Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat iunie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din Timișoara. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu

În acest fragment de rechizitoriu se preia, cu autoritate de lucru judecat, constatările din 2 procese legate de revoluția din Timișoara: „Procesul celor 25” (inculpat principal Ion Coman) – început în 1990, ș procesul Chițac-Stănculescu, început în 1997, după ce Ion Iliescu pierduse puterea politică. Există și alte procese ale revoluției din Timișoara care cred că ar fi trebuit amintite ca autoritate de lucru judecat: procesul Calea Lipovei, în care au fost condamnați generalul Constantin Rotariu. locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe pentru morții și răniții din 17 decembrie 1989 din zona Calea Lipovei din Timișoara – proces care întărește faptul că Ministerul Apărării Naționale s-a implicat în reprimare (Decizia 359/2002 a Curții Supreme de Justiție), dar și alte procese mai mici, cum ar fi cel al milițianului Vasile Bandula, condamnat pentru rănirea prin împușcare a lui Vasile Moldovan, în 18 decembrie 1989, în Piața Badea Cîrțan din Timișoara (Sentinţa nr. 1 din 28 septembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara şi Decizia nr. 16 din 14 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti) – care întărește ideea că Ministerul de Interne s-a implicat în reprimare, fiindcă mai nou și implicarea Minsiterului de Interne e pusă la îndoială.

Parchetul observă corect că în prima fază nimeni din M.Ap.N. nu a fost inculpat. A fost tactica regimului Iliescu, în conducerea căruia făceau parte Victor Stănculescu (membru CFSN, ministru și membru în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”), Mihai Chițac (ministru) și Ștefan Gușă (membru CFSN și, conform lui Ion Iliescu – vezi „Ion Iliescu explică componența nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) și „Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componența nominală a Consiliului Militar Superior” (linc), membru și în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”, afirmație care se coroborează cu filmări din CC care-l arată pe Gușă dînd ordine legate de această luptă și cu declarații de martori), să ascundă implicarea M.Ap.N. în represiune. Declararea generalului Milea ca erou a fost parte din strategia FSN de falsificare a istoriei.

Ceea ce Parchetul nu spune este că FSN a încercat să evite tragerea la răspundere nu numai a celor din M.Ap.N. ci și a celor din securitate. În contextul anului 1990, cînd lumea era furioasă datorită morților de la revoluție, a fost imposibil pentru FSN să nu accepte deschiderea unor procese și prezentarea în fața publicului a unor inculpați. Au fost aleși mai ales inculpați din miliție, securitate și partid și doar ca excepție s-a acceptat deschiderea unui proces împotriva cuiva din M.Ap.N. (plutonierul Pavel Dumitru din Lugoj – linc, care a ajuns inculpat poate și datorită gradului mic pe care-l avea și faptului că în cazul său s-a putut susține că a tras din proprie inițiativă, fără ordin direct; dar chiar și în acest caz s-au făcut eforturi pentru a se obține o pedeapsă cît mai mică, promovîndu-se inclusiv un recurs în anulare). Dar FSN a ocrotit pe toți cei implicați în reprimarea revoluției. Am arătat acest aspect în articolul Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara (linc), dar el reiese și din numeroasele grațieri făcute de inculpatul Ion Iliescu (procesul Calea Lipovei, procesul C.P.Ex.). Aceste grațieri nici măcar nu sînt amintite în rechizitoriul Parchetului. Probabil fiindcă grațierea este o prerogativă legală a președintelui și nu poate fi încadrată la „crime împotriva umanității”, dar aceste grațieri snt o dovadă, fie și indirectă, în favoarea uneia din tezele rechizitoriului, anume existența unei înțelegeri între vărfuri decizionale ale M.Ap.N. și noua conducere politică a țării.

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu.

III. Timişoara – autoritate de lucru judecat (more…)

 

Postelnicu: „Arăt cu toată fermitatea că condamn și cu acest prilej deoarece am mai făcut-o atitudinea mea, dar și a celorlalți membri ai CPE și altor cadre prezente… pentru faptul că deși am luat cunoștiință de ordinul trădătorului de a se trage în popor nu am luat poziție toți pentru a preveni măcelul” februarie 12, 2018


De pe saitul dosarele revoluției (linc) care cuprinde documentele din „procesul celor 25” al revoluției din Timișoara, preiau o declarație a lui Tudor Postelnicu. A se vedea și altă declarație a lui Postelnicu publicată anterior pe acest sait:
– Tudor Postelnicu despre cadavrele incinerate, generalul Vlad și colonelul Filip Teodorescu

La marginea filei nu se văd cîteva litere. Am completat cu deducția mea din context literele lipsă prin litere puse între paranteze, iar dacă n-am putut să deduc ce lipsea, cu trei puncte între paranteze. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Declarație

Subsemnatul Postelnicu Tudor, fiul lui Constantin și Elena, născut la data de 13.11.1931, în comuna Provița de Sus, jud. Prahova, din propria inițiativă declar următoarele:

(…) pe data de 17.12.1989 a avut loc o ședință extraordinară a CPE [Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR] urmată de teleconferință;

S-a discutat la ședința CPE cu trimiterea oastei, a zis trădătorul, dezarmată pe cîmpul de luptă deoarece unitățile MI au fost înarmate numai cu cartușe de manevră, propunîndu-se măsuri organizatorice, care în (…) s-au soldat chiar cu cererea demisiei, adică să vă căutați alt președinte;

La teleconferință reflectînd chiar și noapte să-mi reamintesc (cum a) fost în aceiași zi a pus foarte dur următoarele probleme:
– l-am trimis pe Ion Coman să pună ordine la Timișoara care (…) fel a spus și prezent.
– s-a trimis armata, respectiv unitățile MI din garnizoană (neînarm)ate. Ce este asta cartușe de manevră.
– cum? dușmanul îți dă o palmă și tu întorci și celălalt (obraz)? să fie clar că asta este o neexecutare de ordine și trebuie să (vă tri)mit în tribunal.
– să se instituie cu începînd din acest moment să se considere (că sîn)tem în stare de luptă. Această măsură presupune înarmarea uni(tăților) cu cartușe de război. Nu am revenit la măsură ci a menționat (cartuș)ele de manevră.
– a dat dispoziții că dacă cineva atacă sediile de partid, uni(tățile) militare, alte obiective importante să fim necruțători, adică (să se) deschidă foc, nu cum a făcut generalul Milea a scos armata (în ora)șul Buc. să cînte, eu am ordonat să fie făcut un tur de forță (…)ri, tancuri alt armament greu cu muniție la ei. Nu s-a făcut (ce a) zis el, asta fiind o încălcare foarte gravă a ordinelor.
– (să) se asigure permanență la toate Con. Județene, în unitățile (social)iste. (more…)

 

Ion Coman: „Îmi recunosc în întregime vinovăția… că am transmis ordinul dictatorului de a se deschide foc împotriva demonstranților… Adaug însă că alături de mine răspund direct pentru deschiderea focului în Timișoara, în primul rînd generalii Nuță și Gușe, cărora eu le-am ordonat să tragă” decembrie 6, 2017


Ion Coman, conducătorul represiunii revoluției de la Timișoara, a dat în 16 ianuarie 1990 o declarație în cadrul urmăririi penale pe care am găsit-o pe saitul dosarelerevolutiei.ro. Declarația este la dosarul „procesului celor 25” al revoluției din Timișoara și o pun acum și la dispoziția cititorilor acestui blog. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Coman a fost osîndit la proces la 15 ani de închisoare. A ispășit efectiv 3 ani și 3 luni, fiind grațiat de președintele Emil Constantinescu.

Procuratura GENERALĂ – Direcția Procuraturilor Militare
Dosar nr.517/P/1989

DECLARAȚIE
a învinuit/inculpat ION COMAN

astăzi 16 luna ianuarie 1990 a cărui identitate s-a stabilit prin Buletinul de identitate nr. ………. eliberat de ……

Numele și prenumele… ION COMAN
Porecla …
Data nașterii (anul, luna, ziua)… 25 martie 1926
Locul nașterii… com. Asan-Aga, jud. Teleorman
Numele și prenumele părinților… Petre și Ioana
Cetățenia… română
Studii… Academia Militară
Situația militară (grad ctg. și centrul militar de care aparține)… satisfăcut – Gral colonel
Locul de muncă ……….
Ocupația… secretar al CC al PCR
Stare civilă (căsătorit, necăsătorit, nr. copiilor)… căsătorit, fără copii minori
Numele și prenumele înainte de căsătorie…
Averea ce posedă… în jur de 300000 lei, pe librete CEC cu soția
Domiciliul… București (…)
Antecedente penale (instanța, faptul, data)… nu are
Apărător…

După ce i s-a adus la cunoștiință obiectul cauzei și i s-au explicat drepturile sale procesuale conform art. 202 al. 3 C. pr. pen. i s-a pus în vedere să declare tot ce știe cu privire la fapta și învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta și care constă în genocid și complicitate la subminarea economiei naționale (more…)

 

Nepotul lui Nicolae Ceaușescu cere rejudecarea procesului acestuia septembrie 25, 2017


După cum informează Dragoș Dumitriu pe saitul Sputnik (linc), nepotul de frate al președintelui Nicolae Ceaușescu, pe numele său tot Nicolae (Nicu) Ceaușescu, s-a hotărît să ceară în instanță reanalizarea procesului care a dus la execuția cuplului prezidențial român în ziua de 25 decembrie 1989. Acest lucru ar fi fost anunțat la o emisiune televizată din 17 septembrie 2017 la RTV în care ar fi intervenit nepotul respectiv, care a precizat că demersurile sale au și susținerea lui Valentin Ceaușescu și Mircea Oprean, fiul respectiv ginerele fostului președinte. N-am văzut emisiunea aceea, dar acord încredere la ce scrie Sputnik despre ea. Acolo unde Sputnik nu relatează strict ce a fost în emisiune, ci face aprecieri proprii, de pildă că Ion Ceaușescu, fratele președintelui și tatăl celui care acum începe demersurile acestea în justiție, era „apreciat ministru al Agriculturii și director al Comitetului de Stat al Planificării”, nu mai acord încredere saitului Sputnik. Dar aprecierile respectivului sait nu mă miră, am scris mai demult că Portalul rusesc Sputnik s-a înhămat la propaganda de reabilitare a lui Ceaușescu (linc). Remarc doar că acum Sputnik nu-l apreciază doar pe fostul președinte, ci și pe fratele acestuia. (more…)

 

Radu Tinu despre revoluția română (video) mai 13, 2016


AgendaRaduTinu1AgendaRaduTinu2

În 15 decembrie 2014 saitul pressalert (linc) l-a invitat pe Tinu Radu, fost adjunct al șefului securității Timiș în decembrie 1989, pentru a povesti despre revoluție. Prezint cititorilor acestui blog respectiva emisiune. Primele 3 minute 42 de secunde de la începutul înregistrării sînt „moarte”, vă îndemn să săriți peste ele. Reporterul se numește Dragoș Boța. Este de remarcat în acest interviu că reporterul face cîteva încercări de a pune la îndoială unele afirmații ale interlocutorului său, în contrast cu obiceiul răspîndit în presa dîmbovițeană ca atunci cînd sînt interviați foști securiști reporterii să joace doar rolul de curea de transmisie pentru mesajele acestora. Explicația e că reporterul e timișorean. Dragoș Boța este primul ziarist pe care-l cunosc care îi cere lui Radu Tinu explicații asupra neconcordanțelor dintre declarațiile sale din 1999, cînd spunea că revoluția de la Timișoara a fost spontană, și cele din 2004 începînd, cînd a vorbit despre agenturili străine. Eu semnalasem pe acest blog (linc) respectivele neconcordanțe cît și refuzul puzderiei de ziariști care l-au interviat pe Radu în legătură cu decembrie 1989 de a-l întreba pe interlocutor despre ele. Iată că după atîția ani în sfîrșit s-a găsit un ziarist care să-l întrebe despre asta. Se trece foarte repede peste subiect, dar faptul că subiectul a fost totuși atins e o premieră.

Domnul Boța, deși a făcut eforturi pentru a se documenta cu privire la invitatul său, încă dovedește multe lipsuri în documentare. De pildă, pare complet ignorant asupra celor scrise în agenda personală a lui Radu Tinu, agendă depusă ca dovadă la procesul în care acesta fusese inculpat, și despre care a scris și ziaristul Iosif Costinaș, cel mort în condiții ciudate (linc), în ziarul „Timișoara” (vezi mai sus scanarea respectivului articol). În respectiva agendă apar adnotări despre diferiți cetățeni români, spre exemplu „Mioc Marius – stud. TCM”, dar nimic despre implicare activă a agenturilor străine. Există doar o scurtă adnotare despre doi diplomați – Radu Tinu pomenește pe larg în interviu despre asta. Dar subiectul agendei personale a domnului Radu Tinu îl voi trata într-un articol separat pe acest blog. În continuare, dau transcrierea emisiunii-interviu cu Tinu Radu, în care am inserat cu litere cursive între paranteze drepte comentarii ale mele. Pentru înlesnirea urmăririi discuției am împărțit-o în capitole, al căror titluri le-am ales eu. Capitolele respective sînt:
– Pălăvrăgeli inițiale
– Securitate sau SRI e același lucru. Mi-am slujit țara
– Am fost victima unor procurori comuniști derbedei. Nu uit și nu iert. Mi-am făcut liste de dușmani. Mai am trei care trăiesc din listele astea
– Virgil Măgureanu a discutat cu cei din complet să fim eliberați. Cred că vorbise cu Iliescu sau cu Petre Roman
– Herta Muller a fost un produs al serviciilor de spionaj german
– Banii primiți de Laszlo Tokes
– Interviul dat de Tokes emisarilor din Canada
– Din nou despre banii primiți de Tokes
– Am găsit două poziții total diferite în declarațiile dumneavoastră
– Ați prins măcar un provocator? N-aveai cum atunci!
– Cele 40 de cadavre incinerate
– Vizita la Timișoara a lui Denis Curry
– Patria a priori. Instrucțiuni de folosire
– Informatorii securității din balconul operei
– Armele de la operă. Planul de atacare al operei
– Vă simțiți responsabil pentru ceea ce s-a întîmplat în 1989?

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Duba cu arestaţi din 22 decembrie 1989 octombrie 5, 2015


IMG_0320_ordinNuta_dubaÎn cărţile în care mi-am povestit propria implicare în revoluţie („Falsificatorii istoriei”, „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, iar mai recent în Revoluţia română explicată pentru to(n)ţi – linc şi „Libertate te iubim, ori învingem ori murim!” – linc) am arătat că în 22 decembrie 1989 am evadat dintr-o dubă de miliţie care se îndrepta spre marginea oraşului. În revista „Expres”, domnul lt-col. Petre Izdrescu, şeful Procuraturii Militare Timiş, explica: „În 22 decembrie 1989 Macri a transmis prin brigada de grăniceri ordinul ca unitatea din Foeni, localitate aflată la graniţa cu Iugoslavia, să fie prevenită despre sosirea unei dube cu 16 persoane, care trebuie lăsate să treacă granţia. Cine erau aceste 16 persoane? În data de 20 decembrie, sub presiunea maselor, fuseseră eliberaţi arestaţii, cu excepţia acestora şaisprezece, pe care generalul Macri, conform planului elaborat anterior împreună cu dictatoarea, îi destinase aruncării peste graniţă, pentru ca ulterior dispariţiile de persoană (să ne amintim de cadavrele incinerate despre care lumea nu ştia încă nimic) să poată fi trecute pe lista celor fugiţi (…) Contrar ordinului primit, grănicerii au întărit paza, decişi să nu permită nimănui, în acele zile tulburi, să treacă. Duba nici n-a mai ajuns la Foeni, subofiţerii susţin că ei au eliberat pe drum arestaţii, iar aceştia spun că ei au sărit din autodubă” (Brînduşa Armanca – „Schimbarea măştilor a fost meseria lor de o viaţă”, interviu cu procurorul şef al procuraturii Militare Timiş, în revista „Expres” din 13 aprilie 1990). (more…)

 

Cercetările Parchetului în dosarul revoluției (66). Timișoara octombrie 1, 2014


Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.

Vezi şi primele părţi ale acestei ordonanţe:
– Consideraţii generale
– Istoricul dosarului
– Situaţia de fapt generală
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (1)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (2)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (3)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (4)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (5)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (6)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (7)
– Bucureşti. Busculada de la mitingul lui Ceauşescu
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi de maşini militare
– Bucureşti. Ucişi prin împuşcare în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
– Bucureşti. Răniţi în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (8)
– Bucureşti. Agresaţi, reţinuţi, răniţi
– Bucureşti. Răspînditori de manifeste şi alţii
– Bucureşti. CC – situaţie generală
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (1)
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (2)
– Bucureşti. Moartea lui Jean Luis Calderon
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (3)
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (4)
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (5)
– Bucureşti. Un securist rătăcit în CC
– Bucureşti. Moartea generalului Milea
– Bucureşti. Palatul Telefoanelor (1)
– Bucureşti. Palatul Telefoanelor (2)
– Bucureşti. Palatul Telefoanelor (3). Moartea actorului Horia Căciulescu
– Bucureşti. Televiziune – situaţia generală
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (1)
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (2)
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (3)
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (4)
– Bucureşti. Televiziune. Reţinuţi (bănuiţi de terorism)
– Bucureşti. Televiziune. Margareta Costea
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (5)
Bucureşti. Radiodifuziune
Bucureşti. Zona Mărgeanului – Şoseaua Antiaeriană. Răniţi şi ucişi (1)
Bucureşti. Zona Mărgeanului – Şoseaua Antiaeriană. Răniţi şi ucişi (2)
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi şi ucişi (1). Militari împuşcaţi în autobuze sau camioane
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi şi ucişi (2)
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Împuşcaţi în autoturisme (1)
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi (1)
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Împuşcaţi în autoturisme (2)
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi (2)
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Împuşcaţi în TAB sau în elicopter
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Împuşcaţi în autoturisme (3)
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi şi ucişi (3)
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Moartea rugbyştilor Durbac şi Murariu
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi şi ucişi (4)
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Autobuzul mitraliat
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Uslaşul Soldea
Bucureşti. Zona M.Ap.N. Reţinuţi (bănuiţi de terorism)
Otopeni
Bucureşti. Şoseaua Olteniţei
Bucureşti. Fabrica de Elemente de Automatizări. Răniţi falşi?
Bucureşti. Casa Scînteii
Bucureşti. Spitalul Militar Central, Spitalul Colţea şi Calea Moşilor
Bucureşti. Colentina, Linia de centură – Domneşti, Operă, Piaţa Unirii, Spitalul Caritas
Bucureşti. Strada Eforie, şoseaua Pantelimon, Griviţa Roşie, 23 August, Bucur Obor
București. Str. Lemnea
București. Zonele Beldiman, Arhivele Statului, Tei – Barbu Văcărescu, spitalul Floreasca, șoseaua Viilor
București. Șoseaua Chitilei (inclusiv comuna Chitila), Calea Griviței și întreprinderea Laromet
București. Cadavre neidentificate

În acest episod prezint capitolul despre Timișoara din rezoluția parchetului. Trebuie precizat că despre revoluția din Timișoara există alte dosare mult mai importante decît acesta la care s-a dat rezoluția pe care o prezint acum. E vorba de dosare care au și primit rezolvare în instanță, precum cel al „procesului celor 25” (inculpați Ion Coman, Radu Bălan și alții), procesului Chițac-Stănculescu, Calea Lipovei și altele, unele deja prezentate pe acest blog – vedeți pagina Revoluția din Timișoara (documente) (linc). În dosarul 97/P/1990 mi se pare că domnul procuror Dan Voinea a comasat ce documente mai existau pe la parchet despre Timișoara după ce majoritatea documentelor fuseseră deja incluse în alte dosare, trimise deja în judecată, și a mai făcut niște audieri noi, la mare distanță de momentul revoluției, ca să poată exista și un capitol despre Timișoara în acest dosar. Impresia de superficialitate cu care s-a lucrat în capitolul despre Timișoara, care pare bizuit pe resturi de documente neincluse în dosarele importante ale Timișorii, mi-o dă și ortografierea greșită a numelui unor victime (de pildă Bânciu e ortografiat Banciu, fără diacritice).

III.2. SITUAŢIE DE FAPT TIMIŞOARA

Aşa cum am arătat anterior, în cursul zilei de 17.12.1989, populaţia din mun. Timişoara manifesta împotriva regimului Ceauşescu.
Ferm hotărâţi să „restabileasca ordinea”, Nicolae Ceauşescu şi membrii Comitetului Politic Executiv au dispus implicarea unor forţe, care, prin dimensiunile lor, depăşeau cu mult amplitudinea evenimentelor consumate până în acel moment. Pentru coordonarea acţiunilor, au fost trimişi reprezentanţi ai eşaloanelor superioare de partid şi din conducerea Ministerului de Interne, respectiv a Ministerului Apărării Naţionale.
Au existat trei comandamente pentru coordonarea măsurilor de reprimare a manifestanţilor: cel politic, format din Coman Ion, Bălan Radu, Matei Ilie şi Pacoste Cornel, cel al Ministerului de Interne alcătuit din generalii Nuţă Constantin, Mihale Velicu şi Macri Emil, alături de conducerile locale ale miliţiei şi securităţii şi, în fine, cel al Ministerului Apărării Naţionale condus de generalul Guşă Ştefan, ajutat de un grup de ofiţeri superiori. (more…)