul lui Hodor:

Ți-am urmărit lucrătura „fină“, ţi-am contabilizat victimele. Ce-ar fi să le spunem şi lor, acestor prieteni ai tăi, care te ridică astăzi în slăvi, acum, că am ajuns la final, câte ceva despre adevărata ta faţă? Ce-ar fi să începem cu ziua de 17 decembrie 1989? Mai ţii minte ce ai ordonat atunci? Ai dat următorul ordin:

„Se lichidează radical!“ (more…)