Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Apărătorul criminalilor din 1989, Constantin Dudu Ionescu, va fi numit consilier al preşedintelui Iohanis? ianuarie 26, 2015


copertarsfiFostul ministru ţărănist Constantin Dudu Ionescu (secretar de stat la M.Ap.N., apoi ministru al apărării naţionale şi apoi ministru de interne) ar putea fi numit consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Klaus Iohanis, anunţă Madiafax (linc), citînd „surse oficiale” nenominalizate.

Domnul Dudu Ionescu s-a remarcat în perioada cînd era membru al guvernului CDR prin participare la inaugurarea statuii ridicate în cinstea criminalului comunist Ştefan Guşă iar apoi prin propunerea unei amnistii a faptelor din decembrie 1989 – „cele în afara caracterului penal” a adăugat dînsul, ceea ce era o tîmpenie, căci o lege de amnistie nu se dă decît pentru fapte cu caracter penal. Pentru fapte fără caracter penal o asemenea lege e inutilă.

După ce PNŢCD a rămas în afara parlamentului – stare de lucruri la care domnia sa a contribuit personal prin funcţia de ministru pe care a ocupat-o, unde a influenţat performanţele guvernării CDR penalizate la vot de cetăţeni, Constantin Dudu Ionescu s-a înscris în Partidul Umanist a lui Dan Voiculescu (prefăcut apoi în Partidul Conservator). Cum nici acest partid nu-i satisfăcea ambiţiile politice, a trecut apoi la PDL (linc), candidînd în 2008 pentru un loc de parlamentar, fără a fi însă ales. La vremea respectivă am semnalat pe acest blog candidatura sa, în articolul „Candidaţi la alegerile parlamentare, văzuţi din punctul de vedere al revoluţiei din 1989” (linc).

În momentul condamnării – la acea vreme în primă instanţă – a generalilor Chiţac şi Stănculescu, Dudu Ionescu, din poziţia sa de ministru, a făcut presiuni asupra justiţiei criticînd public sentinţa.

Reproduc din cartea mea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” (editura Sedona 1999) capitolul pe care i l-am consacrat lui Constantin Dudu Ionescu:

Tînăra speranţă a creştin-democraţiei româneşti: Constantin Dudu Ionescu

(more…)

 

Robert Turcescu, omul care voia să dea M.Ap.N. în judecată pentru că a fost avansat ofițer, e locotenent-colonel sub acoperire. „Glonțul, nemernicilor!”, articol al său din 2012, cînd i s-a atribuit în presă gradul de colonel septembrie 22, 2014


Robert Turcescu, cunoscut ziarist bucureștean, a mărturisit că este ofițer acoperit la o emisiune de la B1TV (linc). Gradul pe care îl are Turcescu este de locotenent-colonel. „Da, am fost lt.-colonel sub acoperire”, ar fi scris Turcescu pe blogul propriu, afirmă saitul hotnews (linc), blogul domnului Turcescu fiind pe moment inaccesibil.

Faptul că Robert Turcescu e ofițer a fost dezvăluit încă din 2012, dar a fost vehement dezmințit la acea vreme de domnul Turcescu. „Turcescu amenință M.Ap.N. cu instanța” (linc) suna o știre din 2012 în care citim: (more…)

 

Ianuarie 1990: Firma Crescent se dezvinovăţeşte mai 30, 2012


Firma Crescent Comercial & Maritime Ltd. înregistrată în Cipru îl avea în 1989 ca director al biroului din Bucureşti şi coordonator al proiectelor internaţionale pe Dan Voiculescu (linc), preşedintele-fondator al Partidului Conservator şi fondator al unui important trust de presă. După revoluţie au apărut speculaţii (linc) precum că averea lui Dan Voiculescu s-ar fi clădit pe seama banilor pe care statul român i-ar fi avut în conturile firmei Crescent. Respectivele speculaţii n-au fost niciodată dovedite juridic.

Speculaţiile respective au apărut imediat după revoluţie, spunîndu-se că ar fi vorba de banii puşi de Ceauşescu în bănci străine despre care s-a vrobit şi la procesul în urma căruia acesta a fost împuşcat. În „România Liberă” din 17 ianuarie 1990 apare şi un comunicat al firmei Crescent prin care se dezmint afirmaţiile de acest fel. Reproduc textul acestui comunicat:

O precizare: „Crescent” nu este amestecat! (more…)

 

Astăzi la ÎCCJ se judecă procesul inculpatului Dan Voiculescu aprilie 30, 2012


A căzul guvernul Ungureanu, iar Victor Ponta va fi noul prim-ministru. La Ministerul Agriculturii a fost propus Daniel Constantin (linc), reprezentant al Partidului Consevator fondat de Dan Voiculescu, cel care a înfiinţat şi trustul de presă al Jurnalului Naţional şi al Antenelor.

Interesant este că Ministerul Agriculturii figurează ca parte civilă în dosarul penal 7546/1/2009 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (linc), dosar în care Dan Voiculescu are calitatea de inculpat. Obiectul procesului este „infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002, art. 23)”, iar ceilalţi inculpaţi sînt: Constantin Baciu, Gheorghe Marian Domnişoru, Vica Ene (fostă Udrea), Grigore Marinescu, Gheorghe Menciniposchi, Sorin Pantiş, Alexandru Petre, Flavius Adrian Pop, Corneliu Popa, Jean Cătălin Sandu, Vlad Nicolae Săvulescu şi Gheorghe Sin. (more…)

 

Procesul Cu Gelu Voican şi CNSAS. Apărarea lui Gelu Voican (2). Lipsa calităţii procesuale pasive martie 29, 2011


Continui prezentarea apărării lui Gelu Voican în procesul pe care l-am deschis împotriva sa şi a CNSAS, prin care am contestat adeverinţa CNSAS care declara că Gelu Voican nu poate fi considerat colaborator al securităţii. Procesul are termen de judecată în 12 aprilie 2011. Vezi primul argument adus de Gelu Voican în apărarea sa: Lipsa calităţii procesuale active a reclamantului (linc).

Vezi deasemenea, despre acest proces:
Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu

Iată acum al doilea argument invocat de Gelu Voican: lipsa calităţii procesuale pasive. (more…)

 

Raymond Luca, propus pentru şefia PNL: „1000 de contestaţii au fost înregistrate pînă pe 7 ianuarie. Nu ajunge faptul că răspund la mii de astfel de petiţii, contestaţii, sute de întîmpinări în justiţie, mai vreţi să scriu adevărate romane!” ianuarie 17, 2011


În 9 ianuarie 2011 săptămînalul on-line http://www.acum.tv făcea o propunere: Raymond Luca, preşedintele Comisiei parlamentare a Revoluţionarilor, să devină preşedintele PNL (linc). Săptămînalul on-line http://www.acum.tv îl are ca director fondator pe Ştefan Maier (linc), nimeni altul decît consilierul senatorului Raymond Luca pentru colegiul din diasporă (America, Australia, Africa şi Orientul Mijlociu) unde domnia sa şi-a dobîndit locul în parlamentul României. Ştiu acest lucru dintr-un e-mail pe care domnul Luca mi l-a trimis în februarie 2009 şi în care mi l-a recomandat pe Ştefan Maier drept „senior advicer-ul meu pentru colegiul 2 circumscripţia 43”.

Aşadar, ştirea s-ar putea descrie astfel: consilierul domnului Raymond Luca îl propune pe Raymond Luca la şefia PNL. Faptul s-a întîmplat în contextul alianţei pe care Crin Antonescu a încheiat-o cu Partidul Conservator al domnului Dan Voiculescu, alianţă care a stîrnit nemulţumiri în PNL, inclusiv de la nume sonore din partid, precum Călin Popescu Tăriceanu, spre exemplu. La discuţia respectivă a intervenit, printre alţii, Vladimir Tismăneanu, cu cuvintele: „Mă bucur mult că există această speranţă în PNL”, iar propunerea a fost preluată şi pe alte saituri (linc).

Funcţia de preşedinte al PNL nu este una neglijabilă, partidul se află pe „val” şi cine e preşedinte al PNL azi ar putea deveni preşedinte al României mîine. De aceea, spiritul meu cetăţenesc m-a făcut să mă implic în discuţia lansată de acum.tv, mai ales că sînt printre cei – nu foarte mulţi – care au urmărit activitatea parlamentară a domnului Luca.

Iată intervenţia mea: (more…)

 

Candidaţi la alegerile parlamentare, văzuţi din punctul de vedere al revoluţiei din 1989 noiembrie 15, 2008


Actualizare 8 octombrie 2010: Înlocuire înregistrare video de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare video de pe youtube.

Despre: Petre Roman (PNL), Ioan Talpeş (PD-L), Eugen Bădălan (PD-L), Constantin Dudu Ionescu (PD-L), Viorel Oancea (PD-L), Pompiliu Alămorean (Partidul Verde), Tudorin Burlacu (Partidul Verde), Nicu Mihoc (PD-L)

Petre Roman, prim-ministrul FSN „emanat” de revoluţie, candidează din partea PNL în Colegiul 1 Senat pentru diasporă, care include statele din Europa şi Asia.

Petre Roman este prim-ministrul care i-a avut în guvern pe generalii Chiţac şi Stănculescu, vinovaţi de crime în timpul revoluţiei de la Timişoara. Deşi informat asupra acestui fapt, i-a menţinut în continuare în guvern şi a desfiinţat comisia care cercetase evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara. În prima parte a guvernării sale au apărut acei „terorişti” care chipurile voiau să-l readucă pe Ceauşescu la putere, dar care au dispărut fără urmă, nu înainte de a convinge populaţia de eroismul noilor guvernanţi care înfruntă focul acestor terorişti. Tot în timpul guvernării Roman s-a încercat falsificarea adevărului despre revoluţie prin ascunderea implicării în represiune a armatei şi declararea generalului-criminal Vasile Milea drept erou naţional. Cînd au apărut demonstraţii de stradă care cereau adevărul, participanţii la ele au fost acuzaţi că „destabilizează” şi înfieraţi ca posibili duşmani ai statului. Sub influenţa acestei propagande, mineri şi alte grupuri de muncitori au acţionat violent împotriva opoziţiei, în 29 ianuarie, 19 februarie şi 14-15 iunie 1990. Ziarul „Azi”, oficios al partidului FSN condus de Petre Roman, a declanşat în acea perioadă o campanie virulentă de ponegrire a celor care se opuneau FSN-ului. Din punct de vedere economic, guvernarea Petre Roman a fost cea mai dezastruoasă guvernare post-decembristă a României, atunci fiind puse bazele procesului inflaţionist iar produsul intern brut pe locuitor a ajuns în 1991 (anul căderii guvernului Roman) la numai 82% din cel înregistrat în 1989.

Ioan Talpeş, fost consilier a lui Ion Iliescu, candidează din partea PD-L pentru Senat în Colegiul 7 Bucureşti. Ioan Talpeş a fost şi continuă să fie un om de încredere al fostului preşedinte. În 2004 Ion Iliescu l-a numit pe Talpeş în conducerea Institutului Revoluţiei Române, dar acesta s-a retras de acolo. În prezent, Talpeş îşi exprimă admiraţia faţă de Ion Iliescu pe saitul său personal, la rubrica „Repere”: Ion Iliescu – politicianul fundamental pentru România după 1989, personalitate care, într-o stare de graţie a cerului, a avut şansa să acţioneze, cu succes, pentru a asigura continuitatea conceptului naţional şi geografic statal românesc, într-un moment în care majoritatea românilor nu au înţeles despre ce era vorba”.

Generalul Eugen Bădălan candidează din partea PD-L în Colegiul 2 Cameră Brăila. Conform „Jurnalului Naţional” din 26-28 octombrie 2004, în timpul revoluţiei Bădălan, ofiţer M.Ap.N., aflat la Arad, a poruncit maiorului Diaconescu să-i împungă cu baioneta pe demonstranţi, dar acesta a refuzat. La Arad nu s-a tras pînă în 22 decembrie 1989. I-am consacrat domnului Bădălan un capitol din cartea mea „Revoluţia din Timişoara şi minciunile din Jurnalul Naţional”. În decembrie 2007 Eugen Bădălan a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie, pentru un prejudiciu de 1,3 milioane euro. În martie 2008, procesul a fost suspendat, datorită unor excepţii de neconstituţionalitate.

Un alt candidat notabil este Constantin Dudu Ionescu, care candidează din partea PD-L pentru Camera Deputaţilor, în sectorul 4 Bucureşti. Dudu Ionescu a fost ministru al apărării, şi apoi al internelor în guvernarea CDR, din partea PNŢCD. În perioada în care făcea parte din guvern a propus „amnistia evenimentelor, a unora dintre lucrurile care s-au întîmplat în 1989 – evident, cele în afara caracterului penal”. O aberaţie – pentru că amnistiile se dau exclusiv pentru fapte care au caracter penal. Dacă o faptă n-are caracter penal nu e nevoie să fie amnistiată. De fapt, omul încerca să-i scape pe criminalii din decembrie 1989 (a criticat hotărîrea instanţei în procesul generalilor Chiţac şi Stănculescu cînd aceasta era la primă instanţă – vezi „Jurnalul Naţional” din 17 iulie 1999), dar pentru manipularea publicului a adăugat că propunerea nu se referă la fapte cu caracter penal. Dacă propunerea sa ar fi avut izbîndă, bineînţeles că în textul final s-ar fi eliminat fraza cu lipsa caracterului penal al faptelor amnistiate. După declinul PNŢCD Constantin Dudu Ionescu s-a înscris în Partidul Umanist (mai apoi Conservator) a lui Dan Voiculescu, dar acum văd că a ajuns la PD-L. Şi Dudu Ionescu a beneficiat de imensa onoare de a avea un capitol consacrat într-una din cărţile mele – „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”. Mai jos puteţi vedea şi un protest al meu din 1997, la Televiziunea Timişoara, faţă de faptul că Dudu Ionescu participase la dezvelirea unui monument ridicat în cinstea generalului-criminal Ştefan Guşă. TVR Timişoara a cenzurat parţial protestul meu, anume nu a difuzat şi partea în care ceream explicit destituirea lui Dudu Ionescu.

Alt candidat PD-L este Viorel Oancea, care candidează în Colegiul 2 Senat Timişoara Est. În 22 decembrie 1989 Oancea (pe atunci maior M.Ap.N.) a apărut în balconul Operei ca să informeze demonstranţii că este alături de ei. Era la ora 9, înainte de fuga lui Ceauşescu. Conform cărţii lui Miodrag Milin „Timişoara 15-21 decembrie” (IPBT 1990, pag. 162) generalul Guşă l-a ameninţat pe Oancea cu tribunalul militar, iar procurorul militar Izdrescu s-a şi prezentat la unitatea militară a lui Oancea, pentru a face anchetă. Nu s-a mai făcut ancheta findcă a fugit Ceauşescu.
De remarcat că generalul Guşă îl atacă pe Oancea în interviul dat lui Pavel Coruţ (cartea „Să te naşti sub steaua noastră”, Editura Gemenii 1993) pe motiv că el nu reprezenta armata.
După revoluţie Oancea a ajuns colonel şi şef al poliţiei Timiş. A fost membru al Comisiei Guvernamentale de Anchetă despre evenimentele din Timişoara, poziţie din care a iscălit pentru trimiterea în judecată a generalilor Ştefan Guşă, Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu. După cum zice Rodica Giura, se pare însă că n-a participat efectiv la lucrările acelei comisii, ci doar a semnat pe materialul strîns de alţii. În 2007, Viorel Oancea a primit o diplomă de onoare din partea Institutului Revoluţiei Române condus de Ion Iliescu („Caietele Revoluţiei” nr. 1/2008, pag. 29).

Alt revoluţionar timişorean care candidează este Pompiliu Alămorean, la Colegiul 1 Senat Timişoara Vest, din partea Partidului Verde.
Pompiliu Alămorean a fost în 1990 primarul Timişorii. În 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu, a fost printre cei care au ocupat sediul Securităţii Timiş. Pentru alte oraşe asta ar fi o faptă revoluţionară remarcabilă, dar la standardele din Timişoara e cam puţin, motiv pentru care Alămorean a fost acuzat că ar fi impostor şi că a ajutat impostori să primească certificate de revoluţionar prin asociaţia de revoluţionari „Fundaţia Revoluţiei”, pe care o conduce. A mai candidat de cîteva ori, de obicei nu obţinea decît vreo 1% din voturi.

Tot în judeţul Timiş, la colegiul 3 Senat, zona Sînnicolaul Mare, Jimbolia, Deta, candidează Tudorin Burlacu, din partea Partidului Verde.
Tudorin Burlacu a fost membru în Frontul Democratic Român şi este preşedintele asociaţiei de revoluţionari „Egalitate, Frăţie, Cooperare, Colaborare”. A fost şi membru al comisiei care dădea certificate de revoluţionar, am scris în treacăt despre asta. Despre Tudorin Burlacu, am găsit un pasaj interesant în scrierile lui Lorin Fortuna: „Am solicitat, cu aceeaşi ocazie, includerea Biroului Permanent al FDR în cadrul Consiliului Naţional al Frontului Salvării Naţionale, constituit la Bucureşti. Din nefericire, unul dintre cei care au dus acest mesaj, a decupat partea de jos a documentului şi, în locul rămas liber, a lipit o listă cu aproximativ 60 de nume de membri fondatori ai FDR (probabil pentru a figura şi el în cadrul acestei componenţe false a Biroului Permanent al FDR), creînd astfel şi o situaţie specială, deoarece lista, astfel modificată, avea mai mulţi membri decît cei din componenţa, de atunci, ai Consiliului Naţional a FSN. Ştim cine este acest om, care ne-a creat şi ulterior multe prejudicii, nouă şi Revoluţiei române, şi menţionăm că, din motive pe care nu le-am înţeles, respectiva persoană (Tudorin Burlacu) s-a bucurat ulterior de o atenţie specială din partea unor conducători ai FSN, şi, în special, din partea lui Ion Iliescu şi a lui Iosif Dan. Cert este că acel Consiliul al FSN s-a format neţinînd cont de documentul respectiv”.

Nicu Mihoc candidează la Colegiul 1 Tîrgu Mureş, pentru Camera Deputaţilor, din partea PD-L. În 1989 era actor la Teatrul Naţional din Timişoara, prilej cu care a recitat o poezie din balconul Operei din Timişoara. Pe acest blog a fost prezentată înregistrarea respectivă. Nicu Mihoc a spus manifestanţilor din Piaţa Operei din Timişoara, în 21 decembrie 1989: Fraţi români! Sînteţi minunaţi! Laşul din mine a [fost] învins! Ţin să vă anunţ că de 4 zile am stat închis în casă, neputînd participa aici din frică! Dar am venit alături de voi! (urale) Mă numesc Nicu Mihoc şi sînt actor al Teatrului Naţional din Timişoara (urale). Sînt născut în comuna Hălmagiu unde Iancu a poposit! (urale) Şi-acum, pentru voi, cele mai frumoase versuri pe care le-am găsit la această oră: Învingătorii nu mai au măsură / Şi-n cartea de istorie se-aşează / Şi doar învinşii au simţirea trează / Şi doar învinşii scriu literatură / Ei nu suportă fără (neînţelegibil) / Acelor care-nvinşii mint şi peste / Învinşii se ascund într-o poveste / Şi de acolo murmură şi-ntreabă / Învingătorii sînt sătui de toate / Şi cartea de istorie răsfrînge / Întreagă ridicarea lor prin sînge / Şi că mai mult ca ei nici nu se poate / Albac, dar sîngerează-nvinşii / [neînţelegibil; apoi sfîrşit înregistrare]. Nicu Mihoc nu a cerut certificat de revoluţionar (nu figurează pe saitul SSPR).