Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat iunie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din Timișoara. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu

În acest fragment de rechizitoriu se preia, cu autoritate de lucru judecat, constatările din 2 procese legate de revoluția din Timișoara: „Procesul celor 25” (inculpat principal Ion Coman) – început în 1990, ș procesul Chițac-Stănculescu, început în 1997, după ce Ion Iliescu pierduse puterea politică. Există și alte procese ale revoluției din Timișoara care cred că ar fi trebuit amintite ca autoritate de lucru judecat: procesul Calea Lipovei, în care au fost condamnați generalul Constantin Rotariu. locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe pentru morții și răniții din 17 decembrie 1989 din zona Calea Lipovei din Timișoara – proces care întărește faptul că Ministerul Apărării Naționale s-a implicat în reprimare (Decizia 359/2002 a Curții Supreme de Justiție), dar și alte procese mai mici, cum ar fi cel al milițianului Vasile Bandula, condamnat pentru rănirea prin împușcare a lui Vasile Moldovan, în 18 decembrie 1989, în Piața Badea Cîrțan din Timișoara (Sentinţa nr. 1 din 28 septembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara şi Decizia nr. 16 din 14 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti) – care întărește ideea că Ministerul de Interne s-a implicat în reprimare, fiindcă mai nou și implicarea Minsiterului de Interne e pusă la îndoială.

Parchetul observă corect că în prima fază nimeni din M.Ap.N. nu a fost inculpat. A fost tactica regimului Iliescu, în conducerea căruia făceau parte Victor Stănculescu (membru CFSN, ministru și membru în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”), Mihai Chițac (ministru) și Ștefan Gușă (membru CFSN și, conform lui Ion Iliescu – vezi „Ion Iliescu explică componența nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) și „Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componența nominală a Consiliului Militar Superior” (linc), membru și în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”, afirmație care se coroborează cu filmări din CC care-l arată pe Gușă dînd ordine legate de această luptă și cu declarații de martori), să ascundă implicarea M.Ap.N. în represiune. Declararea generalului Milea ca erou a fost parte din strategia FSN de falsificare a istoriei.

Ceea ce Parchetul nu spune este că FSN a încercat să evite tragerea la răspundere nu numai a celor din M.Ap.N. ci și a celor din securitate. În contextul anului 1990, cînd lumea era furioasă datorită morților de la revoluție, a fost imposibil pentru FSN să nu accepte deschiderea unor procese și prezentarea în fața publicului a unor inculpați. Au fost aleși mai ales inculpați din miliție, securitate și partid și doar ca excepție s-a acceptat deschiderea unui proces împotriva cuiva din M.Ap.N. (plutonierul Pavel Dumitru din Lugoj – linc, care a ajuns inculpat poate și datorită gradului mic pe care-l avea și faptului că în cazul său s-a putut susține că a tras din proprie inițiativă, fără ordin direct; dar chiar și în acest caz s-au făcut eforturi pentru a se obține o pedeapsă cît mai mică, promovîndu-se inclusiv un recurs în anulare). Dar FSN a ocrotit pe toți cei implicați în reprimarea revoluției. Am arătat acest aspect în articolul Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara (linc), dar el reiese și din numeroasele grațieri făcute de inculpatul Ion Iliescu (procesul Calea Lipovei, procesul C.P.Ex.). Aceste grațieri nici măcar nu sînt amintite în rechizitoriul Parchetului. Probabil fiindcă grațierea este o prerogativă legală a președintelui și nu poate fi încadrată la „crime împotriva umanității”, dar aceste grațieri snt o dovadă, fie și indirectă, în favoarea uneia din tezele rechizitoriului, anume existența unei înțelegeri între vărfuri decizionale ale M.Ap.N. și noua conducere politică a țării.

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu.

III. Timişoara – autoritate de lucru judecat (more…)

 

Împușcat din spate decembrie 15, 2016


copertarcumafostDin cartea mea „Revoluția din Timișoara așa cum a fost” prezint mărturia domnului Radu Cheptanariu, împușcat în 17 decembrie 1989 în zona Calea Lipovei din Timișoara.

Pentru măcelul din zona Calea Lipovei au fost trimiși în judecată și condamnați (Decizia 359/2002 a Curţii Supreme de Justiţie) 3 ofițeri M.Ap.N., anume generalul Constantin Rotariu, locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe, pentru ca imediat după condamnare să fie grațiați de președintele Ion Iliescu (Decretul 727/2002 publicat în Monitorul Oficial 589 din 8 august 2002). Criminalii din Calea Lipovei au beneficiat și de serviciile propagandistice ale lui Mircea Dogaru (linc), cunoscut azi ca sindicalist militar.

Domnul Radu Cheptenariu s-a născut în 23 ianuarie 1929 la Hudeşti (jud. Botoşani). A fost ofiţer de grăniceri, în decembrie 1989 era deja pensionar. A fost împuşcat în torace (din spate). În februarie 1995 cînd am discutat cu dînsul avea gradul 3 de invaliditate ca urmare a împușcării din timpul revoluției. (more…)

 

Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (9). Calea Lipovei iulie 2, 2014


cartiMemorial_0001Continui serialul cu investigațiile parchetului militar despre teroriștii din Timișoara cu prezentarea victimelor din zona Calea Aradului Lipovei. E vorba de fragmente din cartea “Victimele revoluției. Timișoara 1989″ scrisă de procurorul pensionar general (r) Romeo Bălan și apărută în 2011 la editura Memorialul Revoluției din Timișoara.

Vezi și fragmentele anterioare despre teroriștii din Timișoara, prezentate pe acest blog:
Piaţa Operei
Bulevardul Republicii
Piaţa Libertăţii
Strada Oituz
Zona Take Ionescu
Bulevardul Revoluţiei
Calea Aradului
Poligrafia

Tot din cartea procurorului Bălan, mai citește Identificarea victimelor incinerate.

CALEA LIPOVEI

Şi pe Calea Lipovei au avut loc evenimente tragice care s-au soldat cu morţi şi răniţi, atât civili cât şi militari. Aici se afla fostul Comandament al Diviziei de apărare antiaeriană a teritoriului şi în aceeaşi cazarmă se aflau mai multe unităţi subordonate. Alăturat se afla cazarma marii unităţi de grăniceri cu unităţile subordonate. Din dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 au început să se audă focuri de armă, ceea ce a creat tensiune în rândul militarilor. Mai mult, s-au primit informaţii cu privire la terorişti care vor ataca unităţile militare şi locuinţele familiilor de cadre. La ordin, toate unităţile militare şi-au întărit sistemul de pază şi apărare, au trecut la paza unor obiective importante din zonă, cum au fost depozitele de pe fosta stradă Ialomiţa, Depozitul farmaceutic – Centrofarm etc. şi totodată au organizat patrule de militari înarmaţi pentru a verifica locurile de unde se presupunea că s-a deschis focul. Acestor patrule li s-au alăturat şi civili ca voluntari şi s-au organizat şi filtre la intrarea în oraş dinspre Lipova. (more…)

 

În unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a TV Liberă Timişoara să „cerceteze” purtarea militarilor în zilele revoluţiei. Cu ce drept? ianuarie 20, 2012


„Renaşterea Bănăţeană” din 18 ianuarie 1990 publică articolul locotenent-colonelului Alexandru Şelaru „Adevărul despre armată”, prin care se încearcă contestarea participării armatei la represiune. Este un articol ilustrativ pentru tendinţa puterii politice a momentului de a ascunde vinovăţiile din cadrul M.Ap.N. la reprimarea revoluţiei din Timişoara, doi dintre vinovaţi (generalii Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu) fiind pe atunci miniştri în guvernul „revoluţionar”. Reproduc mai jos articolul respectiv. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Adevărul despre armată

Nu mi-am propus să descriu evenimentele aşa cum au fost, nu m-am situat în chiar mijlocul lor, am însă imaginea clară a acestora şi vreau cu tot dinadinsul ca în numele armatei poporului să mă opun prin cele ce urmează celor care vor cu orice preţ să discrediteze cea mai importantă treaptă a revoluţiei române, unică în felul ei, măreaţă şi dramatică deopotrivă, despre care se va scrie mult, dar (se impune!) adevărat şi demn: „ARMATA E CU NOI!”.

Nenumărate mărturii de la faţa locului, multe dintre ele scrise cu sînge, dovedesc fără tăgadă trecerea categorică a armatei de partea revoluţiei.

Or, unii autori, cu acces la mass-media, cunoscători ori nu ai evenimentelor aşa cum au fost ele, înţelegînd libertatea şi democraţia abia cucerite drept posibilitate de a vorbi (oricum?!), se erijează în demascatori şi incriminatori ai unor fapte inexistente!

Aşa se explică relatarea domnului Harald Zimmermann, care semnează articolul „Imposibila horă” din „Renaşterea Bănăţeană” nr. 7 şi care pînă la un loc descrie fidel evenimentele ca apoi să lase loc ambiguităţilor… – Domnule Zimmermann, cine a tras în populaţie, armata?; Subofiţerii şi ofiţerii care, conform spuselor dumneavoastră, au ridicat pe tancuri şi îmbrăţişat copiii minunaţi ai revoluţiei, spunîndu-le: În cine să tragem noi, în voi, copiii noştri?!… Aveţi curajul, dragă domnule Zimmermann (pentru prima dată aveţi şi libertatea neîngrădită de a o face) să demonstraţi că soldaţii, armata, trup din trupul poporului român, armata, care (istoria e martoră!), niciodată în epoca modernă nu a tras în părinţii şi fraţii ei…

Aproximativ în acelaşi timp cu cele relatate, în unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a televiziunii trimisă (sau nu?!) de TV Liberă Timişoara să „cerceteze” purtarea militarilor din această unitate, în zilele fierbinţi ale revoluţiei [Prin Decizia 359/2002 Curtea Supremă a condamnat la închisoare 3 ofiţeri ai unităţii militare din Calea Lipovei vinovaţi de participare la reprimarea revoluţiei: generalul Constantin Rotariu (comandantul unităţii), locotenent-colonel Ion Păun şi căpitan Constantin Gheorghe. Apoi aceştia au fost graţiaţi de preşedintele Ion Iliescu (Decret 727 publicat în Monitorul Oficial 589 din 8 august 2002); în 17 decembrie 1989 în zona Calea Lipovei din Timişoara s-au înregistrat 6 morţi şi 30 de răniţi prin împuşcare]. Întreb: cu ce drept şi în baza căror şi ale cui reclamaţii ne-au supus respectivii unui adevărat rechizitoriu? (more…)

 

Mircea Dogariu, apărător al criminalilor din decembrie 1989 ianuarie 27, 2011


Domnul locotenent-colonel Mircea Dogariu este unul din cei mai vocali sindicalişti militari în ultimile zile, de cînd cu problema recalculării pensiilor militarilor. Eu am remarcat persoana dînsului din 1994, cînd domnia sa era unul din cei mai vehemenţi apărători ai criminalilor din decembrie 1989. Cînd 3 ofiţeri au fost arestaţi la Timişoara pentru implicare în deschiderea focului asupra populaţiei în 17 decembrie 1989, în zona Calea Lipovei din Timişoara, Mircea Dogariu scria în săptămînalul „Armata României”:

„Vae victis” (more…)

 

Comentarii ale mele mai vechi despre Adrian Păunescu noiembrie 7, 2010


În articolul „Adrian Păunescu, un om cu mari defecte şi mari calităţi” (linc) am exprimat părerile mele despre Adrian Păunescu şi am reprodus şi un articol din cartea „Libertatea şi politrucii” care cred că sintetizează cel mai bine diferenţele de concepţie politică dintre mine şi poet. Din aceeaşi carte – „Libertatea şi politrucii” – reproduc acum alte articole în care m-am referit la Adrian Păunescu. Precizez că am colaborat cu Păunescu (pe lîngă emisiunea TV despre revoluţie deja prezentată pe acest blog) şi cu două articole la revista sa „Flacăra lui Adrian Păunescu”, articole deasemeni reproduse în cartea „Libertatea şi politrucii” şi pe care le voi publica mai tîrziu şi pe acest blog.

Adrian Păunescu luptă împotriva greşelilor trecutului (more…)

 

Revoluţie fără terorişti (3). De ce această discriminare pe criterii etnice? De ce morţii români sînt mai puţin importanţi decît morţii albaneji sau morţii evrei? (video) septembrie 24, 2010


A 3-a parte a emisiunii „Revoluţie fără terorişti” difuzată la Antena 1 în 17 decembrie 2002. Realizatoare Dana Deac, invitaţi Marius Mioc şi Dan Voinea. Comentariile mele ulterioare le-am inserat cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele două părţi ale emisiunii:
Domnul Mioc nu-şi dă cu părerea ci aduce în atenţia opiniei publice istoria prin documente
Nimeni nu se interesează de victime. Mass-media este numai în jurul infractorilor

Transcriere înregistrare: (more…)