Gripa aviară şi problemele prefectului Ovidiu Drăgănescu

Ovidiu Drăgănescu, prefectul de Timiş, are probleme. A fost filmat de nişte reporteri de la revista „Can-Can” cînd oferea 25000 de euro pentru a-şi prelungi şederea în post sau pentru a primi un alt post avantajos. Domnul prefect zice că a fost o înscenare, că a spus ceea ce a fost filmat că a spus doar la derută şi că de fapt el avea de gînd să-i denunţe pe cei care i-au propus acea afacere (dar n-a denunţat pe nimeni din 3 ianuarie, cînd a avut loc filmarea, pînă în 22 ianuarie, cînd aceasta a fost publicată). Nu ştiu care e adevărul dar observ că:

– Ovidiu Drăgănescu e în continuare prefect;
– În ultimele zile a devenit foarte activ în apărarea intereselor timişorenilor, mereu e prezent în presă cu vreo acţiune care arată vigilenţă faţă de interesele cetăţeanului.

Citesc în „Renaşterea Bănăţeană” din 6 februarie 2009 despre „şedinţa Comandamentului Antiepizootic Judeţean, condusă de prefectul Ovidiu Virgil Drăgănescu” care a fost convocată fiindcă „a crescut numărul cazurilor de gripă aviară – în China au decedat şase persoane la începutul acestui an”.

Deşi în ţara noastră nu s-a înregistrat nici un caz, autorităţile au decis să ia măsuri preventive”, scrie ziarul. Mai aflăm că „s-a adoptat o hotărîre a Comandamentului Antiepizootic, care a fost transmisă tuturor primăriilor din judeţul Timiş, în care se stipulează interzicerea lăsării păsărilor domestice în afara curţilor (…) echipe mixte formate din reprezentanţi ai Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Poliţiei, Direcţiei de Sănătate Publică şi Instituţiei Prefectului vor face verificări în localităţile judeţului pentru a vedea dacă se respectă hotărîrea”.

Deci, există şi anul ăsta gripă aviară (cum a existat mereu în ultimul milion de ani). Nu în România, ci în China. Din 1,3 miliarde de chineji, 6 au murit de gripă aviară. Dacă situaţia din România ar fi tot atît de gravă ca în China, proporţional cu populaţia am avea în România 0,1 morţi. Din acest motiv, în judeţul Timiş trebuie luate măsuri drastice de combatere a gripei aviare. În alte judeţe nu e nevoie de astfel de măsuri, fiindcă în alte judeţe prefecţii n-au fost filmaţi oferind mită, deci n-au nevoie să se arate hiperactivi în apărarea cetăţenilor tocmai în aceste zile.

În 2006, cînd a mai fost la modă gripa aviară în România (atunci în întreaga ţară, nu doar în judeţul Timiş; s-au omorît o mulţime de păsări, s-a instituit carantină în mai multe localităţi oamenilor fiindu-le interzisă deplasarea, s-au stropit cu dezinfectant toate maşinile care treceau pe anumite drumuri), după cum scria ziarul „Gîndul”, „pe piaţă au fost aruncate zeci de tone de carne de la ferma cu păsări infestate cu H5N1”, dar numărul românilor îmbolnăviţi cu gripă aviară a fost zero. Iar după cum spunea în „Adevărul” din 20 mai 2006 Petre Calistru, directorul spitalului de boli infecţioase „Victor Babeş” din Bucureşti, gripa aviară este „un business dictat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. (…) Există dovezi ale transmiterii virusului H5N1 la fermieri, dar fără ca aceştia să fi făcut boala. În cadrul unui studiu japonez efectuat în Vietnam pe 2.000 de lucrători din ferme, toţi aceşti 2.000 au avut serologie pozitivă pentru H5N1. După ce au văzut că sînt pozitivi, au mers în familiile acestor fermieri şi au constatat că niciunul dintre membri nu era seropozitiv. Concluzia este că virusul se transmite pe cale digestivă, şi nu pe cale aerogenă”.

Într-un articol publicat de mine în 2006 arătam că isteria gripei aviare este parte din politica Uniunii Europene şi a unor cercuri de interese de eliminare de pe piaţă a micilor producători. Petre Calistru este specialist în medicină umană, iar aplicarea politicii Uniunii Europene se face de către medici veterinari – aceştia pot vorbi cu mai multă seninătate despre diferite primejdii închipuite pentru sănătatea oamenilor.

Reproduc mai jos articolul meu din 2006. Cu litere cursive între parateze drepte sînt adăugiri recente.

Isteria gripei aviare (articol din 2006)

În urmă cu cîţiva ani, mass-media românească era preocupată de boala vacii nebune. Nu era post de televiziune care să nu vorbească despre acest subiect. Telespectatorii aflau îngroziţi despre diferite transporturi de conserve cu carne care n-au fost controlate. Faptul că numărul de cazuri de îmbolnăviri cu boala vacii nebune în România a fost zero nu avea importanţă. Sufleteşte ne-am integrat deja în Europa – problemele englejilor sînt şi problemele noastre.

Anul acesta [2006] guvernanţii şi mass-media au un nou subiect de isterizare a populaţiei: gripa aviară. În acest context, ziarele vorbesc despre obligaţia crescătorilor de păsări de a avea medic veterinar angajat permanent. Asemenea obligaţie doar marii producători o pot respecta. Micilor producători li se va interzice orice comercializare a producţiei. Dar poate tocmai asta se urmăreşte – eliminarea concurenţei pentru firmele mari, agreate de Uniunea Europeană. Aceeaşi veche manipulare cu protecţia consumatorului.

Mass-media primeşte bani din publicitate tot de la marii producători, deci e firească propaganda mass-media în favoarea acestora.

Sînt interese mari la mijloc, bani mulţi de cîştigat. Cînd aflăm că şeful Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală a aranjat cumpărarea substanţelor contra gripei aviare de la firma lui fiu-su apare legitimă întrebarea dacă nu cumva isteria gripei aviare este doar un pretext şi mijloc de manipulare a oamenilor, nu o preocupare sinceră a celor care crează această isterie [acelaşi Ştefan Nicolae, şeful IDSA, cercetat penal în trecut pentru afacerile cu gripă aviară, este recent acuzat că a transformat şi pesta porcină într-o afacere de familie].

Se ştie că gripa aviară a făcut, în întreaga lume, doar cîteva zeci de morţi (niciunul în România). Sînt alte boli care au pricinuit mult mai multe victime (chiar şi gripa obişnuită, umană). Petre Calistru, directorul Spitalului de boli infecţioase « Victor Babeş » remarca: “Există o teorie că ar putea să se întîlnească un virus de tip uman cu H5N1 şi să apară un virus cu potenţial pandemic. Această teorie ştiinţifică este atît de puţin probabilă, la fel cum s-a anunţat că în 2010 o cometă va lovi planeta Pămînt”.

Cititorii noştri trebuie însă să ştie: primejdia îmbolnăvirii cu gripă aviară este reală. Pentru cei care mănîncă păsări bolnave fără să fiarbă sau prăjească carnea, sau pentru cei care ating păsări bolnave sau găinaţul acestora şi apoi se ling pe degete.

Ambalarea şi etichetarea obligatorie – metodă prin care Statul Maximal elimină de pe piaţă micii producători

Ţăranii care vin cu brînză sau caş în pieţe vor trebui să ambaleze marfa şi să o eticheteze, conform unor noi reglementări ale Direcţiei Sanitar-Veterinare. Cei care nu se conformează riscă o amendă de pînă la 30 milioane lei vechi.

Este o nouă măsură impusă de alinierea României la standarde europene, prin care se realizează unul din adevăratele obiective ale Uniunii Europene: eliminarea de pe piaţă a micilor producători, în favoarea marilor trusturi susţinute de birocraţia de la Bruxeles.

Propagandistic, lucrurile sînt prezentate ca o expresie a grijii faţă de om care-i animă pe birocraţi, pe necesitatea protecţiei consumatorului. Dacă marfa are o etichetă pe care scrie numele producătorului şi termenul de garanţie, consumatorul nemulţumit ştie pe cine să reclame dacă i s-a vîndut marfă proastă.

De fapt, în pieţele ţărăneşti există un fel mult mai eficient de protecţie a consumatorului: acesta are dreptul să guste din marfă înainte de cumpărare. Astfel, clienţii pot să-şi dea seama de calitatea mărfii mult mai bine decît pe baza unei etichete care să certifice corespunderea cu nu ştiu care standard înregistrat la Direcţia Sanitar-Veterinară. Degustarea este prevăzută şi în legislaţie ca drept al cumpărătorului. Art. 1301 din Codul Civil spune: „În privinţa vinului, oloiului şi altor asemenea lucruri care, după obicei, se gustă înainte de a se cumpăra, vinderea nu există pînă ce cumpărătorul nu le-a gustat şi n-a declarat că-i convin”. Dar în scumpa noastră patrie instrucţiunile Direcţiei Sanitar-Veterinare sînt mai importante decît legi organice precum Codul Civil. Exact acest drept de degustare al clientului, care este unul din principalele avantaje ale pieţii ţărăneşti, este eliminat prin noile reglementări de tip „european”. Consumatorul, a cărui protecţie se invocă, nu mai are dreptul să controleze singur calitatea mărfii, prin degustare, ci trebuie să se încreadă în echipele de birocraţi ale Direcţiei Sanitar-Veterinare care vor face controale periodice în gospodăriile producătorilor şi vor emite certificate de calitate.

Gospodăriile ţărăneşti nu dispun de linii de ambalare şi etichetare a produselor, şi tocmai asta e ideea – ţăranii să nu mai vîndă direct în piaţă, ci numai prin intermediul marilor firme. Investiţia într-o linie de ambalare şi etichetare este prea împovărătoare pentru o gospodărie ţărănească, ea se justifică numai la firmele mari, care au de ambalat cantităţi de ordinul tonelor. Dacă firmele mari oferă ţăranilor preţuri prea mici pentru producţia lor, acestora nu le rămîne decît să protesteze zadarnic (cum au mai făcut-o), dar modalitatea eficientă de protest – refuzul de a mai livra procesatorilor şi vînzarea mărfii direct către consumatori – devine imposibilă ca urmare a acţiunilor funcţionarilor Statului Maximal.

Deocamdată, ţăranii români adoptă rezistenţa pasivă. După cum scrie ziarul „Deşteptarea” din Bacău, în acel judeţ doar 33 de producători s-au înregistrat la Direcţia Sanitar-Veterinară, acesta fiind şi motivul pentru care respectivul organism birocratic a stabilit deocamdată un nivel relativ scăzut al taxelor. Dar după ce producătorii vor fi prinşi în angrenajul birocratic taxele vor fi treptat mărite şi se vor introduce noi obligaţii privind controale periodice, care se vor face desigur tot contra cost. Scopul urmărit este de a face ca preţurile de pe piaţa ţărănească să nu fie mai scăzute decît cele înregistrate la supermarcheturi. În Uniunea Europeană se acceptă ca pe piaţa ţărănească să se vîndă maxim 5% din produse, şi numai pe segmentul de preţuri înalte.

Eforturile birocraţilor dau rezultate: în judeţul Braşov, de pildă, numărul bovinelor s-a redus cu 20% numai în ultimul an, tot mai mulţi crescători de animale renunţînd la afacere.

Un alt efect al obligativităţii ambalării şi etichetării produselor îl constituie creşterea cantităţii de deşeuri produse de fiecare gospodărie. La blocul meu, de pildă, în urmă cu 2-3 ani erau destule 2 tomberoane de gunoi, iar acum sînt 3 tomberoane care devin arhipline pînă la ziua ridicării gunoiului. Creşterea cantităţii de gunoaie este bucuria ecologiştilor, care au astfel obiect de activitate (şi de încasat bani) din afacerile cu reciclarea ecologică a deşeurilor.

Evoluţia actuală a fost anticipată într-un alt articol al meu mai vechi: Uniunea Europeană interzice libera concurenţă.

Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!

Nimic nu este mai dăunător pentru ideologia Statului maximal decît exemplele afacerilor de succes făcute fără implicarea Statului. Lupta împotriva acestora este cauza naturală a birocraţilor de pretutindeni. Doar acele afaceri care, pentru a supravieţui, au nevoie de subvenţii de la Stat, se bucură de simpatia birocraţilor, căci numai astfel importanţa acestei categorii sociale creşte.

“Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!” este modul cum descria Ronald Reagan cele 3 stadii ale implicării Statului în economie. Niciunde nu se poate observa mai bine această tendinţă decît în Uniunea Europeană – suprastatul pe altarul căruia România şi-a jertfit independenţa.

În condiţiile României, o ramură economică viabilă fără amestecul Statului este (era) creşterea oilor. De vreo 2000 de ani se descurcau ciobanii fără birocraţi printre ei, chiar şi în perioada comunistă unii făcuseră averi din această ocupaţie (vezi familia Becali).

În procesul istoric (considerat de unii progresist) al transformării oieritului într-o activitate economică care are nevoie de subvenţii de la stat, sîntem în faza a doua: reglementarea. După cum la război un atac izbutit trebuie făcut pe mai multe planuri (artilerie, infanterie, aviaţie), şi în cazul ciobanilor reglementările “europene” născocite de birocraţi atacă din mai multe direcţii. Oile trebuie mulse doar cu echipamente speciale, nu cu mîna (chiar dacă la stînă nu e curent electric), putinile de brînză să fie din inox, nu din lemn, să se depună “caiete de sarcini” pentru fiecare produs la Direcţiile Sanitar-Veterinare, brînza să fie ambalată în celofan, să nu se vîndă la distanţe mai mari de 30 km de domiciliul producătorului. Ultima reglementare: transhumanţa oilor să se facă doar cu camioanele.

“Arestaţi-i pe ciobani!” este îndemnul Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare, îngrijorată că transhumanţa încalcă “regulile de bunăstare animală”, după cum aflăm din ziarul „Adevărul” din 31 ianuarie 2007. Ciobanii români nu au camioane, închirierea acestora costă scump şi oricum şosele să ducă sau aducă oile din/de la vîrful muntelui nu există. Obiectivul propus – eliberarea pieţii pentru marile trusturi europene, va fi atins.

Propagandiştii de serviciu explică şi alte rele pricinuite de migraţia turmelor, care în drum intră pe proprietăţi private distrugînd roadele. Argument valabil pentru orăşeni necunoscători, căci transhumanţa are loc după strîngerea recoltei, cînd oile găsesc în drum doar resturi vegetale fără valoare economică şi ajută chiar la îngrăşarea pămîntului peste care trec.

În final, pentru ca izbînda Noii Ordini să fie completă, aceeaşi birocraţi care prin reglementările lor vor distruge oieritul, anunţă planuri complicate prin care se pot primi subvenţii. Şi vom vedea la televizor ciobani mulţumind din inimă Partidului Statului Maximal, pentru grija care li se poartă.

(articol publicat iniţial în februarie 2007)