Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada iulie 8, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în 21 decembrie 1989 și noaptea de 21/22 decembrie 1989. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu
Timișoara – autoritate de lucru judecat

Și în acest fragment se vede problema recurentă și de fond a rechizitoriului, de a se bizui pe cercetările Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Reamintesc contestarea activității acelei comisii chiar în perioada cînd își desfășura lucrările:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

În ceea ce privește organizarea mitingului din 21 decembrie 1989, Parchetul consideră că inițiativa i-a venit personal lui Nicolae Ceaușescu, în mod „spontan”. Este citată o declarație a lui Silviu Curticeanu, șeful Cancelariei Prezidențiale, care descrie felul cum Nicolae Ceaușescu a hotărît mitingul, cum a discutat cu Barbu Petrescu, primarul capitalei, pentru organizarea acestuia și surprinderea lui Iulian Vlad, șeful securității, cînd a aflat că se plănuiește acest miting. Cu alte cuvinte, ideea că mitingul a fost pus la cale de securitate cade.

Tulburarea mitingului este pusă pe seama unor benzi cu sunete de joasă frecvență care au fost difuzate din autospeciale ale UM 02348 București. Este citată mărturia ofițerului Ionel Dumitrescu, dată în 30 octombrie 2017 la Parchet, același martor precizînd însă că benzile magnetice respective nu apăreau ca fiind înregistrate în evidențele unității. De altfel, la scurt timp după obținerea acelei mărturii, Parchetul a dat și un comunicat (linc) în care anunțat că a lămurit dezorganizarea mitingului din 21 decembrie 1989 și declanșarea protestelor din București. Mi-am exprimat la vremea respectivă scepticismul față de descoperirile parchetului, în articolul Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989 (linc). (more…)

 

Pacepa în „Orizonturi roşii”: „Nicolae Militaru, unul din generalii favoriţi ai lui Ceauşescu” martie 31, 2011


Faptul că generalul Militaru, ministrul apărării în guvernul instaurat în decembrie 1989, este omul ruşilor, se ştia din cartea „Orizonturi roşii” a generalului Ion Mihai Pacepa, fost şef al securităţii ceauşiste fugit în SUA. Cartea a fost difuzată şi la Europa Liberă, post de radio cu largă audienţă în epocă. De aceea, cînd l-am văzut pe Militaru în decembrie 1989 imediat am făcut legătura cu cele auzite din cartea lui Pacepa. Bănuiesc că, deodată cu mine mulţi alţi români şi-au amintit de acelaşi lucru.

În prima parte a anului 1990, cu ajutorul soră-mii din America (linc) am făcut rost şi de o ediţie tipărită a cărţii generalului Pacepa şi am tălmăcit, pentru revista „Forum Studenţesc” din Timişoara, fragmentele legate de relaţia generalului Militaru cu sovieticii. Deasemeni am purtat cartea pe la mitinguri, arătînd-o şi altora.

Este interesant ce scrie Pacepa despre Militaru, dar, privind retrospectiv la legendele ţesute în jurul revoluţiei din 1989, este interesant şi ce nu scrie. Pacepa nu este un om care să fi aflat doar marginal despre cazul Militaru. După propriile sale afirmaţii, Pacepa este omul care i-a prezentat personal lui Ceauşescu informaţiile care au determinat mazilirea generalului Militaru.

Pe scurt, Pacepa scrie despre Militaru că:
– a făcut sex cu o agentă sovietică, fiind înregistrat audio de securitate.
– a acceptat ideea de a da ataşatului militar sovietic la Bucureşti, fost coleg de-al său din timpul studiilor militare, cartea cu telefoanele Marelui Stat Major al armatei române, document cu caracter secret.

Ce NU spune Pacepa despre Militaru este că acesta ar fi fost implicat într-o conspiraţie care avea scopul răsturnării lui Ceauşescu. Acestea sînt susţineri făcute de Militaru după revoluţie (voi prezenta pe blog afirmaţiile lui Militaru despre această problemă) care mie mi se par foarte dubioase. Militaru avea deja agăţată tinicheaua de „om al ruşilor” prin cartea lui Pacepa, iar difuzarea cărţii la Europa liberă (şi după 1989, şi în România) a făcut faptul prea cunoscut ca să mai poată fi ascuns. Mai ales după începutul mişcării CADA care a cerut înlăturarea lui Militaru (punctul 4 pe lista de revendicări – linc), pomenindu-se în discuţiile televizate şi despre dosarele „Corbii” (linc), faptul că Militaru avea legături cu ruşii a ajuns cunoscut şi de cei care eventual rataseră transmiterea cărţii lui Pacepa la „Europa Liberă”. În aceste condiţii, cea mai bună variantă pentru Militaru era să spună „da, am colaborat cu ruşii, dar din adînc patriotism, dorind să izbăvesc ţara de sub dictatura lui Ceauşescu”. (more…)