Nouă apariție editorială, la care sînt coautor: Timișoara, 30 de ani de la revoluția română din decembrie 1989 (ediția a 2-a)

La editura Universității de Vest din Timișoara a apărut, sub coordonarea prof. dr. Marcel Tolcea, a doua ediție, revăzută și adăugită, a cărții „Timișoara: 30 de ani de la revoluția română din decembrie 1989”. Prima ediție a cărți a apărut, într-un tiraj restrîns, în 2019.

În această carte am scris și eu 2 capitole. Alți coautori ai cărții sînt: Lucian Ionică (conferențiar doctor la Universitatea de Vest, fost director al studioului din Timișoara al TVR), Viorel Marineasa (conferențiar doctor la Universitatea de Vest, patron al fostei edituri Marineasa), Lucian-Vasile Szabo (lector dr. la Universitatea de Vest, autor al mai multor cărți despre revoluție și titular al cursului despre revoluția din 1989 care fusese început la Universitatea de Vest – linc), Marcel Tolcea (profesor dr. la Universitatea de Vest), Mihail Decean, Iancu Gherman, Petrișor Morar (fost deputat și secretar de stat la SSPR), Nicolae Opriș (colonel în rezervă), Vasile Popovici (profesor la Universitatea de Vest, fost deputat, fost ambasador al României în Portugalia și Maroc), Cătălin Regea, Ioan Savu, Nicolae Toma (autor al unei cărți despre revoluția din Lugoj), Daniel Vighi (scriitor). Continuă lectura

Ovidiu Forai – La taifas cu cronicarii Timișoarei

În 17 mai, la biblioteca Universității din Timișoara, a avut loc lansarea cărții lui Ovidiu Forai – „La taifas cu cronicarii Timișoarei”.

Ovidiu Forai este un fost coleg al meu de facultate (Politehnică), care după revoluție a lucrat ca ziarist sportiv, apoi a făcut o a doua facultate – istorie la „Babeș-Bolyai” din Cluj, și s-a apucat și de scris cărți cu tematică istorică. Pe teme de istorie a mai publicat o carte în 2015 – „Biserica Sfîntul Gheorghe, prima catedrală a Timișoarei” (linc), o monografie a unei clădiri care a fost și catedrală catolică, și geamie mahomedană, și care a fost dărîmată în 1914 (urmele fundației clădirii se pot vedea în Piața Sfîntul Gheorghe, în urma săpăturilor arheologice). Mai are publicate și cîteva cărți despre sport. De prin 2005 a renunțat la meseria de ziarist pentru cea de inginer (la Contitech), dar n-a abandonat complet scrisul.

Noua carte, „La taifas cu cronicarii Timișoarei”, este o culegere de interviuri cu persoane care au scris despre istoria Timișoarei și Banatului. Sînt în total 17 interviuri, printre care și un interviu cu mine. Lista persoanelor interviate este: Dan Ciobotaru, Claudiu Călin, Florin Drașovean, Costin Feneșan, Cristina Feneșan, Sergiu Galiș, Rudolf Graf, Ioan Hațegan, Luciana Ianculescu, Arpad Jancso, Octavian Leșcu, Marius Mioc, Ioan Munteanu (recent răposat), Victor Neumann, Mihai Opriș, Istvan Petrovics, Rodica Vârtaciu-Medeleț. În „Introducere” autorul arată că lista celor interviați a fost aleasă subiectiv de dînsul, dar e conștient că există și alte persoane cu contribuții importante la istoria Timișoarei și e posibil să scrie și un al doilea volum, unde să includă persoane absente în această lucrare. Continuă lectura

Polemica mea cu Vasile Popovici, în urma căreia Virgil Măgureanu a plecat din fruntea SRI

Din cartea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” (editura Sedona 1999) reproduc expunerea pe care am făcut-o la simpozionul despre revoluţie organizat în decembrie 1996 la Timişoara, imediat după cîştigarea alegerilor de către Convenţia Democratică şi Emil Constantinescu. La acel simpozion am lansat un atac împotriva noii conduceri a ţării, care îl menţinea în funcţie pe directorul SRI Virgil Măgureanu, a cărui destituire o cerusem încă din 1994 pe motiv că falsifică istoria revoluţiei (linc). Cuvîntarea mea de la simpozion a fost publicată mai apoi de revista „22”, ceea ce a determinat o polemică în această revistă cu domnul Vasile Popovici, fost deputat, devenit apoi diplomat, membru marcant al societăţii „Timişoara” (aia cu Proclamaţia – linc). Revista „22” avea pe atunci o oarecare influenţă în cercurile care reprezentau noua guvernare şi după acea polemică, Virgil Măgureanu a fost nevoit să se retragă de la conducerea SRI (dar trecuseră cîteva luni de guvernare convenţio-democrată pînă s-a realizat asta, ceea ce mi s-a părut şi continuă să mi se pară scandalos). Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele de azi cu privire la textul de atunci.

Manipularea proceselor revoluţiei

După părerea mea, scoaterea basma curată a vinovaţilor de reprimarea revoluţiei a fost unul din scopurile puterii instalate în decembrie 1989.

Pentru realizarea acestui obiectiv s-au folosit diferite stratageme:

  • Subminarea cercetărilor legate de descoperirea vinovaţilor, pentru ca aceştia să nu poată fi arestaţi sau să fie eliberaţi din „lipsă de dovezi”.

Chiar sinteza Parchetului Militar despre revoluţie, alcătuită în 1994, afirmă: „Mare parte a organismelor către care Parchetul Militar s-a adresat solicitînd diferite relaţii, fie că au răspuns în mod incomplet sau superficial, fie nu au răspuns de loc. Această paletă a răspunsurilor primite din partea diferitelor organisme conţine o mare varietate, pornind de la răspunsuri incomplete, trecînd prin domeniul superficialului, spre a ajunge la note de relaţii care ţin de domeniul hilarului, sau mai grav chiar, frizează insolenţa” (pag. 33-34).

S-au luat măsuri împotriva celor care au tratat cu „insolenţă” eforturile de lămurire a evenimentelor din decembrie 1989? Nu. Se vor lua? Rămîne de văzut. [era un îndemn pentru noua guvernare a Convenţiei Democratice] Continuă lectura

Asociaţia „Memorialul Revoluţiei” – apariţii editoriale în 2010

Asociaţia „Memorialul Revoluţiei” din Timişoara, care conform legii 152/2000 este administratoarea Centrului Naţional de Documentare, Cercetare şi Informare Publică despre Revoluţia din Decembrie 1989, a editat în 2010 mai multe cărţi. Nu am avut timp să scriu nişte recenzii serioase pentru ele (îmi rezerv dreptul de a reveni), dar semnalez aceste apariţii editoriale celor interesaţi. Continuă lectura

Frobii (povestire ştiinţifico-fantastică)

V-am plictisit destul cu revoluţia pe blogul ăsta, azi vă dau o povestire ştiinţifico-fantastică pe care am scris-o cînd aveam 14 ani (în 1982). Povestirea a fost difuzată în acel an la radio Bucureşti 3, la emisiunea „Exploratorii lumii de mîine”, dar n-a fost niciodată publicată pe hîrtie. La vremea aceea eram pasionat de literatură ştiinţifico-fantastică, iar emisiunea săptămînală „Exploratorii lumii de mîine” era singura emisiune de acest fel din audiovizualul românesc. Continuă lectura

Societatea „Timişoara” şi-a făcut sait

De fapt saitul e de cîteva săptămîni (cel mai vechi articol văd că e din 4 martie), dar eu abia acu’ aflai, şi acu’ vă zic şi vouă: http://www.societateatimisoara.ro/ Continuă lectura

Aniversarea revoluţiei la Timişoara. Invitaţi: Emil Constantinescu, Lech Walesa, Viktor Orban, Laszlo Tokes, Imre Pozsgay ş.a.

Am amintit deja despre sesiunea de comunicări despre revoluţie organizată de Fundaţia Academia Civică, Societatea Timişoara şi Asociaţia Memorialul Revoluţiei, care a început în 10 decembrie şi va continua în 11 decembrie 2009, la casa Adam Muller Gutenbrun. Continuă lectura

10-11 decembrie 2009: Sesiune de comunicări despre revoluţie la Timişoara

O sesiune de comunicări cu titlul „1989 – Sfîrşit şi început. Comunism, Neocomunism, Postcomunism” va avea loc la Timişoara în zilele de 10 şi 11 decembrie 2009, în organizarea Fundaţiei Academia Civică, Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Asociaţiei Memorialul Revoluţiei, Societăţii „Timişoara”, Centrului Cultural Francez şi Institutului Polonez, anunţă ziarul „Opinia Timişoarei”. Continuă lectura

Sorin Oprea: Cînd era cu Solidarnoşt în Polonia, am ascultat un comentariu la Constantin Nicolae Munteanu, spunea el despre un individ de la o întreprindere, care a zis: „domnule preşedinte, eu pot să vă aduc zece mii de oameni”. Eu în noaptea de 16/17 am vrut să strîng zece mii de oameni.

Dacă se pune întrebarea cine este principalul lider al revoluţiei de la Timişoara, cel mai probabil răspuns este Sorin Oprea. Dacă un Lorin Fortuna sau un Ioan Savu s-au afirmat în ziua de 20 decembrie, Sorin Oprea s-a afirmat ca revoluţionar activ atît în 16 decembrie, cînd a condus coloana principală de demonstranţi printr-o bună parte a oraşului, în 17 decembrie cînd a fost rănit superficial de un glonţ la picior (ceea ce nu l-a împiedicat să-şi continue activitatea revoluţionară), cît şi în ziua de 20, cînd a devenit şeful pazei Frontului Democratic Român, avînd şi un pistol mitralieră (în ciclul „Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video” puteţi regăsi unele intervenţii ale lui Sorin Oprea). Numele său e relativ puţin cunoscut în afara Timişorii, în primul rînd datorită neglijării de către presa bucureşteană a evenimentelor din Timişoara imediat după revoluţie (după cum se remarca în punctul 13 al Proclamaţiei de la Timişoara: „Cu excepţia ziarului România Liberă, în presa, radioul şi televiziunea din Bucureşti, evenimentele comentate ca revoluţionare sînt numai cele din 21-22 decembrie”), dar şi fiindcă nu s-a implicat politic după revoluţie. Acum, cînd e la modă pentru presa bucureşteană să caute scenarii şi agenturi străine care au acţionat la Timişoara, relatările participanţilor direcţi precum Oprea nu pot decît să deranjeze, de aceea sînt neglijate. Neglijarea lui Oprea e şi rezultatul faptului că acesta era în 1989 un simplu muncitor, care avea şi cazier. După cum îi explica lui Titus Suciu („Lumea bună a balconului”, editura Almanahul Banatului 1995, pag. 120): „La Banatul era o lege nescrisă: în funcţie de posibilităţi ţi se permitea să-ţi confecţionezi, utilizînd deşeurile, o pereche de pantofi Otter (…) mi-au ieşit puţin cam mari (…) m-am decis să-i vînd”. A fost prins de miliţie cînd a vrut să vîndă pantofii şi condamnat cu executare la locul de muncă. Apoi a mai fost condamnat pentru încercarea de a trece graniţa nelegal, executînd 3 luni de puşcărie şi scăpînd printr-o graţiere colectivă.

Înregistrarea de mai jos face parte din cea a mesei rotunde desfăşurate în 16 decembrie 2006 la sediul ALTAR (asociaţia luptătorilor timişoreni arestaţi în revoluţie), care am prezentat-o deja pe acest blog. Am observat însă că puţină lume face clic pe lincurile pe care le pun în articole (WordPressul îmi dă informaţii de acest fel) – este o comoditate sau o superficialitate a multora din cititorii acestui blog. De aceea, pe ideea că eu trebuie să mă pliez după cerinţele cititorilor şi nu cititorii după cerinţele mele, am extras din înregistrarea acelei mese rotunde partea în care Sorin Oprea povesteşte despre isprăvile sale din 16 decembrie 1989. Ofer mai jos şi o transcriere a înregistrării.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea audio (14 minute 28 secunde)

Transcrierea înregistrării: Continuă lectura