Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video)

Pe facebook domnul Viorel Ringhilescu (revoluționar bucureștean prezent în sediul CC) a pus recent (20 decembrie 2017) o filmare în care apare Cazimir Ionescu povestind despre ziua de 26 decembrie 1989. Am mai scris despre acea zi în articolul „26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu” (linc) și am prezentat și înregistrarea din emisiunea TVR cum TVR oprește primul miting anti-FSN (video). Discuția dintre domnii Ringhilescu și Cazimir Ionescu confirmă parțial cele semnalate de mine, cît și faptul că Ion Iliescu, în cartea „Revoluție și reformă”, distorsionează adevărul cînd pretinde că noua putere era „unanim recunoscută”. Contestarea FSN a început la scurt timp de la preluarea puterii de către FSN, și cei care au început contestarea sînt chiar revoluționari din decembrie 1989. E de amintit acest lucru în contextul în care indivizi de felul lui Dan Turturică scriu articole prin care încearcă să acrediteze ideea că Iulian Vlad, șeful securității, era cel care ar fi încercat să-l blocheze pe Ion Iliescu (linc). După ce s-a furat revoluția din 1989, se fură și contestarea lui Iliescu de imediat după revoluție și lupta pentru adevărul despre revoluție.

Redau discuția dintre Viorel Ringhilescu și Cazimir Ionescu și pentru cititorii saitului meu.

Transcriere înregistrare:

Dan Turturică și Iulian Vlad, omul care a înfrînt „frontul pro-rus”

Dan Turturică publică pe saitul digi24 articolul „Monstruoasa minciună pe care s-a clădit cultul lui Iulian Vlad” (linc).

Încă din titlu vedem cît sînt de anticomuniști Turturică și Digi24 care-i publică opiniile. Urmează o serie de observații despre abuzurile securității prin care se cîștigă credibilitate la publicul anticomunist. Iar apoi ni se spune:

Iulian Vlad este văzut de mulți dintre subalternii săi ca omul care a vrut să blocheze forțele pro-KGB, conduse de Ion Iliescu, să preia conducerea României după executarea lui Ceaușescu. Și care a eșuat, plătind pentru gestul său patriotic cu ani de închisoare și cu marginalizarea, în timp ce alți stîlpi ai sistemului ceaușist au revenit rapid în prim plan.

După toate aparențele, există argumente serioase în sprijinul acestei teorii. Mai mult, se pare că înfrîngerea frontului pro-rus care a acaparat statul începînd cu ianuarie 1990 și chiar joncțiunea ulterioară dintre serviciile de informații românești și cele occidentale ar fi beneficat de sprijinul său direct.

E foarte posibil să fie așa.