Securistul Radu Tinu în 1999: „La Timişoara a fost o revoltă populară spontană”

Una din greşelile frecvente care se fac la analiza evenimentelor din 1989 este de a atribui fostei securităţi teoria implicării agenturilor străine în izbucnirea revoluţiei române din 1989.

Vorbind din punct de vedere formal, fosta securitate a fost desfiinţată prin decret al CFSN în 31 decembrie 1989. Deci, de un punct de vedere oficial al fostei securităţi putem vorbi doar pînă în momentul desfiinţării acestei instituţii, în 31 decembrie 1989. Din cîte ştiu, instituţia nu a apucat să emită vreun document care să poată fi considerat punctul ei de vedere oficial despre revoluţia română. Continuă lectura

Ion Coman – “Omul se duce, faptele rămîn, istoria însă le va analiza”

LA EDITURA “Meditaţii” din Bucureşti a apărut în anul 2007 cartea lui Ion Coman “Omul se duce, faptele rămîn, istoria însă le va analiza”.

Autorul este fostul ministru al apărării naţionale Ion Coman, în 1989 şef al secţiei cu probleme militare şi de justiţie a C.C. al P.C.R. şi principal conducător al reprimării revoluţiei din Timişoara din decembrie 1989. Pentru rolul său în crimele din 1989 a fost condamnat la 15 ani de închisoare şi degradare militară. A ispăşit efectiv 3 ani şi ceva de închisoare, apoi a fost graţiat de fostul preşedinte Emil Constantinescu.

La sfîrşitul cărţii sînt publicate mai multe fotocopii ale unor diplome primite de Coman care dovedesc că, pentru Ministerul Apărării Naţionale, cei mînjiţi cu sînge românesc în decembrie 1989 sînt în continuare persoane demne de stimă, chiar şi în cazul în care vinovăţia le-a fost stabilită prin hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Găsim în cartea lui Coman, la capitolul “Dovezi de apreciere”:
– la pag. 178 diplomă semnată de şeful Statului Major General, General Corp de Armată dr. Constantin Degeratu, acordată în 1999 “d-lui Gl. (A) Ion Coman”.
– la pag. 179 “diplomă de onoare” semnată de şeful Statului Major General, General dr. Mihail Popescu, acordată în 12 noiembrie 2004 “d-lui general-locotenent (r) Ion Coman”.
– la pag. 180 altă diplomă din 27 aprilie 2000, semnată de acelaşi general de corp de armată Mihail Popescu, în calitate de şef al statului major al trupelor de uscat, acordată “D-lui gl ca (r) Ion Coman”.
– la pag. 182 diplomă semnată de general locotenent doctor Ion Magdalena, acordată în 15 decembrie 2004 “domnului Gl. (r) Ion Coman”.
– la pag. 186 “diplomă de onoare” semnată (iarăşi) de şeful Statului Major General, g-ral Mihail Popescu, acordată în 15 februarie 2004 “d-lui general-locotenent (r) Ion Coman”
– la pag. 187, felicitări cu prilejul vîrstei de 80 ani, “pentru acele repere etice, morale şi civice care Vă [cu V mare – nota mea] definesc marcanta Dumneavoastră [cu D mare] personalitate”, transmise în 25 martie 2006 din partea Ministerului Apărării Naţionale – Centrul 48 Comunicaţii şi Informatică Strategice de către comandantul acestui centru, colonel Ion Cerăceanu “Domnului general colonel (rtr) Ion Coman”.
– la pag. 190 felicitări cu prilejul zilei onomastice transmise în 7 ianuarie 2007 de Comandantul corpului 4 Armată teritorial, general-maior dr. Ioan Ciupei “d-lui Gl. lt. Ion Coman”.

Cel puţin dintr-un punct de vedere aceste acte sînt inacceptabile – prin Sentinţa nr 9 din 6 iulie 1991 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia militară, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 30/1997 a Curţii Supreme – completul de 9 judecători, Ion Coman a fost condamnat la degradare militară. Aşadar, folosirea titlului de “general” în documente oficiale ale Ministerului Apărării Naţionale în legătură cu Ion Coman, după ce degradarea sa militară a fost confirmată de justiţie, constituie un fals în acte publice, iar fapta lui Ion Coman de a publica în cartea sa aceste documente constituie uz de fals.

Alături de aceste falsuri făcute în numele unei instituţii a statului – Ministerul Apărării Naţionale, observăm folosirea titlului incorect de “general” la adresa lui Ion Coman şi de către organizaţii neguvernamentale (dar sugătoare de bani publici), precum Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, care, prin preşedintele Sergiu Nicolaescu, îi acordă în 2001 “Domnului General lt. (r) Ion Coman” medalia aniversară “400 de ani de la Unire şi 30 de ani de la producţia filmului Mihai Viteazul”. Sergiu Nicolaescu a fost şi preşedinte al Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″, iar în prezent este membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române (numit în această funcţie de Ion Iliescu), e greu de crezut că nu cunoaşte condamnarea lui Ion Coman.

Au mai acordat dovezi de apreciere “generalului Ion Coman”: Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă sau Retragere, prin preşedintele General locotenent (r) Iulian Topliceanu, fapt firesc dacă ţinem seama că ulterior Topliceanu însuşi a fost condamnat pentru reprimarea revoluţiei din Cluj, cît şi Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, condusă de general de armată (r) Marin Dragnea, fost luptător în divizia bolşevică “Tudor Vladimirescu”.