Decizia ÎCCJ din procesul legat de lămurirea colaborării cu securitatea a lui Gelu Voican Voiculescu. „Nu se poate trage concluzia că practicarea yoga, cît și deținerea și schimbul de literatură ocultă sau ezoterică ar fi constituit activități sau atitudini îndreptate împotriva regimului totalitar comunist” … (a existat) „o stratagemă a intimatului-pîrît față de organele fostei Securități … a încercat să le dezinformeze și să devieze cursul cercetărilor”

Am relatat pe acest blog (linc) că în 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea ca fostul viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu să fie declarat colaborator al securității. Am rămas dator cititorilor cu prezentarea motivării deciziei. Cu destulă întîrziere am primit-o, căci ÎCCJ nu mi-a trimis-o iar eu n-am avut drum la București s-o ridic. Cînd am fost o dată la București, la arhiva Curții de Apel nu aveau hotărîrea, fiindcă procesul fiind început din 2010 a fost calificat ca „arhivă veche” și dus undeva în Ilfov, la o firmă de arhivare care ține arhiva Curții de Apel București. Așa că numai cu programare se pot obține date din dosarele respective. Pînă la urmă am dobîndit totuși hotărîrea ÎCCJ, pe care o prezint acum cititorilor în întregime, fiind de folos pentru înțelegerea activității fostului viceprimministru, acum director al Institutului Revoluției Române și recent acuzat de crime împotriva umanității în „dosarul revoluției”.

Amintesc că pe acest blog am scris pe larg despre respectivul proces, în care am fost reclamant, alături de Gregorian Bivolaru, conducătorul mișcării yoghine MISA, pîrîți fiind Gelu Voican Voiculescu și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Vezi articolele anterioare:

Lămuriri despre împrejurările arestării fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu în 1985

În „Dicționarul General al Revoluției Române” (linc) editat de Institutul Revoluției Române în 2010 (autori Gheorghe Sbârnă și Valentin Marin, cuvînt înainte Claudiu Iordache), la pagina 710 este prezentat și Gelu Voican Voiculescu. Se scrie despre acesta: „A fost deținut politic (închis 3 luni în 1970, arestat o zi în 1977 și închis un an și jumătate în perioada 1985-1986)”. Din cîte cunosc, la Institutul Revoluției se dorește editarea unei noi ediții a acestui Dicționar în care să se corecteze greșelile din ediția veche. Între timp, și conducerea Institutului s-a schimbat, domnul Voiculescu devenind directorul general al acestuia. În noua sa calitate de director, nădăjduiesc să vegheze și la corectarea celor publicate de IRRD despre domnia sa, astfel încît acest institut să slujească adevărului istoric.

Pentru a ajuta Institutul Revoluției la corectarea „Dicționarului General al Revoluției Române” în ceea ce privește directorul său, încerc să sintetizez situația în care se afla Gelu Voican Voiculescu în 1985, în toată complexitatea sa, pe baza dosarului său de la CNSAS la care am avut acces datorită procesului pe care l-am deschis pentru lămurirea relațiilor cu securitatea a domniei sale. Pe acest blog deja au fost prezentate mai multe materiale din dosarul CNSAS al domnului Voiculescu. Dosarul e voluminos, în cadrul procesului am primit copii după filele acestuia dar cu anonimizarea unor nume din dosar. Din documentele cu nume șterse e destul de greu să înțelegi despre ce era vorba, dar am izbutit să procur și copii fără anonimizare, care mi-au îngăduit o înțelegere mai bună a situației fostului viceprimministru FSN și actual director IRRD. Cum domnia sa a ajuns recent și urmărit pentru crime împotriva umanității în dosarul revoluției (linc), interesul public pentru cunoașterea cît mai exactă a biografiei domnului Voiculescu este crescut.

Între 6 mai și 22 iulie 1970 (deci 2 luni și 16 zile, nu 3 luni) Gelu Voican Voiculescu a fost reținut pentru încercare de trecere ilegală a graniței ungaro-austriece și presupusă trădare prin transmitere de secrete. A fost eliberat fiindcă codul penal pedepsea numai trecerea ilegală a graniței române, nu și a altor state și totodată, documentele care se aflau la el legate de industria petrolieră românească, nu aveau caracter de secret de stat, cum s-a crezut inițial. Caracterul politic al reținerii domnului Voiculescu în 1970 a fost recunoscut după revoluție, în temeiul legii 221/2009, de către Tribunalul București (Sentința 2219 din 21.12.2011, păstrată și de Curtea de Apel București).

Președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, și relațiile sale cu Securitatea

În revista „22” domnul Mădălin Hodor publică articolul „Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu și Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor securității” (linc), în care dezvăluie un document găsit în arhiva CNSAS, anume un „tabel cuprinzînd colaboratorii care sînt în legătura unității noastre” aparținînd UM 0255, unitate din cadrul securității care se ocupa de urmărirea emigrației românești.

În tabel apar nume cunoscute, precum proaspăt alesul președinte al Academiei Ioan Aurel Pop, ziaristul Cornel Nistorescu (care conduce acum „Cotidianul”, unde popularizează scrierile lui Alex Mihai Stoenescu – se pare că se aplică principiul „dacă cineva e fost colaborator al securității, nu contează cîte dovezi ale incompetenței sale există, el trebuie promovat”), colegii domnului Hodor din Consiliul Științific al Institutului Revoluției (linc) Ioan Chiper și Dan Berindei, foști parlamentari precum Ion Coja sau Ștefan Cazimir și mulți alții.

Este bine venit demersul domnului Hodor de a scoate la iveală diferite documente din arhiva CNSAS, totuși interpretarea lor nu trebuie făcută grăbit. Prezența numelui președintelui Academiei într-o listă a Securității cu 200 de persoane nu este o dovadă că acesta a colaborat cu Securitatea.

În 2009 CNSAS l-a verificat pe domnul Ioan Aurel Pop, și a concluzionat, prin Adeverința nr. 2689, disponibilă pe saitul instituției (linc): „Nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securității, în sensul legii, cu privire la domnul POP Ioan Aurel”.

Gelu Voican Voiculescu, în audiență la Ilie Ceaușescu

Continui prezentarea de documente din dosarul de la CNSAS al fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu cu o notă de analiză a securității din 3 noiembrie 1980. Copiile primite de mine de la CNSAS, în 2 tranșe (12 kg + 3,8 kg) au numele anonimizate și nu poți înțelege mare lucru din ele, dar acum prezint documente necenzurate, dintre cele pe care am izbutit să le procur. În dosarul instanței documentele sînt necenzurate. Am fost o zi la București special să pot studia dosarul necenzurat, dar în cele 4 ore de program cu publicul de la arhivă n-am putut să citesc toate cele aproape 16 kg de hîrtii. Cît am apucat să mă uit în dosarul necenzurat, n-am văzut niciunde numele lui Ion Iliescu ori al altor personaje care în 1989 au preluat conducerea României, însă apare menționarea unei audiențe pe care Gelu Voican Voiculescu a cerut-o lui Ilie Ceaușescu (fratele dictatorului). Redau acest document. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

MINISTERUL DE INTERNE                        STRICT SECRET
DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI   Exemplar unic
Direcția a II-a
Nr. 232/MC/001704 din 3 noiembrie 1980

SE APROBĂ
[semnătură indescifrabilă]

NOTĂ DE ANALIZĂ

în D.U.I. [dosarul de urmărire informativă] „CĂLUGĂRUL”

Dosarul de urmărire informativă CĂLUGĂRUL a fost deschis la 17 mai 1977 de către I.M.B. – Securitate, asupra numitului VOICULESCU GELU VOICAN, cunoscut cu intenții de evaziune [plecare ilegală din țară], nemulțumit și protestatar, încercînd în 1978 să intre în legătură cu Paul Goma. Acțiunea a fost preluată de către Direcția II-a, la 12.XII.1978, urmărindu-se cunoașterea activității desfășurate de cel în cauză, punîndu-se accent permanent pe influențarea pozitivă a sa.

Au fost îndeplinite toate sarcinile prevăzute în analiza anterioară cu excepția introducerii de mijloace T.O. la domiciliul concubinei sale VOICU SANDA, unde obiectivul locuiește permanent.

În luna mai 1980 Tribunalul sectorului 6 a desfăcut căsătoria obiectivului de soția sa BALECA CONSTANȚA, iar în prezent aceasta urmărește să obțină o parte din banii investiți în apartamentul proprietate personală.

Drept la replică refuzat de revista „22”. Atunci cînd domnul Hodor nu se referă strict la documente săvîrșește unele inexactități

În urma articolului „Adio, bătrîne asasin” (linc) a lui Mădălin Hodor, publicat în revista „22”, articol în care sînt pomenit, am cerut revistei „22” un drept la replică. Am făcut aceasta după ce am văzut că revista a acordat drept la replică lui Grigore Cartianu (linc). Cererea de drept la replică am trimis-o prin e-mail în 5 octombrie. Pînă azi văd că nu s-a publicat. Se pare că pentru revista „22” numai Grigore Cartianu merită drept la replică.

Public acum aici dreptul de replică trimis către revista „22”.

1985. Securitatea se documentează despre Gelu Voican Voiculescu

Lia Roberts, prietenă a lui Gelu Voican Voiculescu, emigrantă în SUA unde a ajuns șefa Partidului Republican din Nevada, într-o emisiune TV din 2004 cînd voia să candideze la Președinția României

Pe alt sait al meu, documente1989.wordpress.com, prezint, din dosarul de la CNSAS al fostului viceprimministru FSN-ist Gelu Voican Voiculescu, un alt document: Planul de documentare întocmit în 31 mai 1985 de Securitate cu privire la Gelu Voican Voiculescu. Sînt enumerate aici o mulțime de persoane cu care Gelu Voican Voiculescu avea legături, securitatea plănuind verificarea și acestor persoane. Informațiile sînt structurate pe coloane, una din coloane se numește „Conținutul pe scurt al materialelor din care rezultă suspiciunea și legăturile ce le are în străinătate și țară”, alta „Documentul din care rezultă”, iar ultima coloană se numește „Probleme ce trebuie clarificate și măsura propusă”. În dreptul lui Gelu Voican Voiculescu măsura propusă este „de menținut în continuare legătura cu el însă fără a i se da sarcini”.

Planul de documentare respectiv are 31 de pagini și îl puteți vedea în întregime aici (linc). Enumăr doar unele persoane care sînt pomenite în acest plan: Odalis Perez (doctorand la I.A.T.C.), Waled Khalil El Mamamy (reprezentant al Organizației pentru Eliberarea Palestinei la București), Arlond (Arnold?) Aurelia (prietenă a lui Gelu Voican Voiculescu, căsătorită cu un milionar american) [informații din alte surse mă fac să consider că ar fi aceeași persoană cu Lia Roberts, care ajunsese la conducerea Partidului Republican din statul american Nevada și în 2004 voia să candideze la președinția României – linc], Paul Goma, Ilie Constantin (scriitor, fost coleg de liceu), Vera Lungu (artistă), Ilie Romneanu (dramaturg), Dumitru Puiu și soția lui Mona Ionescu (scriitor, crainic la Europa Liberă), Virgil Tănase (scriitor), Radu Varia (critic de artă, fost coleg de liceu), Sonia Ștefănescu, Ion și Alina Sturza, Manuela (Manuel? – se vorbește apoi la masculin despre el) Bogdan, surorile Moldoveanu, Sanda Nițescu (emigranți în Franța), Alexandru Breban (fratele scriitorului Nicolae Breban, fost logodnic al fostei soții a lui Voiculescu Gelu), Mircea Gheorghiu, Toma și Ionică Varlam, Șerban și Matei Sturza, Beatrice Fotino, Ion Dumitrescu Popovici (nume schimbat: Larsen, fost profesor universitar la medicină), Monica Lovinescu (crainică la Europa Liberă), Alexandru Mărgăritescu, Sanda Atanasiu și fratele ei Mircea A., Vintilă Ivănceanu (fiul Anei Aslan), Dragoș Ivănescu, Dan Constantinescu, Dorel Constantin (interpret de limbă română pe lîngă guvernul britanic), Felicia Daniel (fostă șefă a lui Voiculescu la revista „Viața Românească”), Valeriu Cisteanu (nepotul tovarășului Leonte Răutu), Eugen Marinescu, Felicia Ionescu, Nicolae Iliescu, Radu Dinulescu (fost coleg de liceu plecat în Suedia), Ilie Vlad Sturza (fost legionar plecat în Suedia), Manuela Abeg (Elveția), Constantin Reichman (medic, Elveția), Maria Polichroniade (medic pediatru la Spitalul Giulești), Constanța Breban (mama scriitorului Nicolae Breban), Mircea Sterescu, Doina Micu, Elena Cîmpeanu, Traian Todea, Lucia Bolea (redactor la „Viața Românească”), Ioana Crețulescu (redactor la „Viața Românească”), Virgil Teodorescu (fost președinte al Uniunii Scriitorilor), Lisette Daniel, Alexandru Tocineanu, George Cruceru, Raluca Iancek (balerină la Operă), Elena Magher, Alexandru Mircea Biju, Marioara Struteanu, Aurelia Zgîmbău, Gregorian Bivolaru (yoghin) și fosta lui soție Niculina, Ștefan Carmen, Gugea S. (readus în țară după trădarea lui „P.” – probabil Pacepa), Ivănceanu I., Tocineanu I., Anca Daniela Popescu și sora ei Manuela Stănescu, Paul și Ana Ionescu, Constantin Diaconu, Ionescu Codreanu Marina Gina, Lovinescu Magdalena (sora lui Monica de la Europa Liberă), Vasile Lovinescu, Goldstein I, King Iulia, Sorin Ștefan Stăncescu, Constantin Benone, Amariei Neculai, Tudor Gherghel, Papacostea (academia de studii agricole și silvicultură), Gheorghiu Benedicht, Ștefan Rodica Pană, Sabin Antonescu, Stelian Gavrilescu, Elisabeta Gheorghiu, Constantin Basarab Toader (văr), Ion Liviu (recepționer hotel Bulevard), Boeru I., Marioara Vijen, Gabriela Merceain, Mircea Blănaru, Tanasoacă Matache Botez, Rădulescu Elena, Novac Daniela Marilena, Capranica Mihai, Teodoru Erma, Matei Simionescu, Pătru Dan, Cristescu Emilia, Bertolan Jean, Aurel Dragoș Munteanu (redactor la România Liberă), Ion Pusariu, Nina Bobescu, Ilie Sava, Nedelcu Gh., Cocru D. (redactor la revista Magazin), Alex Man (geolog), Maria Șerban, Lidia Brisov, Popovici Solomei, Gheorghe Ilie, Sabău Ileana Zina, Bănișor Valentin, Pospoi Doina Carmen, Hanamolo Ion, Ștefan Anghel, Tomescu Ion, Bogdan Ion, Chircu Stelian (avocat), Popa Aretina, Năstase Aurel, Vasiliu Tudora Niculina, Beldescu George, Lungescu Virginia Georgeta, Stroescu Virgil, Rodovici Gh., Mitru de la Patriarhia Română, Pop Lucia Elena, Bodescu Irina Mihaela, Muntean Vasile, Cristofovici Anca, Alexe Florea, Cruceru Doina, Niculescu Gabriela Luminița, Chițimia Barbu Udiste, Mihăescu Florin, Iangic Ioana.

1977. Informatorul Andrei Valeriu: „Gelu Voiculescu consideră că Goma a fost lipsit total de simț tactic și că a greșit în conducerea și desfășurarea acțiunii pentru drepturile fundamentale ale omului”

Continui prezentarea de documente din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu cu o notă din 23 iulie 1977 a informatorului „Andrei Valeriu”.

STRICT SECRET
Primește Lt. col. Iliescu N.
Sursa: Andrei V.
Nr. 71923/00370/23.7.77

Notă

Sursa l-a întîlnit – în urma unei convorbiri telefonice provocată de Gelu Voican Voiculescu – în ziua de 16 iulie a.c., pe acesta și a avut o convorbire al cărui cuprins se redă mai jos.

– Gelu Voiculescu a spus sursei că a dorit să ia legătura cu Ana Aslan pentru a o întreba dacă are vreo comunicare specială pentru el dela Vintilă Ivănceanu (Viena) și a afla vești despre acesta.

Negăsind-o pe Ana Aslan, care este plecată din București, a telefonat sursei pentru a se lămuri de ce nu a răspuns telefonul acesteia

Astfel s-a ajuns la întîlnirea cu Gelu V. Voiculescu.

Ludovic Orban, fiu de ofițer de securitate, preia conducerea PNL

Congresul PNL s-a încheiat ieri cu alegerea ca președinte a lui Ludovic Orban (linc), care a primit 3518 voturi comparativ cu numai 952 voturi primite de contracandidatul Cristian Bușoi.

Fratele noului președinte al PNL este Leonard Orban, consilier prezidențial pentru „afaceri europene” (linc). Apreciez că prin noul său conducător, PNL va deveni și mai apropiat de președintele Klaus Iohanis.

1979. Gelu Voican Voiculescu se pretinde ofițer de securitate

Un nou document din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, care arată că acesta se pretindea ofițer de securitate și amenința alte persoane cu care avea conflicte invocînd această pretinsă calitate.

MINISTERUL DE INTERNE       STRICT SECRET
U.M. 0800/ BUCUREȘTI             Ex. nr. 2
F.11/PP/00327645

26 OCT 1979 [ștampilă]

INTRARE
Nr. D/00115505
Ziua 31 luna 10 1979

NOTĂ – RAPORT

privind pe nmitul VOICULESCU GELU-VOICAN, fiul lui ȘTEFAN și DAFINA, născut la București la 08.02.1941, inginer în cadrul M.M.P.G., domiciliat provizoriu în B-dul Magheru nr. 29, semnalat cu atitudini și comportări necorespunzătoare

În B-dul Magheru nr. 29, la etajul 3, în apt. 17, locuiește ca proprietar numitul ZAMFIR CONSTANTIN, fiul lui Gheorghe și Florica, născut în Călinești – Prahova la 27.12.1919, inginer minier, necăsătorit.

Acesta își desfășoară activitatea profesională în provincie, venind în București pentru perioade scurte de timp, foarte rar și în lipsa sa, locuința este folosită de VOICULESCU GELU VOICAN.

Acesta, zilnic vine aici însoțit de femei și bărbați, organizează petreceri zgomotoase și în general are o atitudine recalcitrantă.

Cînd a fost atenționat, a replicat destul de recalcitrant, proferînd injurii și amenințări. Față de una din sursele noastre a afirmat că „dacă nu este lăsat în pace, va cere șefului său să-i evacueze pe toți din bloc, căci el este ofițer de securitate și în locuința respectivă îndeplinește misiuni secrete” ?!??!!

Acest lucru a derutat pe cei din jur și comitetul asociației locatarilor l-a interpelat pe titularul locuinței ZAMFIR CONSTANTIN – care a afirmat că nu are ce face căci a fost obligat să-i pună la dispoziție casa, căci VOICULESCU GELU-VOICAN are multe relații !?!!

1969. Gelu Voican Voiculescu poartă insigna lui Mao Tze Dun ca să irite cetățenii sovietici

Un nou document din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu. E vorba aici de obiceiul pe care l-a avut în anul 1969 de a purta o insignă cu chipul conducătorului comunist chinez Mao Tze Dun. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt adăugiri și explicații ale mele.

CONSILIUL SECURITĂȚII STATULUI
DIRECȚIA A II-A   212/C.D.

[Adnotare:] De ce are leg[ături] cu ambasada R.P. Chineze?
Cum este cunoscut la D[irecția] III-a
Verif[icați] acest lucru și veniți cu propuneri pt lucrarea lui
[semnătură indescifrabilă]
12.04.1969

NOTĂ RAPORT

Din discuțiile purtate în ziua de 9.04.1962 cu ing. COMAN VALERIU, director la Institutul de cercetări și proiectări geologice, a rezultat că ing. VOICULESCU salariat al aceluiași institut, întreține în prezent legături strînse cu funcționari ai ambasadei Republicii Populare Chineze la București, fiind și purtător al insignei lui Mao Tze Dun.

A mai reieșit că legătura cu funcționarii ambasadei a făcut-o prin intermediul unui student chinez la București cu care este prieten.

Fiind chemat de director să-și explice comportarea, a motivat că poartă insigna lui Mao Tzedun, întrucît acest fapt irită pe cetățenii sovietici și membrii ambasadei sovietice care îl văd, datorită încordării existente în prezent în relațiile chino-sovietice.

Menționez că ing. VOICULESCU a fost unul din instigatorii studenților, cu prilejul evenimentelor din decembrie 1968, fapt pentru care a fost avertizat de organele securității în luna ianuarie 1969.

Lt. Cozmanciuc Dumitru